Nu ştiu de ce, dar eram sigură că expresia “Crede şi nu cerceta” provine din Biblie şi este un îndemn de-al lui Dumnezeu. Ceva asumabil de către adevăraţii credincioşi şi cu care eu nu prea eram împăcată – adică cum, să crezi fără să cercetezi, să crezi orbeşte fără să cauţi dovezi care să-ţi întărească credinţa? Şi ce fel de religie e aia care să-ţi înfrâneze setea de a cunoaşte, care să te oprească din a încerca să o înţelegi mai bine?
Asta până acum câteva minute, când am umplut câmpul de căutare google cu “verset biblie crede şi nu cerceta”. Şi am înţeles, din rezultatele apărute, că nicăieri în biblie nu este scris “crede şi nu cerceta”. Acum, dacă voi ştiaţi dinainte că expresia asta n-are nici o legătură cu biblia sau biserica, aveţi tot respectul meu. Dacă, însă, sunteţi ca mine, şi aţi crezut că e din biblie, întreb fără a aştepta vreun răspuns, cum s-a înrădăcinat atât de bine, oare, falsa origine a expresiei taman în biblie? Aţi auzit vreun preot spunând “crede şi nu cerceta”? Şi oare câţi atei nu şi-au argumentat poziţia faţă de religie legându-se de sintagma asta fals atribuită învăţămintelor creştine?
În schimb, în biblie este scris aşa:
Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide. (Matei 7, 7-8)
sau
Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine. (Ioan 5, 39)
Dacă sunteţi curioşi, despre originea expresiei se vorbeşte aici: “Deviza ,,Crede şi nu cerceta” aparţine duşmanului credinţei creştine, filosoful roman Celsus, sec 2. Pentru a denigra creştinismul, Celsus a pus în gura apostolilor din primele veacuri această zicere, pe care ei, chipurile, ar fi folosit-o pentru a-i atrage la credinţă pe oamenii simpli. Origen citează această zicere a lui Celsus. Deviza a fost preluată de gânditorii atei, în special de comunişti, care au încercat să inducă ideea că ea aparţine creştinismului. Această deviză contravine spiritului Bibliei care are nenumărate îndemnuri clare şi explicite de cunoaştere a lumii.”
308 Comments
Roza lui Paracelsus
Lotus, povestioara aia e o aiureala fara acoperire, pentru ca Paracelsus nu a folosit Kabala niciodata ( asa cum sustine povestea aia ), ci mai degraba Hermetismul (dry path of alchemy, mai exact )..
Am reuşit să citesc şi eu până la capăt povestirea lui Jorge Luis Borges. Dat fiind comentariul lui Fire, aseară n-am apucat să o citesc, că am petrecut mai bine de o oră discutând legile hermetismului cu Mihai (fiind prima dată când le-am parcurs), cu precădere cea a corespondenţei. Dar înainte de a dezbate armonia dintre material şi spirtual, am citit despre Paracelsus pe wikipedia. Cum spuneam, astăzi am apucat să citesc povestirea, însă dat fiind comentariul lui Fire, ulterior am petrecut vreo 20 de minute citind despre cabala. Concluzia mea este că sunteţi tare deştepţi, fraţilor!
Tot pe net am găsit şi asta –
“Learn artem cabbalisticam, it explains everything!” Paracelsus, Das Buch Paragranum
…de unde se înţelege că Paracelsus ar fi dat ceva credit cabalei.
Sunt mai mult decât pe lângă subiectele hermetismului şi cabalei, cu siguranţă ştiţi mai multe despre toate astea, rostul comentariului meu e doar de a vă arăta că vă respect opiniile, iar atunci când îmi depăşesc orizontul culturii generale, măcar încerc să înţeleg.
Nu intentionez sa intru in polemici, zau ca nu ! Never -ever sa nu studiezi din cartie DESPRE alchimie, despre Paracelsus, pentru ca sunt scrise de oameni care habar nu au ce-i aia pentru ca nu au cheile de decodare ( pentru ca TOATA e codata in mai multe chei ). Daca vrei sa stii ce a zis Paracelsus, nu il citesti pe X-lescu, ci pe Paracelsus. Numa’ zic …
In rest, tot respectul pentru ca ai incercat sa studiezi ! Apropos, roza lui Paracelus nu e o floare, ci simbolul Pietrei Filosofale, aurul nu e aurul de bijuterii ci cu totul alta substanta and so on ….
@Fire
Dacă vrei să te focalizezi pe detalii de tipul ăsta, atunci aș putea să-ți atrag atenția că în povestire nu se specifică explicit că Paracelsus ar fi folosit Kabala, ci doar „Cuvântul dezvăluit de Kabala”. Dacă eu folosesc energia gravitației, dezvăluită de Newton, pentru a arunca de la etaj o pungă cu apă în capul unui nefericit trecător, nu înseamnă că a fost necesar să studiez in-extenso textele lui Newton pentru a putea duce la bun sfârșit acest act de bravură. Mai mult, Kabala nu a fost singura tradiție ezoterică ce a dezvăluit acest Cuvânt, deoarece „La început a fost Cuvântul”, ne spune Biblia, iar toate formele de Mantra, Japa și Laya Yoga au la bază același Cuvânt. Deci, iată, tradiții diferite, din zone diferite ale globului, vorbesc despre acest Cuvânt, ca și cum ar fi ceva universal. Ca gravitația.
Dincolo de asta, <> De pe Wikipedia.
Cred, așadar, că ai citit povestirea într-o cheie greșită. Nu se pune problema ca ea să fie un text cu valoare istorică, de document. Este cel mai probabil o ficțiune, deși numele de la sfârșit -- Johannes Grisebach -- mă duce cu gândul la faptul că, cine știe, poate are la bază un eveniment real, un fir de adevăr.
Că este însă o aiureală, cu asta nu mai sunt de acord.
@Cudi
Sincer să fiu, nici eu nu știu legile hermetismului, excepdând-o pe cea a corespondenței, care, din nou, este prezentă în multe alte sisteme filosofice, în forme foarte asemănătoare. Din Kabala nu știu nimic. Scopul aceste povestiri nu a fost năucirea autorului prin expunerea lui la o vastă gamă de doctrine ezoterice 🙂 , ci redarea unui simplu fapt: credința autentică nu are nevoie de dovezi (și nu poate fi obținută prin dovezi), pentru că dovezile țin de sfera minții care analizează și rezolvă probleme de matematică, iar credința izvorăște din altă parte. Atunci când ai nevoie sau ceri dovezi înseamnă că nu ai credință. Problema e că o cauți folosind instrumente greșite, care nu te pot conduce la ea. Mintea este credulă, iar dacă ție îți lipsește credința, degeaba Îl vei vedea chiar pe Isus materializându-se în slavă în fața ta, peste o săptămână vei începe să intri la idei: dacă a fost vorba de o halucinație, dacă a fost un experiment psihotronic al americanilor, dacă a fost o hipnoză în grup, dacă a fost o civilizație extraterestră care a avut tehnologia creerii acestei iluzii optice șamd, iar peste o lună vei fi deja aproape convins că n-a fost Isus. Pentru că tu nu crezi.
Nu știu cine a zis „crede și nu cerceta”, dar este unul dintre cele mai frumoase citate pe care le cunosc. Și nu se contrazice deloc cu ce zici tu, pentru că nu se referă la a nu aspira să cunoști mai mult, la a nu studia, la a nu încerca să înțelegi, sau cel puțin se poate interpreta ca nereferindu-se la așa ceva. Crede și nu cerceta înseamnă crede și nu cere dovezi, crede cu sufletul, nu cu mintea. Exact testul pe care l-a căzut discipolul din povestirea noastră.
Apropo, tot în Biblie scrie „Fiți Dumnezei!”.
Lotus, apreciez logica ta, frate! (Frate intru Hristos)
Mă simt măgulit. Păcat că-mi ești soră.
Comentariul de pe Wikipedia, pentru Fire, pe care sistemul de comentarii WordPress mi l-a eliminat pentru că avea niște caractere interzie, suna cam așa:
Citatul* de pe Wikipedia, voiam să zic.
Lotus, eu nu cred că Fire a citit povestirea într-o cheie greşită. Spre deosebire de noi doi, Fire ştie cine e Paracelsus, a citit ce a scris Paracelsus, iar atunci când citeşte o ficţiune avându-l pe Paracelsus personaj principal, cred că Fire este mai în măsură decât noi să judece cât de departe de adevăr este textul.
Pe de altă parte, acum nu poţi să mai spui (fără emfază) că nu ştii cine a zis prima dată “crede şi nu cerceta”, pentru că e menţionat în articolul meu. :p Celsus a zis-o, iar din gura/pana lui nu sună chiar atât de frumos şi profund pe cum interpretezi tu. Dacă ne gândim bine, cred fără a cerceta şi teroriştii sinucigaşi islamici care râvnesc la cele 72 de virgine din Rai.
Dar, pentru tine e unul dintre cele mai frumoase citate, tu poţi crede cu sufletul şi nu cu mintea, înţelegi lucururile astea şi, probabil, dacă ai fi fost în locul discipolului lui Paracelsus, n-ai fi căzut testul. Oau! Cât despre mine, o nefericită care are nevoie de dovezi până şi pentru cele date spre crezare sufletului, mă bucur în nemernicia mea că îndemnul ăsta nu-i de la Doamne-Doamne şi că, dimpotrivă, Doamne-Doamne ne-ncurajează să căutăm, să cercetăm, să învăţăm.
Imaginează-ţi că femeia pe care o iubeşti te-ar înşela cu n bărbaţi. Tu, d-l “crede şi nu cerceta”, vei crede cu sufletul în iubirea ce ţi-o poartă fără s-aştepţi dovada fidelităţii ei, aşa-i? Pentru că tu crezi.
Stati asa, ca ne-am confuzat cu credinta lui Paracelsus !
1. Aia cu mintea rationala care nu poate ea intelege ce-i in lume, e basm. Noi nu avem o minte, ci un triune brain care si el este impartit pe bucatele, deci in total putem spune ca avem fix 6 minti cu functii diferite si care functioneaza … alternativ.
Kabala nu enimic altecva decat preluarea trunchiata a unor informatii din Hermetism ( alchimie ) si amestecarea lor cu multe distorsiuni si alte basme evreiesti ( istoria evreilor, numerologie, etc. ). Insa ce a pastrat bun Kabala este informatia despre triune brain cu functiile sale si care demonstreaza ca … universul e mental, totul e minte ( plus informatii despre cum sa lucrezi cu partile creierului ). Totul e despre minte.
Daca creierul nu e de incredere ( absolut fals ), atunci cum te poti increde in emotiile sufletului, ca doar avem nevoie de creier ca sa le decodeze pentru noi ? Ce emotii are o persoana lipsita de creier ? Numa’ zic …
Insa daca vrei calitate, nu te duci sa citesti informatia la mana a doua ( Kabala ), ci te duci direct la sursa ( alchimie ) si asta e argumentul meu, pentru care Paracelsus nu s-ar fi dus la Kabala, ci la alchimie, ceea ce a si facut. Ba mai mult, si-a inventat propria metoda alchimica.
2. Inainte de aparitia religiilor, pe planeta exista Paganismul, format din Gnoza ( partea teoretica ) +alchimia ( partea practica ). Apropos, Newton a studiat toata viata lui, cel mai intens … alchimia si nu fizica. La fel si celelalte minti luminate din vremea lui.
Paganii spuneau ca D-zeu se afla in noi dar este crucificat in materie, noi suntem morti si trebuie sa renastem ( sa devenim D-zei ), adica nimic altceva decat invierea din morti a lui Isus ( preluata de crestinism din Paganism ). Iar credinta nu era nimic altceva decat ” increderea ” ca D-zeul din noi va invia, va renaste din mormantul materiei ( lumea materiala ). Credinta aia a anticilor nu are nici o legatura cu ceea ce religia de azi numeste ” credinta”.
3. Iisus, ca tot ziceai de el, este un personaj inventat ( istoria religiilor o dovedeste cu varf si indesat ). Pur si simplu au preluat si distorsionat faptele aceluiasi personaj incarnat de-a lungul vremii in Hermes, Balinas si Appolo din Tyana. Faptele lui Iisus nu sunt decat faptele lui apollo din Tyana, insa distorsionate si trunchiate in asa fel ca sa convina celor care au impus religiile abrahamice si au distrus Paganismul si bibliotecile lui. Istoria sta marturie.
Faptele si pildele lui Isus nu sunt nimic altceva decat descrierea alchimiei si a initierilor alchimice din piramidele din Egypt, insa totul e codat in Biblie si fragmentat ( ca au preluat fragmente din viata lui Balinas / Apollo, fara sa aiba habar despre ce este vorba ).
Apocalipsa din biblie nu e nimic altceva decat cel mai important text alchimic ce se gasea in Biblioteca din alexandria si a fost salvat cu o zi inainte de a fi arsa. S-au facut mari eforturi de a fi introdusa in Biblie, pentru a fi de ajutor celor care cauta dupa ce invataturile antice si Paganismul va fi complet distrus si inlocuit de religii( cine are urechi de auzit, sa auda ). Din fericire, textul s-a pastrat perfect in Biblie si nu e despre sfarsitul lumii, ci despre etapele invierii noastre, renasterea din mormantul materiei.
Cudi, cui îi pasă măcar cine a fost Paracelsus, în contextul de față? Încă o dată, Borges a fost autor de ficțiune. Înlocuiește „Paracelsus” cu numele unui personaj fictiv, dacă asta te face să citești mai ușor. E vorba de mesajul pe care îl transmite Borges în această povestire, nu Paracelsus în lucrările lui.
Ești absolut sigură că-i imposibil ca Celsus să fi auzit această sintagmă la apostoli, așa cum pretinde? Pentru că dacă a auzit-o, faptul că el interpretat-o greșit, la fel cum faceți azi mulți dintre voi, credincioși sau atei, este strict problema lui și a voastră, nu-i așa? Mă gândesc că din gura apostolilor putea suna chiar mai frumos și mai profund decât o interpretez eu aici. 😛
Uite încă un citat pe tema: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” Îi aparține lui Iisus și îi este adresa lui Toma (necredinciosul). (Ioan 20, 24-31)
Dacă vrem să invalidăm acest citat, putem găsi probabil o mulțime de exemple pe lângă cel cu teroriștii. Eu ți-am zis însă care este interpretarea mea. Dacă este un citat autentic, care a aparținut apostolilor, atunci sunt sigur că aceasta este și semnificația lui reală. Altfel, ar fi putut foarte bine să existe, pentru simplul fapt că adevărul pe care îl îmbracă aceste cuvinte este foarte profund.
În general, mintea se subordonează sufletului. Acest lucru are loc fie că vrem, fie că nu vrem, fie că știm, fie că nu știm. Nu poți să îl găsești pe Dumnezeu cu intelectul sau cu mintea, pentru că mintea se va subordona convingerilor tale profunde de natură sufletească. Astfel, un ateu va găsi și îți va da o multitudine de argumente cum că Dumnezeu nu există (el fiind și un exemplu perfect de om care cercetează și nu crede), și au fost oameni de știință atei, în timp ce un om al cărui suflet este într-o anumită măsură trezit față de realitatea lui Dumnezeu îți va da o serie de argumente cât se poate de logice cum că Dumnezeu există sau cel puțin poate foarte bine să existe -- și au fost oameni de știință care au crezut în Dumnezeu. Iată deci că mintea urmează convingerile tale profunde, de natură interioară, sufletească, și nu invers, chiar dacă tu nu ești conștient de acest lucru și te crezi cu moț pentru că te bazezi pe „rațiune” și „intelect”. De fapt, tu îți folosești mintea, inconștient, pentru a-ți valida ceea ce în sufletul tău deja crezi (sau nu crezi). Prin acest citat ni se spune, simplu, fără echivoc, că rațiunea singură, fără suflet, nu ne poate duce nicăieri, credința fiindu-i superioară.
Și este normal să fie așa, dacă ne gândim că, în accepțiunea existenței lui Dumnezeu, Acesta este de natură subtilă spirituală. O subtilitate pe care atât simțurile noastre cât și aparatele pe care le-am creat pe baza științei nu o pot egala. Dacă există Dumnezeu, atunci acest univers este o materializare a gândurilor lui, ceea ce arată că imaginația și spiritul sunt superioare materiei. Că spiritul se află într-o dimensiune existențială superioară, în timp ce materia constituie un strat grosier, superficial, exterior. Deocamdată, aparatele noastre de măsură nu pot detecta sufletul sau pe Dumnezeu. Ele nu pot citi și intepreta decât materia. Dacă ne bazăm pe dovezi, pe minte, pe știință și numai pe ele, vom ajunge -- cel mult -- la o înțelegere parțială a materiei, a universului fizic. Dar acesta e superficial și schimbător. Ani de zile oamenii au crezut că Soarele se rotește în jurul Pământului, pentru că asta le-au spus ochii lor. Ani de zile știința a afirmat cutare lucru, pentru ca ulterior să-l infirme sau să-l înglobeze ca adevăr parțial într-o perspectivă mai amplă, pe măsură ce tehnica a evoluat. Iată că știința nu poate să ne ofere decât răspunsuri cu privire la universul fizic, palpabil, și și acestea parțiale și uneori eronate. În schimb, sufletul constituie o scară către cer, pentru că el transcende materia și I se adresează direct lui Doamne-Doamne. De altfel, și sufletul este de natură subtilă.
Odată ce sufletul sau inima ta spirituală s-a trezit, ca să zic așa, poți să „cercetezi” în voie, pentru că intelectul grefat pe un suflet trezit îți va aduce și mai multe certitudini și îți va insufla o și mai mare încredere. De altfel, dacă ne gândim mai bine, însăși impulsul de a căuta mai mult, de a citi mai multe texte spirituale, de a înțelege mai multe teorii filosofice etc, deci însăși acest impuls spre „cercetare spirituală” provine tot din suflet, și nu din minte, respectiv dintr-un suflet care deja a devenit parțial sensibil la vibrațiile divine. Dar dacă acest suflet nu este trezit, dacă ființa este închistată, convinsă că nu există nimic în afara materiei, simpla rațiune nu o va duce nicăieri. Îi va aduce noi și noi dovezi cum că Dumnezeu nu există.
Tu, când „cercetezi” un text din Biblie și ajungi la concluzia că el conține un adevăr (care îți confirmă încă o dată existența lui Dumnezeu), să știi că nu cu mintea faci acest demers, ci cumva tot cu sufletul. Mintea este doar servitorul acolo. Tot din inimă pleacă această căutare a ta.
Legat de argumentul cu partenerul de viață: Dumnezeu ne cere să credem în El, adică în Dumnezeu, nu în Popescu, nu în Georgeta, nu în altceva. Dumnezeu este perfect, în timp ce partenerul nostru de viață este un simplu om și poate greși. Dar, ca să închei într-o notă frumoasă, putem să credem necondiționat în iubire, ca ideal, ca energie divină care ne poate face fericiți, indiferent spre cine o îndreptăm într-un anumit moment din viața noastră. 🙂
Fire, dă-mi voie să-ți pun câteva întrebări, ca să-mi devină mai clară perspectiva din care privești tu lucrurile.
1. Există Dumnezeu?
2. Există spirit? Sau, dacă vrei, ce este omul, la nivel esențial? Suntem muritori sau avem o conștiință care este eternă și deci transcende disoluția corpului fizic?
3. Dacă răspunsul la întrebările de mai sus este da, cum de poți fi ferm convins(ă) că, totuși, cel mai important avatar divin din religia creștină, însuși fiul lui Dumnezeu, a fost o pură invenție? Și, mai ales, cum de aura lui s-a păstrat, cumva, timp de 2000 de ani întipărită în conștiințele oamenilor? Că uite, încearcă ăștia din mass-media să ne impună tot felul de figuri în subconștient, luptă prin toate mijloacele să ne facă să adulăm tot felul de staruri de carton, și îndată ce mor îi uităm. Apar best-sellere pe bandă rulantă dar peste o generație nimeni nu-și mai amintește autorii, necum personajele. În schimb, ne aducem aminte de cei care, poate ignorați la vremea lor, s-au dovedit, o dată cu trecerea prin sita timpului, mari poeți, gânditori geniali, pictori cu lucrări ce se vând acum pe milioane de dolari?
4. Ce alte tradiții spirituale de bază, adică care nu sunt reformulări ale alchimiei, mai cunoști? Mă gândesc acum dacă nu cumva și vedele, taoismul, budismul, zenul, ayurveda sunt tot alchimie resscrisă și mi-e frică să te întrebg dacă Zamolxes nu era un simplu nume de cod al lui Hermes Trismegistus. 🙂
Acum am glumit puțin, dar nu mi-o lua în nume de rău. Dă-mi mai multe detalii despre cum vezi tu lucrurile.
odată* cu trecerea prin sita timpului
Fain om ești, Lotuse.
b) însuși impulsul …
Am ezitat înainte să scriu, dar mi-a fost lene să caut. 🙂
Eu am citit o carte a lui Ahmed Osman în care acesta afirmă și argumentează că biblicul rege David ar fi același cu Tutmes al III-lea. Principalul argument, pe care nu pot să îl contrazic, este că faptele de arme ale lui David se regăsesc consemnate în istorie, dar în CV-ul lui Tutmes al III-lea.
Tot Ahmed Osman spune și că Moise ar fi fost Akhenaten -- încoronat sub numele de Amenhotep IV, schimbându-și numele când a schimbat religia oficială de la politeismul egiptean la un quasi-monoteism în care Aten era zeul suprem adorat, iar ceilalți zei existau mai în fundal și mai nebăgați în seamă. Seamănă cu ceva ce ar face Moise, nu?
De asemenea, esența religiei creștine preia idei din legenda lui Osiris. Exemple de moarte și reînviere se regăsesc de-a lungul și de-a latul istoriei: Baal, Eshmun, Attis, Tammuz, Ra, Osiris, Zalmoxis, Dionysus, Ganesha, Krishna, Odin.
Altă idee care se asociază cu scrierile lui Ahmed Osman este aceea ca Iisus nu ar fi murit pe cruce, ci ar fi supraviețuit și ar fi plecat cu Maria (una, ambele?) pe mare, ajungând în ceea ce va să fie Franța. Acolo ar fi locuit, urmașii lor punând bazele dinastiei Merovingiene. Această idee se leagă, mai departe, de ordinul cavalerilor templieri și de misterul Madonnelor negre -- statui în bisericile catolice, înfățișând o femeie personaj biblic. Spre deosebire de celelalte statui din biserică, acestea sunt negre. Nu sunt foarte multe, dar am auzit că o asemenea statuie ar exista în Sibiu.
Să credem? Să cercetăm?
1. Da, este Sursa, D-zeul incognoscibil al gnosticilor, care in manifestare e reprezentat de … Soare ( Akenaton, Zamolxis, Dionysos, Horus, etc.) . Sau mai clar, Fire God al indienilor : agni God, Sursa.
Ori in limbajul crestinilor, nu e nimeni altcineva decat … Satan, ala care e stapanul iazului de Foc din Iad si e dusmanul parazitului din Biblie ( d-zeul biblic e doar parazitul care a acaparat bula in care traim noi si ne exploateaza cu ajutorul poporului sau ales ).
2. Bucatica rupta din Fire God, Satan : flame of fire. Scanteia de lumina. Si nu imi da bulshitul cu satanismul, ca n-are nici o treaba. Numa’ zic : ritualul lumanarilor aprinse la biserica ( preluat din Paganism ), focul care coboara din cer in ziua de Paste ( preluat tot de acolo ), candela mereu aprinsa din casele oamenilor ca sa le aminteasca faptul ca ei sunt flame of fire si nu persoana, omul cu care ei se identifica. So …
3. Ti-am zis in comentariul anterior, da’ se pare ca mai trebuie sa zic o data : initial a fost Hermetismul cu Sun God. Intreaga antichitate se ” inchina” la simbolul soarelui ( nu astrul solar ci flame of fire din om si Fire God Sursa ). De aici s-a imprastiat mai departe de-a lungul vremii : dupa scufundarea atlantidei, cei scapati s-au dus in Egypt si sud America unde si-au facut scolile lor initiatice ( asa numitele scoli ale misterelor ).
In Egypt s-au dus din intreaga lume oameni sa primeasca intierile lor si le-au dus in tarile de origine, au preluat invatatura cu nume schimbat si cu alti zei, pe care ii putem recunoaste ca si-au pastrat caracteristicile ( ti le-a explicat Cudi in comentariul de mai sus ). Initiatii stiau ca totul e un mit in simboluri alchimice, insa masele neinitiate le-au luat ca atare si i-au considerat zei si au facut din asta o religie.
Mai departe poti sa iti faci propriile cercetari ca sa te lamuresti cu detalii si argumente. Sau poti sa te tii de basmele cu care religia ii fraiereste pe oameni, ca ‘Mnezo si-a trimis baiatul ca sa moara ca sa spale pacatele omenirii ( da’ de ce sa moara, altfel parazitul biblic nu putea sa-i ierte pe oameni ? ). Si poti visa in continuare ca o sa vina Iisus ca sa va salveze, daaa ! Nu vine nimeni sa ne salveze, ci singuri trebuie sa o facem.
4. Totul este alchimie, ca aia e originea, punctul de plecare. Doar ca a fost atat de mult deformata si falsificata intentionat, incat nu a mai ramas nimic din ea in religiile orientale servite maselor. Bulshit. Gargara. Si in locul informatiei originale au bagat multa-multa dezinformare si au inlocuit totul cu religii una mai falsa ca alta si care nu duc nicaieri.
O sa trec peste bascalia ta ieftina si iti spun doar ca Hermes a aparut in 3 forme umane, Hermes,Balinas si Apollo din Tyana.
Lotus, ia de aici informatie bazic, minimala, ca sa nu mai batem campii cu parazitul biblic al evreilor, servit gentililor drept D-zeul Sursa. http://crestinismulexpus.blogspot.ca/
Observ că avem un lucru în comun cu toţii -- credinţa într-o divinitate, care o fi aceasta. Fire, comentariile tale sunt pline de informaţii noi şi trebuie luate pe îndelete, că ne-ai băgat în ceaţă (cel puţin pe mine). Am intrat pe site-ul tău şi, în scurtul popas virtual, am mai aflat un lucru: că, în sanscrită, Satan înseamnă adevăr. N-am ştiut şi încă sunt uimită.
Acum urmează partea boring:
M-am născut creştin-ortodoxă, nu practic tradiţii religioase şi m-am lovit de multe aspecte greu de înţeles în Biblie. Îmi repugnă toate tâmpeniile făcute de biserică de-a lungul istoriei şi nu prea cred că -- în forma dată -- biserica ar fi casa dumnezeului pe care-l invocă. Nu cred asta. Mai citesc, când şi când, Biblia, conştientă fiind că traducerea ei a fost făcută în favoarea bisericii, cu denaturări, omisiuni şi adăugiri. Spre exemplu, mie tot nu-mi vine a crede că fecioara Maria a rămas însărcinată pentru că s-a pogorât Sfântul Duh asupra ei… Nici eu nu ştiu foarte exact ce cred, ce vreau să cred… în existenţa unei divinităţi ireproşabile, unui protector pentru care să contez necondiţionat, e totul în ceaţă. Îmi pare viabilă şi ideea reîncarnării, iar în tot amalgamul ăsta de speranţe numitorul comun e regula de a fi bun, blând şi iubitor, precum divinitatea în care sper.
Cudi, incearca si asta ( ” capitolele” sunt doar cate 1-2 pagini ) http://www.theforbiddenreligion.com/gnostic-book.htm
Este Gnoza Primordiala, cunoasterea asa cum a fost adusa de Lucifer / Christ ( coborat in materie sub forma sarpelui de foc ) lui Adam si Eva, ca sa ii ajute sa se elibereze din sclavia parazitului biblic. Pe scurt, sunt intamplarile biblice vazute in lumina adevarului ( rational, logic si de common sense ) si nu prin brainwashingul pe care ni l-a aplicat religia.
Eu zic sa nu crezi nimic, ci sa cercetezi. Cine cauta, gaseste !
@ketherius
Nedublată de suflet, inteligența poate fi și diabolică. Dacă pentru tine totul se reduce la corpul fizic, la ce bei, ce mănânci și ce acumulezi, atunci degeaba vei „cerceta”, pentru că vei rămâne la fel de opac. La acest nivel are sens citatul despre care discutăm. Este rețeta pentru acest om, dificilă, dar singura posibilă. Mintea nu-l va putea scoate la liman.
În opinia mea, la capitolul „minte” stăm cu toții foarte, foarte prost. Pe un fond de prostie monumentală, unii dintre noi manifestă ocazional câte o sclipire de inteligență sau au câte un domeniu la care se pricep. Pe aceștia școala îi premiază iar societatea îi pune în posturi de savanți, miniștri, oameni care lucrează la calculator sau fac muncă cu capul. Dar asta e mai puțin important. Dumnezeu nu ne cere să fim sclipitori intelectual.
Citatul „crede și nu cerceta” are sens doar atunci când „crede” se luptă cu „cercetează”. Când cele două sunt în armonie, restricția dispare. Odată, dacă crezi, atunci ești liber să cercetezi, deși îți va trebui un intelect foarte rafinat pentru a înțelege ceva de unul singur, în timp ce dacă nici nu crezi și nici nu cercetezi, well, citatul iarăși nu poate fi un răspuns pentru tine, de vreme ce tu nici măcar nu pui vreo întrebare.
Sigur, intepretarea mea. Tot ce scriu aici este interpretarea mea. 🙂
@Fire
Acum mulți ani, am făcut ceva religie la școală. Nu foarte multă. De fapt, doar două ore mi-au rămas întipărite în minte. În prima a venit cel care urma să ne fie profesor anul respectiv și ne-a umplut tabla cu o serie de informații despre, parcă, seminția lui Avraam: ce linii au urmat după el, adică cum i-a chemat pe fiii lui, cu cine s-au căsătorit, ce copii au avut, arborele lor genealogic etc. Și e destul de stufos arborele ăsta, s-a terminat ora și el n-a terminat infograficul. Pe scurt, în acea oră am fost expus la un flux uriaș de informații, dar n-am rămas cu nimic care să mă facă să mă înfior sau să vibrez. A doua oră pe care o rețin este când el s-a îmbolnăvit (sau a avut o problemă) și a fost înlocuit de preotul din satul bunicilor mei. Acesta nu ne-a scris nimic pe tablă și nu ne-a pus să notăm nimic în caiete. În schimb, pentru că era decembrie, ne-a învățat colide, ne-a spus povestiri și a cântat cu noi.
Citind cele scrise de tine mai sus, am avut senzația că-l reîntâlnesc pe primul meu profesor de religie.
În afară de asta, suntem într-un dezacord direct și profund pe câteva elemente fundamentale legate de spiritualitate: concepția ta că Dumnezeu din Biblie ar fi, de fapt un parazait, în timp ce adevăratul Creator ar fi Satan este doar unul dintre ele. Mă îndoiesc că putem ajunge la o punte de legătură, dată fiind incapacitatea mea de a aborda religia asemenea primului meu profesor. Pe de altă parte, nici nu simt că așa avea carențe atât de grave cu înțelegerea și că nu le-aș putea rezolva decât citind materialele indicate de tine. Dar, în măsura timpului, o să arunc o privire.
@Cudi
Nu știu dacă există sinonime, dar termenul consacrat pentru „adevăr” în limba sanskrită este satya. Satya desemnează totodată și una dintre cele zece reguli de Yama și Niyama, primele două etape din Yoga, care, împreună, definesc codul etic și moral al acestui sistem. Se citește cum se scrie.
Reîncarnarea este perfect compatibilă cu ideea unei divinități corecte și iubitoare. Cât privește sarcina Fecioarei Maria, nu mi-am pus niciodată problema. Nu văd de ce un Dumnezeu nelimitat, care a creat omul, cu tot ce are el, inclusiv aparatul genital, nu ar putea fecunda un ovul. E ca și cum ai spune că tu, ca programator, poți face un joc în care personajele rezolvă anumite misiuni și colectează item-uri, deci îl creezi tu de la zero, cu fiecare pixel grafic, dar nu poți instala un cheat prin care eroul tău să aibă viață dublă sau să sară un nivel. În fond, toate minunile (descrise în Biblie sau în diverse alte contexte) nu sunt altceva decât „abrogări” temporare ale unor reguli create de Dumnezeu, pe baza cărora funcționează acest Univers, proiectat de Dumnezeu. Mă gândesc că cel care a creat Universul, îl menține, îl poate distruge și i-a setat niște reguli de funcționare, nu este condiționat de ele sau obligat să le respecte. De altfel, nici măcar oamenii nu sunt -- dovadă că în mai toate religiile, sfinții, practicanții avansați, iluminații etc dobândeau o serie de puteri miraculoase, inexplicabile pe baza legilor fizicii.
corectează-mi, te rog, alinierea textului. am scris cuvântul satya ialic, dar se pare că nu l-am închis corect, și a rămas tot restul textului așa.
PS: Până și un om poate fecunda un ovul (dacă este bărbat)! 🙂
@Fire
„Cine caută, găsește!” -- am zâmbit, pentru că este un citat din Biblie, carte despre care tu afirmi că te spală pe creier.
Lotus : Satan in ebraica inseamna exact “dusman”. Deci D-zeul biblic ( parazitul ) asmute oamenii impotriva lui Fire God, zicandu-le ca ala e Satan ( dusmanul lui ). Paganismul zice fix invers, ca Satan este D-zeul biblic, care e dusmanul lui Fire God si al omenirii .
Daca tu te tii ca orbu’ de bata de povestile religiei, eu te trimit sa citesti Vechiul Testament si sa ne spui apoi cate crime a facut Satan si cate D-zeul tau ala scelerat la care te inchini ? Intreg Vechiul Testament e o oroare, crima langa crima, genocid langa genocid, toate comandate de D-zeul tau biblic si sub amenintare . Well, care om cu capul pe umeri si-ar dori sa aiba de-a face cu un astfel de psihopat precum parazitul biblic, daramite sa il considere intruchiparea iubirii si a binelui ? Serios ? !
Cat despre treaba cu mintea, sufletul si spiritul, imi este clar ca nu ai inteles iota din ce am scris, asa ca hai sa o lasam asa cum a cazut ! Fiecare pricepe atunci cand e pregatit sa priceapa ( cand fructul e copt si nu mai devreme ).
Biblia e o facatura dupa alte texte antice, pe care le-a maltratat si le-a dezmembrat, schimbat sensul dupa cum au vrut unii . Si da, religiile ne spala pe creier si ne duc pe un drum gresit . Daca tie ti se pare ca religia e buna, go for it ! Fa exeperienta pe propria piele si lamureste-te singur !
1. Un parazit este o formă de viață care trăiește în organismul sau în casa ta și îți consumă din resurse, fără a contribui cu nimic. În ce mod este Dumnezeu un parazit pentru oameni sau pentru altcineva, de ce îl numești așa?
2. Dumnezeu nu susține că diavolul ar fi dușmanul Lui (al lui Dumnezeu) ci al nostru, al oamenilor, adică că ne dorește răul și ne inspiră să facem rău. În contextul biblic, Satan (sau Lucifer) este un înger căzut. Cum au apărut, în opinia ta, Dumnezeu, Satan, universul acesta și oamenii, și care sunt legăturile dintre ele? Dar te rog ia-mă de la zero, pentru că am citit comentariile tale de mai sus, în care faci o mulțime de conexiuni, dar din care nu rezultă nimic concret. Spune-mi așa, ca unui om care n-a auzit niciodată de Dumnezeu și care n-a citit niciodată nici o carte de spiritualitate: cum a apărut omul, cine a creat acest univers, ce s-a întâmplat mai departe, care este menirea noastră, cum putem să ne-o îndeplinim. Ca și cum aș fi un extraterestru care nu are nici un reper biblic, acum am ajuns pe planetă și vreau să fiu inițiat în spiritualitate. Ia-mă de la zero, fără referiri la Biblie, și zi-mi cam ce ar trebui să cunosc despre lumea asta și nu voi afla de la știință.
3. De ce îi zici lui Satan „Fire God”? Mi-ai dat ca referință faptul că ar fi „stapanul iazului de Foc din Iad”, dar din asta rezultă mai degrabă că ar fi stăpânul iadului decât stăpânul focului ca atare, adică al oricărei forme de foc. În plus, Dumnezeu este, conform Bibliei, stăpânul întregii Creații (în care focul ocupă doar un mic loc).
4. Faci următoarea afirmație: „paganismul zice fix invers, ca Satan este D-zeul biblic”. Păi da, și Biblia zice invers decât păgânismul. Din aceste două afirmații (care se bat cap în cap) nu rezultă automat că păgânismul are dreptate. Dincolo de asta, oare nu Biblia este cel mai potrivit loc pentru a afla cine este Dumnezeul biblic? Că dacă îi spui „dumnezeu biblic”, înseamnă că este vorba de dumnezeul de care vorbește Biblia, de dumnezeul din contextul Bibliei.
5. Trimiterea la Vechiul Testament poate fi o formă de eschivare. Vechiul Testament e lung, iar lectura lui ar dura mult. În plus, tu ești cea care face acuzațiile la adresa divinului, așa că tu ar trebui să prezinți „dovezi” în sprijinul lor. În timp ce este adevărat că în Vechiul Testament sunt descrise diverse războaie, unele în care Dumnezeu a ținut partea unor combatanți, să afirmi că „intreg Vechiul Testament e o oroare, crima langa crima, genocid langa genocid, toate comandate de D-zeul tau biblic si sub amenintare” este deplasat. Hai cu niște pasaje clare, pe care să le discutăm. În afară de asta, Biblia este compusă din Vechiul și Noul Testament. Iar în Noul Testament, care-i de dată mai recentă, Isus propovăduiește iubirea.
6. „Cat despre treaba cu mintea, sufletul si spiritul, imi este clar ca nu ai inteles iota din ce am scris” -- asta e adevărat, dar nici tu nu m-ai ajutat prea mult. În loc să-mi explici, simplificat, conceptele de bază ale filosofiei pe care o îmbrățișezi, ai aruncat o mulțime de trimiteri și echivalențe (susținute de tine), din care nu rezultă nimic concret. Dar te-am întrebat la punctul 2, poate o să-mi prezinți acum o versiune simplificată a lucrurilor de bază susținute de tine, făcând abstracție de Biblie și religii. Nu te raporta la ele, spune-mi învățătura ta. Presupune că habar n-am de Biblie și de alchimie etc.
Sper ca te miruiesti înainte de a intra pe-aici!
🙂
Practic tu imi ceri sa iti fac un curs intensiv de spiritualitate si istoria omenirii, plus ceva neurologie. E doar un schimb de comentarii pe blogul lui Cudi, sa nu uitam asta ! Sa stii ca nu functioneaza asa cum crezi tu, ca vine X-lescu si iti spune pe nerasuflate concluziile anilor de studiu individual : nu merge si pace.
E nevoie sa studiezi singur subiectul, sa cauti singur raspunsurile la intrebari si sa faci conexiunile necesare. Asa, pe vorbele lui X-lescu … o fi cum asa, nu o fi asa , mereu va ramane indoiala ( in lipsa cunostintelor ). Si oricum, poate parea socant, ori ridicol, ori amuzant cand primesti o informatie pe care nu o intelegi din lipsa cunostintelor de baza in domeniu. Not my business, fiecare isi face singur lectiile .
Daca intr-adevar ai informatii interesante ( care nu sunt mainstream ), putem face schimb de info. Cata vreme o canti pe aia cu D-zeul biblic si religia , e doar pierdere de timp in opinia mea.
De ce nu te duci sa cityesti Vechiul Testament ca sa te lamuresti singur de ce D-zeul biblic e un parazit, un criminal psihopat si de ce ne vrea sufletele ? Incepe de acolo, ca e mai simplu !
Fire: Pentru că, după cum ți-am zis, lectura lui ar dura mult.
În afară de asta, nu mă aflu într-un impas spiritual. Nu am lacune grave și întrebări la care să nu-mi pot da răspuns. Nu îți cer să-mi prezinți filosofia ta din perspectiva unui ignorant care vrea să înțeleagă ce e cu religia, cu spiritualitatea și cu Dumnezeu, ci din perspectiva unui om care deja cunoaște multe lucruri, are o viziune coerentă și unitară asupra spiritualității și observă că ea vine în contradicție flagrantă cu afirmațiile tale. Din punctul meu de vedere, tu ești cea care te afli în eroare. Eu sunt chiar sigur de asta, pentru că ajungi la unele concluzii aberante, dar aș putea să înțeleg mai multe despre modul în care ai ajuns la ele dacă mi-ai putea prezenta viziunea ta asupra acestor lucruri. Până acum mai mult ai dărâmat (Dumnezeu e un impostor, Biblia minte etc), fără să pui ceva la loc.
Și sigur că ai putea să-mi faci o prezentare succintă, de la zero. Nu contează câți ani ai studiat un anumit lucru, trebuie să găsești o formă în care să-i poți distila esența în câteva fraze, chiar dacă mult simplificată. Și teoria relativității se poate explica simplificat, cu condiția să o fi înțeles în profunzime, evident.
Si cum ai putea sa intelegi mai multe daca refuzi sa te documentezi ( pentru ca e prea mult de citit ) ? Numa’ zic …
Aia cu mura in gura nu functioneaza, nu in domeniul asta. YOU HAVE TO sa faci experienta, sa studiezi singur si sa gandesti cu mintea ta, sa intelegi singur, pentru ca nu merge sa iei de-a gata concluziile cuiva, ca nu vor face sens in lipsa bazei informationale si ti-o spun cu cele mai bune intentii. In cel mai bun caz, acele concluzii vor parea aberante, ridicole si nu te vot ajuta cu nimic ( vorbim limbi straine ).
YOU HAVE TO sa faci PERSONAL drumul de intelegere.
Deja am pus 2 linkuri cu suficiente explicatii in ele ( raspunsurile la intrebarile tale pentru mine ), insa e strict decizia ta daca te documentrezi sau nu. Mai pe scurt decat acolo nu am cum.
Daca refuzi sa vezi mai departe de gardul bisericii, e perfect ok din punctul meu de vedere. Personal, eu prefer sa continui sa studiez ( subiectul devine din ce in ce mai fascinant pe masura ce descopar mai multa informatie ); insa fiecare face cum considera.
În cazul ăsta, dă-mi voie să-ți spun că am studiat texte spirituale (chiar dacă nu Biblia integral), m-am documentat, am gândit cu mintea mea și am ajuns la concluzii cu totul diferite de ale tale.
Iar dacă Dumnezeul tău nu-i primește decât pe erudiți, neoferindu-le niște învățături și precepte de bază oamenilor simpli, neofiților, celor care nu au studiat toată viața, și când aceștia întreabă ceva îi trimite la diverse texte lungi și stufoase pentru a se documenta singuri, sau la cărți din alte religii (Biblia) pentru a se dumiri singuri cât de rele sunt, atunci înseamnă că Dumnezeul tău nu prea merită urmat.
To each, his own, Lotus.
Chestia asta cu nu merită urmat e absolut relativă (pun intended). Cine zice că acel Dumnezeu vrea să îl urmezi tu?
Un exemplu mai ușor de înțeles ar fi acela al sistemelor de operare: OpenBSD este unul dintre cele mai sigure, cele mai corect scrise și cele mai ușor de configurat, întreținut, upgradat. Cu toate astea, nu face nici un efort pentru a ușura adopția sa de către începători. Dezvoltatorii îți dau un sistem bun, fără să ceară bani, dar nu te roagă să îl folosești. Dacă îl vrei, faci efortul de a învăța.
Păi da, dar Dumnezeu nu este un sistem de operare. Eu nu cred într-un Dumnezeu rece și abstract, ci într-unul bun și personal, care dorește mântuirea tuturor creaturilor Sale și care le va oferi acestora, indiferent de nivelul pe care se află, căi potrivite lor pentru a face pași (mai mari sau mai mici, după cum poate fiecare) către El. Adică, chiar dacă anumite căi mai directe sau învățături mai înalte vor fi accesibile numai intelectelor rafinate, iată că avem și niște principii simple, cum ar fi cele zece porunci, sau îndemul lui Isus de a ne iubi între noi, care sunt accesibile tuturor. Eu cred chiar că un om fără carte, de la țară, dar care este simplu și umil, poate avea mai multe șanse de a se mântui decât un sfertodoct, semidoct sau om cult. De altfel, Isus s-a adresat deseori oamenilor simpli, pe care i-a primit în jurul Lui, criticându-i în mod repetat pe erudiții vremii (dintre care mulți erau fețe bisericești; să ne amintim că preoții au fost cei care l-au răstingnit pe Isus, pentru că le amenința supremația ideologică și controlul asupra maselor).
Și chiar și un sistem de operare poate fi explicat în cuvinte simple unui neofit. Un sistem de operare este un fel de interfață între software (aplicațiile pe care le instalezi pe calculator) și hardware (piesele efective din calculator). Este o colecție de programe care face sarcina implementării unei aplicații mult mai ușoară pentru programator (și care face ca acea aplicație să poată fi portată pe altă mașină, cu piese ușor diferite, dar având același sistem de operare). În particular, Windows este un sistem de operare cu multitasking, întreruperi, bazat pe conceptul grafic de fereastră, cu multe aplicații dezvoltate pentru el, în timp ce Linux este mai securizat, mai bine gândit la nivelul claselor de acces și drepturilor, mai fiabil și mai eficient, în plus gratuit, dar mai sărac în aplicații, mai puțin finisat grafic, mai puțin omogenizat (există foarte multe distribuții) și mai arid pentru utilizatorul obișnuit. Ca atare, majoritatea calculatoarelor desktop rulează Windows în timp ce majoritatea serverelor rulează Linux. Iată cum am explicat în câteva cuvinte accesibile oricui câteva lucruri de bază despre niște concepte foarte abstracte, dificile și tehnice. O astfel de prezentare i-am cerut preopinentului meu, nu o inițiere sofisticată în conceptele avansate ale filosofiei pe care o îmbrățișează.
Asta în ideea că ea, de vreme ce a comentat aici, chiar dorește să dialogheze și să ofere niște „insights” cu privire la lucrurile pe care zice ea că le-a descoperit.
E treaba cu ” cine are urechi de auzit, sa auda” ( de la Apollo din Tyana citire direct in Biblie ) ! Ring a bell ? Cine nu e pregatit sa auda in viata asta, o sa auda in urmatoarea sau peste n’spe mii de vieti, ca Flame of fire este etern si are tot timpul din lume sa astepte dupa persoana ( omul in care locuieste ), ca sa se trezeasca la realitate.
Eu ti-am spus in comentarii pe scurt ce si cum, insa tu Batman, Batman … So sad …
Aha, deci filosofia ta susține că există reîncarnare. Uite, am aflat până la urmă un lucru, dar indirect.
Reancarnarea este doar felul in care mintea noastra percepe timpul ( secvential ), adica percepem ca si cand ar fi mai multe vieti una dupa alta in timp. In realitate, toate vietile noastre se desfasoara aici si acum, in acelasi timp si in toate planurile universului, in multe-multe corpuri fizice si mai putin fizice.
. E ca si cum te uiti pe o foaie de pe masa , pe care sunt desenate 3 linii ( trecut, prezent si viitor ) : spiritul le vede pe toate 3 in acelasi timp, ele coexista ( insa persoana le percepe secvential ).
Insa da, ii spunem reancarnare pentru ca asa s-a incetatenit termenul si asta e referinta .
Fire, ai citit povestea Oul? Dacă da, ce crezi despre ea? 🙂
Ai vorbit mult, fără să răspunzi: de ce crezi că Dumnezeul lui Fire vrea să te aibă pe tine ca discipol? Cine zice să îl urmezi? De ce presupui că cineva te împinge să îl urmezi?
Indicație: răspunsul tău trebuie să înceapă cu “pentru că”.
Am răspuns, dar acum am înțeles de ce nu ai luat răspunsul meu de bun.
După cum știi, eu nu cred în existența mai multor Dumnezeu. Eu cred că există un singur Dumnezeu, respectiv cel descris în majoritatea religiilor, care este bun, blând și milostiv.
Prin urmare, fie „Dumnezeul lui Fire” este același cu Dumnezeul menționat mai sus, caz în care ne vrea pe toți mântuiți, fie este un simplu concept fără acoperire, adică nu este real. Caz în care discuția nu are sens: pe cine interesează ce vrea o entitate imaginară, o simplă plăsmuire a minții cuiva?
E mai clar acum?
Tu il confunzi pe D-zeu cu un baby sitter. De liber arbitru ai auzit ? De ce D-zeu ti-ar incalca liberul arbitru si ar incerca sa sa te mantuiasca cu de-a sila ? Sa-ti indese pe gat informatie ?
Nu prietene, esti liber sa faci asa cum consideri ! And again : du-te la Vechiul Testament si lamureste-te cat de bun, milostiv si iubitor este parazitul biblic despre care fabulezi tu pe aici si despre care religia te minte in fata ca e bun ! Nu uita sa ne spui si cat de mult iti acorda liber arbitru parazitul biblic !
Da, este clar.
Există o diferență între a iubi pe cineva și a-l ține legat de tine. Unde am zis eu că Dumnezeu ne vrea mântuiți cu forța, că ne obligă să-i fim discipoli? Am zis că și-ar dori asta, motiv pentru care ne-a dat religiile și toate căile spirituale pe care le avem al dispoziție, de la mic la mare, de la învățat la om simplu.
Dar, după cum ziceam, cu tine mi-e dificil să dialoghez.
Comentariul de mai sus îi este adresat, evident, lui Fire.
Pentru că, ca să respect formatul cerut de tine, dacă „Dumnezeul lui Fire” este real, atunci el trebuie să fie identic cu Dumnezeul bun, blând și milostiv descris în majoritatea tradițiilor spirituale de pe glob, eu necrezând în mai mulți demiurgi, iar dacă nu e, atunci e ireal și discutăm degeaba.
Dacă tot vorbești de majoritate, majoritatea zeilor sunt cel puțin indiferenți, dacă nu doritori de sacrificii sângeroase…
Zeii aia cu sacrificii sangeroase, ori indiferenti, sunt din gasca condusa de parazitul biblic ( archons, cum ii numea paganismul, gnosticii in special ). Aryan Vedas ( rusesti ) descriu in detaliu ce e cu ei, cine sunt, ce sunt si razboaiele purtate continuu de-a lungul vremii impotriva aryenilor de pe Midgard ( rasa alba, gentilii de pe Pamant ) si pana in zilele noastre.
Oare? Exclusiv? Cum rămâne cu Huitzilopochtli? Cu zeii capricioși și/sau malevolenți din mitologia greco-romană? Cum rămâne cu ceilalți zei ce primeau sacrificii (inclusiv umane)? Se pare că erau răspândiți pe tot Pământul, nu doar în Palestina.
Ketherius: Așa este. Împărtășesc o puternică convingere că aceste religii politeiste, când nu sunt de-a dreptul alăturea cu drumul, conțin simboluri, metafore și sensuri ascunse în loc de înțelesuri directe. Mă gândesc acum la hinduism și mitologia greacă. E greu să aliniezi modelul unui singur Dumnezeu la o cohortă de zei, cine de acolo este Dumnezeu și de ce sunt mai mulți? Când sunt mai mulți, deja lucrurile devin complexe, fiecare vrea altceva. Pe de altă parte, acești zei au denumiri sugestive și controlează (sau simbolizează): timpul, destinul, lupta, răbdarea, așa că poveștile lor pot foarte bine să fie minunate alegorii. Ce este povestea lui Cronos care își devora copiii dacă nu expresia faptului că timpul devorează și înghite orice?
Fire: Două tabere, binele și răul, ăia răi sunt ai parazitului și ăia buni ai cui vrem noi. Ce frumos am rezolvat totul! Dar parcă cam simplist, zău așa. Mai ales când vorbim de mitologie.
Pai nu e chiar atat de simplu, cu doua tabere pe care le impartim in buni si rai. De fapt nu e deloc asa, pentru ca tabara aia buna nu joaca in terenul nostru, iar anticii o spun foarte clar. La fel spun si Vedele aryene ( rusesti ). Aia nu sunt zei care vin sa se maimuteze pe aici prin universul nostru, precum fac archonii parazitului biblic.
Bineanteles ca archonii erau raspanditi pe toata planeta si nu numai .
Lotus : o viziune unitara asupra istoriei omenirii o ofera Vedele rusesti ( si lamuresc problema zeilor si mitologiei, care cu care, etc ). Si apoi gnosticismul si alchimia ( tot parte din cunoasterea transmisa de stramosii nostri aryeni ). Cam pe acolo trebuie sa cauti ca sa iti faci o parere unitara, insa totul pus intr-un singur loc si desenat cu creioane colorate ca sa priceapa toti copiii … aia nu exista. .
It’s fine ! Ai studiat ce ai studiat , ai ajuns la concluzii diferite de ale mele, it’s fine !
Daca astepti mura in guara instructiuni despre cum e realitatea in care traim si ce trebuie sa faci, atunci popa de la biserica este ceea ce cauti. Religiile s-au inventat pentru oamenii care refuza sa isi asume responsabilitatea si astepta ” sa ni se dea, sa ni se faca, sa vina Superman sa ne salveze “. Good luck cu asta !
Fire, nu aștept mură în gură să mă salvezi. Aștept să îmi prezinți teoria ta, gen. Până una-alta, am impresia că dialogul cu tine ar fi dificil în general, nu doar pe teme de religie. Că uite, nu ne înțelegem pe ce îți cer. Încă n-am ajuns la discuții despre cutare subtilitate filosofică (pentru că tu nu vrei să-mi prezinți filosofia ta), suntem la nivelul la care eu te întreb „ce crezi tu despre lumea asta în care trăim, așa, metafizic vorbind?” iar tu îmi răspunzi cu „du-te, bă, boule de te documentează singur!”. 🙂 Eu de exemplu ți-aș fi putut răspunde la întrebarea asta, dacă mi-ai fi pus-o. E simplu să descrii (în linii mari) ce susține cutare sistem de gândure despre viață, dacă l-ai studiat.
Știi de ce te întreb? Pentru că nu cred că ai un sistem coerent.
Vorbeam despre masele pe care religia le-a indoctrinat sa nu caute adevarul, ci sa astepte sa le dea D-zeu, sa ii ajute D-zeu si sa le trimita pe superman sa ii salveze / mantuiasca. Ei nu trebuie sa isi asume nici o responsabilitate, ci doar sa faca frumos si sa astepte ziua mantuirii.
Ti-am descris in linii mari ce si cum, ti-am dat si linkuri cu rezumatul pe scurt, nu trebuie decat sa citesti. Mai departe poti studia singur si sa afli mult mai departe de informatia pe care ti-am dat-o, pentru ca lucrurile interesante abia apoi urmeaza.
NU, nu e simplu sa descrii in linii simple cuiva care nu are notiunile de baza : nu va intelege iota, din lipsa notiunilor de baza. E ca si cum ai incerca sa ii explici ecoatii de gradul doi cuiva care nu stie nici cele 4 operatiuni de baza.
Asta nu e aroganta, e un fapt, o realitate despre care e pus warning peste tot in cartile de alchimie sau de spiritualitate ( nu in alea mainstrem de care e plina piata si sunt niste dezinformari crase ). Peste tot se spune acelasi lucru, ca nu poti ajuta cu informatii pe cineva care nu e pregatit sa le inteleaga. De asta fiecare trebuie sa studieze singur si sa caute sa inteleaga. Insa, of course, poti sa spui cuiva sa citeasca aia si cealalta, ori sa caute in directia cutare : mai departe tine de fiecare cat poate sa avanseze, cat e interesat, cat e pregatit, pe ce nivel de evolutie se afla, etc.
În continuare avem probleme de comunicare.
Eu nu ți-am cerut să-mi explici ecuațiile de gradul doi. Eu ți-am cerut să-mi explici, în două cuvinte, cu ce se ocupă matematica. Sau, dacă vrei, ce este aia o ecuație. Faptul că nu reușești să discerni între cele două (și faci analogii aiurea) îmi confirmă impresia inițială că nu am cu cine discuta. Practic, tu nu faci dovada unor calități intelectuale pe măsura temei dialogului. Asta, ca să te citez, nu este o aroganță, ci o constatare.
Cred că numai teoriile sofisticate și aberante nu pot fi aduse la o formă mai simplă, pe înțelesul tuturor.
Lotus, nu pe toţi ne caracterizează meticulozitatea şi răbdarea de care dai tu dovadă, atunci când îţi susţii părerile în comentarii. Cred că şi mie mi-ar fi foarte greu, dacă nu imposibil, să prezint teoria mea despre divinitate (pentru că e în ceaţă totul în mintea mea pe subiectul dat). Deci, ceea ce îi ceri tu lui Fire, cred că e cam mult pentru un schimb degajat de idei, aici. Pe de altă parte, trăim, din fericire, în vremuri şi ţări în care libertatea religioasă e un drept fundamental. Oricât de şocante sau exagerate ni s-ar putea părea teoriile altora, este foarte ok ca fiecare să creadă în orice doreşte. Pe mine mă bucură să întâlnesc oameni cu convingeri noi, diversitatea de idei nu ne poticneşte ci ne ajută să evoluăm. Din schimbul de comentarii de faţă am ajuns să aflu lucruri noi, iar ăsta e un progres.
Discuţiile de aici mi-au amintit de un articol citit mai demult, despre fanii genului heavy metal. Era vorba despre un studiu care demonta prejudecata că fanii genului ar fi oameni problemă, puşi pe fapte rele, satanişti & company şi dovedea faptul că rockerii respectivi nu doar că erau oameni cât se poate de paşnici, ci şi foarte inteligenţi. Acum, stilul ăsta muzical nu-i tocmai pentru oricine; spre deosebire de şlagărele muzicii uşoare, accesibile marii majorităţi. Lotus, încearcă să priveşti viziunea lui Fire ca pe un fel de heavy metal -- pentru care ai sau n-ai urechi. Sau ca pe o formulă de analiză matematică pentru înţelegerea căreia ai avea nevoie de o bază de cunoştinţe în prealabil, altfel n-ai putea-o pricepe pururi. Aşadar, pentru a avea acces la respectiva formulă, Fire te-a invitat, paşnic, să urci câteva trepte în înţelegerea subiectului, din perspectiva ei. E fair play, din punctul meu de vedere. Poate că asta e şi cheia -- să faci tu efortul de a înţelege şi a descoperi, fix ca în povestirea pe care ne-ai invitat să o citim şi-n care Paracelsus spune “– Drumul este Piatra. Piatra este punctul de pornire. Dacă nu înţelegi acest lucru, n-ai început încă să înţelegi. Căci ţelul este în fiecare dintre paşii tăi.”.
In legatura cu imaculata conceptie biblica : este simbolica ! Totul e simbolic ( pentru ca sunt luate din textele alchimice ) ! La origine, era descrisa etapa Conjunction din alchimie, in care principiul feminin ( Regina / Mireasa / Luna / Sufletul, Mercury, Apa care nu uda mainile, etc ) se uneste cu principiul masculin ( Regele / Mirele /Soarele / Spiritul, Sulphur, aurul, etc ) si produc hermafroditic child / alchemical homunculus / Christ, etc.
Apoi se trece prin etapele alchimice pana cand copilul produs in Conjunction va renaste ( reanvierea lui Isus / alchemical Rebis / Pasarea Phoenix, etc ). Cum insa cei care au inventat religiile aveau un dinte impotriva principiului feminin, l-au decazut din Trinitate si l-au inlocuit cu o inventie ( Sf. Duh ), iar principiul feminin l-au exilat pe pamant ca pe o simpla femeie redusa la rolul de producatoare de copil.
Este exact acelasi ritual pagan pe care l-a preluat biserica crestina, ala de la casatorie, cu mirele si mireasa care dantuiesc in bridal room. Conjunction si totul e simbolic ( inclusiv painea si sangele ).
Rar mi-a fost dat sa citesc atatea elucubratii esoterice emise pe cmp cum gasesc la acest Fire. Mai omule, ai nevoie urgent de indrumare de specialitate, e clar ca nu reusesti sa dezvolti un fir argumentativ coerent in tot noianul de informatii care te poseda. Delimiteaza-te o perioada de toate aberatiile acestea si vei vedea ca incepi sa vezi diferit situatia. Continuand cu astfel de diatribe ne faci sa credem ca esti doar un mic frustrat.
Fire este femeie din fire, chiar dacă scrie așa, mai bărbătește. 🙂
@Cudi
Dar ei nu pare să-i fie nimic în ceață. Sau lui? Încă nu știu dacă Fire e bărbat sau femeie. În orice caz, nu i-am cerut o expunere detaliată și profundă a tuturor conceptelor din teoria pe care o susține, ci o prezentare sumară, simplificată a ideilor ei principale. Asta e greu? Că tocmai am făcut ceva similar la mine.
Deocamdată nu știu cum să privesc viziunea lui Fire, pentru că nu a binevoit să și-o expună (decât eventual pe blog, unde pot fi foarte bine articole conspectate din alte surse, vreau să o aud cu cuvintele ei). Tot ce știu este că a făcut niște afirmații pe care eu le consider aberante, că are un discurs pe care eu îl consider plat și că, din ce văd, nu se ridică la înălțimea dialogului. Iar ștacheta e foarte jos, i-am cerut niște lucruri de bază, nu pare să fi înțeles niște întrebări simple, face confuzii repetate.
Lotus, uite aici o sinteză clară şi sugestivă a pedepselor divine din Vechiul Testament. Asta ca să n-o mai scalzi pe aia cu lungimea Vechiului Testament.
http://rationalwiki.org/wiki/Examples_of_God_personally_killing_people#Old_Testament_killings_by_God
Eu cred sincer că şi dumnezeul tău e mai bun decât cel din biblie.
Cudi: Nu există mai mulți. Există unul singur, descris în mai multe moduri, văzut prin mai mulți ochi și filtrat de înțelegerea mai multor capete (care, uneori, în timp, poate au și modificat slova scrisă). Greșeala, dacă există, e a celui care scrie.
Nu-mi place linkul pe care mi l-ai dat. Ia un singur pasaj, de ex cel al Sodomei și Gomorei, dar din Biblie, fă un articol din el și îl discutăm. Apropo, eu susțin reîncarnarea, care actualmente nu se află explicit în Biblie (și e negată de biserică), deci nu mă înțelege greșit. Dar esența Bibliei stă în picioare, iar dacă vrei să discutăm, discutăm pe ea, nu pe fragmente extrase de atei.
Ok.
@Cudi
Uite, am intrat pe blogul lui Fire. Al doilea paragraf:
mă zgârie pe timpan. Are probleme de construcție. Propoziția „Spiritul de turmă este foarte puternic.” nu-și are locul acolo, apare din senin, fără legătură cu partea de dinainte și cu cea de după. Iar ”folosește înțelesuri subliminale şi canalizează energiile psihice ale credincioșilor” -- înspre ce le canalizează? O frază ruptă parcă la jumătate. Fiecare frază luată separat pare să spună ceva puternic, împreună nu spun nimic, nu au nici măcar coerență. Până la problemele cu sistemul filosofic, Fire are probleme de gândire și enunțare. Sunt alipiri de enunțuri ce se vor puternice, și atât. Parcă ar fi, cumva, un text al lui Gigi Becali -- ca nivel.
Zău așa.
Altfel, pe blogul ăla găsești tot felul de idei preluate din alte sisteme, puse cumva cap la cap și înglobate într-o teorie a conspirației prost concepută și neînțeleasă.
Să mai cităm:
Isus era arogant și nesimțit pentru că, ajuns în casa cuiva, în loc s-o ajute pe gazdă la treburi, se ocupa cu predicatul -- și alte asemenea.
Pe bune, autorul are probleme mult mai grave decât neînțelegerea unor finețuri.
Hai să vorbim pe text, Lotus, pentru că știm că ai nevoie de cuvinte exacte pe care să le răstălmăcești.
Dumnezeu cere jertfă de sânge (Leviticul, Capitolul 1):
Uite încă un exemplu (Deuteronomul, Capitolul 20):
Mai sunt exemple de îndemnuri sângeroase ale lui Dumnezeu către evrei (Cartea lui Iosua Navi, Capitolul 8):
Tot aici, în Capitolul 10 avem:
Dumnezeul biblic mai este și foarte gelos (Deuteronomul, Cap. 13):
De asemenea, urăște homnosexualii (Leviticul, Cap. 20):
Omoară copii doar ca să se dea mare (Exodul, Cap. 12):
Hai, poți să arăți că Dumnezeul biblic, cel al Vechiului Testament, e blând și bun, nicidecum gelos, răzbunător și sângeros?
Crestinii hardcore nu vor admite in veci ca se inchina unui zeu psihopat insetat de sange si razbunare. Ei ignora cu gratie orice nu le convine din Biblie ( de preferabil nici nu o citesc, ca sa nu le clatine “credinta” ) si refuza sa vada ca sunt niste amagiti, niste pacaliti. Ii fraiereste si ii minte in fata religia si popii, insa oitele Domnului nu fac nici un efort sa gandeasca si sa caute adevarul.
Cea mai sigura si mai rapida modalitate pentru ca un om cu toate tiglele pe casa sa se intoarca impotriva crestinismului, este … sa citeasca Biblia. Nici nu mai are nevoie de alte argumente sau studii, ca sa priceapa ce hram poarta D-zeul Biblic, ala ” iubitor” de oameni, daaa !
Si apoi, care parinte ar cere copiilor sai sa il slaveasca, sa ii cante ode , sa ii ajuda jertfe, sa stea in genunchi si sa i se roage pentru milostenie si bla-bla ? Doar un psihopat !
Multe crime si exterminari de populatii au fost comandate de D-zeul biblic cu scopul de a permite poporului ales sa acumuleze averile acestora, plus … exterminare genetica.
Da, parazitul biblic e un foarte bun genetician sef, pus pe exterminarea rasei primordiale care traia in Daria. Si de atunci o tine tot asa cu razboiul genetic impotriva aryenilor ( Vedele rusesti sunt cele mai vechi scrieri pe care le avem si care descriu istoria oemnirii. Din ele s-au inspirat indienii si au copiat-deformat Vedele indiene ). Din fericire, insa avem acces la istoria omenirii asa cum ne-a fost transmisa de stramosii din Daria.
O cale spirituală autentică ar trebui în primul rând să facă dovada unei profunde compasiuni. Cuvinte și expresii ca „Nazarineanul” și „oițele Domnului”, spuse în contextele respective din comentariile și articolele tale, trădează cel puțin indiferență, dacă nu dispreț pentru oamenii obișnuiți. Iar disprețul și indiferența sunt semne că emitentul acelor opinii nu a înțeles lucrurile în profunzime, că nu are o perspectivă armonioasă și divină. Pentru că, indiferent de orice teorie și nume pe care I-l dăm, Dumnezeu este iubire și compasiune.
Ala nu e blogul meu, niciodata nu am afirmat ca ar fi.
Nazarineanul e un personaj inventat ( un soi de Mos Craciun pentru oitele D-zlui ), deci de ce ar trebui sa arat respect unei minciuni ? De ce ar trebui sa respect prostia ( oitele D-zlui ) ?
Are you for real ? Practic tu imi spui ca ar trebui sa arat compasiune si perspectiva armonioasa unei … minciuni precum religia si facatura aia de Biblie ? ! Eu respect dreptul omului de a avea opinii ( diferite de ale mele ), insa nu vad de ce as respecta prostia, incultura, lipsa de autoeducatie, etc. Sa ne intelegem, nu e dispret pentru persoana in sine, ci pentru prostiile pe care le debiteaza : o tampenie ramane tampenie, indiferent cine o debiteaza.
Mie „oițele domnului” îmi sună a dispreț adresat creștinilor, nu prostiei.
Lotus, asa scrie in Biblie si asa li se adreseaza si popa la biserica ” turma D-lui”, ” Oile d-lui ” ” robii D-lui “. Daca consideri termenii ca fiind batjocoritori, asta valorati voicrestinii, in ochii zeului vostru.
Nu consider că aceste denumiri folosite în contextele din Biblie pe care le-am citit sunt disprețuitoare la adresa creștinilor. În schimb, modul cum le aplici tu denotă dispreț din partea ta.
@Ketherius
Dacă pleci de la premiza cum că vreau să răstălmăcesc, parcă nici chef să mai comentez nu am.
Ei, doar nu te necăjești tu așa ușor 😉
Comentariul care urmează (al tău) promite să fie epic.
Lotus, aseară trăgeam de Mihai să vină la somn, dar el nu şi nu, căuta prin biblia ortodoxă citatele de mai sus. Scopul principal era să cădem, cumva, de acord cu tine că dumnezeul Vechiului Testament e diferit de ceea ce tu şi noi avem în minte. Amintindu-mi de discuţiile mai vechi pe tema divinităţii, l-am întrebat pe Mihai, puţin amuzată, cum e până la urmă: sunt mai mulţi sau e doar unul. Mi-a răspuns cu primul vers din Crezul, apoi a adăugat, zâmbind din nou, că cine ştie – poate a fost muncă de echipă, poate n-a fost. Am continuat eu: că dacă adevăratul e cel din Vechiul Testament, pedeapsa cu moartea scrie pe fruntea noastră, că punem la îndoială poruncile lui. A răspuns că nu, că dacă e bun, înţelege că nu suntem oameni răi.
În Vechiul Testament, fetele care nu sunt virgine în noaptea nunţii trebuie omorâte, c-aşa zice Domnul. Homosexualii trebuiau ucişi. Oamenii cu handicapuri fizice trebuie izolaţi, nu-i sunt pep lac d-zeului. Domnul zice că dacă un bărbat şi-o trage cu soţia lui când aceasta e pe roşu, ambii trebuie izgoniţi. Trebuie ucişi şi cei care îşi înşeală soţii. Omorâţi trebuie să fie şi cei care ghicesc sau fac vrăji. Domnul Vechiului Testament zice că ăia care muncesc duminica şi-n zilele de sărbătoare trebuie stârpiţi. E un capitol în care dumnezeu spune clar şi care e valoarea, în bani, a sclavilor. Iar bărbaţii sunt mai scumpi decât femeile. Exemplele pot continua, dar nu vreau acum să cotrobăi Veciul Testament, că nu-mi place.
Să zicem mersi că trăim în state laice, că dacă era să fim sub legea Vechiului Testament… poate că nu mai eram. Ţi-am dat şi eu linkul ăla unde erau contabilizate pedepsele divine, n-ai comentat despre el, ai spus doar că nu-ţi place şi preferi ca exemplele de genul să nu vină din partea ateilor. E cam trasă de păr reacţia ta, ca şi cum ce nu-ţi convine, nu vrei să auzi. Dar situaţiile alea sunt pe bune, Lotus, şi dacă le vârâm înapoi în context tot alea sunt, nu sunt exagerări. Nu ştiu, ia şi citeşte Vechiul Testament şi fă-ţi o imagine de ansamblu. Apoi aminteşte-ţi că a fost scris de oameni. Hai, spune-o în felul tău că Vechiul Testament promovează un dumnezeu altfel decât cel din tine.
P.S. Am citit şi Oul. Interesant. I-am povestit şi lui Mihai povestea, apoi m-a încuiat cu următoarea remarcă: “Dar ce te faci, că oamenii se înmulţesc continuu, în fiecare minut se adaugă câteva mii de vieţi?”
@Keth & Cudi
Dacă tot v-ați unit blogul, vă răspund amândurora. 🙂 Eu nu susțin teoria din Oul și sunt sigur că este falsă. Dar nu din motivul enunțat de Mihai. Strict în contextul poveștii, argumentul lui Mihai cade, pentru că acolo se spune că omul e trimis să se reîncarneze și în trecut. Poate nașterile exponențiale de acum sunt versiuni viitoare ale acelui om. Model ipotetic: omenirea se înmulțește treptat, până când, datorită răutății ei, niște epidemii încep să facă ravagii și, în decurs de trei generații, populația ajunge la un milion. Ei bine, cei care mor în decursul acelor trei generații sunt trimiși să se încarneze în trecut, adică acum, când populația este în creștere, pentru a se îndeplini istoria, gen. Dar, cum ziceam, eu nu susțin teoria asta, din alte motive. I-am aruncat-o lui Fire așa, la derută. 🙂
Dacă vă place ideea din Oul, uitați-vă la Predestination.
Mihai, pasajele citate de tine (și cele zise de Cudi) nu par să-i facă cinste lui Dumnezeu. Dar nu există Dumnezeu al Vechiului Testament, Dumnezeu al N.T. și Dumnezeu al musulmanilor. Există un singur Dumnezeu, real și obiectiv, care a construit acest univers, și pe care diferite religii (prin penița a diferiți autori) l-au transpus în cărțile lor de căpătâi, mai aproape sau mai departe de realitate, mai superficial sau mai profund, după cum l-au perceput și după nivelul maselor cărora li se adresau.
Imaginați-vă un munte. Dumnezeu se află în vârf iar noi la sol. Fiecare cărare ce pleacă de jos este o cale care duce la Dumnezeu. La baza muntelui, aceste cărări pot părea ca fiind foarte diferite, poate chiar opuse. Unele sunt mai abrupte, altele fac ocolișuri. Unele o iau de la nord, altele de la sud. Și mulți dintre noi ne certăm, spunând că drumul nostru este cel adevărat. Dar, pe măsură ce urci, constați că diferențele încep să se estompeze, pentru ca, în vârf, toate cărările să se întâlnească. Însă privind de jos, noi vedem doar anumite reflexii ale lui Dumnezeu, și pe acelea deformate sau filtrate din cauza distanței sau diferenței de nivel. Diferența de nivel dintre conștiința noastră și a Lui, distanța de la noi la El.
Concret: nu-mi plac pasajele cu îndemnuri la crime și la anihilarea unor popoare. Dar de unde știți că sunt opera lui Dumnezeu? Câte cruciade nu s-au purtat în numele lui Dumnezeu? În caz de victorie, faptele de vitejie ale cotropitorilor urmau a fi consemnate drept fapte creștinești? Numai că noi, acum, trăim în state laice, așa că istoria este una atee, dar ați înțeles ideea.
Uitați-vă la următoarele două secvențe din Kingdom of Heaven (tot filmul e semnificativ din acest punct de vedere):
https://www.youtube.com/watch?v=Ez6wfJWVCeI
https://www.youtube.com/watch?v=aFgkDYbAk0Q
It must be war! God wills it! După o eventuală victorie, cronicarii lor ar fi consemnat că Dumnezeu i-a condus la victorie.
În Vechiul Testament există 10 păcate de bază, pentru că există 10 porunci. Isus le-a simplificat la două (iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui tău). Preoții le-au multiplicat la 100. Astăzi, dacă nu mergi la Biserică, e păcat. Dacă nu faci aia, e păcat, dacă nu postești în ziua cutare e păcat șamd. În loc să-l iubim pe Dumnezeu, mai bine să ne fie frică de el, pentru că frica ne taie de fapt legătura cu el și prin frică se pot controla mai ușor masele. Cu alte cuvinte, eu cred că Biblia conține o mulțime de interferențe și inexactități, plus modificări, făcute de preoți de-a lungul timpului. Dar sunt convins că la bază este validă, că religia este o cale autentică spre Dumnezeu, chiar dacă veche, chiar dacă cu hibele ei, chiar dacă neadaptată la omul contemporan, chiar dacă lentă. Dar esența ei este autentică, iar Dumnezeul de acolo este același cu cel la care sperați voi. Pasajele care spun altceva fie sunt inexacte, fie nu le înțelegem noi. Punctul de plecare în orice căutare sau demers spiritual este că Dumnezeu e bun și milostiv, asta ar trebui să fie o convingere de neclintit, un lucru de care puteți fi siguri, iar mai departe puteți încerca să vedeți în ce măsură reușesc să îl descrie diferitele cărți spirituale (și ce lucruri interesante revelează ele cu privire la natura Lui). Dar Dumnezeu nu poate să fie crud și nemilos. Doar oamenii sau (ne)înțelegerea lor.
Există și unele lucruri prezente în cele spuse de voi comune cu alte tradiții. De exemplu, îmi amintesc că și spartanii alungau nou-născuții cu malformații. Îmi aduc aminte că, cel puțin în film, un cocoșat i-a trădat pe cei 300 de viteji ai lui Leonidas. Sunt și unele lucruri pe care poate nu le înțelegem despre cei care se nasc într-un fel sau altul, pentru că noi avem o gândire modernă, cizelată de principiile statului de drept, și considerăm că toată lumea este egală (vezi dreptul la vot), dar poate un om cu malformații nu degeaba se naște așa. Știu, sună crud, dar în contextul reîncarnării, poate a făcut ceva care să-l facă să-și merite soarta. Poate un grup pur și orientat într-o direcție spirituală va fi tras în jos de o simplă prezență nouă, viciată. Dar aici pot fi și interpretări greșite ale celor care au contribuit la textul biblic.
Apoi, sunt și alte lucruri care pot avea rol de metaforă sau simbol. Sigur, nu neapărat în pasajele acestea, dar dacă tot veni vorba: având în vedere că la început erau doar Adam și Eva, oare cum ne-am înmulțit, dacă nu prin incest? Imediat după ce Dumnezeu rostește pedeapsa pentu Cain, are loc următorul dialog:
Așa cum e redat aici, pare că evenimentul s-a produs într-un timp în care pe Pământ există deja cetăți, oameni. Dar îi avem doar pe Adam, Eva și Cain (Abel tocmai a fost ucis). Fugar pe pământ? Oricine mă va întâlni, mă va ucide? Poate că citim noi greșit unele lucruri. Poate că Adam nu este primul om în sens cronologic. Poate că sunt alte sensuri acolo. Dar am divagat oarecum.
Legat de rationalwiki, am citit primul exemplu și mi s-a lăsat. Pentru că e pilda cetăților Sodoma și Gomora. Din ce știm, acestea erau două orașe unde oamenii deveniseră foarte răi și pervertiți. Unde homosexualitatea devenise religie oficială. Unde simplul fapt că doi bărbați noi fuseseră primiți de Lot, în vizită, i-a determinat pe ceilalți locuitori să încerce să-i prindă și, probabil, să-i sodomizeze. Oare ce păteați voi, dacă mergeați pe acolo, într-o excursie? Unde până și fiicele singurului om drept, Lot, l-au îmbătat ulterior pe tatăl lor, pentru a face sex cu el. Așa, și Dumnezeu, văzând toate acestea, a trimis doi îngeri la fața locului, pentru a vedea situația de fapt și a nimici aceste orașe. Și i-a spus lui Avraam de planul Lui. Avraam avea un frate acolo, pe Lot, respectiv acel -- singur -- om drept. Așa că s-a rugat pentru cetăți:
Dar n-au fost nici măcar 10 oameni drepți. A fost unul singur. Lot. Și ce a făcut Dumnezeu? L-a salvat pe Lot, cu tot cu familia lui, cu nevastă și fete, și i-a distrus pe restul. Poate familia nu merita salvată. Dar pentru Lot, i-a salvat pe toți. Acum, gândește-te ce-ar însemna un oraș numai cu oameni răi. În care nu există decât un singur om drept. Cam ce fel de oraș ar fi ăla. Iar cei de la rationalwiki listează această poveste ca argument pentru răutatea lui Dumnezeu. Probabil se așteptau să le dea un premiu? Și, la schimb, să distrugă orașele bune?
Conform filosofiei indiene, crimele, războaiele, suferințele, bolile sunt consecințele karmice ale faptelor noastre greșite. Sau o pedeapsă divină, depinde din ce unghi dorești să privești lucrurile. Dar noi suntem cei care angrenăm anumite legi oculte și, prin ceea ce facem, atragem spre noi anumite rezultate. Nimic din ce se produce în universul ăsta nu este fără sens și nimeni nu are altceva decât exact ceea ce merită, tot timpul, fără excepție.
Îmi imaginez un ateu care dă like acelei pagini și apoi se duce pe Facebook, unde își amintește că PSD a obținut 45%, și mai postează un „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne…” 🙂 Bine, am dramatizat-o puțin, am fost emfatic spre sfârșit. Dar mno, este ceea ce cred.
Am zis eu c-o să fie epic? Am zis!
Lung în orice caz știu că e.
Lotus, pe mine m-ai pierdut la faza cu Oul ? Despre ce ou vorbiti, ca eu am ramas pe dinafara ?
Fire, te întreba Lotus mai sus ce părere ai de o altă povestioară, Oul. Aici e comentariul şi linkul cu pricina -- http://ketherius.ro/2016/12/07/crede-si-nu-cerceta/comment-page-1/#comment-6845
Pfoaaaaiiiaiai…!! ce-nseamna sa fii inapoiat: noi abia ce repetam colinde, iar p’acolo deja se umbla cu sorcova!
https://www.youtube.com/watch?v=AZ6t_rNQEo
Am râs citind comentariul, e subtil.
Dar, curios, amestecă două tradiţii de origini diferite -- colindele fiind de natură religioasă şi sorcova de natură păgână. Mai mult sau mai puţin conştient, la fel le amestecăm pe toate noi, creştinii.
Am râs și eu, dar nu știu cine-i lelea, nu-mi merge clipul postat de ea și nu știu dacă se referă la toți, sau numai la Fire. 😆
Si colindele sunt tot cantece de natura pagana, iar crestinismul le-a preluat ( asa cum a preluat multe alte chestii pagane ), ca sa ii determine pe oameni sa accpte religia crestina . Chiar si asa, nu au reusit sa o impuna decat cu rugul , sabia si Cruciadele, pentru ca paganii refuzau minciuna crestina ce li se servea.
Uite o colinda in care se aminteste de D’Aria ( Daria, Daliana ) http://www.crestinortodox.ro/colinde-versuri/colinde-ardeal/colind-popular-daliana-98091.html
Iarăşi mă pui la studiu, Fire. Da, colindele sunt de origine păgână. https://ro.wikipedia.org/wiki/Colind
„Inițial, colindele aveau o funcțiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei)[1]. Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moștenesc funcțiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie și a Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări[4].”
„Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, regăsibil mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene apocrife, suprapuse peste elemente mai vechi[6].”
De origine păgână sunt şi unele dintre cele mai populare obiceiuri de iarnă româneşti – Ignatul, mersul cu capra, piţărăii, dansul ursului, jocurile cu măşti etc. Biserica este cea care a suprapus naşterea lui Iisus (deşi nu se ştie anotimpul, luna, ziua naşterii lui Hristos, unii spun că ar fi fost toamna) cu sărbătorile păgâne, infuzându-le cu învăţătura creştină, pentru ca, într-un târziu, să se identifice cu ele. Şi cam aşa s-a şi întâmplat. Dar, cum spuneam, cu colindatul se mergea şi înainte de Iisus, când oamenii săraci mergeau la casele bogaţilor cerându-le, prin cântece pline de urări de bine şi prosperitate, mâncare.
Anul Nou, împodobirea bradului, Crăciunul şi Moşul n-au treabă cu creştinismul însă, în memoria colectivă, şi-au împletit simbolurile cu bucuria naşterii Mântuitorului.
În ciuda eforturilor de a ascunde sub preş practicile păgâne populare, Biserica (am zis Biserica, nu D-zeu), nu şi-a atins întru totul scopul. Acum, în virtutea sincretismului religios, susţinut şi de Lotus în comentariile lui (intenţionat sau nu), dar cu care Ortodoxismul nu poate cădea de acord, există tradiţii frumoase, cu un puternic caracter păgân, cu care ne mândrim ca şi neam. Cum ar fi dansul ritualic al căluşarilor, mai nou pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitățiii UNESCO.
Concluzia asta ar fi, ca răspuns la răspunsul de mai sus – repetăm colinde, obiceiuri şi sorcovim de dinainte de a fi-nvăţat să ne facem cruce. Ups, cred că iar am dat-o în bară: până şi semnul crucii precedă creştinismul.
„Este straniu, totuși adevărat, că, cu mult înainte de nașterea lui Cristos și de atunci încoace, crucea era folosită ca simbol sacru în țări în care nu ajunseseră învățăturile Bisericii. … Grecii, care i se închinau lui Bachus, tirienii, care i se închinau lui Tamuz, caldeenii, care i se închinau lui Bel, și scandinavii, care i se închinau lui Odin, toți au folosit un obiect cruciform în închinarea adusă acestora.“ — The Cross in Ritual, Architecture, and Art, de G. S. Tyack (Londra, 1900), p. 1.” -- https://ro.wikipedia.org/wiki/Cruce_cre%C8%99tin%C4%83#Origine
Well, studiul e un lucru foarte folositor … spor la treaba !
La origine, in paganism ( originar din Vedele din D’Arya ) , crucea era folosita impreuna cu swastika : crucea fiind simbolul materiei ( cubul despaturit ), iar swastika era simbolul God Fire. Cu alte cuvinte, God a coborit in materie si are o experienta in forma umana.
Deruleaza pagina si uite-te la pozele simbolurilor : daca citesti paginile in ordinea numerotarii din dreapta, o sa gasesti pe scurt istoria omenirii asa cum e povestita de Vedele Aryene ( rusesti ) si o sa intelegi mai multe de ce s-au straduit atat de mult sa inlocuiasca invataturile pagnaismul cu … minciunile religiilor.
http://www.online-translator.com/url/translation.aspx?autolink=yes&direction=re&template=general&sourceURL=http://peshera.org/khrono/khrono-09.html
Fire, că tot pomenești de studiu…
Știm cu toții că Biblia este o mulțime (în sens matematic) de documente scrise în diferite perioade istorice, de diferite personaje, selectate să corespundă unor interese lumești, traduse și interpretate ca să corespundă acelorași și mai multor interese. Asta e pe o parte. Pe de alta, însă, Biblia se constituie din documente ce există fizic în biblioteci și muzee, documente a căror existență și autenticitate poate fi atestată științific, prin metode exacte.
Ce ne-ai recomandat tu pentru studiu și iluminare sunt:
-- o carte pe care autorul pretinde că a visat-o într-un vis recurent, timp de o lună, câte o frază pe noapte. Care e dovada obiectivă a relevanței cărții? Cum se poate dovedi autenticitatea informației?
-- un site rusesc ce vorbește despre o rasă albă ariană, ce îmi amintește de teoriile rasiale ale național-socialiștilor. Există scrierile originale în vreun muzeu sau în vreo bibliotecă? Au fost autentificate de cercetători neimplicați?
Ce te-ar face să crezi că informația aia e autentică/corectă/ validă?
— Da, Hitler si-a luat teoriile din istoria aryenilor, insa nu vad relevanta. Aia e istoria aryenilor pe scurt, daca vrei sa o verifici, no problem, sunt destule evidente in istorie . Daca nu, poti considera ca e o chestie nazista, rasista ori cum doresti. Vedele Aryene nu vorbesc despre rasism, ci despre istorie, in fine …
— Autorul cu visele : este irelevant cum autorul a primit informatia sau cine aduce informatia . Autorul spune pe saitul ala exact gnoza primordiala, asa cum ne-au lasat-o anticii. So … poti citit Gnoza fragmentata lasata de antici ( te asigur ca e munca titanica, am facut-o ), sau poti citi rezumatul pe scurt pe saitul aluia cu visele. Sau poti ignora informatia, pentru ca nu iti pare de incredere cine ti-o spune, dar iti spun sincer ca eu nu am chestii d-astea.
Parte din Aryan Vedas sunt Romanian Santees ( tablitele de la Sinaia ), prin muzeele romanesti, stiu ca au venit rusii sa le pozeze si le-au si tradus ( eu le-am citit de pe saiturile lor, ca romanii nu au publicat traducerile ). Si apoi Book of Wisdon of Perun. Daca chiar vrei sa verifici, poti porni de aici : cu invazia rasei aryene in intreaga lume ( sunt suficiente informatii si dovezi ), ca sunt o gramada de dovezi arheologice si lingvistice and so on !
Ce ma face sa cred ca informatia aia e valida ? Faptul ca mi-am facut bine cercetarile. Poti sa ti le faci si tu pe ale tale, sau …nu.
Deci există, asta este important.
Imperiul Tartaria era parte din Imperiul Aryan . Noi avem tablitele de la Tartaria, avem localitatea care si-a pastrat numele pana in zilele noastre. Pelasgii care au trait pe teritoriul Romaniei inainte de daci, erau un trib aryan, din Imperiul Tartaria si scriau cu rhune pe care le vedem si azi pe bolovanii din padurile tarii.
Exista e gramada de dovezi de toate felurile , inclusiv mumii de oameni albi foarte vechi, gasite in fiecare stat de pe planeta. Exista dovezi despre invazia aryana plecata din Urali- Carpati si imprastiata pe intreaga planeta. Inclusiv indienii din North America au un trib alb cu ochi albastri din care au mai ramas supravietuitori si in zilele noastre.
Pana la urma, egal ca ne convine sau nu, noi romanii suntem unul din triburile aryene si avem o istorie mult mai mareata si mai veche decat sustin dacopatii.
Exista o gramada de dovezi si artefacte, insa cine e interesat cauta si se informeaza si cine nu … nu. Noi aici schimbam idei si informatii, insa nu vine nimeni cu dovezi, pentru ca nu avem cum ( ar insemna sa tinem cursuri de istorie ), insa daca cineva e interesat, poate cauta si se lamureste singur cum stau lucrurile.
Fire, tu ești ca Riddick din Pitch Black 😀
https://www.youtube.com/watch?v=_BEZeT2WsA8
A, și încă ceva, Fire: faptul că obiceiurile creștine sunt impletite cu altele, mai vechi, nu înseamnă că Dumnezeu este păgân. Faptul că Biserica a contribuit la controlul asupra maselor nu înseamnă că Dumnezeu este manipulator. Faptul că Papii din ultimii ani au avut un puternic rol politic nu înseamnă că Isus s-a implicat vreodată în politică. O chestie interesantă aici: rețin din Biblie că Dumnezeu nici măcar nu a vrut ca oamenii să se organizeze la modul ăsta, în state, dar pentru că ei insistau, până la urmă le-a ales un conducător. Revenind: faptul că un fanatic aruncă în aer o instituție din Franța în numele lui Allah nu înseamnă că Allah a detonat o bombă sau a trimis pe cineva să facă asta. Ci înseamnă că făptuitorul în cauză era fanatic.
“Păgân” -- “Persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic.” (dexonline.ro)
“Erezie” -- “Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate, și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. Greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis.”
Biserica a controlat/modificat Biblia, care Biblie, în forma actuală, spune ce vrea Biserica să aflăm, deci ne prezintă varianta Bisericii a lui Dumnezeu. Religia e ca un soţ sau soţie -- ori îi eşti fidel/fidelă până la capăt, ori eşti infidel. Dacă eşti creştin, dar rezonezi cu ideea reîncarnării, abătându-te de la dogma consacrată (vezi definiţia de mai sus), atunci eşti păgân, eşti eretic. Probabil ştii ce le făcea ereticilor inchiziţia bisericească, interpreta literalmente şi aplica versetul ăsta: „Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sînt strînse, aruncate în foc, și ard” (Ioan: 15, 6). Tu, care ai fi zis că nu asta vroia Iisus să spună, ai fi fost ars. Iar Fire ar fi zis, ca şi acum, ce naşpa-i Biserica creştină.
În contextul ăsta, parcă e mai mişto să fii păgân. Şi Doamne-Doamne pare mai mişto, aşa păgân cum l-am putea numi. Ce spune Fire mai sus, în interpretarea mea, e că Dumnezeu se extinde şi dincolo de graniţele (temporale şi dogmatice) stricte ale creştinătăţii, că există dovezi istorice ale modului în care, în precreştinătate, oamenii se raportau divinităţii -- e drept, cu totul diferit decât suntem noi obişnuiţi să o facem, iar Biserica se leapădă de tot acest trecut, promovând propria-i versiune -- adesea depăşită, în opinia mea. Că zeul suprem e cu totul altfel decât suntem învăţaţi că ar fi, în limitele religiilor sub care ne naştem. Căci dacă te-ai fi născut în India, dragă Lotus, ai fi vorbit de o altă divinitate (sau despre o căruţă de) în ultimul tău articol -- http://simplu.mixnet.ro/2016/12/ce-sustine-religia-mea/.
Dacă crezi ceva în plus sau în minus decât o face doctrina religiei tale, eşti eretic, eşti păgân. “Rătăcirile” pe tema divinităţii denotă o deschidere spre cunoaştere şi înţelegere, o căutare a dovezilor care să-ţi întărească credinţa. Pe de altă parte, acceptarea tuturor afirmaţiilor pe care o dogmă religioasă le promovează, fără nevoia verificării lor, fără nevoia unei consistenţe logice, denotă suficienţă şi un oarece radicalism. Am aşa, o senzaţie, că printre eretici se numără mult mai puţini fanatici decât printre religioşii devotaţi.
Cudi, cele două, adică religia (în forma ei tradițională) și căutarea liberă a lui Dumnezeu nu sunt opuse. Nu sunt nici măcar incompatibile, dimpotrivă, se înțeleg foarte bine, chiar dacă interpretând dogmatic Biblia poți ajunge la concluzia (greșită) că ele ar fi opuse. Dar de ce trebuie să interpretezi dogmatic Biblia? De ce trebuie să vezi religia ca pe un soț/soție căruia să îi fii fidel până la moarte? De ce trebuie să subscrii la interpretarea preoților?
Biserica nu a modificat fundamental revelațiile Bibliei. A scos pe ici pe colo, a cenzurat, dar esența este validă. Dumnezeul din Biblie nu este o variantă preoțească a lui Dumnezeu, ci o prezentare parțială a Lui. Aceasta își are chiar rădăcini mai adânci decât cenzura Bibliei. Să nu crezi că apostolii erau limitați la ce scrie în Biblie cu privire la cunoașterea lor spirituală. Dar unele lucruri nu au fost trecute în Biblie, pentru că nu era cazul, sau s-a preferat ocultarea lor sub forma unor metafore, simboluri, mituri. Așa că nici azi nu sunt înțelese.
Se spune că referințele la reîncarnare au fost scoase din Biblie la un anumit conciliu bisericesc, în ideea că omul, știind că are o singură viață la dispoziție, se va mobiliza mai mult în direcția căutării lui Dumnezeu. Nu știu voi, dar eu am avut destui amici care se ghidau după principiul: „o dată sunt tânăr, o singură viață am, hai să mă distrez!”.
Biblia este o cale inferioară, în sensul că există altele mai rapide, mai directe către Dumnezeu. Dar Biblia este o cale. Simpla enunțare a unor principii de bun simț (că le numești păgâne, că le numești sataniste) rămâne o platformă frumoasă, asemănătoare cu cea a lui Dacian Cioloș, de tipul să fie bine ca să nu fie rău, și atât. Hai să nu ne oprim la exemplul dat de habotnicii cu ochelari de cal, la prostiile pe care le debitează unii credincioși, la comportamentul rigid și intolerant al ortodoxului obtuz și să luăm din Biblie estența ei profundă. Că nu suntem și noi bătuți în cap. Eu când zic că Biblia este bună, nu mă refer la faptul că femeia care a făcut cine știe ce trebuie omorâtă în piață cu pietre. Sper că nu discutăm la nivelul ăla.
Zeul suprem nu e „cu totul altfel” decât îl prezintă Biblia, ci „cu mult mai mult” decât îl vedem acolo. Iar dacă aș fi vorbit de o altă divinitate în ultimul meu articol, asta n-ar fi reprezentat decât o diferență la nivel de formă sau o altă perspectivă asupra aceleiași divinități.
Sigur că Dumnezeu se extinde dincolo de granițele creștinătății. Creștinismul este numai o perspectivă asupra lui Dumnezeu. Una din acele cărări care duc spre vârful muntelui. Apoi, este limitat în spațiu și timp. A apărut prin anul 0, odată cu Cristos, pe planeta Pământ, în timp ce începutul și sfârșitul întregului Univers își au capetele în Dumnezeu. Oare ființele care locuiesc pe alte planete sunt private de accesul la spiritualitate? Sau oamenii care au trăit înainte de Cristos vor ajunge în Iad, unde se vor chinui pentru eternitate? Acestea sunt niște perspective extrem de limitate (și evident false). Dar creștinismul este o cărare autentică spre vârful muntelui, așa veche și ocolitoare cum e ea.
Pe de altă parte, în timp ce Fire face unele afirmații interesante sau care conțin fragmente de adevăr, spune și multe aberații și per ansamblu nu are o cale autentică pe care să poți urca. De exemplu, în timp ce-i adevărat că un Dumnezeu bun nu ar ordona arderea pe rug a „ereticilor”, faptul că Biserica a procedat în acest mod în Evul Mediu nu înseamnă că Dumnezeu chiar a susținut și aprobat aceste acte de cruzime și deci, conform unei logici de a pune în cârca divinului toate relele făcute de preoți și de oameni, că Dumnezeu este malefic și Satan benefic. Ăsta ca un exemplu.
Biblia este ca o descriere a Soarelui. Niște oameni se uită la Soare și îl descriu așa cum îl văd ei. După care duc textele unor oameni aflați în subteran, care n-au văzut niciodată lumina lui. Acele texte nu vor fi perfect acurate. Unii au văzut Soarele la răsărit și au spus că acesta este roșu. Alții l-au văzut printre nori, și aceștia au spus că luminează difuz. Alții au avut anmite greșeli de percepție sau scriere. Dar aceste greșeli sunt ale lor. Soarele despre care scrie acolo este real și este chiar cel care dă lumină și căldură, așa parțial descris, cum l-au putut face cei care l-au văzut, cu cunoștințele pe care le aveau ei în acel moment. Nu este un Soare fals. Nu este o Lună sau un Luceafăr numai pentru că, uneori, descrierea prezintă mici neconcordanțe cu adevărul faptic sau se bate cap în cap cu o alta.
Iar faptul că în jurul acelor texte s-a creat un adevărat sobor de oameni care astăzi îți spun că nu ai voie să te abați nici cu un milimetru de la ce scrie acolo și că dacă o faci, ești un eretic, mă rog, limitările lor, prostia lor. Dar dincolo de asta, descrierile din acele texte conțin informații prețioase despre natura Soarelui. La baza lor se află niște percepții autentice pe care le-au avut acei autori în trecut.
Paganismul ( sau gnosticii, ca e tot aia ) spuneau lucruri complet opuse a ceea ce sustin religiile abrahamice. Ei sustineau ca d-zeu se afla in om ( flame of fire ), ca suntem emanatii ale lui D-zeu, suntem egali lui ca putere, ca si creatori, si toate cele, doar ca trebuie sa trezim flame of fire care e tinut captiv in bula noastra din univers ( sa renastem din materie, invierea lui Iisus, mantuirea, whatever ). Si aveau si scoli si tehnici clare cu care obtineau invierea. Nu ziceau sa mergem la ‘Mnezo ca sa ne unim cu al si alte vrajeli, ci sa mergem inapoi ” acasa”, in multivers si sa fim D-zei creatori alaturi de celelate flame of fire ( D-zei ) din multivers.
Cat despre D-zeul pe care religiile abrahamice incercau sa il impuna, gnosticii refuzau sa il accepte si sustineau ca nu este cu adevarat D-zeu, ci un parazit ( tatal a archons ) care de fapt nici nu are putere creatoare, nu a creat nimic, ci doar foloseste in bula noastra, ( in Matrix daca vreti )si imita ceea ce deja flame of fire a creat.
Spuneau ca e un archon care isi doreste sa devina si el atotputernic, D-zeu creator ca flames of fire si cum nu poate asta ( ca ii lipseste acel flame of fire ), incearca sa o ia de la oameni. Si se tot chinuie in toate felurile ca sa obtina asta si tot nu ii iese ( desi a incercat si pe cale genetica si tot degeaba ). El este D-zeul biblic, un parazit care se da drept D-zeu in fata oamenilor ignoranti si incearca sa ii paraziteze in fel si chip ( conform cu scrierile antice ).
Religia a fost trimisa cu scopul de a prosti oamul ca e mic si neajutorat, sa nu stie cine este si ce potential are, ci doar sa se autoanvinovateasca pentru pacate inventate si sa stea in genunchi si sa implore ajutorul parazitului . E cam la fel ca in Miorita, sa fim docili si sa nu stim cine suntem. Si de aici disperarea cu care s-a lucrat la distrugerea invataturilor lasate de antici si impunerea religiei cu rugul si cu sabia ( ca populatia nu accepta minciuna religiei in ruptul capului ) : au ramas inscrise in istorie dezbaterile publice dintre oamenii Varticanului si pagani si daca nu au reusit cu vorba, atunci au omorai populatii intregi, pe motiv de erezie, ca sa moara odata cu ei si cartile lor, informatia lasata de antici ( catarii, alingens, bogomils, etc ).
Uite aici, dacii, getii, tracii care se rugau la principiul feminin ca sa ii ajute sa renasca in taramul zeilor ( fix ce ziceam mai sus, iar 666 era simbolul religiei stramosesti ) : rugamintea unei femei gete” găsită la Tomis. Strălucitoare, Curată, Măreaţa doamnă, Sunt credincioasă. Sunt cu trei de şase. Dar atât te rog, Cândva să mă ajuţi Să renasc.”
Pe o placă de marmură descoperită în oraşul Tetova din Macedonia se află următoarea inscripţie: „Sunt cu numărul trei de şase, care pentru mine e sfânt. Mi-ar plăcea să mă înalţ în Tărâmul Zeilor.”
Parerea mea e ca sunt doua lucruri diferite si complet antagonice, cu ” D-zeul ” biblic si cu Fire God. Nu e unul si acelasi, pe care sa il putem suci in functie de credintele noastre. Avem o sursa ( Fire God ) cu emanatiile sale ( flames of fire ) si avem un impostor al carui vis fierbinte e sa se ridice si el catre lumea zeilor la care nu are acces din lipsa de … dotari ( flame of fire ).
După părerea mea, gnosticii ăștia erau cam săraci cu duhul. 🙂
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.”
Cred că a mai fost cineva care s-a crezut egal-egalul lui Dumnezeu, și n-a sfârșit prea bine. Pe de altă parte, sunt de acord că, la nivel esențial, spiritul nostru este de natură divină. Dar nu poți spune că chiar egal, că omnipotent, că la fel de cuprinzător. Suntem egali cu el în măsura în care îl putem reflecta perfect, dacă asta are vreun sens pentru tine.
În rest, e o poveste interesantă ce zici, dar cam simplistă. Și sigur că, pare’ rău să te dezamăgesc, dar falsă. La partea cu Dumnezeu care a încercat să fure focul oamenilor inclusiv pe cale genetică am râs. Sunt niște interpretări puerile cele prezentate de tine.
Apropo, în majoritatea tradițiilor spirituale ale lumii Dumnezeu este prezentat ca având o natură luminoasă, nu de foc. Evident, e vorba de o lumină spirituală, nu fizică, cum e cea produsă de Soare. Dar nu de foc. Focul apare mult mai târziu în creație, este una din cărămizile esențiale ale universului fizic, și nici măcar cea mai înaltă (vezi cele 4+1 elemente din astrologie, de exemplu).
Focul mai apare în diverse tradiții de pe glob ca simbol al purificării, al arderii tendințelor inferioare din om, al ascezei, al austerității, al orientării ferme către spiritualitate și Dumnezeu. Focul implică evoluție, pentru că implică ardere, iar ceea ce poate evolua nu este perfect.
Tu vorbesti de crearea omului, eu vorbesc de emanatia lui flame of fire. Amestecam mere cu pere, vorbim discutii.
Aia cu genetica, have fun, insa biblia e in principal o carte de genetica. S-a scris si s-a argumentat suficient despre asta, not my business sa te lamuresc pe tine. In special in textele foarte vechi apar clar descrise eforturile archonilor parazitului biblic de a crea oameni compatibili cu ei, de ce si cum.
Fire, ar trebui să ții cont că eu nu am backgroundul tău. Nu am citit prostiile (sic!) pe care le-ai citit tu. Prin urmare, nu pot să comentez decât la ce reușești să reproduci din ele. Deci dacă tu scrii “a + b = c” dar ai în minte tot alfabetul, să mă scuzi că eu voi comenta strict la a, b și c, neștiind ce urmează după ele și ce se află înaintea lor.
Concret, tu ai spus despre noi, oamenii, că suntem emanații ale lui Dumnezeu. Exact acestea sunt cuvintele tale: “ca suntem emanatii ale lui D-zeu”. Acum, eu nu știu ce ai gândit când ai scris aceste cuvinte, dar din ele rezultă că Dumnezeu ne-a emanat, adică așa am fost creați, printr-o emanație divină. Mai departe, eu ți-am dat un citat biblic despre crearea omului, care spune același lucru. Că omul este alcătuit dintr-un trup material (țărână) și un spirit, care este o suflare de viață de la Dumnezeu, adică o emanație divină. Adică fix ce ai zis tu. Deci, iată că, cel puțin pe acest fragment legat de esența noastră, ești într-un perfect acord cu ce susține Biblia.
Ce nu-i bine aici?
Well, pai daca nu intelegi iota din ce scriu, atunci discutia nu isi are rostul. Eu nu am zis ca oamenii sunt emanatii ale lui God Fire, ci ca noi suntem. Nici o clipa nu mi-a dat prin minte ca tu crezi ca esti persoana cu care functionezi in lumea asta. Adica nah, e minimum minimorum sa intelegi ce esti ! Mno, daca tu te identifici cu personalitatea si corpul … good luck !
Cum ziceam, discutia nu isi are rostul cata vreme confunzi spiritul cu sufletul, crearea persoanei cu emanatia a flame of fire, etc. Eu am incercat, insa daca zici ca tot nu intelegi, asta e. Poate vei intelege daca te apuci serios de studiu.
Nu am zis că nu înțeleg o iotă din ce spui. Am zis că nu am bagajul tău de cunoștințe și trebuie să fii cât mai clară și explicită în comentarii, pentru că nu pot ghici la ce te gândești când scrii un anumit lucru, așa că voi fi nevoit să comentez strict la ceea ce scrii.
Faptul că avem atâtea discuții pe niște concepte relativ simple (ce este omul, ce suntem noi) arată că, de fapt, nu ai fost suficient de clară în exprimarea porpriilor tale idei. Nu este o problemă de citire a mea, ci o problemă de exprimare a ta.
De exemplu, nu am avut de unde să știu că în mintea ta există o diferență între noi și oameni. Că tu folosești cele două cuvinte ca având înțelesuri diferite. Ia fă un test, roagă 10 de „noi” pe stradă să-ți răspundă cu da sau nu la întrebarea „Noi suntem oameni?” și o că constați că majoritatea, dacă nu toate răspunsurile vor fi afirmative.
Așadar, din ce spui tu, omul este un set de învelișuri (corpul, personalitatea etc) în timp ce noi suntem esența omului, adică spirite, adică emanații divine. Până aici e bine? Chiar și așa, citatul biblic pe care ți l-am dat se potrivește. Dumnezeu l-a făcut pe om ca având o parte materială (corpul), care este muritoare, și o esență (spiritul), care este o suflare de viață de la El, deci o emanație divină. Deci, iată că conform acestui citat, esența omului, adică spiritul, adică ceea ce desemnezi tu prin „noi” este o emanație divină. Exact ce spuneai tu mai sus.
99 % din populatie se identifica cu corpul sau in cel mai bun caz, cu personalitatea. Insa cum discutia noastra era despre chestiuni spirituale, era de la sine inteles ca am trecut de nivelul ” genunchiul broastei” si am inteles si experimentat cine suntem noi. Insa daca zici ca nu e cazul, ok, discutia se reduce la balarii gen ” religia e tzeapa sau nu ? “, chestiuni care ar fi trebuit lamurite prin adolecesenta, nu acum.
Hai sa o lasam balta cu parazitul biblic ca in biblie scrie cu totul altceva decat bananaiesti tu pe aici !
Păi o putem lăsa baltă dacă nu mai ai argumente. Pentru că, cel puțin în cazul acestui subiect, în Biblie scrie exact asta. De acolo am luat citatul, cu ghilimele.
Că tot ai pomenit, Lotus, de “cineva care s-a crezut egal-egalul lui Dumnezeu”, citeam zilele astea (nici eu nu mai ştiu pe unde) că -- strict în paginile Bibliei -- Doamne-Doamne a omorât vreo câteva zeci de milioane de oameni, pe când Satana doar 10 (în Cartea lui Iov). Iar ăştia 10 au murit c-a făcut Dumnezeu pariu cu Satana pe credinţa lui Iov.
Păi dacă pui la socoteală Potopul, calamnitățile naturale etc, da, poți spune că Dumnezeu a omorât o mulțime de oameni. So what?
Dacă te gândești strict în contextul creștinismului, știe Dumnezeu ce și de ce face și nu-I poți pune la îndoială deciziile. Dacă asta nu te mulțumește, atunci ți-aș putea răspunde că, dacă faci o faptă bună, vei atrage spre tine binele, iar dacă gândești și acționezi malefic, vei atrage spre tine răul. Gândurile și acțiunile tale îți determină, până la urmă, destinul. Așa că o ființă rea va suporta mai devreme sau mai târziu consecințele faptelor ei rele. Dacă a fost un criminal într-o viață anterioară, va suferi și va muri de o mulțime de ori în viețile ei următoare, uneori aparent fără motiv, lucru care îi va face pe proști să spună că Dumnezeu este crud, până când își va compensa acele crime (și va învăța, cumva inconștient, pe baza propriei experiențe, că nu-i bine să iei viața cuiva).
Isus a realizat câteva vindecări miraculoase în care a spus bolnavilor: „Iertate-ți sunt păcatele”. Iar unii care l-au auzit i-au zis că blasfemiază, deoarece numai Dumnezeu are puterea asta. Și atunci Isus a zis ceva de genul: „Ce importanță are pentru voi că zic așa sau altfel? Dacă zic ia-ți patul și umblă, e mai bine? Uite, ia-ți patul și umblă, ești vindecat!” De aici rezultă că suferințele prin care trecem sunt o consecință a păcatelor sau karmei negative acumulate. Adică noi singuri ne creem destinul, fie el luminos sau groaznic, prin ceea ce gândim și facem.
De altfel, creștinismul susține ideea unui Dumnezeu bun și iubitor. Nu înțeleg cum de te fixezi din nou și din nou pe ideea unui Dumnezeu crud și nemilos. Dacă esența religiei e că Dumnezeu e bun, iar eu așa am simțit-o dintotdeauna, atunci nu poate fi decât o problemă la citirea ta. Dar nu, tu insiști să te axezi pe ceea ce poate fi interpretat ca un act de răutate divină. Ideea asta e absurdă.
Fie Dumnezeu e malefic sau capricios, și atunci nici nu mai are rost să urmăm vreo cale spirituală sau religie, fie Dumnezeu e infinit de bun și iubitor, și atunci tot ce-ți dă ție cu virgulă din Biblie reprezintă lucruri pe care încă nu le înțelegi. Iar Dumnezeu este bun. Altfel, nu am fi trăit niciodată stări de iubire profundă sau de fericire, pentru că nu ar fi existat iubire și fericire în acest univers.
Ooooo, Lotus, asta e din ciclul ” tu esti mic, nu stii nimic ! ” ! Voi sunteti mici si prosti nu sunteti in stare sa ganditi, asa ca ia stati voi cuminti in patratelul vostru ( in care v-au pus religiile abrahamice ) si nu cutezati sa judecati faptele impostorului biblic, ca stie el mai bine ce e mai bine pentru tine ! Tu esti mic si prost, nu esti in stare sa intelegi de ce impostorul biblic a omorit milioane de oameni, daaaaa !
Daca tot o sucesti dupa cum iti convine tie, macar ai habar ce semnifica numele pe care ti l-ai pus ?
Auzi, prost ca prost, dar nu ziceai chiar tu că, la nivel de esență, sunt o emanație divină? Oare nu toate „oițele lui Dumnezeu”, deși se identifică în mod greșit cu corpul, cu mintea etc, sunt în natura lor ultimă „flames of fire”? Poate ar trebui să mă privești cu mai multă considerație, ca să nu zic să mi te închini.
Presimt că o să-mi zici tu ce simbolizează.
Și văd că nu comentezi decât unde-ți convine.
Eh, pasarea malai viseaza ! Nu toti oamenii sunt esente divine, ba chiar majoritatea oamenilor sunt lipsiti de flame of fire ( astia sunt putini ). Anticii imparteau oamenii pe 3 categorii … go to study !
Nu, nu toate oitele impostorului biblic sunt flames of fire … majoritatea sunt doar oite. Sezi bland, ca flame of fire nu au nevoie de inchinaciuni ( si nici Fire of God ) si nici sa le ridicam statuie ! Numai psihopatul biblic isi hraneste orgoliul cu asa ceva !
Da, și indienii aveau 4 caste. Dar și oamenii paria sunt, în esență, divini. Orice om este un spirit de lumină, nemuritor. Diferențele dintre ei constau doar în gradul de trezire interioară. Însă la nivel esențial nu există inferior și superior.
Lotus, nu înțeleg: ești de acord sau contrazici ce a zis Fire?
Lotus, două lucruri să nu uiți:
1. Contrazici o afirmație neverificabilă având ca argument altă afirmație neverificabilă. Fail!
2. Când te cobori la atacuri ad-hominem (și nu e prima oară când o faci la articolul ăsta!), arăți că ai rămas fără argumente și neputința de a-ți argumenta părerea te frustrează și începi să ataci omul, nu ideea. Fail!
Și o observație bonus:
3. În atacul tău te folosești de o afirmație neverificabilă. Double plus fail!
Ketherius, am convenit că o lăsăm moale pe aia cu atacul, please.
Lasă-l, fată, să mă atace. Una-i să creadă că încerc să răstălmăcesc cuvintele (opinia negativă la adresa ta a unui prieten virtual îți cam lasă un gust amar, nu?), alta-i să considere că nu am dreptate în comentarii. Poa’ să mă atace, nu mă deranjează.
Chit că discuția a cam deviat mult. Apropo, comentariul cu nr 99. Cam pe la al câtelea v-ați întrebat dacă trece de sută? 🙂
Oh, Lotus, ai înţeles greşit. N-am zis să nu te “atace” pe tine, ci să nu-ţi atragă atenţia asupra faptului că tu o “ataci” pe Fire. Sau poate că am comentat aşa, la derută. 🙂
Oricum, astea nu sunt atacuri, sunt părţi dintr-un dialog mai mult decât interesant. Şi vă mulţumesc pentru el. Cum am ajuns să ne bucurăm de el? Prin comentariul lui Fire, care indica o neprotiveală între Paracelsus cel adevărat şi Paracelsus din povestirea pe care tu, Lotus, ne-ai invitat să o citim. Dacă am fi avut întru totul aceleaşi opinii, probabil că discuţia s-ar fi rezumat la clişeicul “Vai, ce frumos, cât adevăr!”. Aşadar, discuţia n-a deviat, discuţia a evoluat. Trăiască diversitatea ideilor.
Din punctul meu de vedere, Fire susține niște aberații. Ea o să continue să le susțină pe mai departe. Poate singurul lucru bun al intervenției ei este faptul că m-a făcut să realizez că n-ați înțeles de ce am postat povestea lui Paracelsus (v-ați legat de autenticitatea ei, nu de mesajul pe care-l transmite) așa că am fost nevoit să explic băbește cum interpetez eu îndemnul „crede și nu cerceta”.
Gândește-te că, dacă doi snobi discută în contradictoriu despre valențele artei, ei nefiind nici pe departe artiști, oricât de aprinsă și interesantă ar fi discuția, ea n-o să fie utilă pentru nimeni. Pe de altă parte, dacă doi artiști ar discuta despre perspectiva lor asupra artei, de acolo ai putea asimila multe lucruri frumoase.
Lotus, şi Biblia e plină de aberaţii. Indirect, prin susţinerea adevărului ei, chiar şi tu eşti un promovator de aberaţii.
Am prins şi ideea povestirii, cu toţii, am apreciat şi interepretarea ta dată îndemnului “crede şi nu cerceta”. Însă, dacă tu crezi că noi n-am înţeles mesajul… cine suntem noi să ne punem în calea crezului tău? 🙂
Din ce-mi dau eu seama, perspectiva noastră diferă în următoarele puncte:
Tu: Am găsit un pasaj din Biblie care e discutabil, deci Dumnezeul din Biblie este rău, teoria unui Creator plin de bunătate este viciată așa că hai să căutăm alte moduri de a înțelege lumea, exprimate de alte sisteme filosofice sau religioase.
Eu: Am citit un pasaj din Biblie care e discutabil, deci poate conține niște metafore pe care nu le înțeleg sau poate a fost modificat de oameni/preoți, în acord cu interesele lor meschine. Ideea unui Creator plin de iubire rămâne în picioare. Hai să citesc și altceva, pentru a afla mai multe despre acest Creator, văzut și din alte perspective.
Iar voi ați înțeles interpretarea mea, dar nu cred că imediat după ce am lăsat linkul. Pentru că primul tău comentariu a mers pe linia obiecțiilor ridicate de Fire la autenticitatea textului. Ori nu asta era ideea pentru care l-am postat. Inițial ai analizat cât de credibil este ca Paracelsus să fi fost într-adevăr inițiat în Kabala, dar asta n-avea legătură cu mesajul pe care îl transmite povestirea vizavi de „crede și nu cerceta”.
Care afirmație cu ce argument? Și da, îmi spun părerea. Cred că e un atac la teorie, nu la persoană. Dar nici persoana nu mi-a făcut impresia unui spirit pătrunzător. Acum, dacă spun asta înseamnă că o atac în lipsă de argumente? Pentru mine, argumentele sunt presărate mai sus, de-a lungul comentariilor ei.
Tu spui “gnosticii ăștia erau cam săraci cu duhul. 🙂” din cauza afirmației “ca suntem emanatii ale lui D-zeu, afirmație pe care o contrazici cu “Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.“. Mai contrazici afirmația “suntem egali lui ca putere” cu “Cred că a mai fost cineva care s-a crezut egal-egalul lui Dumnezeu, și n-a sfârșit prea bine.“.
Nici afirmațiile lui Fire, nici ale tale nu pot fi luate ca argumente, pentru că, cu excepția unor cărți, nu există dovezi obiective care să convingă un sceptic de adevărul lor. Enunțurile religiei tale (care ar putea fi a ta și pe care o aperi, dar nu este tocmai a ta, pentru că nu ai curaj să afirmi care este aceea), ca și cele ale religiei lui Fire nu pot fi acceptate decât pe încredere. Acceptarea pe încredere este tocmai opusul obiectivității și, fără obiectivitate, nu poți construi un argument.
Imaginează-ți că, peste 10000 de ani, cineva găsește o copie a seriei “Dune”. Dacă respectivii or să ia de bună cartea și or să creeze religia lui Muad’Dib, asta înseamnă că Frank Herbert a fost un cronicar în loc de autor SF? După cum reacționezi tu, așa reiese.
“Este adevărat pentru că așa cred eu” este un argument de grădiniță. Un răspuns matur ar fi “asta cred eu și n-ai cum să mă convingi de altceva“. Dacă nu vezi diferența, primul înseamnă să îți bagi degetele în urechi și să lălăi că să nu auzi argumente, iar al doilea înseamnă să accepți subiectivitatea alegerii tale, să ți-o asumi și nu te rușinezi de lume pentru ceea ce crezi.
Cam atat.
Nu am religie, nu sunt persoana religoasa. Sorry daca asta s-a inteles !
@Ketherius
La primul citat ai înțeles pe de-a-ndoaselea. Fire zice mai multe lucruri, printre care că Biblia susține prostii și că noi suntem în realitate emanații divine. Eu i-am dat un fragment din Geneză care poate fi citit exact la fel: că suntem emanații divine. Citatul acela nu contrazice ci întărește afirmația că suntem emanații ale lui Dumnezeu. Scopul lui este de a-i arăta lui Fire că și Vechiul Testament, despre ea crede că-i compus din prostii, afirmă fix ce susține ea cu privire la esența omului. Dacă-i compus din prostii, cum de afirmă același lucru despre natura esențială a omului?
După cum vezi, argumentația de mai sus este suficientă pentru scopul în care-o folosesc.
A doua afirmație este legată de faptul că nu suntem egalii lui Dumnezeu. Aici, în timp ce e adevărat că nu pot demonstra existența unui Dumnezeu, în ipoteza că El există, ipoteză de la care pornim atât eu cât și Fire, este evident că nu suntem egalii lui. De exemplu, acest Dumnezeu este descris ca omnipotent, omniscient etc. Tu ești omnipotent? Poți crea un univers? Poți materializa o mașină scumpă, în fața garajului meu? Îmi poți ierta o greșeală pe care am făcut-o acum 7 ani, modificându-mi destinul în bine?
Dacă este cineva care ar trebui să demonstreze ceva la punctul ăsta, acea persoană este Fire. Ea ar trebui să demonstreze că suntem egalii lui Dumnezeu, după cum afirmă. Pentru că, după toate aparențele, ca și după toate dovezile pe care le avem de la știință, nu suntem nici măcar nemuritori.
Fire, pomeneşti mai sus de faptul că anticii împărţeau oamenii în trei categorii. Te rog, spune despre ce categorii e vorba sau măcar numeşte una, că am să caut eu. Vreau să citesc despre asta.
Cam in toate sistemele filosofice apare categorisirea oamenilor in 3 feluri . Uite aici o enumerare a unora :
We have stated that human beings are composed of body, soul and Spirit. We will therefore have three different kinds of man according to which aspect he is most influenced by, the body, soul or Spirit. Since ancient times, man has been categorized by Gnostics in this way: in terms of the physical, psychic and the Spiritual. These categories were also used by Saint Peter. The cathars, for example, also divided man into three different types: terrestrial (hyletics), if ruled by the body; psychic, if ruled by the soul and spiritual (pneumatic) if ruled by the Spirit.
In one of the Gnostic Works found in Nag Hammadi, called “The Tripartite Tractate”, we find the same differentiation of man into the material, psychic and spiritual.
Julius Evola, in his book on tantric yoga based on ancient Indian traditions, classifies men into three types, having the same characteristics as we see here: pasu, vira and divya. Pasu means animal and refers to the man-animal in which the body and its instincts dominate. Vira is the warrior who is striving to wake up. He is somewhat confused but fights to free himself from this material world and fulfil his Spirit. Finally divya, the third type of man, whose Spirit has already been liberated and rules absolutely. Perfect man is found in this group.
The Apostle Paul, by the Spirit, has divided the whole human family into three groups: (1) The “natural man,” who is unregenerate, or unchanged spiritually; (2) the “carnal man,” who is a “babe in Christ,” and walks “as a man”; and (3) the “spiritual” man. These groups are classified by the Apostle according to their ability to understand and receive a certain body of Truth, which is of things “revealed” unto us by the Spirit.
http://www.wholesomewords.org/etexts/chafer/spiritual1.html
http://www.wgbd.org/oldcto252.html
Have fun !
https://www.brainyquote.com/quotes/quotes/w/willrogers393513.html
@Fire
Well, uite cum iei niște descrieri autentice și valoroase și le amesteci cu o teorie aberantă despre Fire God și Flames of Fire, pe care nici măcar nu le poți traduce în limba română, după cum n-o faci nici cu citatele de mai sus.
În timp ce e adevărat că omul poate fi privit (și a fost descris) ca având un spirit (esența lui ultimă, conștiința, eul real), un suflet (sediu al emoțiilor, sentimentelor, calităților psihice) și un corp (cel mai exterior înveliș, din carne și oase), iar oamenii pot fi împărțiți, în funcție de predominanța lor, așa cum ai citat mai sus (după cum pot fi împărțiți și altfel, în funcție de criteriul ales pentru împărțire), asta n-are nici o legătură cu teoriile tale despre Satan, God of Fire & comp.
Iar Yoga și Tantra nu-și au rădăcinile în alchimie (chiar dacă au multe legături cu ea) și n-au susținut niciodată ce debitezi tu aici. Yoga de exemplu susține că orice om are aceeași esență spirituală, că toți avem acel eu real, ultim, profund, pe care trebuie să ni-l trezim. Chiar și cei mai criminali și răi dintre noi, chiar și cei mai ignoranți oameni, chiar și „oițele lui Dumnezeu”, toți au o esență divină, pe care trebuie să și-o descopere.
Dacă toate religiile și sistemele filosofice provin din textele respective rusești, de ce nu ne oferi citate direct de la sursă, adică din acele texte? Negi mai toate căile spirituale, pe care le consideri denaturate, spui că ele se inspiră din alchimie, dar ne oferi citate din ele când îți convine. Și spui că ele au fost întoarse pe dos în punctele care neagă teoriile tale.
Nu ai decât o înțelegere superficială și viciată a textelor pe care le-ai citit și din care faci un talmeș-balmeș. Problema este că induci în eroare și pe cel care nu cunosc ar dori sincer să afle mai multe.
Fix degeaba incerci sa ma zgandari, ca nu e treaba mea sa iti fac educatie. Eu am pus cateva linkuri , n-ai decat sa sapi mai departe pe subiect daca esti interesat.
Despre rest, ti-am mai zis ca discutia e inutila in conditiile in care iti lipseste cu desavarsire instructia in istoria omenirii ? E un puzzle, nu o carte care spune adevarul. Un puzzle din foarte multe carti vechi, din artefacte, din dovezi multe si marunte din toate domeniile ( inclusiv genetica ) : corelate, puse impreuna, toate spun fix acelasi lucru, demonstreaza acelasi lucru. Asta nu o inveti la scoala, ci o studiezi singur daca esti interesat.
So, in conditiile in care iti lipseste o minima instructie in istoria omenirii, discutia e imposibila. Ramai in curtea bisericii, ca acolo te simti comfortabil !
Lotus, de ce insişti să aflii de la Fire ce ea nu doreşte să îţi expună, de parcă ai dori să găseşti ceva mai bun decât ştii tu. Când un om îşi cumpăra ceva de care e mulţumit nu continuă să mai caute pentru comparaţii altceva. Ori nu eşti sigur pe credinţa ta?
Când Ioan i-a zis lui Iisus “Învăţătorule am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău, care nu merge după noi şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi” iar Iisus a răspuns “Nu-l opriţi câci nu e nimeni care, făcând vreo minune în Numele Meu, să poată degrabă, să Mă vorbească de rău. Căci CINE NU ESTE ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ESTE PENTRU NOI!” (Mc, 9, 38-40)
Alt semn al credinţei e lumina vederii sănătoase a lucrurilor, deşi unii “ochi au dar nu văd, urechi au dar nu aud”.
“Luminătorul trupului este ochiul” (Mt 6, 22) prin urmare luminătorul sufletului e mintea.Dacă suntem întunecaţi la minte -- tot sufletul ni se întunecă. “Iisus le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile” (Lc. 24-45)
Aşa cum şi Sfinţii Părinţi au înţel
es şj s-au mântuit, au făcut minuni. Cum vă explicaţi minunile săvârsite de unii călugări ortodoxi şi de Sfintele Moaşte?
Iisus nu se putea naşte pur cum era Duhul (Sufletul) Său Sfânt decât într-o fecioară trăită la templu de mică în rugăciune, părinţii ei fiind deasemea Sfinţi -- Ioachim şi Ana. Sf. Vasile a avut 5 sfinţi în familie. Evoluat din evoluat. La fel cum Sfinţii Părinţi au prorocit ca Antihristul (Satan) (Tatăl lui Fire) se va naşte dintr-o femeie uşoară evreică -- plină de patimi. Opusul.
“Dacă daţi celor mai mici -- Mie îmi veţi da” zicea Iisus- referindu-se la cei cu un grad mai mic de evoluţie spirituală/duhovnicească.
Cine nu a citit destule din propria religie e uşor de sucit. Cum să înţelegem noi cele a lui Dumnezeu dacă noi nici pe cele lumeşti nu le putem pricepe şi cuprinde cu mintea noastră.
“De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit , păcat nu ar fi avut; dar acum nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor!”( In 15-22)
“Dacă v-am spus cele lumeşti şi nu credeţi- cum veţi crede cele cereşti?”(In.3,12)
Nu ştim nivelul de evoluţie al oamenilor din VT şi nici cine a scris. Moise a postit 40 de zile ca Dumnezeu să îi reveleze poruncile.
Evanghelia e după Ioan (scrisă după spusele lui Ioan dar nu scrisă de el). Toţi Apostolii au scris (afară de Iuda că s-a sinucis deşi a apărut şi după el o Evanghelie). Cele care au coincis au fost introduse în Bibilie (celelalte sunt evanghelii apocrife ce nu sunt acceptate de B.C.) În cele apocrife apare conceptul de reîncarnare -- şi unele doc atestă că a existat şi în celălalte dar a fost scos la Sinodul Ecumenic din nu mai reţin ce an. S-a păstrat doar termenul de ” păcatul strămoşesc” care ar reprezenta nu păcatele familiei din care ne tragem ci păcatele noastre neispăşite din alte vieţi. Deşi oarecum “moştenim” patimi -- e doar legea rezonanţei care ne pune în familia potrivită gradului nostru de evoluţie şi a hainei păcatelor şi patimilor.
Lotus vre asa ii spun eu cee ace el nu poate afla, ori ii este lene sa incerce sa afle. Dar ce vrea el, nu ii va spune absolut nimeni pe lumea asta, ci trebuie sa afle singur .
De la unul din cei mai mari alchimisti citire, cum sa faci ( evident, si raspunsul lui e tot codat ) ” When thou hast made the quadrangle round,
Then is all the secret found.
— George Ripley (d. 1490) “
După Fire V.T. nu e modificat pt a ne manipula- e lăsat aşa cu crimele comandate de Dumnezeu, în timp ce N.T. e modificat pentru manipularea populaţiei creştine?
Dar Sfinţii de ce sunt Sfinţi şi au scris comentând Scripturile, respectând poruncile, despătimindu-se, rugându-se lui Dumnezeu şi iubindu-l pe Dumnezeu şi mai ales făcând bine semenilor şi vindecându-i?
Eu am zis ca intreaga Biblie este modificata, nu doar parti din ea. am mai spus asta.
Aia cu sfintii si moastele, sa fim seriosi ! Tatru pentru mase, pentru convingerea lor ca se afla pe calea cea buna. Ce inseamna sfant in opinia crestina ?
Lotus e intrigat la fel ca și mine care înafară creștini, musulmani, buddhiști, hinduși și alte culte nu a mai întâlnit o filosofie/credința așa diferită ca a ta. De exemplu majoritatea se roagă fie la Allah, fie la Dumnezeu, Marele Spirit sau cum l-ar numi pe Marele Nostru Creator, Tatăl Ceresc, Împărat Ceresc, Savaot, unii la Buddha, alții la diverși idoli (hinduism) etc. Dar tu cum te manifești în credința/filosofia ta de viață și ce crezi că se va întâmpla cu tine după moartea corpului tău fizic? (media speranței de viață a unui pământean e de vreo 70 de ani).
*de fapt mai puțin de 70 de ani
Nu e credinta, nu e religie, nu trebuie sa te rogi nimanui, nu bati matanii nici unui creator, nu ai nici un fel de ritualuri, nu ai idoli, nu crezi in nimic ( ca nu suntem la biserica ).
Intrebarile tale isi au raspunsul in comentariile mele de mai sus.
Atee. Pentru tine viața are un singur scop. Să fie savurata acum și aici. Nu crezi că există viață după moarte. Credeam inițial că ești o “susținătoare” a Gheenei care după credința unora a fost soția zeului Soare și de aici numele de God of Flames. Auzisem de multe ori preoți care numeau păcătoșii “fii ai Gheenei” și credeam că semnifică Iadul.
Elena, daca tot vrei sa avem o discutie, vrei te rog sa sari afara din dogmele religioase ? Nu de alta, ci ca sa nu ne autolimitam in gandire. Daca vrei o discutie limitata la conceptiile religiilor abrahamice, poate ar trebui sa discuti cu un popa.
Cata vreme tu imparti lumea in ” cine nu are o religie ( de preferinta abrahamica ), este ateu “, iti spun ca discutia e inutila. Exista multa-multa informatie in afara cutiei religie-ateism, insa ca sa discutam despre asta, e nevoie sa sari afara din cutie si sa incepi sa studiezi despre asta.
Religiile sunt o inventie recenta, pentru a disimula filosofia antcilor. E ca si cand ai da unui copil o masinuta de jucarie, mizand ca el e nou aici pe planeta si nu poate face diferenta intre real-fake, dar ii spui ca e masina adevarata . Copilul va avea asteptari de la jucaria aia, asteptari care nu se vor implini niciodata, pentru simplul motiv ca nu e real thing, ci un fake, o jucarie.
Singura solutie este ca acel copil sa isi puna niste intrebari, sa caute raspunsuri si dovezi. Adica sa rezolve puzzle-ul ala despre care nimeni nu ii spune ca exista si sa inteleaga cum si de ce a fost mintit.
Deci nu ești atee și nu te rogi niciunei ființe superioare, nu ai nici un ritual, ci doar te-ai documentat temeinic (ceea ce e un lucru foarte bun) și din filosofia anticilor ai adunat “dovezi” împotriva religiilor și a lui Dumnezeu.
Bănuiesc că te referi la acei antici care au făcut lucruri inexplicabile pentru dotările și tehnica acelor vremuri : piramidele, Machu Picchu (acel oraș construit în munte cu pietre mari care se îmbină perfect iar unii cred că e realizat de extratereștrii), Atlantida s.a.
După moarte ce crezi că se va întâmpla cu sufletul tău -- se va reîncarna într-o altă dimensiune? Crezi în existența acelor porți care duc în altă dimensiune, gen Triunghiul Bermudelor. Câteva avioane nu au dispărut pur și simplu. Unii susțin că au văzut nave (farfurii) spațiale.
Uneori ne tratezi ca un profesor care ne trimite să citim din carte în loc să predea sau să comunice cu elevii (găsindu-i net inferiori și nedorind să-și bată capul să le explice ceva. Sau cu proful de info care butona cu viteza luminii și avea impresia că e simplu și am înțeles iar noi nici nu apucasem să vedem ce a tastat el cu repeziciune).
Cand te bagi intr-o discutie, e necesar sa intelegi despre ce se discuta, sa stapanesti termenii pe care ii folosesti si sa ai o baza de cunostinte cu care sa lucrezi.
Ori tu te bagi intr-o discutie despre care habar nu ai, iti lipsesc informatiile ( chiar tu o spui si ma intrebi pe mine despre ce vorbesc ) si apoi tot tu esti cea care se stramba ca mvai, ma tratezi ca un profesor care ma trimite sa imi fac lectiile !
Nu femeie, nu te tratez de sus, ci iti spun constant ca nu putem avea o discutie in conditiile in care habar nu ai despre ce vorbim ! Mie mi se rupe daca te apuci de studiat sau nu, despre ceea ce crezi ori iti inchipui tu, insa daca vrei sa avem o discutie, e absolut necesar sa intelegi despre ce vorbim. Iar ca sa intelegi, e necesar sa ai baza aia de informatii despre care tu nu ai habar si tot tragi de mine sa iti expun. Cum crezi tu ca o sa functioneze treaba asta ?
So, cum vrei sa discutam daca habar nu ai despre ce vorbim ? Ce vrei sa fac, sa iti fac expuneri cu dovezi cu tot, sa iti fac cursuri aici pe blog, sa iti servesc informatia pe tava, pentru ca in sfarsit, cumva sa poti intelege despre ce vorbim ? Eu nu sunt profesorul tau si al nimanui, intelegi asta ?
Un mic detaliu: hindușii se închină la ZEI, nu la idoli. Ce numești tu idol este o reprezentare a zeilor respectivi.
Da, am citit câte ceva despre celelalte religii/ istoria religiilor dar nu cunosc subtilitățile. Aș vrea totuși să te uiți în dex (chiar și online) la zeu & idol și să remarci că sunt sinonime chiar. Șamanismul venerează idoli și la fel ca hinduismul e o religie politeistă. Mie îmi place când mă corectezi pentru așa învătăm. Ne cioplim asperitățile. :)))
Elena, tu cand mergi la biserica, conform cu DEx-ul, te rogi la niste papusi expuse intr-o iesle de Craciun, nu-i asa ? Sau te rogi la reprezentarea lui Iisus, la simbolul lui ( printr-o papusa ori icoana ) ?
Gizas Crist, tu din DEx ti-ai gasit sa inveti istoria spiritualitatii ?
P.S. Alea nu sunt tipuri de oameni ci stări ale evoluţiei unui om.
Uite de asta alchimia a fost si va fi o stiinta secreta codata cu n-spe mii de chei : pentru ca imediat ce masele afla o informatie, o vulgarizeaza, o denatureaza si mutileaza ca sa fie pe intelesul lor, sa se potriveasca cu conceptiile lor .
Nu neapărat. Aceeași informații există în mai multe religii de multe ori. Dar nu ceea ce e la fel ne leagă ci ne separă diferențele. Fie că sunt mici sau mari.
Chiar și dreptul de autor uneori își depășește limitele. Se înregistrează sloganuri, gen “Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” Mircea Badea. Informația poate coexista în mai multe contexte -- gândită și simțită identic de oameni diferiți. Mâine poimâine vom cita și “te iubesc”-ul pentru că cineva l-a înregistrat și deține drept de autor.
Cum zici tu, insa eu vorbeam despre cu totul altceva. In fine …
Elena, am citit cu interes comentariile tale, cele de aici şi cele de la articolul lui Lotus, unde pomeneşti de un om de ştiinţă care a arătat că victimele holocaustului -- cele cu credinţă în Dumnezeu -- au supravieţuit (cu mintea întreagă). Well, victimele holocaustului au fost, în marea lor majoritate, evrei. Iar evreii nu cred în Iisus, în Noul Testament, ei încă îl aşteaptă pe Mesia. Deci, cum? Răspunsul ar fi că important e să crezi, nu în cine/ce crezi.
Da, dar și ei cred în Dumnezeu -- Creatorul lumii. Tora -- Biblia lor -- religie monoteistă.
În lumina comentariului lui Cudi și a afirmației inițiale a Elenei, ce înțeleg eu este că vechea credință, a evreilor, este mai avantajoasă și oferă ceva protecție (oh, the irony!). Noua credință, sfinții părinți, Fiul Domnului, Filocaliile și toate cele din noua credință nu au reușit să își protejeze adepții la fel de bine. Unde greșesc?
Iartă-mi, te rog, remarca dar tratezi lucrurile cam tribal. În opinia mea. Dumnezeu nu e un idol care ne protejează și ne dă prosperitate dacă ne închinăm lui sau facem dansul ploii. Nu e un negoț. Bat 5 mătănii și citesc 2 acatiste ca să moară toți dușmanii mei. El este Tatăl sufletelor noastre deși avem și un tată după trup. Ne putem ruga să ne lumineze mintea și calea cea dreaptă și să ne ferească de cel viclean și ispitele lui. Dar pe drumul evoluției spirituale noi trebuie să facem pașii -- liberul arbitru. Schimbarea e inerentă (evoluție sau involuție) înafara ei e doar stagnarea. Era o butadă “dacă destinul nu ne facem să râdem, se repetă până înțelegem poanta”.
Evreii nu cred in Iisu si Noul Testament pentru ca stiu foarte bine ca e un personaj inventat de ei, iar Noul Testament sutn o colectie de texte alchimice mutilate de tot ei cu scopul de a prosti gentilii sa renunte la masinile fucntionale si sa le incluiasca cu masinutele de jucarie, niste fak-uri inutile.
De ce ar accepta evreii niste texte alchimice mutilate, cand ei le au pe ale lor luate in original de la egipteni ?
Nici in Vechiul Testament nu cred evreii si nici nu il folosesc, pentru ca stiu foarte bine ca l-au mutilat si pe astia cu scopul de a fi servit gentililor. Evreii au cartile lor sacre despre Geneza si pe alea le folosesc, nu Biblia crestina. De ce oare ?
In rest, Creatorul evreilor este Demiurgul din Biblie, textele lor si Biblia o spun clar : ei sunt poporul alea de Demiurgul ” creator” al omului.
Demiurg -- Platon. La fel si anamneză -- aducere aminte din alte vieți anterioare.
N-aș zice că Hinduismul e o religie politeistă. Citez de pe Wikipedia:
Adică Brahma (zeul creației) este Brahman (Dumnezeu) în ipostaza sa de Creator, Vishnu (zeul menținerii) este Brahman (Dumnezeu) în ipostaza sa de menținător, Shiva (zeul distrugerii și nu numai) este Brahman (Dumnezeu) în ipostaza sa de distrugător etc. Când îl privesc pe Dumnezeu (Brahman) în actul creației, hinduiștii îl numesc Brahma. Etc.
La rândul lor, acești zei au o mulțime de fațete și deci denumiri. Numai Shiva are peste 1000 de nume. De exemplu, Nataraja este Shiva în ipostaza sa de dansator cosmic. Iar în vede apare chiar așa, ca zeu separat, cu numele Nataraja, sau cu numele Umapati (iubit al lui Uma) șamd, în funcție de povestire și context. Aparent sunt o mulțime de zei dar de fapt toate sunt fațete ale unei singure divinități (Brahman).
“Budismul și hinduismul sunt politeiste în măsura în care practicanții lor apelează la sisteme filozofico-teologice care să îndreptățească această includere. ” Wikipedia
“Deşi în concepţia hindusă cu timpul şi-a găsit loc credinţa într-un Dumnezeu personal, totuşi, hinduismul este o religie politeistă bazată pe existenţa mai multor zeităţi cu atribuţiuni precise care controlează anumite părţi din Univers.”
“multitudinea zeilor a fost anulată prin afirmarea unei identităţi supreme a întregii existenţe într-un singur principiu numit Brahman. Există doar o singură realitate, Brahman, care pătrunde întreaga lume însufleţind-o. Această tendinţă panteistă a fost departe de a înlătura credinţele în idoli, căci paralel cu panteismul upanişadic a fost promovată şi o mitologie idolatră. De reţinut că panteismul a permis apariţia şi a unor tendinţe teiste în sînul hinduismului.”…”Chiar dacă se întîmplă ca el să adopte în practica zilnică închinarea la un singur zeu, el se va închina tuturor zeilor, al căror număr este nemărginit…Dacă are de învins obstacole, va cere ajutorul lui Ganeşa, fiul lui Şiva; dacă are nevoie de tărie trupească pentru a duce la bun sfîrşit o muncă fizică se va ruga lui Hanuman, Zeul-Maimuţă; dacă tatăl este pe moarte se va adresa lui Rama ş.a.m.d.”
Eu am preferat să întreb un hindus despre hinduism. Mi-a răspuns că, da, au mulți, mulți ZEI. E o religie politeistă.
Și religia greacă era politeistă. deși avea un zeu creator și un zeu suprem -- care nici măcar nu erau unul și același.
@Elena & Ketherius
Da, au mai mulți zei, aceste ipostaze nu sunt doar modele teoretice, abstracte, ci entități personalizate. Sunt zei. 🙂 Dar, în același timp, ipostaze ale unicului Dumnezeu. 🙂
Sună mai complicat pentru noi, occidentalii. Pe de altă parte, nu cred că romanii îl priveau pe Marte ca pe o ipostază războinică sau eroică a unei Conștiințe Supreme Ultime.
În același timp, unii spun despre creștinism că este politeist, prin prezența Sfintei Treimi și a multitudinii de îngeri și sfinți la care ne rugăm.
Deci, rămâne să definim ce înseamnă politeism. Dincolo de asta, ideea de reținut este că în Vede există un echivalent al Dumnezeului de la noi, căruia i se subscriu toți ceilalți zei.
Bine, daca ai o jena cu termenul de Demiurg, hai sa il folosim pe ala D-zeul biblic, ca sa fie limpede pentru toata lumea.
Apropo de Brahma, pentru că tocmai mi-am aruncat ochii pe pagina lui de Wikipedia:
Așadar Creatorul este, conform hindușilor, și stăpânul vorbirii sau al limbajului.
Ca o paralelă, primul capitol al Evangheliei după Ioan începe astfel:
Da. Și la creștini există o trinitate formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
Well, Elena, cele două trinități nu sunt echivalente. Sfânta Treime răspunde la întrebarea „ce este Dumnezeu” sau „care este natura lui Dumnezeu”, triada hindusă Brahma-Vishnu-Shiva răspunde la întrebarea „cum se manifestă, secvențial, Dumnezeu” sau „care este cursul evolutiv al universului”. Una este de stare, alta este de timp, deci nu pot fi echivalente.
Comentariul meu viza faptul că în ambele religii creația este strâns legată de Logos, Cuvânt sau Limbaj.
Sau puteai să vezi motivul comun al crucii ca simbol al atotcuprinderii și suveranității spațiale, deși asta e mai dificil, pentru că la Brahma apare într-o formă implicită (cele patru fețe care privesc în cele 4 direcții cardinale).
Lotus, de data asta îi dau dreptate Elenei. Tu nu pari să fi înțeles ce este Sfânta Treime.
Elena face o paralelă între Sfânta Treime și Triada Brahma -- Vishnu -- Shiva din hinduism. Dacă îi dai dreptate, înseamnă că susții și tu că cele două triade sunt oarecum echivalente. Eu nu cred asta.
Referitor la acel studiu pomenit de Elena, care a “afirmat că cei care au crezut în Dumnezeu au supravieţuit cu (mintea întreagă) holocaustului“, nu pot să nu observ două lucruri.
Primul este că orice psiholog îți poate confirma că mintea suportă mai ușor (adică nu o ia razna din cauza șocului produs de ea) o traumă majoră dacă are o modalitate de a crede că grozăvia ininmaginabilă la care a fost martoră este mai mică sau este reversibilă sau poate fi reparată. Împăratul Traian a afirmat că dacii au fost cel mai puternic inamic din cauza credinței că moartea nu este sfârșitul, ci urmează o altă viață împreună cu zeul lor, Zamolxis.
A doua observație este că nu se spune nimic despre procentul religiilor. Adică procentul de credincioși evrei era același și între cei intrați în lagăre ca și între cei ieșiți din lagăre? Dacă era același, atunci Dumnezeul biblic și credința în el nu are nici o legătură cu supraviețuirea și starea supraviețuitorilor. Am putea conlcuziona, așa cum ne sugerează Elena, că a crede în Dumnezeu ne protejează cumva numai dacă ar fi intrat în lagăr 95% credincioși evrei și ar ieși 96% credincioși evrei. Asta este o altă simplificare și un asemenea rezultat ar putea fi explicat de natura umană -- aceea că oamenii ajută mai degrabă oameni din același grup (tot evrei) decât oameni din alt grup (altă religie, altă rasă, altă limbă).
Deci studiul acela nu a făcut decât să enunțe fapte evidente și nelegate de natura credinței.
Interesantă analiză. E adevărat că mintea umana dacă se agață de o speranță își duce mai ușor crucea omul. Câți nu au trudit în lagăre citind ” Die arbeit macht frei”. Eu doar m-am băgat ca musca-n lapte aici în discuții și polemici dar nu vreau să vă conving de nimic. Fiecare e liber să aleagă pentru el. Chiar și când nu alegi nimjc -- e tot o alegere. Dacă Dumnezeu respectă liberul arbitru- eu, un simplu om, de ce nu aș face-o? Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt și invers.
Un gând fugar, probabil o inepţie ce mi-a trecut acum prin cap şi pe care nu mă ruşinez să o aştern aici, cu riscul de a fi luată în râs:
Dumnezeu = „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” = Trinitate
Om = Fizic + Suflet + Spirit = Trinitate
Dumnezeu = Om
Just saying.
Here we go, Cudi ! Exact asta spuneau anticii, ca Om -- D-zeu adormit in materie, care trebuie sa reanvie pentru a putea sa se reantoarca de unde a venit. Aia cu spiritul e ceva mai complexa decat la prima vedere, insa per total e cam asa cum zici tu.
Intre timp au venit religiile si au f…t jocul, stergand oamenilor amintirea si informatia despre cine sunt ei si i-au indoctrinat ca sunt niste pacatosi neputinciosi, lasati la mila unui zeu psihopat care le va acorda viata vesnica ( pe care o avem deja ) daca facem frumos.
Lotus, îți mulțumim că ne-ai salvat de la necontenite întrebări și ai lămurit întrebarea la care filosofii și teologii se străduiesc de multe secole să răspundă: Ce este Dumnezu?
Tu ne-ai salvat pe toți și ai dat gaura covrigului filosofico-teologic spunându-ne că “Sfânta Treime răspunde la întrebarea „ce este Dumnezeu” sau „care este natura lui Dumnezeu”.
În primul rând, răspunsul tău este greșit pentru că Sfânta Treime este definită ca “Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt — Preasfânta Treime […] Dogma credinţei creştine învaţă că Fiul se naşte din Tatăl şi Duhul Sfânt purcede din Tatăl mai înainte de toţi vecii“. Bun. Deci tu spui că
Dumnezeu = Sfânta Treime
dar
Sfânta Treime = Dumnezeu + Fiul (Iisus) + Duhul Sfânt
Înlocuind a doua expresie în prima, rezultă că
Dumnezeu = Dumnezeu + Fiul + Sfântul Duh
Ținând cont că Dumnezeu este totul și este cea mai bună aplicație a noțiunii de infinit, reiese că
infini = infinit
Tu ne dai o definiție recursivă care nu spune nimic. Nu doar nimic nou, ci absolut nimic.
“Man, know thyself, and you are going to know the gods” -- inscriptie pe Templul lui Apollo din Delphi
@Ketherius
Nu, ci mai degrabă:
Dumnezeu (complet) = Dumnezeu Tatăl + Fiul + Sfântul Duh
Sfânta Treime nu este un concept matematic, o mulțime, o reuniune de ființe sau o definiție recursivă, ci însăși Dumnezeirea. Vezi și imaginea de pe wiki: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6d/3enighed.svg
Uite, tot de pe Wikipedia:
Deci Dumnezeu Atotputernic este Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Asta lăsând la o parte faptul că te legi din nou de formă în loc să comentezi mesajul. Mesajul acelui pasaj era că cele două triade (Sfânta Treime și respectiv Brahma-Vishnu-Shiva) nu sunt echivalente.
@Cudi
Cumva ai dreptate, chiar dacă o astfel de corelație n-ar fi pe placul credinciosului tipic. Bună intuiție.
Însă acel semn egal trebuie înțeles mai mult ca o echivalență sau incluziune. Noi nu suntem chiar Dumnezeu, ci suntem asemenea lui. Nu noi am creat lumea asta, Pământul, oamenii, pe noi înșine, după care ne-am șters amintirile, cu un fel de dream catcher. 🙂 Nu noi l-am inspirat pe Moise să scrie Geneza. Însă la nivel esențial, ca spirite, suntem scântei din Dumnezeu Tatăl. Suntem de natură divină, pentru că spiritul nostru este într-adevăr o emanație divină. Un fel de picătură de apă, în accepțiunea că Dumnezeu este oceanul.
Din păcate, ne identificăm în mod greșit cu corpul, cu mintea, cu egoul, și astfel ajungem să ne considerăm (și simțim) limitați, inferiori, să suferim etc. Scopul oricărei căi spirituale este să ne ajute să ne revelăm acest Sine Divin, sau spirit, Atman cum îl numesc indienii, și odată cu asta să ni-l revelăm plenar pe Dumnezeu, moment în care transcendem iluzia și dualitatea și obținem accesul la conștiința și fericirea ultimă, pentru că aceasta este de fapt natura noastră reală, doar că noi nu suntem conștienți de ea. Suntem, cumva, adormiți.
Sigur că pentru asta nu-i de ajuns o singură viață, așa că ne vom reîncarna, din nou și din nou, vom fi la început preocupați doar de planul material, vom căuta să acumulăm cât mai multe posesiuni materiale și nu ne va interesa nimic altceva, perspectivă care ne va genera suferință, pentru că nu putem găsi în materie fericirea și libertatea după care tânjim inconștienți, până când, treptat-treptat, vom începe să căutăm și altceva, o cale, un sens al vieții, pentru ca, în cele din urmă, să i ne dedicăm în totalitate. După cum vezi, cu toții suntem „condamnați” la a evolua și a ni-l revela pe Dumnezeu din noi.
Era aici o povestioară frumoasă, cică Dumnezeu a creat această lume, l-a creat pe om și apoi a inventat un joc de-a v-ați ascunselea, în care omul trebuia să-l găsească pe creator. Și pentru a fi mai greu de găsit, s-a ascuns în locul în care omului i-ar fi trecut cel mai greu prin cap să-l caute: chiar în om.
Ceea ce reprezintă un alt mod de a spune că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu iar la nivel esențial este asemenea lui Dumnezeu, adică nemuritor, pur, perfect, supraconștient. În cazul Sfintei Treimi, corespondența ar fi cam așa: Tatăl poate fi pus în legătură cu spiritul nostru, Sfântul Duh cu sufletul și Fiul cu corpul fizic. Există și în India o triadă ce poate fi pusă într-o corespondență similară, respectiv trika, formată din Shiva, Shakti și Anu.
De unde știai deja de această corespondență sau analogie dintre ființa omului și ființa lui Dumnezeu? Din legea corespondenței din hermetism: ceea ce este sus este și jos, ceea ce este jos este și sus.
Ba chiar noi am creat lumea asta si celelalte, pe vremea cand inca nu coborasem in materie sa facem experienta ( cand eramomnipotenti, omniscienti si suverani ). Noi, flame of fires impreuna cu cuplul sacru am creat tot ce exista, nu o data, ci de mai multe ori ( ca nu e asta primul nostru multivers ). Cam tot ce trebuie sa facem este sa revenim la situatia initiala ca sa ne reantoarcem de unde am venit, ca D-zei atotputernici.
Acuma, daca tu nu intelegi si nici nu iti amintesti, iti spun ca exista oameni care isi amintesc constient, altii isi amintesc in vis, altii o intuiesc, iar alti oameni s-au nascut cu memoriile astea : nu unul, ci mai multi. Unii dintre noi s-au nascut cu memoria momentului in care au fost emanati de Fire God, isi amintesc cum era inainte de a fi aparut creatia ( multiversul ). So …
Daca studiezi anticii, o sa vezi ca toti spun exact acelasi lucru, pe intreaga planeta. Miturile si folclorul ( memoria colectiva ) de pe intreaga planeta ne spun acelasi lucru.
Aha. Și ce se petrece cu multiversul, câtă vreme noi încă nu ne trezim? Merge de la sine, continuă să existe de la sine, în virtutea inerției, sau cum?
Referitor la trenitate, eu nu am făcut decât să afirm că și creștine au o trenitate formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. “Nădejdea mea este Tatăl, salvarea mea este Fiul, iar acoperimântul meu este Duhul Sfânt”. Nu am zis că e la fel cu a hindușilor și nici pomenit de vreo asemănare între ele afară de cea că e formată 3.
Cum am mai afirmat, cunosc câte puțin din celelalte mari religii ale lumi
i, mai mult ca și răspândire geografică, de ex căîn India majoritari sunt hindușii (vreo 90%). Ce mi s-a părut mie interesant e că deși Buddha s-a născut în Lumbini (India) și a murit tot în India, are majoritatea adepților în Chinei (Tibet), Buthan, Cambodgia, s.a.țări și extrem de puțini în India spre Himalaya spre punctul de gradință, puțini musulmani -- majoritatea retrăgându-se în Bangladesh și Pakistan.
Și mai interesant mi s-a părut că atât Buddha, Mahomed, au stat retrași multă vreme, Buddha ajungând la iluminare (de fapt asta și înseamnă Buddha -- iluminat) meditând sub un copac, a renunțat apoi la toate cele lumești și tit ce avea plecând să predice credințele sale. Nu el a scris sutrele ci discipolii săi. La fel și Mohamed -- nu el a scris Coranul ci cumnatul și vărul său care erau un fel de “apostoli” și fiecare a scris câte un Coran “nãscându-se atfel cele două ramuri ale religiei islamice: sunniții și șhiiții.
Iisus nu a scris nici El Evangheliile ci apostolii sãi.
Oamenii iluminați (de Duhul Sfânt zic eu) și cei care au scris textele care stau la baza mai multor religii, poate nu au fost un canal extrem de pur, scriind după puterea lor, și la nivelul priceperii lor de atunci, la fel cum Nostradamus scria de trenurile de astăzi că sunt serpi de fier care mișună pe pământ iar despre avioane că sunt păsări de fier care brăzdează cerul, eu simt cum îmi vibreazăsufletul la textele creștine și le percep și interpretez poate eronat, dar cred în Dumnezeu ș
(Scuze pentru greșelile de scriere)
…și mai cred că scrierile Sfinților (care și astăzi după mult timp de la moartea lor moaștele lor încă răspândesc o energie benefică care îi reechilibrează și vindecă trupește sau sufletește pe cei care cred cu adevărat și rezonează la un nivel minim) sunt bune de citit, desi greu de înțeles uneori, și deși prind milioane de sensuri în funcție de fiecare cititor și de nivelul său de evoluție și credință ( de la aberații -- la adevăr edificator/ ziditor de suflete), fiecare trăgându-și propriile piese din puzzle-ul său, și astfel luănd viață milioane de imagini/tablouri care se tot schimbă pe parcursul evoluției ca pelicula unui film mut.
Elena, nu te scuza pentru greșeli, așa se întâmplă când avem mult de zis și degetele nu țin pasul cu gândurile.
Această discuție nu vrea să pună la îndoială credința nimănui și nici să convertească pe nimeni la sau de la vreo credință. Este un exercițiu de gândire și de dezbatere.
Lotus, răspunsul tău este incorect în mai multe feluri.
Pe de o parte, vrei să spui că există un Dumnezeu incomplet și un Dumnezeu complet?
Pe de altă parte, cine este Tatăl? În evanghelia după Matei, primul capitol, zice așa:
18. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
În evanghelia după Luca, tot în primul capitol, spune:
35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
S-ar părea că Iisus a fost conceput de Duhul Sfânt, nu? Atunci cine este Dumnezeu Tatăl?
Teoria ta despre Sfânta Treime mai rău încurcă lucrurile și ne bagă în ceață.
Dacă îți amintești, tu ai spus că Trinitatea este formată din trei părți distincte. Acum ți-am arătat că nu poți să le separi chiar așa de ușor și că, separându-le, ajungi la niște contradicții cu dogma oficială -- adică la erezii.
Părerea mea, ca și a Bisericii, este că Trinitatea este Dumnezeu -- cu semn de egalitate, iar Fiul și Duhul Sfânt sunt manifestări ale lui Dumnezeu necesare în anume contexte. De exemplu, Fiul a fost necesar pentru a se adresa maselor pe limba lor, din mijlocul lor, la nivelul la care au o șansă de a înțelege mesajul. Duhul Sfânt a folosit la îndeplinirea unor fapte ce depășesc limitele biologice ale oamenilor sau legile fizicii.
Deci, Sfânta Treime, ca și cealaltă treime de care vorbeai, este o entitate cu trei manifestări sau proiecții.
E puțin derutant că blogul afișează ora servărului probabil, Canada. C. A.și nu cea a României. 🙂
Eu una personal cred că “Duhul Sfânt” care s-a pogorât asupra Fecioarei Maria, este Duhul/Sufletul lui Iisus care era pur și Sfânt (apoi luând păcatele oamenilor -- a pătimit și s-a eliberat din nou de păcate suindu-Se la cer din nou -- fiind pildă pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire), puterea celui Preaînalt umbrind-o făcând minunea de a zămisli fără sămânță bărbătească. E strict interpretarea mea și sper să nu fie o sminteală. Iisus fiind un canal curat prin care Dumnezeu a vorbit oamenilor, Iisus zicând în repetate rânduri că nu sjnt vorbelui lui ci a lui Dumnezeu Tatăl Ceresc.
Noi toți avem duh/suflet dar nu pur sau sfânt.
Rugăciunea nu e decât discuția noastră cu Tatăl sufletelor noastre care de multe ori e o rugă ( Doamne ajută-mi, iartă-mi, etc) și de puține ori de mulțumire sau slăvire. Cu cât inima omului e mai curată cu atât ruga lui se înalță mai ușor și simte comuniunea cu Dumnezeu.
Cât despre ce zicea Fire cu statul în genunchi, e un obicei preluat de la cei luminați care au înțeles care sunt păcatele lor și au căzut în genunchi cerând iertare pentru faptele lor rele. Unui Stăpân bun te supui de bună voie din iubire. Nimeni nu e obligat- doar vorbeam de liberul arbitru.
Într-un experiment s-a tăiat o parte din embrion și alipit în altă parte (Dr Dumitru Constantin Dulcan vorbea despre) și s-a constatat cu stupoare că embrionul s-a reconfigurat și a ieșit normal (fără anomalii de ordin fiziologic). Așadar consider că chiar din faza primară el are suflet. Unii însă ar fi de părere că nu.
Ștefan Lupascu -- e mai cunoscut în Franța, a scris câteva cărți (unele fiind sub prohibiție până la o vreme) Energia și materia fizică, Tragedia energiei, Universul fizic, Topologia energetică s.a. dar sunt mai greu de parcurs …Eu am început una dar nu am terminat-o deși abordează și relatează lucruri interesante.
@Ketherius
Păi da, și eu ce am zis? Am pus „complet” în paranteză acolo ca să nu zici că iarăși am același element în membrul stâng și membrul drept al ecuației și deci ilustrez o definiție recursivă. Dar nici Dumnezeu Tatăl sau Fiul nu sunt incompleți. Fiecare în parte este de asemenea Dumnezeu și toți împreună sunt Dumnezeu.
Nu prea înțeleg următorul lucru:
În primul tău comentariu mă critici pentru că-l definesc pe Dumnezeu ca fiind egal cu Sfânta Treime, pentru ca mai apoi să vii și să spui tot tu:
că Dumnezeu este Sfânta Treime. Adică exact ce am zis eu.
Pe aceeași pagină Wikipedia scrie că Sfânta Treime este o taină ce nu poate fi pătrunsă în mod rațional. Eu am o înțelegere aproximativ mentală a ei și o să încerc să ți-o explic.
Îți amintești de comentariul în care spuneam că diferitele entități divine sau zei din panteonul hindus sunt în realitate fațete sau ipostaze ale aceluiași Dumnezeu? Cumva similar s-ar putea înțelege și Sfânta Treime. Nu se pune problema că Dumnezeu ar fi incomplet, ci că el este privit din unghiuri diferite și astfel ne apare nouă într-un anumit aspect sau în altul.
Tatăl ar fi, în această accepțiune, Dumnezeu transcendent. Sfântul Duh este puterea lui manifestatoare (sau Grația lui, sau Energia lui, sau Dumnezeu în ipostaza sa activă în lume). Dacă tu locuiești pe vârful unui munte, ca să schimbi ceva în satele de la baza muntelui, ca să acționezi într-o direcție sau în alta, va trebui să te cobori în acele sate. Similar, ca Dumnezeu Tatăl să se manifeste în această lume, ca să producă modificări, va trebuie cumva să se coboare la nivelul ei, pentru că el se află la un nivel superior, al transcendenței, în care nici măcar nu există energie. Această coborâre este simbolizată de Sfântul Duh. În timp ce Fiul reprezintă chiar o încarnare trupească, concretă, a lui Dumnezeu în lume. Nu e doar energie, e chiar o ființă individuală și (oarecum) limitată, cu un corp fizic, care se poate deplasa călare pe un măgar, care poate vedea cu ochii într-o anumită gamă de frecvențe etc, asemeni nouă.
Așadar, Dumnezeu a fecundat-o pe Maria, dar a făcut asta prin Duhul Sfânt. Pentru că orice manifestare concretă a lui Dumnezeu în lume este mijlocită de acesta. Duhul Sfânt, dacă vrei, este Puterea lui Dumnezeu. Este scara (divină) ce face posibilă legătura dintre Cer și Pământ. De aceea tot Duhul Sfânt a fost cel care s-a pogorât ulterior asupra apostolilor și le-a dăruit cunoașterea multor limbi străine. Duhul Sfânt sau energia sau grația lui Dumnezeu. De fapt, tot Dumnezeu, că nu-l poți separa pe Dumnezeu de energia lui, la fel cum nu poți separa focul de puterea lui de a arde.
Sigur, este un model oarecum aproximativ, care nu trebuie citit ad-literam, dar care te poate ajuta să înțelegi cam cum văd eu taina Sfintei Treimi.
Acum cred că formularea:
Dumnezeu (complet sau generic) = Dumnezeu Tatăl (sau transcendent) + Sfântul Duh (sau Dumnezeu imanent, adică asumându-și un rol activ în lume, sau energia „vizibilă” a lui Dumnezeu) + Fiul (sau o instanță concretă, o încarnare fizică a lui Dumnezeu)
devine mai limpede.
În același timp, Fiul ne poate reprezenta, simbolic, și pe noi, deoarece și noi avem, în esență, un spirit divin, fiind fii ai lui Dumnezeu. Și noi putem obține îndumnezeirea, și noi putem reveni la condiția noastră adamică pură, acesta fiind de altfel și scopul nostru în viață. Astfel triada este completă și nu lasă pe nimeni în afară.
Sigur că nici cele trei componente ale triadei nu sunt incomplete. Domnul Aioanițoaiei programatorul, Gheorghe familistul și Ketherius bloggerul nu sunt, nici unul dintre ei, incompleți. Sunt doar ipostaze diferite ale aceleiași persoane. Când e acasă, e Mihai. Ca să meargă la job, trebuie să adopte o anumită ținută vestimentară, să se deplaseze la sediul firmei, să fie oarecum protocolar, adică să respecte regulile acelei firme. Când e pe blog, discută cu comentatorii de acolo. Dar e același Mihai.
Și Triada Brahma -- Vishnu -- Shiva desemnează tot trei ipostaze ale lui Dumnezeu. Dar acolo ipostazele sunt privite dintr-o altă perspectivă, a devenirii sau evoluției universului.
Până la urmă ajungi să îmi dai dreptate, admițând -- într-o formulare în care pare să fie ideea ta -- că Sfânta Treime este nimic altceva decât Dumnezeu în trei ipostaze distincte sau trei manifestări ale aceleiași entități -- Dunmezeu.
Din păcate, acest comentariu ilustrează perfect modul în care tu răstălmăcești lucrurile. Începi prin a spune că Trinitatea este un Dumnezeu incomplet, un Dumnezeu Tată și un Duh Sfânt care a fost adevăratul tată. Apoi o dai cotită și răstălmăcerști și zici exact ca mine. Colac peste pupăză, pretinzi că aia ai zis de la început. Las-o, că măcăne!
Apoi avem asta:
În primul tău comentariu mă critici pentru că-l definesc pe Dumnezeu ca fiind egal cu Sfânta Treime, pentru ca mai apoi să vii și să spui tot tu [...] că Dumnezeu este Sfânta Treime. Adică exact ce am zis eu.
Tu ai zis că Sfânta Treime răspunde la întrebarea “Ce este Dumnezeu?”. Eu am zis că Sfânta Treime ESTE Dumnezeu. Înțelegi diferența? Nu, evident, altfel nu ai persista în greșeală.
Când întrebi “Ce este X?”, aștepți un răspuns care să definească X. Tu ai răspuns “X este X” și ai pretenția că ai adus o explicație.
Dacă tot nu înțelegi ce ai greșit, uite exemplu de întrebări și răspunsuri în stil Lotus:
-- Ce este o farfurie?
-- O farfurie este o farfurie.
-- Ce este o pisică?
-- O pisică este o pisică cu mustăți.
-- Ce este un pom?
-- Un pom este un pom.
Ideea afirmației mele că Sfânta Treime nu este răspunsul la întrebarea “Ce este Dumnezeu?” nu este că Sfânta Treime ar fi diferită de Dumnezeu, ci că Sfânta Treime ESTE Dumnezeu. Fiind același lucru, nu ne spune nimic nou și nu ne aduce mai aproape de a înțelege ce este Dumnezeu.
1. Unde am zis că Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu incomplet? Citat.
2. Unde am zis că Duhul Sfânt a fost „adevăratul tată”? Citat.
3. Citatul complet este așa:
Dacă o să-l recitești cu calm și atenție, o să observi că întrebarea „ce este Dumnezeu” a fost explicitată sau nuanțată prin întrebarea „care este natura lui Dumnezeu”. În sensul ăsta întrebăm „ce este”, ca să aflăm care-i natura lui.
Ce este Dumnezeu? Dumnezeu este Tată, Fiu și Sfânt Duh. Sau, în formularea secundă: care este natura lui Dumnezeu? Natura lui Dumnezeu este una triplă: de tată, de fiu și de duh sfânt. Ce este Dumnezeu în sensul care e natura lui. Dar partea aceea ai preferat s-o ignori. Adică ai scos întrebarea mea din context, deși eu am explicat-o, am nuanțat-o.
Nu. În contextul întrebării mele, un posibil răspuns ar fi fost: o farfurie este lut, foc și artă/migală.
Recitește partea în care compar Sfânta Treime cu Triada Brahma -- Vishnu -- Shiva, citată mai sus. Poate-poate, până la urmă vei înțelege și nu-mi vei mai răstălmăci de fapt tu cuvintele doar pentru că le citești în propria ta cheie.
Trinitatea ( derivata din unitate ), cu desene pe intelesul tuturor copiilor :
http://www.paulkiritsis.net/_blog/Down_The_Rabbit_Hole/post/Esoteric_Symbol_Fourteen_Salt_of_the_Tria_Prima/
Serios, de cât timp mă citești și m-ai văzut contrându-mă cu alții (inclusiv cu tine), ți-am lăsat eu impresia că fac afirmații fără acoperire?
E dezamăgitor să văd că începi iar cu răstălmăciri și cu jocuri de genul “Nu am zis eu așa ceva, arată-mi unde am zis, cu citat“. E obositor să îți repet aceleași lucruri, apoi să văd că îți renegi cuvintele și spui “nu, ai înțeles tu grești, eu voiam să spun altceva“.
Dar, mai întâi, să îți arăt ce ai spus și unde ai spus.
Nu știi care este rolul unei virgule într-o enumerare, de-aia ai înțeles greșit. Eu am spus, așa cum m-ai citat tu, că “Începi prin a spune că Trinitatea este un Dumnezeu incomplet, un Dumnezeu Tată și un Duh Sfânt“. Era o ENUMERARE: a) un Dumnezeu incomplet, b) un Dumnezeu Tată și c) un Duh Sfânt. Eu nu am zis că Dumnezeu Tată este un Dumnezeu incomplet, cum ai înțeles tu.
Aia e mai greu de înțeles, dar îți explic. Uite aici ce ai zis tu de fapt:
@Ketherius
Nu, ci mai degrabă:
Dumnezeu (complet) = Dumnezeu Tatăl + Fiul + Sfântul Duh
Când spui “uite tatăl și fiul” se înțelege că între cel numit tată și cel numit fiu există o relație de rudenie de sânge, că primul l-a procreat pe al doilea. Eu ți-am arătat că, după cum spun cele două evanghelii ce prezintă evenimentul, procrearea a făcut-o Duhul Sfânt. Dacă procrearea a făcut-o Duhul Sfânt, el este adevăratul tată și atunci Dumnezeu Tatăl nu prea poate fi definit ca tată în raport cu Fiul și atunci lucrurile se încurcă big time.
Rezumat: nu ai spus tu că Duhul Sfânt e adevăratul tată, am spus eu ca să îți arăt că ecuația ta are un termen (Dumnezeu Tatăl) nedefinit.
Să știi că logica este foarte inflexibilă, la fel și gramatica limbii române. Natura unei entități, fie ea farfurie, câine, sau Dumnezeu, însemnă ceea ce definește acea entitate.
Cele două întrebări sunt echivalente și, evident, așteaptă/acceptă același răspuns:
-- Care este natura unei pietre?
-- Natura unei pietre este o piatră.
-- Care este natura unei farfurii?
-- Natura unei farfurii este o farfurie.
Să continuăm?
@Ketherius
1. Bre, da, ai dreptate cu enumerarea, oi fi citit-o eu greșit. Dar ce zici tu e o aiureală și mai mare. Unde am zis că Trinitatea = Dumnezeu incomplet + Dumnezeu Tată + Duh Sfânt? Unde, unde, unde? 🙂
2. Păi vezi? Tu ai zis că Duhul Sfânt este adevăratul tată, nu eu. Dar aia este interpretarea ta. Deducția respectivă, cu tot raționamentul de acolo, îți aparține. Plecând de la cuvintele mele, ai făcut o deducție, dar ea reflectă strict modul cum gândești tu. Eu nu gândesc în termenii tăi în acea direcție.
După cum am precizat mai sus, din punctul meu de vedere, Duhul Sfânt reprezintă energia, grația sau puterea lui Dumnezeu. O manifestare concretă a divinului în lume. Așadar, când Biblia afirmă că Sfântul Duh a fecundat-o pe Maria, tot Dumnezeu a fecundat-o, prin intermediul Duhului Sfânt.
Dacă eu îți trimit o scrisoare pe hârtie, care ajunge la tine la ușă printr-un serviciu de curierat exclusivist și foarte rapid, care-i să zicem serviciul meu privat de curierat, nefolosit decât în situații de excepție, te pot suna înainte și-ți pot spune că peste două zile Lotus Transfer SRL îți va înmâna o misivă. Dar asta nu înseamnă că angajatul acelei firme, care-ți bate la ușă, este autorul scrisorii. Da, o primești de la el, dar tot eu sunt autorul, el e doar instrumentul prin care-o primești.
Trăgând linie, eu am făcut niște afirmații, pe care tu le-ai interpretat într-un anumit mod, ai ajuns la o anumită concluzie și apoi m-ai acuzat pe mine că am afirmat acea concluzie la care ai ajuns tu. 🙂
Asta lăsând la o parte faptul că lui Dumnezeu Tatăl nu îi zice „Tatăl” strict pentru că ar fi tatăl lui Isus („când spui “uite tatăl și fiul” se înțelege că între cel numit tată și cel numit fiu există o relație de rudenie de sânge”), ci pentru că e tatăl tuturor creaturilor. Dar implicit și al lui Isus.
3. Aici din nou nu ai înțeles tu. Ți-am dat deja un răspuns la întrebarea cu farfuria. O piatră este mai greu de definit în acest mod, pentru că o piatră este mai simplă decât o farfurie (care la rândul ei este mult mai simplă decât divinitatea). Așadar, faptul că Dumnezeu poate fi privit ca având o natură triplă nu înseamnă că orice lucru poate fi privit în acest mod.
Da, Sfânta Treime este Dumnezeu. În același timp, Dumnezeu poate fi privit și făcând abstracție de natura lui triplă. Adică poți spune „Dumnezeu” sau „Supremul” sau „divinitatea” sau „absolutul” și fără să te gândești că acesta are natura unei treimi, că poate fi descris de ecuația Tată + Fiu + Sf. Duh. Faptul că îl privești ca o treime este o modalitate de a-l defini. Așadar, Sfânta Treime îl definește pe Dumnezeu, din perspectiva naturii sale triple.
E extrem de simplu și nu-mi dau seama ce nu înțelegi.
Da, putem continua, dar nu știu dacă asta va schimba următorul tipar, ce mi-a devenit acum clar:
a) Lotus afirmă A.
b) Ketherius citește A, aplică un raționament propriu și deduce X. Deci, A -> X.
c) Ketherius îi spune lui Lotus că X este o chestie absurdă.
d) Lotus se disculpă: el n-a zis niciodată X. El a zis A. Ori, A -> B.
e) Ketherius spune că Lotus își răstălmăcește propriile cuvinte. 🙂
Problema e una de citire, noi doi folosim limbaje ușor diferite. Din această cauză, ceea ce citești tu în cuvintele mele nu corespunde întotdeauna cu ceea ce scriu eu. Iar când mă explic, ai impresia că răstălmăcesc.
Încă o precizare: când zic că Sfânta Treime îl definește pe Dumnezeu din perspectiva naturii sale triple, mă refer la conceptul de Sfântă Treime. Sigur că Dumnezeu este Sfânta Treime.
Așadar, pasajul meu care a generat această discuție se poate simplifica prin:
a) Cele două triade (Sf. Trime și triada hindusă) sunt diferite pentru că îl definesc diferit pe Dumnezeu.
b) Cele două triade (Sf. Trime și triada hindusă) sunt diferite pentru că sunt două moduri diferite de a-l privi pe Dumnezeu. Îl împărțim în 3 după alte criterii.
Punctele a și b sunt echivalente.
Poate și de asta n-ai înțeles.
Te las pe tine sa iti dai seama. Sau sa incerci sa studiezi ca sa afli raspunsurile.
Ba nu, chiar te rog să-mi răspunzi. În caz că știi, evident.
Atunci cand esti pregatit sa intelegi informatia, o vei gasi singur intr-un fel sau altul. Daca nu esti pregatit, degeaba ti-o aduce cineva pe tavita de argint, ca iti va parea ridicola, falsa, ori penibila. Adica nu iti va fi de nici un folos, nici macar nu o vei putea recunoaste intelectual si nici intuitiv ca fiind valoroasa. E avertismentul biblic, ala cu saa nu aruncati margaritare porcilor.
Deci exista o singura modalitate de a afla ce te intereseaza, iar aia depinde in totalitate de tine si nu de mine.
Well, chestia e că ar cam trebui să răspunzi, pentru că afirmațiile tale lasă „multiversul” în aer. Vezi tu, acest multivers, cum îl numești, nu a fost creat la o anumită dată din timp. El este creat în permanență. Așa că trebuie să fie cineva care să-l creeze (sau să-l mențină, după cum preferi) continuu. Iar acel cineva este chiar Dumnezeu. Altfel, triada Brahma -- Vishnu -- Shiva n-ar avea nevoie de Vishnu.
De asemenea, la un moment dat, Arjuna l-a întrebat (în Bhagavad Gita) pe Krishna, citez din memorie:
Dumnezeu s-a ascuns în om, la fel cum s-a ascuns și în lumea pe care-a creat-o, adică în „multivers”. Dar a rămas simultan și în afara ei, transcendent, susținând-o constant. Nu s-a divizat într-o infinitate de conștiințe limitate, care acum trebuie cumva să se redescopere și reunească ca să-l recreeze pe Dumnezeul mare și complet.
Dacă tu asta crezi, atunci ai o viziune extrem de reducționistă. Și falsă.
Nu vad de ce ar trebui sa raspund eu si sa iti lamuresc neclaritatile. Zau asa ! Da’ tu ce bai ai de nu pui mana sa cauti si sa afli singur in loc sa ma somezi pe mine sa o fac in locul tau ?
Unde vezi tu neclarități? Tu nici măcar nu înțelegi ce scriu. Crezi că te întreb ca să-mi clarific niște nedumeriri?
Eu am deja o teorie coerentă, cu care tu nu ești de acord. Printre altele, susțin că Dumnezeu există, chiar și în acest moment, (și) în afara creației sale. Și că noi, chiar dacă avem aceeași natură cu El prin intermediul spiritului pe care ni l-a dat și care ne leagă de El, nu suntem chiar El. Și că „multiversul” este permanent creat, nu a fost creat la o dată fixă și apoi există așa, prin el însuși.
Mie mi-s clare lucrurile în minte. În plus, am adus câteva argumente (din panteonul hindus și Bhagavad Gita) în sprijinul acestor afirmații.
Neclarități sunt în afirmațiile tale. De aceea te-am rugat să le explici mai bine și eventual să le susții. Dacă vrei să avem un dialog pe tema asta, nu da bir cu fugiții când ți se pun niște simple întrebări. Rămâi și susține-ți punctul de vedere. Explică-l, argumentează-l.
Așa, și mie mi-ar fi ușor să te trimit să studiezi ori de câte ori îmi pui o întrebare care nu-mi convine.
Pai daca zici ca stii, ai informatia si iti este clara, de ce imi ceri mie sa ti-o spun ? Teorii am si eu, imi e plin podu’ de ele, insa eu nu despre teorii vorbeam.
Tu aduci argumente luate din religii, iar noi stim deja ca religiile sunt niste tzepe, so …
Nu „știm deja”, pentru că ăsta e un alt aspect asupra căruia nu am căzut niciodată de acord. Faptul că religiile ar fi niște țepe e opinia ta; eu sunt de altă părere.
La fel cu teoriile. Tu zici că nu vorbești despre teorii ci despre realitate. Bun, la rândul meu sunt convins că te înșeli și că perspectiva mea e mult mai aproape de adevăr. Dar așa nu ajungem nicăieri. Hai să ne întâlnim pe un drum comun, pe o punte. Hai să pornim, cel puțin în această discuție, de la ideea că fiecare dintre noi susține, până la urmă, o teorie. Și să discutăm aceste teorii, să vedem unde ajungem. Să vedem ce argumente avem. Să vedem dacă ele măcar îndeplinesc niște minime criterii de logică și coerență.
Zici că nu-ți plac textele religioase; poți să aduci în sprijinul tău argumente din ce texte dorești. Haide cu texte din acele scrieri rusești, poftim. Sau din alchimie.
Nu e nevoie sa fii de acord cu mine. discutam deja de 150 de comentarii si tot nu reusesti sa vezi mai departe de gardul bisericii. Biblia e un text alchimic alterat si o carte de genetica avansata, in mod special. Dar tu nu poti vedea Biblia decat in cheia mistica cu care va indoctrineaza crestinismul. Cam ce ar fi de discutat aici, ultima predica a popii de la biserica ?
Fire, referitor la idoli vs Zei când eu ziceam că-s tot una și tu ai făcut trimitere la icoanele bisericești. Icoanele sunt ce sunt și pozele. Te uiți la poza unui om drag.
Tu zici însă că idolii sunt niște pământ prelucrat, uscat, pictat și aurit sau simple cioplituri din piatră sau lemn sau metale(să nu vă faceți chip cioplit să vă inchinați la el/ vițelul de aur) iar cei ce îi adulează se inchină practic la o bucată din lemn sau metal? Nu cred că sunt oare reprezentații a unor forțe superioare? Zeii -- de ex Shiva (parcă era reprezentată ca o femeie cu cap de elefant) cine a văzut așa ceva? După ce revelație au sculpat ei așa ceva? Mă întrebam pentru că tu văd că faci o diferențã intre idoli și zei. Eu nu.
Fire, intuiesc că “biblia” ta îl are pe autor pe Leo Taxil -- care după ce a scris interpretări antireligioase pline de satiră și “umor” și relatări despre “pornografiile sacre” care bănuiesc că ți-au atras atenția în “mod special”, amantele papei, dezmățul unui duhovnic și alte astfel de scrieri menite să aducă în atenția publică viața hedonistă a unor capete bisericești, prin 1885 s-a “pocăit” într-un mod neașteptat zicând că a fost victima uneltirilor diavolilor și povestind cum a căzut în ispita lor. După 12 ani de pocăință editează “Biblia hazlie” en francais, biensure. Presărată cu texte Biblice pe care le-a studiat de tânăr, face tot felul de analogii și explică într-un defăimător fapte biblice, scoate în evidență nepotrivirile semnalate de el, citând și comentând cu un așa zis umor contradicțiile.
Fiecare se îndreaptă încotro vrea și își caută justificări (teoretice sau de altă factură) și oameni cu care se aseamănă (Cine se aseamănă se adună/ Qui s’assemble se ressemble)
Eu aș vrea doar o secundă să citești despre cum acțonează duhurile rele, dacă dorești ( în scrierile Sfinților, deși mai pe înțelesul tău ar fi Scarlat Demetrescu -- Viața dincolo de moarte) și despre dracul arhicon. (Mai e și dracul pitonicesc -- ghicitori, și alții).
Eu știu că patimile întunecă mintea și păcatele ne îndepărtează de recunoașterea lui Dumnezeu la fel cum Adam după păcat s-a ascuns și a înțeles că e gol.
În Patericul Egiptean găsești multe exemple dar cred că ar fi prea mult pentru tine.
Elena, nu l-am citit pe Leo Taxil, acum aud prima oara despre el.nu pierd vremea citind maculatura . Cartile de ocultism ale lui Scarlat Demeterescu, Hasdeu si George Calinescu le-am citit cand eram in liceu, prin’90 cand abia incepea sa apara informatia la liber, in Romania.
Atunci mi-au parut a fi fantastice, in special experimentele spiritiste ale lui Hasdeu, insa dupa ce mi-am facut instructia in occultism, am inteles ca erau la genunchiul broastei, bananaiau si ei lipsiti de informatie. Nu, Elena, Scarlat Demetrescu este inexistent pe scena ocultismului international, pentru ca pur si simplu vorbeste prostii si nu vede mai departe de povestile bisericesti : s-a ajuns mult, mult mai departe in domeniu, de catre ocultisti cu capul pe umeri si cu acces la informatie nealterata. Si se pot studia cartile lor, gratis, pe net.
Cat despre draci ( duhuri rele ) … asa le spunea multimea neinstruita in Evul Mediu, la indemnul popilor. Intre timp lumea a evoluat, a studiat si au inteles cine sunt si ce-i cu ei. Numa’ zic …
Pentru că, nu-i așa, cu timpul, omul a pătruns tot mai mult tainele spiritualității, probabil la fel cum le-a pătruns pe cele ale științei. La început lucrurile erau ascunse și neștiute dar astăzi s-a ajuns departe. Încă nu am descoprit chiar tot dar oricum nici mult nu mai poate fi. Iar cărțile care revelează negru pe alb aceste descoperiri oculte oricui se găsesc gratuit, pe net.
Mai povestește-mi.
Eu ti-am tot povestit, Lotus, da’ tu Batman, Batman ! Foloseste-te cu incredere de Sfantu’ Google, insa nu uita ca indiferent ce informatie vei gasi, va interveni bariera aia despre care ti-am mai povestit in alte comentarii , aia cu cine are urechi de auzit aude, cine nu … next time !
Cat despre zeii indienilor, eu nu m-as baga in niste fakuri copiate din Vedele Rusesti si maltratate dupa cum le-a convenit indienilor : astia si-au inventat zei, au facut zei din spirite si ” draci” ( cum le zice Elena ), au bagat magia neagra , invocatiile si toate balariile, pana a rezultat un maglavais vulgarizat care nu te duce nicaieri.
Asta e motivul pentru care nu iau in considerare informatia venita din sursele indiene, buddiste ( aici si-au bagat coada alti ” draci” ). aryan Vedas spun ca tot timpul trebuiau sa mearga aryenii peste indieni ca sa curete vulgarizarea invataurilor Vedelor. cum ii lasau putin singuri, cum bagau iarasi magia neagra si spiritele pe post de zei si faceau varza totul.
Din punctul meu de vedere, e important sa merg la sursa de informatie si nu la copia ei corupta mii de ani de surse la mana a n-spea.
Scuze, dar nu știi despre ce vorbești.
Ok, nu stiu eu despre ce vorbesc ! Insa ma simt datoare sa iti spun ca in domeniul spiritualitatii exista cea mai multa dezinformare, fapt pentru care e absolut necesar sa ne dezvoltam discernamantul si sa ne studiem cat mai mult. Numa’ zic…
Mok.
Lotus, defineşte Mok, please.
Mbine 🙂
Per diagonală, Fire spune că religiile sunt înţesate cu poveşti inventate şi face apel la studiu în căutarea adevărului. Lotus spune că trimiterile spre studiu ale lui Fire sunt aberaţii şi că ea nu ştie despre ce vorbeşte. Dar caută logica în afirmaţiile, convingerile ei. Ca să fie treaba treabă, Lotus, mai întâi de toate ar trebui să fie indiscutabile propriile tale credinţe, aşadar să existe o logică, un adevăr indiscutabil în ceea ce crezi tu. Cum poţi dovedi tu, Lotus, existenţa lui Iisus sau multe altele din Biblie? Cauţi consistenţa logică în afirmaţiile lui Fire, dar în convingerile tale nu?
Aseară, în timp ce făceam duş, mi-a trecut prin cap următoarea chestie: mi-am amintit de geneză, de faza în care Doamne-Doamne l-a creat pe Adam şi apoi pe Eva. De ce i-a pus Doamne-Doamne lui Adam un penis şi Evei i-a dat o gaură, dacă abia după ce ea a muşcat din măr, cei doi şi-au cunoscut goliciunea?
Apoi, şarpele viclean, cum scrie în Geneză, a fost făcut tot de Dumnezeu. Cum de i-a ieşit aşa viclean? Mă rog, i-a făcut Doamne-Doamne lui Adam Edenul, în care a cultivat pomi -- printre care şi pe ăla şmecher, al cunoaşterii -- cu regula dată lui Adam de a nu mânca din el. Păi de ce l-o plantat lângă Adam şi Eva, e ca şi cum ar fi plantat o mină explozivă în mijlocul casei? E ca şi cum ai ţine 24 de ore un bărbat într-o cameră şi i-ai spune: “Faci ce vrei pe-aici, dar să nu dea dracu să te uiţi prin revista Playboy de pe masa din mijloc. Apoi “Ahaaa! Te-ai uitat, nemernicule, afară, în stradă cu tine!” Măi, nene, cine-o pus cârciuma-n drum? Păi dacă Dumnezeu a suflat suflarea vieţii pe toate alea, înseamnă că şarpele viclean era viclean că aşa l-a făcut Domnul, Eva curioasă -- că aşa a făcut-o Domnul, pomul -- momeală a fost pus în mijloc că aşa a vrut Domnul. Şarpele, Adam şi Eva -- ce vină au ei în toată treaba asta? Dacă Dumnezeu a creat singurel toate alea, de ce a mai creat şi ispita, şi răul?
Mergem înainte, imperfecţii şi relele s-au înmulţit, aşa că Doamne-Doamne a zis “Guys, tre să dau un reset planetar că prea v-aţi umplut de viruşi.” Şi a urmat potopul. Reiau comentariul de la tine de pe blog, Lotus: Când copii noştri sunt răi, încercăm să-i îndreptăm, uneori îi pedepsim, îi privăm de una, de alta, dar în nici un caz de viaţă. Nu-i adunăm pe toţi într-o vale ş-apoi o inundăm ca să distrugem tot răul.
La faza cu Iisus, zău că nu-nţeleg nimic. Care-i şmenul în a trimite pe cineva/ceva drag în mijlocul ălora păcătoşi, în a-l privi cum se sacrifică şi este ucis, apoi îl învii ca să speli păcatele ălora răi? “Tată, mă duc pe Pământ, stau vreo 33 de ani pe acolo, îi învăţ de bine, apoi or să mă omoare, tu o să mă învii şi astfel tu îi vei ierta pentru păcatele lor, le ştergi din cont datoriile de necaz că mă vor crucifica şi de bucurie că mă vei învia.” Doamne-Doamne, mângâindu-şi gânditor barba -- “Da, Fiule, genial, asta mă va împăca!”. Un om inteligent (dar infinit mai limitat ca Doamne-Doamne) cred c-ar fi zis “Şezi blând, nu-i cazul”. Dar nu şi nu: “Chiar dacă sunt omnipotent şi omniscient, am văzut tot ce ar fi fost şi ar putea să fie în toate variantele posibile, ţin musai să mă bucur de reprezentaţia ta pe Pământ, să te văd suferind ca un om. Drept răsplată pentru acest show promit să spăl de păcate omenirea. Go, Jesus, go, go, go!”
Apoi ne amintim că toate acestea au fost scrise de oameni. În plus, nu este dovedit că evangheliile au fost scrise de discipolii lui Iisus, că aceştia erau oameni simpli, needucaţi -- ci de alţii -- nicidecum martori oculari.
In Biblie in Geneza, scrie clar cum D-zeu a facut doua randuri de Adami, pentru ca prima generatie nu avea capacitate reproductiva printre multe alte belele, asa ca ‘Mnezo si echipa au trebuit sa isi revizuiasca tehnica de inginerie genetica si sa mai incerce o data, poate merge.
Chiar si asa, ‘Mnezo tot prost sta cu modelajul, pentru ca rasa umana e cam neadaptata la mersul biped si nu poate sta prea mult pe doua picioare fara sa se aseze pe scaun, copiii au capul mult prea mare comparativ cu birth canal, de unde durerile si ruperea perineului ( animalele nasc infinit mai usor, pentru ca nu au capul ala imens de disporoportionat ). Deci ‘Mnezo mai are de lucrat la capitolul facerea omului.
In schimb, exista doctori care cunosc ceva genetica si care au demonstrat cum si de ce clonarea se face cel mai eficient cu celule luate din … coasta , deci ede studiat.
Textele vechi ne spun ca initial omul a fost hermafrodit, intreg, dupa care a fost divizat in barbat-femeie. Tribul zulu are chiar si o informatie venita din vechime, prin care “zeii” au pacalit oamenii sa isi lase creioerul despartit si dupa ce au acceptat, au descoperit ca si-au pierdut puterile ( paranormale ). Mai multe surse de pe planeta spun aceeasi poveste cu mintea unitara, care a fost desparitita de” zei” in emisfera dreapta si stanga si odata cu asta si-au pierdut puterie.
Sarpele nu era viclean, ci s-a dus la Adam si Eva si le-a zis sa muste din marul ( pomul cunoasterii ) ca sa afle adevarul, ca D-zeul biblic i-a mintit ca daca musca din mar vor muri. Ei au mancat si … nu au murit, dar au constatat ca D-zeul biblic i-a mintit si le-a interzis sa afle adevarul ( gnoza adusa de Sarpele de foc Lucifer ). Drept pedeapsa, ‘Mnezo i-a alungat din Rai, ceea ce oricum avea de gand sa faca, pentru ca intentiona sa insamanteze omenirea pe planeta si sa o exploateze.
Nu e nici un smen cu Iisus, e o inventie cu care sa-i prosteasca pe credinciosi. Adica hai, ‘Mnezo nu pute aierta omenirea decat daca isi tortura propriul fiu pe cruce ? Marchizul de Sade e pistol cu apa pe langa sadicul biblic !
Povestea lui Iusu face sens daca intelegi ca e un text alchimic, o cureti de buruieni si ii decodezi simbolurile. Insa daca o iei mot a mot cum fac credinciosii, explicatiile lor zgarie inteligenta oricui are un minim de doi neuroni functionali.
“Adica hai, ‘Mnezo nu pute aierta omenirea decat daca isi tortura propriul fiu pe cruce ? Marchizul de Sade e pistol cu apa pe langa sadicul biblic!” Fire, unde-i butonul de like când ai nevoie de el?
Thanks ! Am cautat si eu butonul de like la aia cu ” per diagonala” .
Elena, ești sigură că pe calea asta vrei să mergi?
Eu una personal cred că “Duhul Sfânt” care s-a pogorât asupra Fecioarei Maria, este Duhul/Sufletul lui Iisus care era pur și SfântAdică Iisus a fost propriul lui tată? Iisus a existat înainte de a se naște? Din ce am citit și am auzit la biserică, Treimea a devenit treime după nașterea lui Iisus. Înainte de a fi Sfânta Treime, a fost Sfântul Cuplu: Dumnezeu și Duhul Sfânt.
Este versiunea mea. Am să îți detaliez totuși raționamentul pe care l-am făcut:
Când un om moare zicem că: Și-a dat Duhul.
Rămâne corpul fizic care timp de trei zile poartă amprenta energiei aurei sale -- caută pe youtube cum rușii de la Institutul de cercetare a fenomenelor paranormale și bla bla, cu ajutorul unui aparat văd aceasta urmă energetică care dispare în decurs de 3 zile ( la Sfinți bănuiesc că e o energie puternică benefică care persistă și care păstrează și corpul nealterat) -- clipul a fost dat și într-una din emisiunile lui Oreste.
Omul e format din: corp fizic și suflet ( în concepția mea sufletul conține și spirit. Spiritul formează aura -- adică corpul energetic -- în funcție de evoluția sa. Unii având o aură mai puternică cum e reprezentată și în icoane o aureolă deasupra Fecioarei Maria, Iisus și a unor Sfinți. Un om evoluat din punct de vedere intelectual nu e neapărat dezvoltat și din punct de vedere spiritual. Spiritual sau înduhovnicit se mai spune. Când mergi la duhovnic/călugăr sau preot -- mergi pentru o chestiune de suflet. Suflet= Duh)
Se spune că Hristos s-a pogorât din ceruri și s-a întrupat din Fecioara Maria și s-a făcut om. Nu? Nu am zis eu treaba asta ci alții mai înduhovniciți ca mine.
Eu ziceam că pruncul -- conform experimentului realizat și relatat de Dr C.D. Dulcan -- are suflet de la concepere/ zămislire.
De ce? Păi sufletul conține spirit care formează aura sau corpul energetic ( unii îl identifică și cu karma la fel cum și Nirvana ar corespunde Mântuirii -- deși e doar o presupunere de a mea pt că eu nu am studiat cu de- a amănuntul alte religii).
Așadar acel embrion din experiment a reconstruit trupul său fizic cum era normal -- chiar dacă ei ai tăiat și alipit în altă parte. Și așa copilul se formează după aura sa fetiță sau băiețel, normal sau cu anomalii de ordin fiziologic sau de alt fel.
Dumnezeu= Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
Înainte ca Iisus Fiul să se nască din ce era format?
Dacă noi oamenii avem Duh și corp fizic, Iisus întrupându-se de la Fecioara Maria și făcându-se om, ce avea?
Mă întreb că poate discutând mă mai luminez și eu…
Nu zic Doamne Ferește să credeți în versiunea mea că poate eu greșesc, fiind un simplu om, și apoi îmi voi trage păcat că v-am smintit și pe voi. Gândiți voi pentru voi și alegeți ( liberul arbitru).
Elena, tu povestesti aici despre faptul ca fiinta umana are mai multe corpuri de energie si cum apar ele si dispar ( unele )la nastere si moarte. OK, insa tot nu ai raspuns la intrebarea lui Cudi. Flame of fire ala a lui Isus am inteles ca coboara in universul asta ca sa se incarneze in Maria, insa pentru asta are nevoie sa se formeze un foetus, corpul fizic in care sa intre.
Ori corpul nu apare asa, din nimic, ci din banala unire a ovulului cu spermatozoidul, care poarta ADN-ul subtil, energetic, matricea dupa care se va dezvolta viitoarea fiinta. Si daca Maria nu a facut sex, cum se formeaza foetusul si corpurile energetice ? Zic si eu …
Da. Duhul lui Iisus coboară ca să se întrupeze din Fecioara Maria. Dacă Tatăl Nostru este Dumnezeu -- e clar că noi suntem din El și el ne-a făcut la fel cum a făcut lumea văzută și lumea nevăzută.
Tu spui că oamenii se pot materializa în astral dar că Dumnezeu care a creat lumea nu ar putea întrupa un suflet decât în modul clasic?
Eu zic că Duhul Sfânt se poate întrupa cu puterea lui Dumnezeu. E strict părerea mea. Oricum nu putem noi pricepe cu mintea noastră toate tainele și nu suntem atoatecunoscători.
Tu ai citit și studiat multe și poate chiar ai practicat ocultismul și cred că nu reușești să îți explici tot și nici nu ai controlul absolut asupra vieții tale pentru că intervin anumiți factori care nu depind de noi.
@Cudi
De fapt, asta e adevărat. Multe din poveștile biblice sunt simbolice, adică au un sens figurat, nu propriu. Dar acest sens, odată decodificat, îți poate oferi mai multe informații despre tine și despre Dumnezeu.
Mai degrabă am o bănuială că eșafodajul ei de convingeri este subțirel și n-ar rezista nici măcar unei simple analize logice sau raționale.
Coerența logică a unei teorii nu este condiționată de demonstrarea realității ei faptice. Ca să aibă coerență, o teorie nu trebuie neapărat să poată fi și probată. De exemplu, scenariul din Once Upon a Time este o ficțiune, nu este real, dar are coerență logică, mă rog, în afară de punctele în care e prea stupid. Adică dacă îți imaginezi că te uiți la un film cu scenariul ăla, n-o să ai prea des senzația că „Băi, stai așa că aici nu se poate!”
Așadar, avem doi oameni, Lotus și Fire, care susțin lucruri diferite. Ok, nu le putem demonstra. Dar hai să le discutăm cel puțin ca posibilitate. Hai să vedem dacă aceste teorii sunt cel puțin posibile sau dacă ele sunt atât de alambicate și absurde încât nici măcar din punct de vedere logic nu au noimă. În sensul ăsta am chestionat-o aseară pe Fire, pentru că am găsit un punct unde teoria ei părea să scârțâie chiar și din punct de vedere logic. Dar mă rog, n-a vrut să detalieze.
Pentru că totul în natură este plus și minus.
În afară de faptul că (pot pune rămășag) nu este vorba de vreun măr fizic, la fel ca merii din curtea bunicilor, care să fi fost plantat într-o grădina Edenului, -- pentru ca omul să poată fi testat. Altfel, Dumnezeu putea să nu-l doteze cu liber arbitru și să-l creeze veșnic fericit, fără posibilitatea de a face nici cea mai mică greșeală. Dar atunci nu am fi fost cu adevărat liberi. Dumnezeu în schimb ne-a creat liberi, dându-ne inclusiv posibilitatea de a ne îndepărta de el dacă vrem.
Încă nu am înțeles întru totul motivul căderii din rai, dar cred că orice impuls de a face o faptă rea, de exemplu, ar putea fi privit sau înțeles ca o mușcătură din acel măr. Și nu-i ca și cum gata, ești condiționat să dai curs acelui impuls.
Dacă există Dumnezeu, atunci evident moartea nu reprezintă sfârșitul conștiinței. Ci doar, vorba ta, o pedeapsă. O pedeapsă nesperat de bine-venită, pentru că ea poate scurta o viață care te-ar fi afundat și mai mult în răutate. De asemenea, poate fi o șansă nouă pentru omenire și pentru toți cei care se vor naște sub auspicii mai bune, într-o lume mai bună, care le va oferi o educație mai bună. Contextul divin este mai larg decât contextul tău, unde moartea înseamnă punctul terminus. În acest context, moartea poate fi exact ce zici tu: o pedeapsă temporară.
Șmenul e că Isus va deschide o nouă cale, va crea o nouă religie, mai bună decât cea a Vechiului Testament și mai adecvată oamenilor prezentului, că îi va impulsiona pe aceștia să se apropie de Dumnezeu, că le va oferi o mână pentru a-i ajuta să ajungă la Dumnezeu, că va avea o serie de discipoli apropiați, că va ajuta, cu alte cuvinte, o lume ignorantă, intrată în uitare de Dumnezeu, să se reorienteze către Doamne-Doamne. Că îi va da un imbold spiritual. Ăsta e rolul oricărui maestru pe orice cale spirituală, vine pe Pământ, în mijlocul oamenilor, sacrificându-se chiar, pentru că deseori societatea îl pune la zid, pentru a-i ajuta pe cei pregătiți să evolueze, schimbându-le destinul în bine, schimbând în bine destinul întregii planete (iată că azi creștinismul este una din religiile principale de pe glob), destin care, prin faptul că este modificat, se răsfrânge parțial și asupra lui. Pentru că altfel el n-a venit cu o karmă de a fi crucificat, că n-a făcut crime în alte vieți, care să trebuiască compensate sau plătite. Noi aveam un destin mai tragic, pe care el l-a modificat oarecum într-unul mai bun, prin oferirea învățăturilor pe care ni le-a oferit. Și pentru asta a plătit cu viața. Noi, în schimb, am câștigat viață spirituală din aceste învățături.
Nebănuite sunt căile Domnului și deci totul este posibil, dar n-aș zice că Hitler se află acum în paradis, chiar dacă Isus a murit pe cruce.
A fost cam invers, Dumnezeu i-a trasat sarcina asta, Isus l-a rugat la un moment dat să înlăture acel pahar de la el dacă-i cu putință, dar a precizat în final ca, totuși, să se facă voia lui Dumnezeu și nu a lui.
:))))))))))))))))))))))))))
Pai normal ca habar nu ai daca nu ti-ai citit Biblia ! Tu cu manutele tale aia dmis ca nu ai citit Vechiul Testement si fix acolo scrie despre cele doua randuri de crearea de Adami.
Fire, ziceai că hindușii se închină la zei inventați -- spirite rele ( cum sunt în mai toate religiile și non-religiile -- amulete de alungarea spiritelor rele și diverse ritualuri chiar și în comunitățile tribale), sau draci cum îi numesc eu.
Bun -- aceste spirite ce sunt căci eu știu că ar fi îngerii decăzuți odată cu Lucifer/Satan din cauza răutății lor și că Satan ar fi “Stăpânul”/șeful lor.
Eu am citit că la ședințele de spiritism (practică interzisă de religia creștină și nefolositoare evoluției spirituale) ar veni tocmai aceste spirite viclene care pot lua diverse forme prin materializare (chiar și a îngerilor/entități luminoase, fiindcă ei pot citi în aura omului -- inclusiv gândurile lor)
De fapt, unii așa explică de ce unii Sfinți (de ex Arsenie Boca) au harul înainte vederii, pot citi gândurile și cunosc trecutul și păcatele omului, așa cum și Iisus știa că unul din Apostoli îl va vinde, că Petru se va lepăda de El de trei ori înainte de cântatul cocoșilor, etc.
Eu am zis ca au facut un maglavais in care se regaseste magia neagra cu spiritele ei, insa nu toti zeii sunt inventati. Din ce stiu eu, sunt entitati astrale si chiar alieni . Fauna din astralul de jos e variata, gasesti acolo cam tot ce vrei. Nu doar spiritele din astral pot lua orice forma, ci si noi oamenii putem face asta cand mergem constient in astral. So …
Da, religia sperie populatia sa nu cumva sa se apropie de ocultism ca e vai si amar, insa doar pentru ca i-ar putea ajuta pe oameni sa scape din sclavia religiei si nu pentru ca ocultismul ar fi de porc. Cat despre Lucifer si Satana ca ar fi ingeri cazuti … mai citeste prin Biblie. D-zeul biblic ii sperie pe oameni ca Satana e un soi de Bau-Bau, insa dovezile arata fix invers de cum ii minte el pe oameni. So …
Și noi oamenii putem face asta când mergem conștient în astral? Înconștient mergem în timpul somnului…conștient am citit că au făcut-o anumiți sfinți dar nu singuri ci însoțiți de un înger al Domnului și câțiva oameni care au practicat asceza după normele buddhiste. Și călugării/pustnicii ortodocși practică asceza pentru a evolua spiritual și ajunge la desăvârșire. E o cale mai rapidă și mai aspră decât calea aceasta a creștinilor de rând numită de Arsenie Boca într-un fel dar am un lapsus.
Practicile oculte sunt folosite în scopul evoluției sau cu ce ajută? Din puținele mele cunoștințe eu știu că sunt folosite de așa zișii inițiați în scop manipulativ, pentru a capta energii de la alții și a le utiliza. Furtul energetic sau vampirismul energetic e o faptă altruistă? Aparatele psihotronice și alte instrumente încalcă liberul arbitru. În plus, o parte din energia captată o primesc spiritele de vibrație joasă.
Există și legea echilibrului și compensării și după cum am înțeles din cărțile lui N.Lazarev nimic nu rămâne neplătit/totul se compensează și mai devreme sau mai târziu vom plăti abuzurile. De exemplu el vorbea de “pângărirea energiei urmașilor” care bineînțeles se referă la încarnările noastre viitoare dar și la impactul nostru asupra celor apropiați (legea rezonanței).
E ca și cum furi acum o pâine de la altul dar mai încolo legea te va obliga să i-o dai înapoi. Plus că creezi niște dezechilibre.
Elena, ocultism nu inseamna vampirism si nici magie negra, asa cum sustii tu. Sunt multe ramuri in ocultism, mute chestii, insa daca tu te informezi din povestile bisericii …
Orice om poate sa mearga constient in astral, Elena ! E chestiune de antrenament si multi oameni obisnuiti o fac, nu doar sfintii bisericii.
Cat despre asceza, e un soi de Fata morgana, la fel si aia cu iubirea din Biblie, care ne duce la desavarsirea spirituala. Te intreb CUM ? Concret, matematic, prin ce mecanism si cum un sentiment sau privarea de chestii te face sa renasti ? Pentru ca altfel sunt doar speculatii gen oh, daca ai sentimente exacerbate de iubire, o sa renasti ! Oh, daca te retragi pe varf de munte si te rog, o sa renasti ! CUM ?
Fire, noi privim și analizăm totul prin prisma lucrurilor și fenomenelor pe care le cunoaștem și cu care mintea noastră s-a antrenat în lumea văzută. Dar nu putem cuprinde încă înțelesul a tuturor lucrurilor “mai presus de fire”, divine. Gândește-te cum ar fi reacționat oamenii acum mai bine de 2000 de ani să fi auzit de clonare, drone, calculatoare, mobile și alte asemenea. Cred că aici se potrivește “crede și nu cerceta” -- după mine.
Îi contești puterea divină a lui Dumnezeu și vrei să o înțelegi teoretic la nivelul puterii și gândirii tale.
Dumnezeu e Bun, Drept, Milostiv, Iubitor, Înțelept, Îndelung Răbdător (și deja e îndeajuns ca să Îl iubești și să I te supui), Atoateștiutor, Atotputernic. El nu vrea moartea păcătosului (e vorba de cea sufletească în special) ci să se îndrepte și să fie Viu -- precum Tatăl lui din cer este. (Avem și pilda Fiului Risipitor).
Eu pot să îți spun doar după priceperea mea dar pentru o mai bună aprofundare îți recomand Filocalia (Sf.Ioan Casian vorbește despre patimi și duhurile rele ale patimilor, și nu numai, mai e un scriitor francez pe care nu mi-l amintesc care a scris despre bolile sufletești).
Sf.Simion (Nebunul după Hristos) zicea că cel mai puternic om este cel care este împărat peste simțurile sale. (Mai exact despătimit).
Dacă repeți un păcat -- devine patimă. Patima e un sentiment puternic card îl copleșeste pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată (după dex). Opusul patimii e virtutea. Asceza presupune în primul rând despătimirea și induhovnicirea.
De exemplu păcatul iubirii de arginți pentru care Iuda l-a trădat pe Iisus -- ei fac un jurământ de sărăcie, ducând o viață mai mult decât simplă.
Ca entități fără corp material, duhurile nu au nevoie de nimic material. Oamenii în general sunt ancorați în teluric. Devin lacomi și patimile îi fac să își neîndreptătească de multe ori semenii. “Facețj oamenilor ceea ce ei doriți să vă facă vouă”(Mt) Iisus i-a zis unui apostol atunci când a venit să fie prins să nu ridice sabia căci cel care ridică sabia de sabie va muri. (Legea Talionului).
Păcatul mâniei (la cote maxime duce la crimă) -- la polul opus răbdarea și calmul
Răutatea, zavistia cu milostenia (empatizând cu cel neputincios și slab “cei mai mici”)
Păcatul desfrânării se pierde prin înfrânare.
Lăcomia pântecelui cu postul s.a.
Un om puternic nu e cel care are tot ce poftește ci cel care poate rezista ispitei.
Imaginează-ți în situații de criză (război, foamete, lipsuri) cine rezistă să facă rău unui seamăn și să încalce poruncile? Un pustnic care s-a antrenat cu postul, înfrânarea, meditând la cele divine și rugându-se sau un mirean cu patimi? Cine ar comite mai curând rele, viol, furt, și cine ar avea milă? Ei își cresc anduranța până la desăvârsire.
Elena, în opinia mea, mai presus de bunătatea, milostenia & company omului credincios, în mintea căruia înfrânarea/postul/rugăciunea/bunătatea îi oferă viaţa veşnică, iertarea lui Dumnezeu, se află, de departe, bunătatea şi virtutea necredinciosului, care este cum este pentru că aşa alege el să fie, nu pentru c-ar primi ceva la schimb după ce dă colţul.
Analogie: Copilul care ştie că dacă va fi cuminte va primi o jucărie nu este mai presus de cel care, ştiind că n-o să primească vreo jucărie, este cuminte fără să-i ceară nimeni asta. Dimpotrivă.
Cudi, dacă tu îi faci o plăcintă iubitului tău, pentru că știi că lui îi place, deci o faci strict pentru el, poate ție îți produce alergie și nici măcar n-o mănânci, așadar, în situația asta, o faci întotdeauna gândindu-te mercantil că uite, acum îți va rămâne dator? Sau dacă ieși în oraș să cumperi un anumit produs de care știi că are el nevoie, și deci deplasarea ta îi este cumva consacrată lui, o faci așteptând o răsplată? Când faci ceva pentru o ființă iubită, la modul general, te gândești că-i o formă de troc?
Există oameni care se căsătoresc din iubire și există oameni care se căsătoresc din interes. În ambele situații respectivii se prezintă la notar și fac o cununie religioasă. Interior însă, diferența este imensă. Analogic, există credincioși care merg la biserică în mod mercantil și există credincioși care se roagă și fac bine din dăruire pentru divin. La fel cum, dacă e să fim fair, există atei care fac același lucru: fapte bune în mod detașat, altruist, și fapte bune așteptând ceva la schimb -- nu de la Dumnezeu, ci de la ființa pe care o ajută.
Dar, făcând abstracție de context, a face bine este superior lui a fi indiferent sau a face rău. Iar scripturile tocmai asta ne învață, și ne dau o informație în plus: că vom atrage spre noi consecințe de aceeași natură cu acțiunile pe care le realizăm. Cum interpretăm noi acest lucru, asta ține de noi. Dar eu zic că-i mai bine să fim informați.
Altfel, ai dreptate că, strict din punct de vedere al faptei bune, ateul din exemplul tău are merite mai mari decât credinciosul. Dar asta pentru că respectivul credincios nu și-a însușit în profunzime principiile iubirii aproapelui, care sunt, de fapt, esența creștinismului. El face bine la modul exterior, ca o regulă, ca o obligație, ca un troc, nu din dorința dezinteresată de a-și ajuta aproapele, cum chiar Isus îi cere.
Religiile fix asta va invata : daca nu sunteti cuminti, buni si morali prin ADN-ul vostru, atunci o veti face pentru ca va controlam noi ( religiile ) cu zaharelul intr-o mana si cu biciul in cealalta. Voi alegeti pe care il folosim.
. Adica , o sa faci fapte bune pentru ca ori iti e frica de pedeapsa zeului, ori vrei rasplata zeului. Deci in nici unul din cazuri nu o faci pentru ca asa esti tu moral in ADN, in fiinta ta , ci doar pentru ca … mimezi, te prefaci ca esti bun, ca sa te rasplateasca zeul. Mda. Ipocrizia specifica religiosilor.
Ca sa fii un om moral nu ai nevoie de religie ca sa te tina in frau si sa te ghidoneze. De fapt, morala nu are nimic in comun cu religia, ba chiar sunt antagonice, as zice eu.
Ce defect și corigent sunt eu, că nu am înțeles deloc din învățăturile religioase ceea ce zici tu că mă învață ele, ci cu totul altceva!
“Există oameni care se căsătoresc din iubire și există oameni care se căsătoresc din interes. În ambele situații respectivii se prezintă la notar și fac o cununie religioasă.” :)))
Din câte ştiu eu, oamenii nu se prezintă la notar pentru a se căsători, ci la starea civilă -- parte din primărie. La notar oamenii pot divorţa, în schimb. Pe de altă parte, doar unii oameni fac şi cununii religioase -- astea sunt opţionale.
Observă, te rog, siguranţa tonului tău când ai făcut această afirmaţie greşită. Pe acelaşi ton şi cu aceeaşi siguranţă faci afirmaţii despre religii şi Dumnezeu.
Tu știi mai bine, nu te pot contrazice. 🙂 La ofițerul de stare civilă era corect.
Observă, te rog, că afirmația e greșită doar pe formă. Fondul ei fiind că atât cuplurile care se iubesc cât și cele care se iau din interes au aceleași semnalmente exterioare (ambele merg la starea civilă etc) dar prezintă diferențe esențiale de ordin interior.
Și acum gândește-te: ce probează asta? Teoria ta că fac afirmații categorice dar greșite sau teoria mea că atunci când citești un text religios, te legi de formă în loc să-i vezi esența?
M-ai făcut să râd.
Dar, Lotus, forma e una, adevărată sau falsă. Însă, fondul, esenţa diferă şi nu pot fi judecate după aceleaşi criterii cu care judecăm forma. Ei bine, tu judeci esenţa a ceea ce spune Fire din perspectiva formei. Mă-nţelegi?
Nu cred că înțeleg.
Nu întotdeauna forma diferă de fond. De obicei, ele diferă atunci când autorul vrea să dea textului un sens figurat.
Exemplu: mitul Genezei ne spune că Adam ar fi mâncat din pomul cunoștinței binelui și a răului, căzând din rai. Pe formă, asta înseamnă că a mâncat dintr-un măr (golden, ionatan (era să scriu iohannis) sau ce soi o fi fost) după care a suportat o pedeapsă divină, iar din această perspectivă Dumnezeu poate să ne pară oarecum absurd așa, în pretențiile lui. Dar acolo poate fi și un sens figurat, mărul acela simbolizând cu totul altceva, ce noi trebuie să descifrăm. Iată un subiect asupra căruia, zic eu, ar merita într-adevăr să ne aplecăm întreaga atenție și putere de pătrundere: ce simbolizează mărul sau care e sensul figurat al unui pasaj biblic?
Un alt exemplu este chiar citatul „crede și nu cerceta”, pe care tu l-ai interpretat pe formă, neplăcându-ți că Dumnezeu ți-ar înfrâna setea de cunoaștere, în timp ce eu ți-am zis că sensul lui figurat s-ar putea să fie diferit.
În schimb, când Fire zice că „Dumnezeu minte”, forma și fondul coincid. Care este esența afirmației lui Fire cum că Dumnezeu minte dacă nu chiar asta, că Dumnezeu este, la propriu, un mincinos? Nu-i ca și cum Fire ar fi un poet și ar vrea să ne transmită un cu totul alt mesaj decât acela că Dumnezeu minte, când spune asta.
Deci nu mă prind la ce te referi când zici că judec esența spuselor lui Fire din perspectiva formei. Că până acum n-a lăsat impresia că ar vorbi în parabole, metafore sau alegorii.
Tot ce pot spune să zic așa pozitiv despre ea este că, dintr-un anumit punct de vedere, și ea aspiră la un Dumnezeu bun, care să-și dorească o emancipare a omului, ca și noi, numai că-l numește pe acel Dumnezeu (în mod straniu) Satana.
lotus,in mod la fel de straniu, oameni numesc God un impostor, un parazit biblic prezentat in toata oroarea lui in Vechiul Testament si in ciuda evidentelor, ei continua sa sustina ca impostorul e D-zu, e bun si iubitor si vrea binele omenirii.
Forma
Fire are alte convingeri decât ale tale, la fel cum au şi ateii. Cred că negarea lui Dumnezeu, specifică ateilor, te zgârie mai puţin pe creier decât o fac afirmaţiile lui Fire – că Doamne-Doamne e un mincinos, e un parazit, e un impostor. În loc să vezi esenţa -- constând în diferenţe de opinie între tine şi ea, te roade forma – respectiv modul în care Fire vorbeşte despre Dumnezeu. La asta mă refeream când ziceam că abordezi esenţa din perspectiva formei.
Esenţa
Tu spui că ştii (nu că crezi) că Dumnezeu este şi este cum este, face cum face. Din poziţia ta de creştin creştinizat înainte de-a şti să judece. Nu contest ceea ce e în mintea ta, în sufletul tău, puterea credinţei tale. Ceea ce cred eu, însă, e că dacă te-ai fi născut în mijlocul unei comunităţi de evrei, acum ne-ai fi explicat, cu farmecu-ţi specific, că Iisus a fost cel mult un predicator şi e o blasfemie să-l pui de-a dreapta Tatălui, să i te rogi sau să-l numeşti Fiul lui Dumnezeu. Chiar şi aşa, Lotus, tot nu mi-aş permite să-ţi contest puterea credinţei, convingerile sau să-ţi spun că eşti pe o cale greşită. Şi nu din politeţe nu mi-aş permite, ci pur şi simplu din cauză că nu sunt în măsură să te judec.
Aici tot ce pot eu să-ți răspund este că nu orice convingere despre Dumnezeu se pliază pe modelul unei căi spirituale autentice. Reiau modelul cărărilor ce duc spre vârful muntelui. Nu ai voie să iei în derâdere cărarea altui om; fiecare are calea lui. Însă ceea ce desenează Fire acum nu reprezintă o cărare reală spre vârful muntelui. Ea crede că este dar nu este. Ba mai mult, ea crede că este singura cărare. Că toate celelalte sunt înfundate.
Până și din cauza asta, ceea ce crede ea nu poate fi decât -- cel mult -- parțial adevărat. Pentru că niște oameni adormiți de un fals dumnezeu și condamnați la a urma căi sortite din start eșecului ar contrazice teoria unui dumnezeu autentic bun și iubitor, indiferent cum s-ar numi el. un dumnezeu care nu se revelează decât celor cu nick „fire” și care au studiat suficient de mult. în orice caz, nu oițelor, ele oricum n-ar putea înțelege și deci nu există nici o cale pentru ele.
De câte ori a pus Fire accentul în comentariile ei pe respectarea unor principii etice și morale? Ba am impresia, din ce rețin, că le-a cam băgat la capitolul îndoctrinare & manipulare. În timp ce un Dumnezeu bun și iubitor e mult mai probabil să ofere niște modalități practice de evoluție și celor mai de jos ființe. Să fie accesibil și bogatului și săracului, și deșteptului și prostului. Să întindă o mână tuturor, nu doar celor care scriu pe Dilema Veche.
Conform afirmațiilor lui Fire, doar foarte puțin pot cu adevărat să acceadă la Dumnezeu. Mai mult, am înțeles din afirmațiile ei că majoritatea oamenilor nici măcar nu dispun de acel Sine sau spirit divin, Flame of Fire cum îl numește ea, și deci lor le este tăiată orice posibilitate de a evolua spiritual, încă din start. Gândește-te mai mult la lucrul ăsta.
Afirmațiile lui Fire au o mulțime de găuri. Nici măcar nu trebuie să ai o mare putere a credinței pentru a le sesiza. Doar ceva bun simț, ceva intuiție și o minte clară în direcția asta.
Apoi, este absurd să consideri că 50 de religii și căi spirituale ale omenirii se înșeală și a ta e singura veridică. Că toate au copiat-o pe a ta, după care au fost violate crunt, de n-a mai rămas fir de adevăr în ele. Faptul că, într-o formă sau alta, omenirea a căutat în toate fazele ei istorice un sens al vieții și și-a îndreptat aspirația către Creator este iarăși un lucru de bun simț. Că vei găsi o frântură de adevăr, mai mare sau mai mică, în fiecare scriptură a fiecărei epoci a fiecărui continent. Creștinii care spun că numai cei ce îl recunosc pe Isus (persoana lui) se pot mântui se înșeală. Creștinismul este și el o cale dar nu este singura cale.
Este de bun simț că, dacă există un Dumnezeu, îl vei găsi mai peste tot. Și este de bun simț că, dacă 50 de religii îl numesc Dumnezeu, marea dramă nu este că cineva i-ar fi inversat numele în trecut, astfel încât noi să ne raportăm la el sub un nume fals (ce absurd și ridicol totodată!), ci că marea majoritate a oamenilor prezentului au ajuns să nu mai fie preocupați aproape deloc de el, ba chiar să râdă de tine, când aud că discuți despre așa ceva.
Dar nu, trezirea noastră interioară nu se realizează schimbându-ne în profunzime. Nu se realizează fiind mai buni, mai iubitori, mai verticali. Raportându-ne la niște idealuri -- pe care de altfel și arta adevărată, nu numai religia, le promovează. Nu. Ce trebuie să facem este să inversăm la loc acel nume din cărțile sfinte. Fără el, suntem biete oițe.
În plus, nici diavolul și nici Dumnezeu nu sunt desemnați prin exact același nume în toate religiile. În India, Dumnezeu este Brahman. La musulmani este Allah. La pocăiți este Iehova. Diavolului i se mai spune Belzebut, Michiduță, Dracul etc. Sunt denumiri. Prin acest cuvânt îl desemnăm pe Creator. Prin acest cuvânt îl denumim pe cel necurat. Cuvântul Satana desemnează, întruchipează, simbolizează răul, entitățile malefice, infernale. Este absurd să vii apoi și să spui că Dumnezeu este de fapt răul și Diavolul este de fapt binele.
Este ca și cum ai spune că albul de fapt are culoarea neagră și că negrul are culoarea albă. Și că noi le zicem greșit.
Negrul și albul sunt nume pe care le-am dat noi unei percepții. Dacă cel puțin ai avea o cale, te-ai alinia la terminologia noastră. Ai putea să formulezi, de exemplu, că albul are reflexii diferite la tine, că negrul conține irizări mai profunde. Dar nu să spui că albul nostru este negrul tău. Prin alb noi numim binele; de ce nu poți face și tu la fel?
În loc să spui că Dumnezeu este, în religia ta, puțin diferit, că mitologia este alta, în loc să ne aduci o poveste nouă, care să îmbogățească tabloul de ansamblu al religiilor, tu vii cu o telenovelă bazată pe credințele noastre, în care cineva a făcut niște schimburi de identități. Astfel încât la ora actuală, în dreptul culorii zăpezii, în dicționar ar trebui să scrie cuvântul „negru”, și nu „alb”. Și ce-i cu asta? Noi nu spunem „alb” pentru că-i un cuvânt fancy, din 3 litere. Noi tot la zăpadă ne gândim când îl spunem. Noi tot la sursa supremă a binelui, la creatorul nostru adevărat ne raportăm în rugăciune. Indiferent cum îl numim.
A spune că-l cheamă nu doar altfel, ci fix invers decât ar trebui, este pur și simplu o elucubrație.
Repetarea unei minciuni nu o face sa devina adevarata. La fel si cele 50 de religii ale tale. Simplul fapt ca sunt destinate maselor, le face sa devina suspecte, pentru ca stim din experienta ca tot ce e facut pentru mase, are calitatea cea mai proasta si de regula e o inselatorie .Are cea mai proasta calitate, pentru ca si cel mai imbecil dintre oameni trebuie sa poata intelege / folosi, deci calitatea trebuie sa fie foarte scazuta .
Cat despre faptul ca D-zeu trebuie sa permita ca toti oamenii sa se ” mantuiasca” , iarasi esti in eroare. Si adica de ce trebuie sa faca asta, ca nu e Lenin sa instaureze comunismul in Rai !
Tu confunzi flame of fire ( esenta care nu apartine acestei lumi si se va elibera de aici ) cu corpurile umane. Pai pe lumea asta sunt multe corpuri, insa putine flames of fire, iar pe Fire of God nu il intereseaza corpurile, ca sunt doar niste haine de carne, niste carcase.
@Ketherius
N-am jucat Assassins Creed, nu descifrez referința.
@Fire
Aproape tot ce e făcut de politicieni pentru mase e înșelătorie. Adică de conducătorii lumii acesteia fizice. Dar Dumnezeul tău este asemenea lor? Un politician mincinos? De nu a dat maselor șanse de a evolua? Le disprețuiește într-atât?
Ideea asta cu masele ce nu pot evolua vine din altă parte. Este o formă de aroganță neconștientizată. Mai există o grupare, de fapt o sectă, ai cărei membri împărtășesc convingerea că oamenii obișnuiți sunt niște animale. Și nu-i de loc o grupare spirituală.
De ce să le permită tuturor să se mântuiască? Pentru că toți sunt creaturile lui. Toți oamenii au, pe lângă corpul fizic, acel spirit care-i face nemuritori. Sigur, la unii acel nucleu este să zic așa într-o stare de adormire profundă, dar el tot există. El este natura reală a oricărui om. Sigur, nu toți oamenii se vor mântui în această viață. Dar pentru asta există reîncarnare.
Niște haine pentru ce? Niște carcase pentru ce? Ce învelește un corp la un om fără spirit sau fără „flame of fire”, cum îl numești tu?
Elena, tu s[pui ca un p[ustnic e mai moral decat un om normal si ca e mai lipsit de patimi. Oare chiar asa sa fie ? Te intreb, cine are mai mult control pe partea animalica din el, pustnicul care a fugit in varf de Athos ca sa nu fie ispitit de femei si care interzice isteric femeilor sa puna piciorul pe munte ca sa nu il ispiteasca ori omul care traieste in lume in mijlocul ispitelor si se controleaza ?
Pe alta parte, cum crezi tu ca simplul control al partii animalice din noi ne conduce la renastere ? Ca religia zice multe povesti de soiul asta, insa nu spune nimci concret, nu da niste jaloane, niste epxlicatii … nimic. Ne ofera doar masinuta aia de jucarie si ne fraiereste ca e masina adevarata.
Sari afara din prosteala religiaoasa, ca sa putem discuta cu mintile neangradite de dogme si prostii !
Tu știi că ai dreptate. Eu cred că tu tocmai ai descoperit un mare adevăr. Dacă am pune un împătimit în ale drogurilor într-un loc unde există droguri la liber și ușor de procurat -- el mai bine s-ar trata de dependența lui. Ce proști “e unii” care îi izolează și privează de droguri crezând că așa îi va dezpătimi și trata de droguri. Drogații dacă e cu adevărat buni ar trebui să trăiască printre droguri și să reziste din prima patimii lor -- fără a se izola și apoi a reveni printre tentații și a se strădui să reziste.
Sfântul Vasile a zis că el nu e feciorelnic dar nici femeie nu a cunoscut. Și nu te gândi la păcatul malahiei -- ci la faptul că putem păcătui cu gândul, cu vorba și cu fapta. Numai gândul la desfrânare e păcat -- el la acest lucru s-a referit.
Pustnicii au o chemare către izolare, rugăciune, călugărie, nemaifiind interesați de lucrurile lumești. Așa aleg ei.
“Omul care trăiește în lume și se controlează” pentru că are furnizorul lui legal acasă, sau nelegal. În momentul cănd “furnizoarea” nu îi mai livrează drogul sau nu-i mai place pt că e de proastă calitate, ghici ce! Își caută altă furnizoare. Sau bagă un substitut gen păcatul malahiei. Așa că pleaseee!
Elena, eu vorbeam despre oameni care traiesc in lume si nu mai sunt controlati de nevoia de sex, si-au anulat-o. Asta este adevarata asceza, nu calugarul care fuge de ispita in varful muntelui, sau omul care e controlat de dorinta sexuala si de altele si considera asta normalitatea.
Se pare ca tu nici nu poti concepe ca e posibil sa transcenzi sexualitatea si sa traiesti totusi in lume.
Ba pot concepe, Fire. Când trăiești în lume te îngrijești și de ale lumii pe când retras de lume te dedici numai introspecției, meditației, rugăciunii, îți asiguri numai puțin necesar trupului, supraviețuirii. Așa simt ei, e alegerea lor pentru că cele ale lumii nu le mai sunt trebuincioase.
Elena, exista un procent din omenire ( e adevarat ca foarte mic ), care au depasit etapa de biorobot ( supravietuiore-mancare-sex- adapost-distractie ). Astia cauta sa exploreze si cealalta parte din fiinta umana si o fac in conditiile in care au job, familie, catel si purcel.
Nu e nevoie sa te cocoti in varf de munte ca sa fii la adapost de propria minte . Suntem mai mult decat partea animala din om si firesc este sa existam cu ea, sa o perfectionam in societate, in lumea in care traim. Poti trai in lume si fara sa fii interesat de lucrurile lumesti si un procent din omenire chiar o face.
Pe mine nu ma derenjeaza ca unii se retrag din lume ( ca isi permit financiar sa faca asta ), insa cum spuneam, faptul ca se retrag din lume nu inseamna fix nimic in conditiile in care religiile NU ofera un sistem coerent si functional, nu ofera ceva concret care sa te invete cum sa renasti. Ca stai in varf de munte si te inchini la impostorul biblic, asta nu duce nicaieri, egal ca te retragi din lume sau nu. E doar un fake. Asta tot incerc sa iti spun de cateva comentarii incoace, ca urmarea ” invataturilor” religioase e vanare de vant, e cea mai mare tzeapa pe care ti-o poti lua .
Da. Noi oamenii suntem atât de diferiți. Nu suntem făcuți după șablon, nici trași la indigo. Suntem indivizi, unici.
Atâta timp când eu nu încerc să-ți impun regulile și ideile mele, putem să discutăm liber, fiecare să gândească și să aleagă pt el. Diversitatea aceasta ajută. Dacă toți ne-am retrage în vârf de munte, munții ar fi suprapopulați, nici vorbă de liniște și izolare. Așa că fiecare acționând cum crede și simte el, e mai bine. Nu putem fi toți la fel, să avem aceleași meserii, același IQ, aceeasi pricepere, aceeași evoluție intelectuala sau spirituală. Fiecare se știe mai bine și fiecare reacționează diferit la diferiți stimuli. Unii sunt mai slabi în fața ispitelor și simt ei că e mai bine să se izoleze, alții trăiesc în mănăstiri și alții în lume. Sunt Sfinți care au trăit și în lume. Nu există o rețetă universal valabilă pentru toată lumea. Oamenii au slabuciuni diferite/patimi diferite.
Eu oricât m-aș strădui, nu cred că voi reuși să fiu nici măcar 1% la fel de iubitoare, bună, iertătoare, atotștiutoare, s.a ca Dumnezeu, de aceea cred că este meritul lui să-mi fie Tată și Stăpân, iar eu m-aș bucura să fiu demnă de a-i sluji Lui.
A cuteza să i te crezi egal -- e păcatul mândriei. A lui Lucifer.
Mulți în ziua de astăzi se cred în măsura de a fi în poziții mult prea înalte pentru ceea ce sunt ei. De aceea lucrurile nu merg bine. Toți se vor “sus” ierarhic fără a aptitudinile și calitățile necesare.
Elena, nu confunda calitatea de Dumnezeu (a conține divinitate) cu titlul de Dumnezeu (poziția ierarhică). Teoretic, ele nu sunt echivalente.
Keth, eu mă raportasem la ce a zis Fire că am fi Flames of Fire și deci oarecum zei. Ce zicea Fire despre impostor și noi oamenii?
Dar îmi asum și eu o parte din vină dacă nu m-am făcut înțeleasă. Calitatea unui mesaj depinde într-o mare măsură de emițător dar și de receptor într-o oarecare măsură.
Lotus, ai repetat că Fire nu știe ce spune. Părerea mea este că, dimpotrivă, Fire știe foarte bine ce zice. Dacă îi citești comentariile, o să vezi că spune aceleași lucruri, cu consecvență și cu coerență. Deci știe foarte bine ce spune.
Înainte șă mă contrazici, permite-mi să adaug că a afirmația “știe despre ce vorbește” nu spune nimic despre validitatea, corectitudinea sau adevărul mesajului. Înseamnă numai că stăpânește bine ideile pe care le expune.
Pe de altă parte, tu ai afirmat că nu ai citit Vechiul Testament, că nu îl vei citi. Necitindu-l, nu ai cum să îl cunoști (evident!), dar emiți idei și te contrazici cu noi pe teme ce sunt prezentate fix în Vechiul Testament.
Deci cine e ăla care nu știe despre ce vorbește?
Keth, l-aș citi, dar nu mă apuc de el acum. Articolul și discuțiile mi-au cam trezit pofta să-l citesc. Dar e lung, și nu cred c-o să-l încep și mai ales termin curând.
Cât despre Fire, da, are niște afirmații pe care le tot aruncă și care sunt cam aceleași. Dar sunt cam subțirele, iar a spune de 10 că Dumnezeul biblic este parazit nu denotă coerență, ci doar consecvență, care-i altceva. Coerența care există e superficială. Gradul real de coerență s-ar putea evalua după ce eventual Fire ne-ar prezenta un tablou complet al viziunii ei. Momentan ea nici măcar nu-mi răspunde la anumite întrebări punctuale.
Temele respective nu sunt prezente numai în Vechiul Testament.
Io-s, Ra.VEC.a, sa nu-mi mai spui ca nu stii cine-s si ce simbolistica reprezinta cele 3 silabe?! Pune mana, domnu Lotus si ceteste in dictionaru AeRIANO-MOROSAN, descoperit la ultimele sapaturi din Manastur! Ca nu ti l-oi spune eu, ca l-am parcurs decat pe sarite! Si mai trageam si cate un paharel de horinca, sa mi se aseze ideile.
-- Ai zis ca nu manci carne de porc. Baiu ii sa nu nu te bagi in taratze ca te manca ei pe tine, porcii adica. Si apoi o sfarsesc zvarlindu-se in mare.
-- Ai mai zis ca nu stii daca-i muiere sau barbat. Te-ai gandit ca ar putea sa fie si-si? (Cel putin doi!) Si, din pacate, cam toti prezinta cam aceeasi simptomatologie.
-- Ai mai zis ca adevarul a fost inainte de Hristos, sau asa ceva. Oare te-ai gandit la “Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, MAI INAINTE DE TOTI VECII”? Daca da, ii bine. (Si: Eu sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA.)
-- Iara ai mai zis ceva de reincarnare. Oare stai un pic sa te gandesti ce inseamna: CU MOARTEA PRE MOARTE CALCAND?? Esti copil destept, o sa intelegi ce vra sa zica si o sa iesi din aceasta capcana. Niciodata nu-i prea tarziu (vezi talharul de pe cruce, fiul risipitor s.a.)
Stii asa-zisul “pariu al lui Pascal”, nu?
De urat as mai ura/ dar n-as mai pierde vremea.
BUGHI MAMBO RAG.
Cu comentatul, m-am gândit și eu de câteva ori la ce zici. S-a trecut de 200 de comentarii și încă mi se cer explicații cu privire la virgula de la paragraful cutare.
Am înțeles că ar fi fată, și nu cred că-s mai mulți, deoarece mai mulți ar fi proști în moduri felurite, aici avem o constanță! 😀
Da. Dar nu m-am lungit cu explicațiile. Isus n-a apărut la confluența dintre cele două ere pământene.
Nu m-am gândit la „cu moartea pe moarte călcând”, dar reîncarnarea este o realitate, nu o convingere a mea. 🙂
Săracul Pascal și, de altfel, săracii orbi care-și pun teste cu privire la credința sau non-credința în faptul că există un Soare pe cer. Ideal ar fi să-l vezi, nu să crezi în el. Dar mai bine să crezi decât să nu.
Nicolae Steinhardt
Fragmente din “Jurnalul Fericirii”
Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă, ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate şi paraplegie.
Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10,16: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele sfântului Pavel (Efes, 5,17: „Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, 2 Tim. 4,5: „tu fii treaz în toate…”, Tit 1,8: „să fie …treaz la minte” şi mai îndeosebi 1 Cor 14,20: „Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).
În fiecare seară, tovarăşul meu se roagă, scurt. (La Securitate e voie să te închini. Aveam să aflu mai târziu, la închisoare, că acolo nu e voie). Când se ridică în picioare, mă ridic şi eu şi stau lângă el, împietrit, tulburat că nu mă pot asocia decât printr-un vag şi neconcludent gest de politeţă, rugăciunii lui. Nu-mi fac cruce.
În a doua celulă, N.N.P., trecut la catolicism, mă îmbărbătează. Se roagă mult, recită rozariul sfântului Anton. Lui îi spun că aş dori să mă botez. E mai mult o veche visare, o tendinţă, acum fără sorţi de împlinire. Încep să-mi dau seama că, vorbind pe şleau, e o dorinţă stăruitoare, ajunsă în stadiul nerăbdării.
Creştinismul e o transmutaţie, nu a elementelor chimice, a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu înmulţirea vinului, peştilor, pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, slăbănogilor, gârbovilor şi leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credincioşi ori făcute ca să se împlinească proorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifestări de milă ale Domnului, toate concesii ale divinităţii -- , ci de transformarea făpturii.
Dumnezeu care l-a părăsit pe Hristos pe cruce, nu e cu totul absent pentru noi?
…
Ni se cere însă a crede în deplină libertate şi s-ar zice că – mai rău de atât – scenariul se desfăşoară ca şi cum am fi nu numai pe deplin abandonaţi ci şi că – pe deasupra, colac peste pupăză – pronia dinadins face totul ca să nu credem; îi place -- zice s-ar -- să acumuleze piedicile, să ne înmulţească riscurile, să adune argumente pentru a preface bine intenţionata dorinţă de evlavie în imposibilitate.
Drumurile care duc spre credinţă poartă acelaşi nume, toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun.
…
Ni se cere – invitaţie la temerară vitejie şi palpitantă aventură – ceva mai tainic şi mai ciudat: să contestăm evidenţa şi să acordăm încredere unui ne-fapt.
Pe căi ocolite lucrează. Căi de nepătruns zic Francezii. Iar Englezii şi mai precis: se mişcă într-un mod misterios.
Cine a fost creştinat de mic copil nu are de unde să ştie şi nu poate bănui ce înseamnă botezul. Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii. S-ar zice că de fiecare dată asediatorii urcă tot mai sus şi lovesc mai cu poftă, cu precizie. Va să zică este adevărat: este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există sfintele taine. Altminteri fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge n-ar putea fi atât de neînchipuit de minunată şi deplină. Linişte. Şi o absolută nepăsare. Faţă de toate. Şi o dulceaţă. În gură, în vine, în muşchi. Totodată o resemnare, senzaţia că aş putea face orice, imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet îngăduitor care se împrăştie pretutindeni, nu localizat pe buze. Şi un fel de strat de aer blând în jur, o atmosferă asemănătoare cu aceea din unele cărţi ale copilăriei. Un simţământ de siguranţă absolută. O mână care mi se întinde şi o conivenţă cu înţelepciuni ghicite.
Şi noutatea: nou, sunt un om nou; de unde atâta prospeţime şi înnoire? Se adevereşte Apocalipsa (21,5): Iată, noi le fac pe toate!” şi de asemenea Pavel: „Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi”. Noi, dar de negrăit. Cuvinte nu găsesc, decât banale, răsuflate, tot acelea pe care le folosesc mereu. Sunt cuprins în cercul de cretă al cuvintelor ştiute şi al idealurilor scoase din peisajul cotidian. Doamna Cottard a lui Proust dacă ar fi fost întrebată ce-şi doreşte ar fi indicat situaţia unei mai bogate vecine din colţul străzii: nici nu i-ar fi trecut prin minte a cere să devină ducesa de Mortemart. Idealul nostru merge până la cercul ori la cerul imediat superior. Dar mai sunt altele, pe deasupra, nebănuite şi prin urmare de neformulat, de negândit. Şi thalassa lui Xenofon şi pământul lui Columb. Botezul e o descoperire.
…„diavolul este stăpânitorul lumii acesteia”. Cred că accentul trebuie pus pe acesteia. Lumea e creaţia lui Dumnezeu., dar lumea contaminată prin păcat şi intrată în complicitate cu diavolul, lumea aceasta – care nu mai e cea originară – lumea pe care Satana i-o oferă şi i-o aşterne la picioare lui Hristos, ca fiind a lui şi având dreptul s-o dea cui voieşte, întrucât nu e decât o imagine secundară, deformată, deviată – şi care-i iluzie, pe care ţăranii şi târgoveţii o văd, o cred cârciumă, dar Don Quijote o ştie că e castel -- e lumea lui.
Operaţia de curăţire nu cere aşadar o recreaţie, ci numai o exorcizare, o dezvrăjire. Dovadă e contactul cu toate capodoperele artei care şi ele izbutesc a descânta, a stabili legătura directă cu dumnezeirea. Vălul vrăjit atunci dispare şi lumea – tot aceeaşi fiind, dar preschimbată, scuturată de farmece – redevine creaţia dintâi şi dă senzaţia fericirii. Domnul, de altfel, în convorbirea cu Nicodim nu cere omului o nouă naştere trupească, deci o altă facere, i numai să realizeze o spirituală metanoie instantanee, care-i absolută. Tot pe aici pe undeva stau şi fulgerătoarele cuvinte ale lui von Jawlensky: arta e nostalgia lui Dumnezeu.
Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar, şi trebuie doar să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este.
În noaptea următoare adorm frânt. Şi atunci, în noaptea aceea chiar, sunt dăruit cu un vis miraculos, o vedenie. Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat. Ci numai o lumină uriaşă . albă şi strălucitoare – şi mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părţile, e o fericire totală, şi înlătură totul; sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină şi exult. Ştiu că va dura veşnic, e un perpetuum immobile. Eu sunt îmi vorbeşte lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gândului. Eu sunt: şi înţeleg prin intelect şi pe calea simţirii – înţeleg că e Domnul şi că sunt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd ci şi vieţuiesc în mijlocul ei.
Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit. Sunt şi pricep că sunt şi mi-o şi spun. Şi lumina parcă e mai luminoasă decât lumina şi parcă ea vorbeşte şi-mi spune cine e. visul mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar şi creşte mereu; dacă răul nu are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lăţeşte din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvăleşte asupra-mi ca nişte avalanşe care – antigravitaţional – mă înalţă; apoi, iar, procedează în alt fel: duios; mă leagănă – şi-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuieşte. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atât de puternic încât nu mă recunosc.
În această a doua celulă din închisoare se petrece, îmi pare, ceva asemănător cu ceea ce trebuie să se fi întâmplat pe drumul către Emaus. Mântuitorul nu mai e printre ai Săi, mirele a plecat. Dar se cuvine să începi, tu om, a secreta fidelitate şi un nou val de fericire, mai în surdină, şi să desprinzi realitatea prezenţei Mângâietorului în locul cel mai neaşteptat, mai arid: în tine. Trebuie să dai tu însuţi mai mult, nu mai eşti simplu spectator, nuntaş, ci participant cu drepturi egale, asociat, făuritor de fericire pe cont propriu. Trebuie să dovedeşti un lucru foarte greu. Că nu numai începutul – nunta – e curat, ci şi traiul cotidian poate fi menţinut la un grad acceptabil de relativă nobleţe şi demnitate. La fel ca începutul nu e: şi ne doare. Dar tocmai asta e diferenţa dintre copilărie şi maturitate: durerea recunoscută şi răbdată, acceptarea inevitabilei diferenţe de nivel dintre puritatea nunţii şi a sărbătorii şi impuritatea zilelor de rând şi anilor pe şart.
Nenorocirea este că veacuri de-a rândul – şi acum mai mult ca oricând – până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea.
În vreme ce e clocot, e scandal, e „curată nebunie”, mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă; e aventură, e hapenning -- e cel mai formidabil hapenning.
Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate dar e în mod special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţeta de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţia Hanemann minimală, roabă neolitică.
Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul!) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanţii de herionă).
Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă – dar nu searbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscante un trapez la mare înălţime – şi nici o plasă dedesubt.
Nu înţeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor şi petiţionarii fericirii că trec pe lângă ceea ce caută.
Două nume stârnesc interesul tuturor celulelor prin care trec. Sunt în măsură să dau informaţii despre Teilhard de Chardin şi Eugen Ionescu, ale căror opere le-am citit în întregime datorită lui Dinu Nc.
…
Reacţiile faţă de Teilhard de Chardin sunt mai nuanţate, vârsta nu mai e un criteriu despărţitor. … Din discuţiile purtate reţin câteva puncte:
a) trecerea, prin evoluţie, de la simplu la complex pare a fi o realitate incontestabilă. E vorba de o evoluţie cronologică, nu cauzală. Ideea de bază a lui Teilhard – că evoluţia în timp e certă dar că între specii nu există relaţii descendente – poate fi exemplificată foarte bine astfel: lucrurile se petrec – pare-se – ca într-o vitrină unde o mână nevăzută înlocuieşte în fiecare anotimp obiectele expuse. Înlocuirea – toamna – a sandalelor cu galoşi nu înseamnă că din sandale coboară galoşii; şi tot astfel şoşonii – iarna – nu s-au realizat prin lentă evoluţie din galoşi;
b) „cazul” Teilhard arată că iezuiţii au rămas în fruntea ramurei inovatoare şi îndrăzneţe a catolicismului şi că tot sunt foarte atraşi de ştiinţă;
c) din partea autorului, o extraordinară modestie omenească: admiterea ipotezei că în drumul spre punctul omega rolul speciei noastre s-ar putea să nu fie decât realizarea unui nou strat geologic. (Dar atunci nu înseamnă că jertfa de pe cruce a fost zadarnică? Să nu fie!)
d) metacreştinismul de care-i place lui Teilhard să pomenească nu-i cumva supărătoare concesie făcută limbajului la zi, un agiornamento sosit pe aripile modei ca să dea satisfacţie tuturora şi să ne fericească prin întrebuinţarea de termeni cât mai ştiinţifico-grandioşi?
Mirarea extraordinară de a fi chemat. Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem. Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie, că s-a hotărât să poposească în aşa murdar sălaş. Uimirii i se adaugă teama, am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?) şi, ca Moise, am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa): cine sunt eu ca să mă alegi? Eu nu sunt un om îndemânatic. Alege pe un altul.
Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşeală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului ci jinduitorul după diavol. Ascetul arţăgos nu e autentic.
există mijloace obiective, în artă, de a recunoaşte autenticul şi a da deoparte copia. Pentru a deosebi creştinul de caricatura ori imitaţia sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau nu vesel şi mulţumit. Dacă ipochimenul e intolerant ori morocănos ori agitat ori mahmur ori necăjit, nu e creştin oricât de perfect de fidel ar fi virtuţii. E virtuos dar nu e creştin. Creştinul e liber, aşadar fericit. Acesta şi este sensul genialei şi inspiratei fraze a lui Kierkegaard: contrariul păcatului nu este virtutea, contrariul păcatului este libertatea. Vămile văzduhului sunt numeroase. Aici pe pământ la vama care nu poate fi înşelată proba constă în starea de fericire.
Virtuosul neîmblânzit nu ştie şi nu poate rosti „dulce Iisuse”, toată sfera dulcelui îi este străină, inaccesibilă – şi uită că jugul Domnului este blând şi povara lui uşoară.
(Fragmente extrase din cartea:
N. Steinhardt – Jurnalul Fericirii,
Editura DACIA, Cluj Napoca, 2002)
Foarte frumos.
Daca ai fi citit macar Vechiul Testament si ai fi inteles ce citesti, ai fi stiut deja de ce tot spun ca D-zeul biblic e doar unparazit,un scelerat, un monstru sadic si plini de patimi. Cudi chiar ti-a dat citate in care puteaivedea ca e un psihopat criminall, insa ai preferat sa te faci ca nu pricepi.
Eu ce ar trebui sa fac acum, sa iti tin lectii gen Biblia pe intelesul credinciosilor in negare [ ca sa nu zic altfel ? Daca tu nu citesti Biblia si preferi sa inghiti minciunile pe care ti le serveste popa si religia, ce vina am eu ? Ce vina am eu ca tu fabulezi si iti inchipui ca D-zeul biblic e bun si e iubire, in loc sapui mana pe Biblie si sa judeci cu mintea ta cum stau lucrurile ? Si apoi te vaieti pe aici ca nu sunt coerenta si nu iti dau raspunsuri gen muieti-s posmagii ? Uite de asta va prosteste si va manipuleaza popa si religia, pentru ca nu studiati , ci preferati sa va dea popa informatia gata mestecata.
La muncă am de-a face cu un server pe care lucrează vreo 1800 de oameni din 25 de locații. În fiecare săptămână se plâng câte unii că serverul nu merge. Parte din procesul de diagnoză este să îi întreb dacă văd alte servere, dacă au colegi care pot lucra pe serverul “defect”, dacă alte sucursale se plâng de aceeași problemă etc. Ideea este că întotdeauna găsesc cauza la cel care raportează probleme cu conectarea la mai multe sisteme.
Înapoi la discuția noastră:
-- tu spui că Fire nu știe ce vorbește și are probleme în a înțelege argumentele și analogiile tale;
-- tu spui că eu nu înțeleg ce îmi explici tu și că fac inferențe greșite;
-- tu spui că nici Cudi nu înțelege bine niște lucruri;
-- cred că nici Elena nu a scăpat de critica ta la adresa felului în care înțelege (ar trebui să recitesc toate comentariile tale și asta ar dura ceva).
Nu știu alții ce observă, dar eu nu pot să nu mă întreb: nu cumva, oare, problema este la tine?
Păi tocmai ai dat un exemplu din real life, în care o mulțime de oameni din locuri diferite se plâng de modul cum funcționează același unic server, și, totuși, problema nu este niciodată la server, din câte îmi dau seama, ci întotdeauna la ei!
Deci, ți-ai răspuns singur la întrebare: da, se poate ca toți să mă contraziceți și toți să vă înșelați! 😀
Iar încerci să răstălmăceşti şi, în procesul de răstălmăcire, faci nişte greşeli.
Prima greşeală este că presupui că toţi se plâng SIMULTAN. Nu, ei se plâng secvenţial, din când în când.
A doua greşeală, care îmi susţine opinia din comentariul de mai sus, este că nu citeşti bine. Am zis aşa:
Uite cazurile posibile:
1. Un utilizator nu se poate conecta la nici un server (nici financiar, nici comenzi, nici depozit), dar colegii din aceeaşi sucursală se pot conecta. Cum ziceam, “cauza [este] la cel care raportează probleme cu conectarea la mai multe sisteme“, adică la acel utilizator.
2. Utilizatorii dintr-o sucursală nu se pot conecta la nici un server. Cum ziceam, “cauza [este] la cel care raportează probleme cu conectarea la mai multe sisteme“, adică locaţia are probleme de conexiune.
3. Utilizatorii din toată ţara nu se pot conecta la server. Cum ziceam, “cauza [este] la cel care raportează probleme cu conectarea la mai multe sisteme“, adică serverul, care nu se poate conecta cu nici un utilizator.
În exemplul meu nu se regăseşte ce ai înţeles tu. De ce oare înţelegi altceva?
Cu ceva exerciţiu de răstălmăcire, poţi găsi sensul vieţii şi adevărul primordial şi în “Căţeluş cu părul creţ”. Succes!
am glumit, bre. geez, sunteți prea încrâncenați. cât privește întrebarea ta inițială, nu, nu cred că problema este la mine, indiferent de numărul celor care mă dezaprobă.
Dacă ai fi admis că e o problemă la tine, ar fi însemnat că m-am înșelat.
Am văzut săptămâna trecută filmul biografic The Man Who Knew Infinity, inspirat de viaţa genialului matematician Srinivasa Ramanujan. “An equation for me has no meaning unless it expresses a thought of God”, spunea el. Iar zeiţa căreia i se închina era Namagiri -- http://www.srinamagiri.com/namagirithayaar/appearance/default.htm.
Şi că tot a pomenit Ra.VEC.a de pariul lui Pascal -- uite pe unul care e neinteresat de miza pusă-n joc -- Stephen Hawking -- https://www.theguardian.com/science/2011/may/15/stephen-hawking-interview-there-is-no-heaven.
Apropo de ce mai zicea Pascal – “Men never do evil so completely and cheerfully as when they do it from religious conviction.”
La rândul lui, Einstein spunea: “I cannot conceive of a God who rewards and punishes his creatures, or has a will of the type of which we are conscious in ourselves. An individual who should survive his physical death is also beyond my comprehension, nor do I wish it otherwise; such notions are for the fears or absurd egoism of feeble souls. Enough for me the mystery of the eternity of life, and the inkling of the marvellous structure of reality, together with the single-hearted endeavour to comprehend a portion, be it never so tiny, of the reason that manifests itself in nature.”
Aristotel spunea: “About those who have invented clever mythologies it is not worthwhile to take a serious book”.
Thomas Edison – “Nature is what we know. We do not know the gods of religions. And nature is not kind, or merciful, or loving. If God made me — the fabled God of the three qualities of which I spoke: mercy, kindness, love — He also made the fish I catch and eat. And where do His mercy, kindness, and love for that fish come in? No; nature made us — nature did it all — not the gods of the religions.” Şi a mai zis: “”I do not believe in the God of the theologians; but that there is a Supreme Intelligence I do not doubt.””
Freud spunea despre el că este “”an author who is ignorant of the language of holy writ, who is completely estranged from the religion of his fathers—as well as from every other religion”.
Mark Twain – “If Christ were here now there is one thing he would not be -- a Christian.”
Nietzsche -- “I call Christianity the one great curse, the one great intrinsic depravity, and the one great instinct of revenge, for which no means are venomous enough, or secret, subterranean and small enough -- I call it the one immortal blemish on the human race.”
Thomas Jefferson -- “I have recently been examining all the known superstitions of the world, and do not find in our particular superstition [Christianity] one redeeming feature. They are all alike, founded upon fables and mythologies.”
Lev Tolstoi -- “One may say with one’s lips: ‘I believe that God is one, and also three’ -- but no one can believe it, because the words have no sense.”
Napoleon Bonaparte -- “Religion is what keeps the poor from murdering the rich.”
Aş putea continua cu exemplele, dar tre să mai lucrez şi eu. Ideea principală e următoarea – avem, mai sus, exemple de minţi strălucite ale omenirii care privesc diferit aspectul divinităţii. Elementul comun din afirmaţiile de mai sus e Fiinţa Supremă, dacă există, nu ar da în ruptul capului autografe pe Biblie. Ceea ce susţine şi Fire.
Nu e în zadar, măi, Lotus, să te iroseşti contrând păreri similare ale unor banali? Uite, explică-le lor, ăstora citaţi mai sus, adevărul şi supremaţia dumnezeului biblic. Ah, şi tu eşti un mic eretic, ale cărui convingeri se abat de la religia lui oficială? Păi explică-ne în câteva rânduri cu ce diferă teoria ta de cea creştină, ce crezi că e fals (dacă crezi că e ceva fals) în versiunea biblică şi ce aduce viziunea ta bonus acesteia, să-ţi înţelegem perspectiva. În cuvinte simple, „eu, Lotus, cred în…”, „eu, Lotus, cred că…”.
Mai sus am încercat să-ți răspund, punctual, la fiecare întrebare sau nedumerire formulată. Dacă din peste 200 de comentarii tu asta ai înțeles, că eu susțin ideea unui Dumnezeu căruia îi place să dea autografe, și la un articol pe tema sintagmei „crede și nu cerceta”, în favoarea căreia m-am străduit să argumentez cât pot eu de bine, sfârșești prin a invoca citatele unor oameni de știință, atunci chiar că orice alte explicații ar fi de prisos. Nu doar pe tema viziunii mele de ansamblu, ci și pe orice altă idee legată de religie sau de Dumnezeu.
Ai o părere tare proastă despre mine. Mai sus mi-ai zis că n-am înţeles tâlcul din Roza lui Paracelsus, acum îmi zici că eu zic că tu zici că lui D-zeu îi place să dea autografe pe Biblie, în condiţiile în care eu am sugerat că n-ar da pentru că nu-l reprezintă, pentru că n-a scris-o el. Şi îţi displac citatele adunate cu ceva efort de mine ca să arăt cum privesc cei mai deştepţi ca noi religiile. Ori, Lotus, condamnarea religiilor nu implică negarea existenţei unei forţe supreme. Iar tu, în cele peste 200 de comentarii nu ne-ai oferit o sinteză coerentă -- în câteva rânduri -- a convingerilor tale spirituale, ai lăsat ceva de înţeles pe aici, pe colo, 99% ai interpretat, reinterpretat sau criticat afirmaţiile altora. Aşa că nu o da pe aia cu “alte explicaţii sunt de prisos”, că te-nvârţi ca un coi într-o căldare, cum spune o vorbă din Ardeal.
Bine, fie, părerea ta proastă despre mine e cât se poate de întemeiată -- nu-nţeleg şi trebuie să-mi explici de două ori. Câteva rânduri despre părerea ta despre Dumnezeu, despre rostul nostru, despre măsura adevărului biblic, reîncarnare, ce e după moarte şi ce mai crezi tu -- fără să te legi de ce am zis noi, ne poţi oferi?
Excuse me for interfering!
Cudi, imaginează-ți pentru o secundă cum a EVOLUAT știința. Cum discipolii și-au întrecut maeștrii. Crezi că vreun mare cercetător a locuint în peșteră și nestudiind nimic în domeniu au ajuns ei să dezcopere și să îmbunătățească vreo știință? Pac -- dintr-o revelație ia să completeze ei niște teorii care au stat la baza marilor invenții și a tehnicii evoluate din prezent. Ei nu i-au studiat pe alții ci pur și simplu de unul singur a inventat fizica, matematica, sau altele. Revelație pură fără ca ei să aibe NICI O CHEMARE pentru respectiva știință și nici un interes. Brusc așa și perfect dinprima. Și predecesorii lui în știință niște paraziți ordinari și niște manipulatori toți. Da.
De asta a avut nevoie Iisus de pilde și analogii ca să transmită mesajul și așa complet eronat înțeles de unii.
Biblia poate că nu e perfectă dar e completată și interpretată de Sfinți și AJUTĂ la o perfecționare. E baza de la care au pornit marii ccercetători și inventatori ai lumii.
Iar preoții “e oameni și ei”, la fel ca și profesorii, la ora unora te plictisești și nu înțelegi mai nimic de la ei, nereușind să îți insufle ceva, ori citești singur din manual (în cazul preoților din Biblie și scrierile Sfinților, Pateric, Psaltire, s.a) ori mori prost neștiind mai nimic despre acea materie. Mai e o soluție. Cauți un preot cu har sau un profesor cu vocație care să te învețe și să îți transmită ce știe.
Și Mântuitorul Iisus era numit Învățător.
Eu așa am înțeles de aici, că aș contra păreri similare cu cea că Dumnezeu nu dă autografe, susținute de voi. Ceea ce nu fac. Eu consider că nici măcar religia nu le contrează. Ori asta am încercat să explic mai sus, în toate comentariile. Că textele Biblice se pot interpreta în mai multe feluri și că modul în care înțeleg unii să le pună în aplicare nu reflectă atât sensul profund al acestor texte cât mai ales limitările de înțelegere ale celor care le citesc. De exemplu, dacă un terorist strigă „Allah e mare!” înainte de a-și face kamikaze într-un loc public, asta nu înseamnă că Coranul ar fi defect, ci că teroristul respectiv e tembel și nu reușește să decodifice sensul figurat al unui text. Dacă să zicem Coranul vorbește într-un anumit pasaj despre războiul sfânt pentru Dumnezeu în sensul luptei cu demonii tăi interiori, el citește fraza ad-literam, după care merge la război și omoară pe cei de alte religii. Asta e o problemă a lui, nu a Coranului. La fel, au existat situații în care Isus a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu pe Pământ, sau care urmează să vină, sau care „și vă spun că deja a venit”, iar unii adepți ai lui au înțeles că ar fi vorba de vreun regat fizic, la modul că Isus i-ar fi detronat pe liderii acelui moment și s-ar fi pus pe el rege. Unii chiar au avut propuneri de a-l ajuta concret în acest demers, dar Isus se referea la Împărăția lui Dumnezeu din noi, nu la vreo împărăție exterioară. Deci, din nou, era vorba de o interpretare greșită a ucenicilor, nu de o greșeală a lui Isus. Totuși, în comentariile de aici s-a adus în discuție de nenumărate ori faptul că preoții îi manipulează pe credincioși, că aceștia din urmă sunt oițe teleghidate, că fac bine și se roagă pentru a-și asigura un loc în rai și nu dezinteresat etc, iar aceste lucruri s-au folosit cumva pe post de argumente la afirmații de tipul „Biblia este dubioasă”, „Dumnezeul biblic este un parazit” șamd. Adică Coranul e de vină, nu teroristul.
În schimb, eu contrez o serie de aberații pe care le susține Fire, printre care: afirmația că Satan i-ar fi superior lui Dumnezeu, că Dumnezeu ar fi un parazit, că Biblia ar fi cap-coadă un manual de genetică, că Dumnezeu ne-ar fi creat imperfecți, pentru că n-ar fi avut puterea s-o facă altfel, motiv pentru care noi nu putem sta prea mult timp în picioare și simțim nevoia să ne așezăm pe un scaun șamd. Dacă lucrurile astea nu-ți apar ca aberații din avion și nu te fac să pufnești în râs, dacă pentru a le contra crezi că ai nevoie de lectură suplimentară, atunci cred că abordezi toată această temă într-un mod fundamental greșit. Roagă-te lui Dumnezeu, dacă zici să o faci, sistematic, să te ajute să îl înțelegi mai bine și să îți clarifici aceste aspecte.
Deja ne-am întins foarte mult și nu cred că este cazul să prezint acum o perspectivă de ansamblu asupra lui Dumnezeu, a religiilor și a spiritualității -- care ar putea da naștere la o serie întreagă de noi comentarii lungi. Dacă vrei, întreabă-mă cu privire la un singur aspect care ține de acest domeniu și cu care nu ești în clar, sau întreabă-i pe toți, propune-l ca subiect de reflecție într-un nou articol. Și putem discuta pe el din perspectiva bibliei, a opiniei personale, a savanților, a alchimiei rusești sau din ce perspectivă vrem noi. Dar să fie un singur subiect.
Tu spui
Pe ce te bazezi când spui că asta este o aberație? Pe Biblie? Păi Biblia vine (indirect) de la Dumnezeu, iar Dumnezeu a câștigat războiul. Care învingător afirmă că el este personajul negativ și a învins personajul pozitiv? Ai vreun asemenea caz consemnat pe undeva?
În altă ordine de idei, de dragul dezbaterii, uite un raționament care te contrazice:
Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva ca să fie niște mașini de mâncat și excretat. Nu tu curiozitate, nu tu inteligență, nu tu cultură, nimic. Doar dormit, mâncat, excretat. Mai mult decât atât, le-a interzis accesul la cunoaștere.
Șarpele (Satana), în schimb, le-a deschis orizontul oamenilor, le-a dat acces la cunoaștere, le-a deschis calea progresului etc. Din cauza șarpelui oamenii au dezvoltat știința și cultura.
Desigur, Dumnezeu a avut arme mai puternice și a câștigat. Dar din punct de vedere moral, cine este superior? Cel care te ține prost și limitat, sau cel care te ajută să crești și să progresezi?
Acum te provoc să îți argumentezi poziția anterioară -- că ce a zis Fire mai sus este o aberație -- FĂRĂ să folosești argumente din Biblie. Fără Biblie, pentru că Biblia este părtinitoare prezintă un puternic conflit de interese.
Nu doar ca le-a interzis accesul la cunoastere, dar i-a si pedepsit cu izgonirea din Rai cand au indraznit sa isi ia singuri cunoasterea ( au mancat din marul cunoasterii ) !
Parerea mea e ca impostorul biblic ( parazitul ala care se da D-zu in fata oamenilor ) nu a castigat razboiul, ci doar o lupta. In continuare e disperat sa controleze oamenii prin orice mijloace si sa le impiedice accesul la cunoastere ( le-a inventat religiile in loc de gnoza initiala adusa de Sarpe in Rai ) si a distrus orice urma de carti si informatii pe intreaga planeta. Deci e disperat ca oamenii sa nu afle ce sunt si ce ar putea ei deveni, ca abia atunci ar pierde definitiv razboiul cu oamenii.
In continuare impostorul biblic e disperat sa fure flame of fire de la omenire ( si inca tot nu o poate face ), cu care sa acceada in multiversul de lumina, in care el nu poate intra, din lipsa de flame of fire, dar e disperat sa poata merge. Si chiar o spune voalat in biblie cum are el nevoie de sufletele oamenilor si intentioneaza sa adune cat mai multe, ca da concurenta cu Satana.
Parerea mea e ca razboiul e in plina desfasurare si asa a fost inca de la creatia acestui univers. Partea buna e ca Sarpele de foc a adus lui Adam si Eva informatia despre cum flame of fire sa poata evada definitiv din capcana impostorului biblic.
Partea proasta este ca impostorul biblic a inlocuit informatia de la Sarpe cu o informatie falsa ( religiile ), amagaindu-i pe oameni ca informatia lui e reala si functioneaza, iar oamenii ( majoritatea lor ) nu s-au prins de tzeapa.
Acum ce vrei? După neascultare este normal să vină o pedeapsă, nu crezi?
Cât despre lupta continuă, ăsta este motorul progresului, ne face bine, indiferent de ce parte a baricadei suntem. Ne face să gândim, dacă nu mai mult decât atât.
‘Mnezo asta e ca femeile alea N.F care se cearta cu barbatu’ ca a venit beat acasa, dupa care isi descarca nervii pe copii. Sarpele de foc i-a stricat joculetele, insa nu are putere sa se razbune pe el, asa ca impostorul biblic baga mare in omenirea neascultatoare.
Povesteste Gnoza cum in Rai, Adam si Eva isi amintisera ca ei sunt flame of fire ( dupa ce Sarpele de foc le-a adus cunoasterea ) si isi amintisera ca ei au venit din universul de lumina si incepusera sa vorbeasca despre Fire God … iar pe impostorul biblic l-au apucat pandaliile si i-a pedepsit salbatic, le-a interzis sa mai pomeneasca despre Fire God …
Fire, vin şi eu cu o întrebare. Într-un final, potrivit convingerilor tale, ce trebuie să facem pentru evoluţia noastră spirituală -- primează virtuţile morale ori ba?
Moralitatea e ceva ce flame of fires au in ADN, asa e natura lor, morala. Archonii impostorului biblic sunt amorali si o spun chiar ei.
So … suntem morali pentru ca asa suntem noi flame of fires ( si stim ca nu toti oamenii sunt flame of fire ) : now what ? E doar un atribut ce ne defineste ( printre altele ).
Ce trebuie sa facem pentru a iesi din capcana ? Anticii ziceau asa : “Man, know thyself, and you are going to know the gods” In traducere, vorbeste cu flame of fire ca sa te ghideze si daca esti pregatit, o va face. Daca nu …nu.
Cum o va face si detalii, asta e o poveste separata.
@Ketherius
Argumentul tău transpune mitul genezei în mitul lui Prometeu. Putem discuta, de dragul discuției, cum ar fi dacă Dumnezeu ar dori să ne țină în întuneric și ne putem juca cu imaginația oricât. Pentru că oricum, de probat nu putem proba nimic, nici unul dintre noi.
Însă pentru mine Dumnezeu nu este o simplă teorie sau posibilitate, ci o realitate, care se întemeiază pe niște intuiții, convingeri și certitudini de natură interioară, nu doar pe simple teorii și raționamente. Iar din punctul de vedere al acestei realități, adică dacă discutăm pe bune, nu doar de dragul discuției, afirmațiile lui Fire îmi apar drept aberații în virtutea unui fel de bun-simț. Faptul că Dumnezeu e bun este o axiomă iar a porni într-o căutare spirituală punând la îndoială valoarea ei axiomatică e curată nebunie.
Sigur, ce zici tu e perfect logic, e perfect posibil în domeniul minții. Dar mintea singură, nedublată de suflet sau de bun simț, nu te poate duce nicăieri. Ori ăsta e un lucru foarte interesant, pentru că e exact esența citatului „crede și nu cerceta”, care constituie subiectul principal al acestui articol.
Strict din punct de vedere logic, rațional, n-am cum să-ți demonstrez că Fire aberează. Dar dacă tu nu reușești să vezi singur asta, dacă chiar nu-ți dai seama de acest lucru, atunci nu cred că o să ajungi foarte departe în căutarea ta spirituală, pentru că ți-ai ales niște intrumente greșite în raport cu demersul pe care vrei să-l faci.
Vezi tu, ai pus punctul pe “i”. Dacă nu poți demonstra, de ce afirmi ceva? Mai potrivit ar fi, în opinia mea, să spui că Fire spune ceva radical diferit, nu aberații.
În altă ordine de idei, ai folosit cuvintele
Dacă este mit, de ce tratezi geneza ca pe o realitate?
Mitul are două sensuri: acela de opinie împărtășită de un mare număr de oameni dar de fapt falsă și acela de povestire metafizică cu tâlc, de parabolă spirituală etc. Eu am folosit al doilea sens.
Îți iubești soția? Bănuiesc că răspunsul va fi un categoric „da”.
Poți demonstra?
Conform dicționarului, iarăși inventezi chestii că să nu recunoști că nu ai dreptate:
Ia să vedem, cum o dai la întors acum?
În privința iubirii faci o greșeală monumentală, atât de mare (dar și răspândită, din păcate) încât a intrat în vorbirea zilnică -- sub numele “compari mere cu pere“.
Cum poți să argumentezi un sentiment? Logica se argumentează, sentimentele, cum le zice numele, se simt.
Și așa, fără să vrei și fără să înțelegi cum, ai explicat esența discuției ăsteia: religia nu se poate argumenta, ci se crede și se simte orbește, fără legătură cu rațiunea. Cu cât încerci să explici logic, cu atât te afunzi în contradicții, inconsistențe etc.
tu zici ca, citez “religia nu se poate argumenta, ci se crede și se simte orbește, fără legătură cu rațiunea”. Corect.
Dar exista o a treia varianta, pe care mintea o poate accesa ( higher functions of the mind ) si care apare doar atunci cand se flame of fire te ghideaza.
Keth, pe bune, ești fenomenal! 🙂
Primo, singur ai dat definiția mitului. Povestire fabuloasă cu caracter sacru despre originea universului etc. Ăsta e sensul folosit de mine. Și mai are un sens, acela de legendă neprobată (ex: mitul că spanacul ar crește fenomenal vigoarea).
Secundo, bravos pentru că ajungi la concluzia că religia nu se poate argumenta, ci simți. Adică ceea ce zic eu de 260 de comentarii și tu nu vezi decât acum. Crede și nu cerceta. Bine, eu n-am zis să crezi orbește, dar să crezi.
Fire, dacă ai înlocui „flame of fire” cu „Dumnezeu” sau „sinele tău divin”, aproape că ar avea sens ce spui.
Apropo, de ce nu folosești traduceri românești pentru aceste cuvinte? Ce-i cu „fire”, „flames” și alte asemenea în fraze românești?
Nu stiu cum sa ii spun in romana, insa intelegi tu despre ce e vorba. Sper !
Aia cu sinele divin si Dumnezeu … denumirile astea pompoase sunt penibile. Plus ca put a religie si nu e cazul.
Oamenii pot evolua sau involua.
Arsenie Boca în cartea “Cuvinte vii” povestește despre pictura “Cina cea de Taină”, care se gaseste reprezentata in sala de mese a Manastirii Santa Maria delle Grazie din Milano, a fost realizata de Leonardo da Vinci in perioada ca. 1492/94–1498.
” ‘Cina cea de Taina’ – cel mai cunoscut tablou din Renastere – a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani. A cautat mult un model pentru Iisus. In sfarsit l-a gasit intr-un tanar, frumos la chip, bun, bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urmas al lui Iisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalti apostoli i-a gasit mai usor afara de Iuda. Acesta trebuia sa exprime, – daca nu chiar sa fie – modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii, rautatea si tradarea. Aproape se implineau 12 ani de cand incepuse tabloul, cand iata ca gaseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui Leonardo. Il plateste ca model si-l aduce in trapeza Manastirii, unde zugravea „Cina cea de Taina”. Era model de Iuda: intunecat la chip, deci si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura si de necredinta. Pictura se apropia de sfarsit. In sufletul lui „Iuda” se petrecea o framantare cumplita; cand, deodata, opreste pictorul si-i spune: „Tot eu am fost model si cum 12 ani, cand zugraveai pe Iisus!’. Leonardo a strigat speriat: ‘Tu, esti acelasi?!’ Mai departe istoria nu ne spune nimic, dar se intelege ce s-a petrecut, adica ce se petrecuse…
Fapt este ca oricat ar fi cineva de cufundat in ticalosie, oricat iad ar avea in suflet, oricate turme de porci ar avea zugravite pe obraz, Dumnezeu totusi crede in fiul sau, omul, si el nu este cu desavarsire pierdut.„
Elena, legat de Leonardo da Vinci, Cina cea de taină şi chipurile lui Iisus şi Iuda: zici în al doilea paragraf că “a fost realizata de Leonardo da Vinci in perioada ca. 1492/94–1498”. Deci maxim 6 ani, da? (bun, istoricii zic că ar fi fost maxim trei, dar asta-i altă poveste)
Apoi continui cu “Cina cea de Taina’ – cel mai cunoscut tablou din Renastere – a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani.” Şi pe Iuda îl găseşte după 12 ani etc.
Înţelege, te rog, neseriozitatea sursei de unde ai copiat textul de mai sus. Mai citeşte şi cu mintea, nu doar cu inima. 🙂
Pe de altă parte, faptul că artistul ar fi folosit acelaşi model pentru Iisus şi Iuda este pură ficţiune.
Eram sigură că ai să te iei de asta de aceea am și pus anul. (c.a- cu aproximație, întrucât sunt mai multe ipoteze și nu se cunosc anii cu exactitate.) Arsenie Boca -- supranumit și sfântul ardealului a terminat 3 facultăți: Teologia, Medicina și Facultatea de Arte din București. Poți să prinzi doar înțelesul profund și pilduitor al relatării.
Eu am o problemă cu
Problema este aceea că autorul pildei încearcă să o treacă drept REALITATE. Am o problemă cu cei care încearcă să mă convingă de ceva prin minciună. Ție ți se pare moral să promovezi minciuni?
Dacă înțelesul este atât de profund și pilduitor, de ce a fost nevoie să fie îmbrăcat în minciună și să fie prezentat ca fapt real?
Dacă ai fi scos numele și celelalte referințe istorice din pilda asta, aș fi prins înțelesul pilduitor, pe când așa o resping cu totul.
Da, mai Lotus, ca sa intelegi Biblia e nevoie sa o citesti, ca altfel chibitezi de pe margine fara sa ai habar despre ce vorbesti. Dupa ce o citesti, e nevoie sa si intelegi ce citesti si nu poti intelege ingineria genetica facuta de parazitul Biblic, decat daca ai solide cunostinte de genetica ( de regula doctorii reusesc sa vada genetica biblica ).
Deci da, ca sa intelegi Biblia, ai nevoie de solide cunostinte in muuulte domeni. Daca nu e cazul … pui botu’ la minciunile religiei si a popilor, care iti spun ei ce sa gandesti, tu doar trebuie sa inghiti pe nemestecate, ca e deja gata dumicat.
Nu toate intamplarile din Biblie sunt interpretabile, ci unele sunt o insiruire de cifre ( crimele parazitului ) si de fapte ( genocid, crime facute sau comandate de parazit ). Evreii sunt foarte buni in a tine contabilitatea si asta se vede in Vechiul Testament cand au consemnat mizeriile parazitului.
Eu inteleg ca nu suporti sa vezi realitatea scrisa negru pe alb in Biblie, ca sa nu cazi de pe norisorul roz, but stil …
Ei, asta crezi tu. Nu este nevoie să o citești integral ca s-o înțelegi.
Sigur ca daaaa, si marmota invelea ciocolata in staniol ! Cum de nu mi-am dat seama pana acum, ca unii oameni se nasc atotstiutori ? !
Faptul că tu nu-mi înțelegi anumite afirmații ține de propriile tale limitări intelectuale, nu de justețea afirmațiilor mele.
Să-ți dau un exemplu. Dacă analizezi 10% dintr-un fractal, o să-i poți descrie modelul lui la scară mare, deoarece fractalul are o natură oarecum holografică. Deci, nu e nevoie să-l studiezi pe tot pentru a-l înțelege, și nici să te naști atotștiutor.
Îți mai dau un exemplu. Doi matematicieni scot două cărți, ambele pe tema ecuațiilor matematice. La modul esențial, problematica tratată este aceeași, dar fiecare autor prezintă lucrurile în stilul lui.
Dacă ai citit prima carte și ai înțeles-o, nu este necesar s-o citești integral și pe a doua, îți vei lua examenul fără probleme pentru că ambele cărți sunt similare în esență iar tu ai înțeles esența. Și dacă n-ai înțeles-o, poți citi și 10 că tot degeaba.
Iată, deci, că mie mi-ar fi dificil să port un dialog cu tine nu atât pentru că ar trebui să contrez niște afirmații bizare, ci pentru că ar trebui s-o fac în așa fel încât să reușesc să mă fac înțeles de tine. Ori tu ai probleme în a înțelege ceea ce spun.
Lotus, din punctul de vedere al unui programator, faptul că nu ești înțeles poate avea cel puțin două explicații, nu doar una:
1. Ceea ce spui tu este prea complex pentru a fi înțeles de ceilalți.
2. Ceea ce spui tu este greșit și:
2.A. Ceilalți nu pot înțelege ceva de neînțeles.
2.B. Ceilalți văd greșeala ta și încearcă să te lămurească.
Pot fi mai multe explicații, dar ar însemna să despici firul în prea multe.
Corect. Dar care-i relevanța cu comentariul meu de mai sus? În comentariul de mai sus, nu m-a interesat să trec în revistă toate motivele sau cauzele ce pot sta la baza unor neînțelegeri. În comentariul de mai sus i-am explicat lui Fire, cu argumente, de ce nu mă înțelege ea.
Poate ea înțelege că greșești și încearcă să te lumineze. E și aia o posibilitate.
Dar de ce nu citești și comentariul de mai sus, de unde a pornit discuția?
Eu: Nu-i nevoie să citești integral Biblia ca s-o înțelegi.
Fire: Înseamnă că te crezi atotștiutor.
Eu: Prima n-o implică pe a doua. Argument 1: poți deduce structura unui fractal chiar dacă nu-i analizezi decât o mică parte. Argument 2: Poți înțelege ecuațiile chiar dacă le citești din altă carte.
În concluzie, nu trebuie să fii atotștiutor ca să poți, în anumite situații, înțelege ceva fără să-l studiezi in extenso. Lucru pe care Fire nu l-a putut concepe.
1. Vechiul Testament nu este fractal.
2. În funcție de carte citești, poți să înțelegi ecuațiile, poți să le înțelegi greșit sau poți să nu le înțelegi deloc.
3. Analogiile tale sunt pe lângă (greșite, inaplicabile), pentru că nu este vorba de a citi o carte pentru a înțelege o noțiune abstractă, ci despre a citi o carte pentru a înțelege acea carte.
Cum ziceam, cu cât argumentezi, cu atât ne arăți că pici în varianta 2.B.
1. Nici nu am zis că este.
2. Deci poți și să le înțelegi. Există și cazul ăsta.
3. Nu am făcut analogii ci am dat exemple care să arate că o afirmație de tipul celei făcute de mine (nu am nevoie să citesc toată cartea X pentru a ști ce-i cu ea) nu presupune apriori faptul că m-aș fi născut atotcunoscător.
Uite un alt exemplu: omul e definit de acțiunile lui pe parcursul celor 70-90 de ani de viață. Totuși, nu-i nevoie să petreci 70-90 de ani cu un om pentru a-ți da seama cu cine ai de-a face. Sigur că nu vei putea spune ce va face respectivul peste 30 de ani dacă ai pierdut legătura cu el, dar poți spune ceva de genul: „băi, eu am încredere în X” sau „băi, X este o pramatie”.
Cam așa și cu Biblia.
În orice caz, faptul că există cazuri (cum ar fi cel al fractalului) în care afirmația mea se probează e suficient pentru a invalida un raționament de genul „te crezi atotștiutor!”. Raționament care rezultă din răspunul lui Fire.
Ceea ce ai spus tu este ca și cum ai spune că ajunge să intri în apă doar până la genunchi pentru a învăța să înoți.
Este o aberație? Este. Este la fel de aberant ca “pentru a înțelege o carte, nu este nevoie să o citești”? Este!
Nu văd de ce s-ar potrivi analogia cu înotul.
Legat de ce a zis Fire și Keth, respectiv că Șarpele de Foc îndemnându-i pe Adam și Eva să muște mărul din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului, le-a deschis de fapt calea spre cunoaștere, făcându-le astfel un bine. Dar nu pot să nu mă întreb de ce oamenii, Flames of Fire erau în starea lor primordială atât de proști și aveau nevoie să cunoască și de ce nu aveau deja această cunoaștere, la fel cum Fire zicea că bunătatea și toate celelalte virtuți erau în ei fără să și le cultive în vreun fel. Sau Adam și Eva nu erau din categoria cea bună? (o fi fost din cea omul-animal?)
Vreau să vă prezint o ipoTeză proprie și dacă binevoiți să vă expuneți și propriile voastre păreri, inadvertențe.
1. În Biblie nu prea avem date exacte care să indice cu certitudine un anumit an, eră, etc. cronologice. Știm că lumea a fost creată în șapte zile dar nu știm la începuturi cât dura o rotație a terrei zi-noapte.
2. Revin la Apocastaza lui Origen (susținută în parte de Sf Evagrie Ponticul (deși scrierile sale au fost de unii atribuite lui Sf Nil Ascetul), Sf Grigorie de Nyssa, Sf Didim cel orb, Sf Marcus Ascetul și alții) -- conform căreia Apocatastaza (gr. apocatastasis = „restabilire în starea primară”) -- Reconstituirea unor stări inițiale de prividentă divină. Doctrina potrivit căreia, în eshaton, toate fapturile, îngerii, oamenii și demonii, vor avea parte de mântuirea finală.
3. Lucifer a refuzat din mândrie de a mai sluji lui Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva Acestuia, atrăgând după sine “a treia parte din stelele cerului” (Apoc.12,4). Urmarea directă a căderii îngerilor răzvrătiți din cer a fost înrăirea și întunecarea lor, transformarea lor din îngeri, duhuri luminoase, sfinți, frumoși, buni și slujitori ai Adevărului în demoni ai minciunii, vicleni, întunecați, urâți și răi, care repetau în cugetul lor “Nu îți vom sluji Ție!”. Iisus a zis “Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer!”.
4. Facerea lumii : A făcut Dumnezeu lumea după cum știți, a făcut animalele și apoi l-a făcut pe om după chipul și asemănarea lui și le-a zis “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”, deci omul este peste animale (deci și peste șarpe despre care am citit pe undeva că e încarnarea celui mai de jos suflet), apoi următorul aliniat vorbeste de hrana vegetală a omului (dealtfel sfinții au avut o hrană exclusiv vegetala, afară de Sf Spiridon care a mâncat și lactate fiind crescător de animale). Sf Antonie cel Mare zicea că plantele sunt vii dar nu au suflet, pe când animalele sunt vii și au și suflet dar nu au spirit. După i-a zis lui Adam să dea nume animalelor -- lucru care îl face încă și astăzi întrucât mereu se descoperă specii noi. De ce o fi făcut Dumnezeu întâi animalele și apoi pe om să fie mai presus de ele? După ce criterii?
5. Căderea lui Adam din Rai. După cum știm au mușcat din mărul din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului. Credeți că Dumnezeu Atoateștiutor care prin proroci a prorocit venirea lui Iisus, Apocalipsa s.a.? Sau nu ar fi pus pază heruvimi la Pomul Cunoașterii Binelui și Răului? Dumnezeu îl strigă pe Adam dar Adam și femeia lui erau ascunși. (Oare nu asta face omul care greșește? Se ascunde de a-și recunoaște greșeala? Dă bir cu fugiții, se dă la fund, merge pe burtă.) Dumnezeu: Adame, unde ești? Răspuns-a acesta: ” Am auzit glasul tău în Rai și m-am temut, căci sunt gol, și m-am ascuns!” ( Oare nu ați simțit niciodată un gol în suflet combinat cu temere când ați greșit?) Întrebat de greșeala lui Adam a dat vina pe Eva, iar Eva a dat vina pe șarpe. (Oare nu asta face omul păcătos care greșește? Nu caută el vinovați? Nu încearcă să se disculpabilizeze căutând vina în orice altceva înafară de el? Circumstanțe atenuante…dacă nu mă credeți vă invit o zi în sala de Judecată.)
A recunoaște greșeala este primul pas spre evoluție. (De ex. Marii tirani ai lumii aveau impresia că procedează corect și reușeau să îmbrace urâtul în discursuri frumoase găsind adepți în mulțime care credeau în ei. Hitler (deși se spune că Gobbels îi facea discursurile) Mao, Stalin, s.a.
După a recunoaște greșeala urmează căința -- durere a sufletului și regret pentru păcatele/greșelile săvârșite împreună cu hotărârea de a nu mai greși din nou (dex). Apoi urmează po-căința =mărturisirea păcatelor și făgăduința de îndreptare. “Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! “( Iezechel 33;11)
Ce se întâmplă când puterea cunoașterii ajunge în mâinile unui suflet rău? Oamenii au de suferit. Dacă noi am fi putut face lucruri doar cu puterea gândului sau a cuvântului -- câte rele nu am fi gândit sau spus la nervi când cineva ne-ar fi dezamăgit? Dar noi de câte ori nu l-am dezamăgit pe Dumnezeu?
Cât de Bun, Răbdător și Milostiv nu s-a arătat El?
Dacă luăm pildă din viața sfinților, putem observa că și ei au fost involuați și răi dar s-au îndreptat și mântuit. De exemplu Sfânta Maria Egipteaca -- muncită de păcatul desfrânări, s-a îndreptat. Sfântul Varvar -- fost tâlhar care s-a căit și îndreptat. Sfântul Ciprian care era vrăjitor și slujitor au duhurilor rele -- s-a pocăit și îndreptat. Lista e lungă. Numai că îndreptarea are un termen: pâna la sfârșitul lumii și conform Apocalipsei lui Ioan semnele sfârșitului deja au început. Atunci se va alege grâul de neghină, mlădițele roditoare de mlădițele neroditoare sau uscate.
P.S. Mărul are valoare de simbol și nu cred că se referă la sex -- pentru că altfel nu le-ar fi creat organe genitale.
Lotus, întrucât îmi place modul tău de a te raporta la divinitate, te rog, dacă binevoiești să îți exprimi și tu un punct de vedere legat de această ipoteză.
Elena, e lungă teza ta și deja ne-am lungit și noi.
Da, probabil te-ai plictisit de subiect sau te-am călcat de prea multe ori pe bătături cu ale mele commenturi și ai dezvoltat acum un mecanism de autoapărare. Și tu ai avut commenturi poate mai lungi decât commentul meu cu teza.
E prea lungă pentru o întrebare offtopic la un articol deja prea încărcat de comentarii. În plus, am obosit și eu.
*lumea a fost făcută în 6 zile de fapt, în a 7-a zi s-a odihnit.
Flames of Fire NU erau in starea lor primordiala in Raiul impostorului biblic, o zice in clar chiar Biblia si o spun si anticii : erau incarnati, erau deja oameni. Cand esti incarnat, dupa cum bine constati, ni se taie accesul la Flame of Fire ( la dialogul cu el si cu cunostintele lui ) si suferim o amnezie continua.
Deci Adam si Eva nu stiau cine sunt ei, insa il credeau pe impostorul biblic ca ar fi niste neajutorati si ca ei sunt … corpurile lor. Insa vine Satana, trimis de Fire God sa deschida ochii lui Adam si Eva, sa le dea informatia despre cine sunt ei si cum sa isi acceseze Flame of Fire ca sa isi aminteasca.
Scrie clar in Biblie si nu inteleg de ce toti faceti aceeasi confuzie om -- flame of fire
Cred că încep să înțeleg puțin din doctrina ta, Fire. Tu zici că îngerii decăzuți -- care erau duhuri sunt Flames of Fire. Au fost prinși în trup, întrupați și astfel ei au pierdut capacitățile lor de duhuri, respectiv accesul la cunoaștere, abilitatea de a se transporta cu viteza gândului, s.a.fiind închiși în această lume văzută creată de Dumnezeu și fiind nevoiți să se supună legilor acestei lumi create de Dumnezeu. Moartea fizică e ca un reset, primind o nouă viață de la zero.
Totodată susții că Dumnezeu e o fortă mai mică în Univers comparativ cu altele. Celelalte forțe denumite de unii “extraterestre” întrucât sunt din afara acestei lumi. Right?
Elena, pentru că la punctul 4 aduci vorba de Geneză şi ăsta-i un subiect foarte stufos, iar comentariile de aici au ajuns greu de urmărit, am adăugat un nou articol, în care să ne axăm discuţia pe primele două capitole ale Facerii. Articolul e aici -- http://ketherius.ro/2016/12/22/geneza-capitolul-1-si-2/. Hai să încercăm să lămurim aceste prime două capitole.
Eu dădeam search/căutare după dată, de ex: 2016-12-22 și cu next mă uitam prin cele noi.
Elena, eu nu am zis nimic despre ingerii cazuti.Te las pe tine sa descoperi de ce Flames of Fire au venit in universul asta si au dorit sa faca experienta. Nu si-au pierdut nici o capacitate, nici un acces la cunoastere, ba dimpotriva !
Eu sustin ca exista o singura sursa si aia nu e impostorul biblic ( ca el asa sustine si se lauda in fata oamenilor, asta e alta treaba ).
Fire, ai zis că “Insa vine Satana, trimis de Fire God sa deschida ochii lui Adam si Eva, sa le dea informatia despre cine sunt ei si cum sa isi acceseze Flame of Fire ca sa isi aminteasca.”- dacă. Fire God voia să îi scape de Dumnezeu, de ce nu a făcut-o dacă e mai puternic și mai cunoscător? Ce l-a oprit totuși să facă acest lucru pe față?
De ce îi lasă pe acești Flames of Fire încarnați în amnezie continuă?
De buan seama ca daca ar fi vrut, ar fi putut sa-i elibereze pe Adam si Eva din prizonieratul impostorului biblic, insa nu face sens : ar fi putut din capul locului sa nu ii lase sa intre in puscaria impostorului biblic si gata povestea !
Te las pe tine sa te prinzi de ce le-a adus informatia despre cum sa se elibereze, dar nu i-a eliberat. Ideea e sa intelegi singur, ca mura in gura nu functioneaza.
[…] că a devenit greu să urmărim cronologic comentariile la articolul “Crede şi nu cerceta“, vin cu o nouă postare în care propun să ne rezumăm dezbaterea la primele două capitole […]
Analogia ta e interesantă.
Mulți ziceau că preoții au manipulat creștinii înlocuit în doctrină: reîncarnarea și conceptul de karmă, lăsând doar conceptul de “păcat ștrămoșesc”, “păcat” și “ispășirea păcatelor” și creând așa un fel de confuzie și lăsând totul în ceață.
În plus Dumnezeu e Duh și nu îl vedem.
Dacă ar fi totul clar, oamenii nu ar evolua natural. Ci forțat. Nu ar face rău de frică să nu li se întoarcă în alte vieți. Ar face milostenie nu pentru că ar empatiza cu cel ce nu are și nu poate avea (din diverse motive: că e muncit de duhul trândăviei sau că e neînzestrat mintal sau fizic).
Dumnezeu s-ar putea materializa și s-ar impune cu forța, să îi slujim de frică, ne-ar putea vorbi. Tuna și fulgera de să ne ascundem ca șoriceii…dar nu o face. Dacă mamele ar știi că ele ajută un alt suflet să se reîncarneze ca să evolueze? Cred că unele lucruri e mai bine a fi tăinute și în ceață. În plus mulți ar amâna crucea mântuirii pentru alte vieți căci păcatul e dulce…
[…] *Articol scris în glumă şi inspirat de comentariul lui Ketherius. […]
[…] urmare a unei serii de articole pe teme religioase și filosofice deschisă de Cudi anul trecut cu Crede și nu cerceta, am început să scriu acolo ușor în alt stil și despre alte lucruri, ce până atunci […]