Hamsterii – rozătoare mici, pufoase, adorabile și inteligente. Vi-i puteți imagina în postura de canibali atinși de demență? Nici eu.
Ei bine, deoarece, în habitatul lor, cultivarea industrială a porumbului a înlocuit varietatea de plante ce erau cultivate înainte, dieta hamsterilor s-a transformat din diverse grăunțe, rădăcini și insecte în aproape exclusiv porumb.
O dietă ce constă din porumb și atât conține aproape zero proteine și la fel de mult niacin (vitamina B3). Pe scurt, lipsa de niacin duce la simptome de demență, iar lipsa cronică de proteine produce un puternic impuls de a le lua de oriunde le poate găsi. Iar pentru un hamster, cea mai aproape și accesibilă sursă de proteine sunt puii abia născuți.
Dacă dieta de porumb este atât de săracă în nutrienți, de ce mâncau aztecii și alți amerindieni atât de mult porumb? Păi nu este, dar pereții celulelor de porumb sunt greu de atacat de aparatul nostru digestiv și noi eliminăm nutrienții aproape neatinși.
Aztecii puneau cenușă în apa în care fierbeau porumbul, proces numit nixtamalizare, crescându-i valoarea nutrițională și îmbunătățindu-i aroma. Europenii au preluat porumbul, dar nu și obiceiul aztecilor. Ca urmare, europenii ce au adoptat porumbul ca alimentație de bază au suferit mult de pe urma pelagrei, boală ale cărei simptome includ demența.
Canibalismul, de asemenea, este o reacție normală de adaptare la o dietă fără proteine. Un caz asemănător în reprezintă populația Maori din Noua Zeelandă: după ce au eliminat păsările gigantice și celelalte surse importante de proteine, în criza alimentară ce a urmat, aceștia au recurs la canibalism. Canibalismul lor a început acum multe de mii de ani și a durat până i-au dezvățat colonizatorii englezi.
Studiul a fost inspirat de scăderea dramatică a populației de hamsteri în zonele Europei de Vest în care porumbul este o monocultură la scară industrială.
314 Comments
Firește, nu poți rupe lanțul trofic vital. Vegetarianismul și veganismul sunt forme ale manipulării cu succes. Funcțioează la fel de bine ca știrea că băncile au scăzut dobânda la depozite. Nu ne mai preocupă nimic altceva.
Cineva mi-a citat azi, la telefon, din Einstein:
„Coincidența este felul lui Dumnezeu de-a rămâne anonim.”
Și, recunosc, m-a întors pe dos.
Mi-am amintit de discuțiile de pe aici pe tema vegetarianismului, respectiv acolo unde Lotus și Elena susțineau că dumnezeu ne-a spus că trebuie să fim vegetarieni:
“Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.
30. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.”
Dincolo de imposibilitatea de a-mi imagina dieta vegetariană a animalelor de pradă, mă încearcă râsul când mă gândesc la bunul Abel, ciobanul. Oare ce iarbă, sămânță sau fruct creșteau între coarnele caprelor sau în ugerele oilor lui Abel?
“Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui;
5. dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata.”
Țeapă!
Well, poate cel mai transfigurat mod de a te raporta la corpul fizic este să-l vezi ca pe un templu al divinului. În această lumină, dacă la carne nu poți (vrei) să renunți, cel puțin ai putea reduce, teptat, țigările! 😛
Cudi, tot ziceai că ai urmãrit documentarul “apa are memorie”, îți recomand o carte, pe care o găsesti online integral dar, în primă fază citește cele 20 de pg oferite gratis de librăriile online: “Se întorc morții acasă” -- Constantin Costel Ciomâzgă. În ciuda titlului e o carte scrisă de un jurnalist adevărat, cu talent la scris, o carte care nu te lasă să o lași din mână până nu o termini. 🙂
Dacă nu o găsești, o am eu pdf.
O să țin cont, Elena. Iar cei care nu știu despre ce documentar vorbim noi aici (și care merită timpul vostru), e vorba de ăsta -- https://www.youtube.com/watch?v=NZmEaTkTc90
Cudi, mă gândisem atunci la comentul tău dar deja mă ironizase Renata că în orice discuție îl pomenesc pe “pruncul Iisus” deși nu îmi amintesc să-l fi pomenit ca prunc, așa că îmi pierise brusc cheful și inspirația atunci să-ți formulez un răspuns/o părere. 🙂
Sper că îți amintești discuția de la Geneză, Dumnezeu le dăduse o singură “poruncă” și le spuse ce să mănânce “Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.” cum bine ai precizat și tu în coment, ei fiind ispitiți au mâncat altceva decât le-a zis Dumnezeu și au mușcat din “fructul oprit”. Astfel că au fost alungați din Eden (practic li se terminase cu Edenul) dar nu înainte de a le face haine din piele de animal. Bine, haine din piele și cu carnea ce-au făcut? Nu cumva carnea le-a fost “fructul oprit” mâncat? Încălcase prima și singura poruncă și anume să mănânce semințe, fructe, etc. Deci prima lor abatere, primul nod, e mâncatul greșit. Au devenit carnivori, etc.
Următoarea etapă a oamenilor cu Cain și Abel care nu sunt copii biologi ai lui Adam și Evei (cuplu primordial) ci arată că sunt urmași urmașilor celor creați de Dumnezeu ca bărbat și femeie. Unul era agricultor și unul crescător de animale. Căci erau și carnivori de când purtau haine din piele de animal pe care ei și le-au făcut, inspirați de Dumnezeu (Duh).
“5. dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata.”
Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a privit cu doi ochi mari și albaștrii care străluceau de bucurie și plăcere spre jertfa lui Abel. Ci faptul că lui Abel i-a dat prosperitate și animalele lui s-au înmulțit și îi mergea bine pe când lui Cain nu prea i-a ieșit producția per hectar, cum se zice. Acest lucru a stârnit în Cain invidia/ zavistia și l-a ucis pe Abel. Și astăzi ÎNCĂ acest motiv se mai află la baza unei crime.
“7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!””
Vorbele înțelepte ale lui Dumnezeu trimise lui Cain în gândire.
“11. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
12. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ”. -- karma (energia) care rămâne și se acumulează în urma păcatelor
13. Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: “Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta.
14. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide”.”
La 14 e un adevăr mult mai profund, păcatele mari adunate îl fac pe om să se ascundă și să se îndepãrteze de Dumnezeu și de credințã și în final îi este menit omului să plătească pentru păcatele sale (chiar de le amână ca păcate strămoșești care zac în karmă până când omul va fi pregătit, căci Dumnezeu nu dă omului o cruce mai grea decât poate el duce) până la îndreptare. 🙂
Mărul (din care a mușcat cuplul primordial) e un fruct care are o simbolistică aparte (în cărți scrise după studiile unora). Ia un măr și taie-l în două dar invers, coada fructului să fie în lateral dreapta. Apoi dacă te uiți în interior vei vedea o stea în cinci colțuri -- pentagrama ezoterică -- iar la exterior poate aduce cu o inimă roșie (dacă e măr roșu, căci mărul sălbatic e la origine roșu) 🙂
Renata, eu cred că simplifici lucrurile. Sigur, într-un fel, ai dreptate: orice reclamă la un produs vegetal este o încercare a firmei în cauză de-a și-l vinde, și e posibil ca cei care-l produc să fie omnivori. Dincolo de asta, există filozofii cu vechime de mii de ani care propun o alimentație fără carne. În India de exemplu e oarecum tradițional. Nici creștinismul nu-i complet străin de asta, dacă ne gândim la post. Așa că e greșit să reduci până la urmă un mod de viață la manipulare.
Eu sunt adeptul unui regim ovo-lacto-vegetarian, care include orice aliment ce nu implică sacrificarea unei vieți.
Şi plantele sunt vii. În plus, ca să apuce să le mănânce ei, oamenii “sacrifică” “dăunătorii”: insecte, rozătoare…
Mai ucizi şi o grămadă de microbi, viruşi şi bacterii când iei medicamente şi când faci curăţenie. Sunt ucise şi bietele muşte, şi sărmanii ţânţari…
Fără să ucizi nu poţi trăi. Asta e “nemilostiva lege a firii”.
Așa este, trebuia să fi scris „sacrificarea unei vieți animale”, am văzut cu o fracțiune de secundă înainte să dau click pe Post Comment, dar mi-a fost lene să revin.
La articolul precedent am discutat destul de mult despre conștiința oamenilor, animalelor și a plantelor, comparativ. Din punctul meu de vedere, dacă tot omori ceva, cel mai bine e ca ființa ucisă să aibă un nivel de conștiință cât mai redus. Astfel, uciderea unui om este mai gravă decât uciderea unui animal, care este mai gravă decât uciderea unei plante, care este mai gravă decât uciderea unui microb. În plus, unele plante nu mor când le culegi rădăcina, tulpina sau fructele, ci se regenerează. Elena zicea că nici măcar nu simt durerea, ca animalele.
În sfârșit, a pune un gard electric pe care scrie „Proprietate privată, nu intrați!” (echivalentul stropirii cartofilor, de exemplu) nu te transformă într-un criminal. Iar muștele le poți prinde în ceva și arunca frumos afară. În plus, este un subiect separat. Argumentarea ta e ca și argumentarea unui elev care, întrebat de diriginte de ce-a chiulit la ora de mate, răspunde: „Păi și Ionescu a chiulit! Chiulitul este în firea elevului!”
Dacă te uiți microscop, da, în fiecare secundă sistemul tău imunitar elimină probabil sute de mii de microbi. Totuși, asta nu face uciderea animalelor mai puțin sângeroasă. În particular, n-o face o soluție la fel de morală ca vegetarianismul. Decât dacă nu mai vezi pădurea din cauza copacilor.
Da, exact, mâncatul cărnii e în firea omului. Vânează din vremuri preistorice. Şi cine-a decretat că e imoral să ucizi ca să mănânci? Există un lanţ trofic pe care vegetarienii l-au dat uitării.
E imoral să mănânce leii gazele, vulpile iepuri, pisicile şoareci şi aşa mai departe? Sunt animale, ca şi noi, şi se hrănesc cu ceea ce le este prielnic, fiindcă aşa au fost create.
Dar am văzut că eşti căpos şi-o ţii morţiş pe-a ta, până-n pânzele albe, iar eu n-am chef să-mi pierd toată noaptea bătând pe-aici apa-n piuă. Mi-am spus părerea, am luat notă de a ta, hai pa!
:)) Răspunzându-ți în oglindă, aș putea să-ți zic că amândoi suntem căpoși, dar numai unuia dintre noi se pare că i-a sărit țandura. 🙂
Moralitatea nu se circumscrie lanțului trofic, obiceiurilor și istoriei. De exemplu, istoria ne-a arătat că a existat întotdeauna o elită care i-a ținut pe restul oamenilor în sclavagism (fie direct, în antichitate, fie subtil, astăzi, în așa-zisa democrație). Asta nu înseamnă că sclavagismul e moral. Pe raționamentul tău, dacă naufragiem pe o insulă pustie și nu avem hrană, este perfect admisibil să-ți dau în cap și să te omor, hrănindu-mă cu ce îmi este prielnic.
Ce drept ai tu să iei viața unui animal?
Uite cum nu mă laşi să dorm, Lotusule. M-a pus naiba să mai arunc ochii pe aici înainte de culcare. 🙂
Moralitatea se schimbă în timp şi spaţiu. Legile morale sunt creaţia omului. Aici şi acum e moral să mănânci carne.
Şi instinctul de supravieţuire îţi dă dreptul să mănânci carne, care, orice aţi spune voi, vegetarienii, îi e necesară organismului uman, fiindcă omul nu e ierbivor (vezi ce zicea Ketherius, pe aici, pe undeva, n-are rost să reiau eu).
Iar instinctul de perpetuare a speciei îţi dă dreptul să treci la canibalism în caz de forţă majoră. Decât să moară toţi, mai bine să supravieţuiască unii, cei mai puternici, evident.
Legile firii sunt mai presus de legile omului.
Fiindcă tot pitrociţi Biblia pe aici, uite că până şi D-zeu le-a dat oamenilor dreptul să mănânce animale: “Grăiţi fiilor lui Israel şi le ziceţi: Iată animalele pe care le puteţi mânca din toate dobitoacele de pe pământ:…” (http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=47&cap=11)
Chapeau, clonă! I-ai ciuruit 😀
Clonă, tu spui că moralitatea se schimbă în funcție de timp, spaţiu și conjunctură, în timp ce legile firii, între care incluzi instinctul de supraviețuire, sunt mai presus și îți dau dreptul la orice.
Aici ne aflăm pe poziții ireconciliabile. Deoarece eu consider că legile morale sunt mai presus de orice și ar trebui să fie respectate în orice conjunctură. Cu alte cuvinte, eu nu mi-aș putea găsi o justificare morală actului de a te omorî, indiferent cât de pustie ar fi insula pe care ne-am afla și cât de foame mi-ar fi. Înțeleg că, în acea ipostază, eu aș fi cel omorât de voi, adică de tine sau de Ketherius, care te-a aprobat.
Ce ziceai, Cudi, cu moralitatea ateilor, care poate fi la fel de adând înrădăcinată în ființă ca cea a unui om care crede în Dumnezeu?
Bineînţeles că ne aflăm pe poziţii ireconciliabile, Lotus, aşa cum mă aflu pe poziţii ireconciliabile cu un musulman care susţine că legile moralei îi permit să-şi ia mai multe neveste.
“MORÁLĂ, (3) morale, s. f. 1. Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli, DETERMINATE ISTORIC ŞI SOCIAL, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică.” (DEX 2009)
După cum am mai spus, în societatea în care trăim acum noi, europenii şi nord-americanii, consumul de carne nu încalcă principiile morale, nici pentru atei, nici pentru creştini, evrei sau musulmani. Dar într-o comunitate a vegetarienilor şi/sau veganilor o face, indiferent de apartenenţa lor religioasă. Nu amesteca ateismul aici.
Cât despre insula pustie, acolo s-ar putea să nu existe plante comestibile în cantităţi suficiente, sau să nu ştii ce plante sunt comestibile. Mă întreb dacă, în condiţiile astea, ai prefera să mori încet, mestecând iarbă ca să-ţi înşeli foamea, sau să pescuieşti şi să vânezi. Dacă susţii acum că ai alege prima variantă, nu te cred. E uşor s-o spui când stai la adăpost, într-un oraş sau sat bine aprovizionat cu de-ale gurii.
Şi gata, orice ai mai adăuga (pe tema asta), n-am de gând să-ţi mai răspund, n-are rost să discutăm în contradictoriu la nesfârşit.
Păi nici nu mai intenționam să discut cu tine în contradictoriu despre vegetarianism. Cât timp ne aflăm pe poziții ireconciliabile cu privire la morală, degeaba discutăm despre orice derivă din aplicarea moralei în practică, că vom ajunge, evident, la concluzii diferite. Aici ai dreptate.
Nu am dat-o cotită ci am corectat o afirmație de-a ta. Iar acum corectez o alta: faptul că există numeroși oameni care sunt vegetarieni contrazice generalizarea ta că nu ne putem mulțumi numai cu vegetale. Corect ar fi fost să spui că tu nu te poți mulțumi numai cu vegetale. Pentru că există oameni care se pot.
Comentariul imediat de deasupra l-am pus greșit aici, trebuia mai jos.
Renata, ți-am răspuns, dar am plasat comentariul aiurea, mai jos. Uite-l aici: http://ketherius.ro/2017/01/29/cine-i-mic-si-canibal/#comment-8768
Eu știam demult de cenușă și când i-am zis întâmplător asta unei prietene mi-a pus cuvântul la îndoială până nu i-am pus o pungă de făină sub nas și am rugat-o să citească cu glas tare.
NORMĂ -- cu privire la fabricarea, conţinutul, ambalarea, etichetarea şi calitatea făinii de grâu destinate comercializării pentru consum uman.
Art. 2. -- (1) Făina de grâu este produsul obţinut prin măcinarea grâului după o prealabilă curăţare.
(2) În funcţie de conţinutul de cenuşă făina de grâu se clasifică şi se defineşte în următoarele grupe, astfel: […]
Și acest lucru cu cenușa se aplică și la mălai (porumb), orz, ovăz, secară, boabe etc. etc. iar conținutul este prevăzut prin legislație, proceduri, norme.
Elena, în postul lui Cudi, subiectul nu e cenușa, dacă filtrează bine sau nu prefabricatele din bob care seamănă cu pruncul iisus înfășat, Ci că populații de animale consumatoare de proteină animală recurg la canibalism (se mănâncă unii pe alții) ca să respecte contractul cu supreaviețuirea speciei, în vecii vecilor, amin.
Uneori ești atât de dulce, simulând fetița blondă cu ochi albaștri si fundă albastră în păr care evită tema, că-mi vine să te pun pe eticheta cutiei de lapte praf sănătos, cel mai bine-vândut din lume. 🙂
Renata, și tu esti adorabilă uneori, dar ai citit cu atenție articolul postat de Ketherius? În special partea aceasta:
“Aztecii puneau cenușă în apa în care fierbeau porumbul, proces numit nixtamalizare, crescându-i valoarea nutrițională și îmbunătățindu-i aroma. Europenii au preluat porumbul, dar nu și obiceiul aztecilor. Ca urmare, europenii ce au adoptat porumbul ca alimentație de bază au suferit mult de pe urma pelagrei, boală ale cărei simptome includ demența.”
Da, am citit, dar problema rămâne canibalismul. Dacă schimbi metrica unei melodii, timpii accentuați iau locul celor neaccentuați, aproape că ai de-a face cu un motiv melodic original. Noroc că există softurile astea, antiplagiat. 🙂
După ce ți-ai dat seama? După titlul articolului? Se pare că tu ești unul din acei consumatori care citesc pe etichetă denumirea produsului “Brânză de capră” dar uită să se uite pe etichetă cât % lapte de capră conține (sub 10% uneori) și că de fapt are și lapte de vacă, zer, agenți de îngroșare și alte prafuri care merită luate în seamă în alegerea unui produs.
Creierul e in organ foarte complex și atunci când el nu găsește în alimentele pe care stomacul le digeră sustanțele nutritive necesare dă sentimentul de foame, sau, în timp, dă erori.
De exemplu obezii care mănâncă junk food și de abia se ridică de la masă că lor iar le este fomică deși papă câte o găleată de aripioare crocante și/sau picante la o masă. Junk food -- https://en.m.wikipedia.org/wiki/Junk_food. (eu nu pot pune hiperlink, scuze)
Acești obezi mănâncă multă carne, chifle, aripioare, burgări, cum se explică că creierașul lor le dă eroare și le indică sentimentul de foame? De ce crezi că nutriționiștii recomandă o alimentație sănătoasă? Ce crezi că înseamnă acest lucru? More meat?
Elena, obezitatea nu se datorează consumului de carne. Iar junk food nu se referă la carne ci la mâncarea săracă în nutrienți și bogată în grăsimi și zahăr. Cartofii prăjiți sunt junk food, conopida pane este junk food, înghețata este junk food, dulciurile, prăjiturile, plăcintele, băuturile acidulate dulci, cerealele îndulcite pe care le pui în lapte sunt junk food. Dacă nu îmbraci carnea într-o crustă din făină, ou și altele (pane-ul) și nu o prăjești în ulei, nu este junk food. O fierbi sau o bagi frumos la cuptor, ai grijă cu ce o asociezi în farfurie și, iată, mănânci sănătos. Deci problema acelor oameni din exemplul tău nu este că mănâncă o cantitate mare de carne, ci faptul că aleg să o mănânce într-o formă nesănătoasă.
Cudi, am vrut să subliniez, că chiar și atunci când consumi carne poți avea carențe alimentare și că uneori vegetarienii cu o alimentație studiată se pot alimenta mai corect și sunt mai sănătoși. Semințele de susan au muuult mai muuult calciu decât laptele, de exemplu. Faptul că mănânci carne crescută în regim industrial, animale cărora deși nu li se administrează hormoni de creștere, îi conțin în cantitãți foarte mari pe care noi îi preluăm (cu consecințe destul de grave asupra unei dezvoltări armonioase și asupra sănătății, de exemplu nu știu dacã ai auzit despre fetițe cu sâni la 3-5 anișori și care au intrat la pubertate deja) pentru că sunt animale cu o creștere rapidă care sunt sacrificate când aceste animale produc în mod natural hormoni de creștere. Pui sacrificați la 20 zile, 30 de zile (vorbim de randament) porci între 3-6 luni maxim, vite la fel. În plus alimentația animalelor nu este una naturala, ci una gânditã special pentru a-l face să creascã ceea ce scade drastic calitatea cãrnii. E un subiect destul fe vast.
Bunicul îmi zicea că pe bogul de grâu e chipul lui Isus. Acum, după atâta timp, în plină ascensiune a alimentelor modificate genetic, înclin să-i dau dreptate.
Elena, problema e dieta cu prea puţine proteine, adică fără carne, o nenorocire pentru organismul omului, care n-are nici stomac, nici dentiţie de erbivor şi pe care Dumnezeul căruia i te închini l-a făcut omnivor.
Şi, dacă nesocoteşti lucrarea lui Creatorului sau a naturii, consecinţele sunt dezastroase, se poate ajunge până la canibalism, cum a spus aici Ketherius.
Lasă-i pe obezi în pace, că nu ei sunt subiectul principal al discuţiei.
Iar alimentaţia sănătoasă e o alimentaţie echilibrată, care conţine alimente de natură vegetală şi animală deopotrivă, dar niciunele în exces. Vegetarianismul și veganismul sunt ceea ce a spus mai sus Renata (unul dintre acei consumatori cu mintea limpede).
Mulțumim pentru comentariu, clonă fără nume. Sunt de acord cu tot ce ai spus.
O dietă cu prea puține proteină nu înseamnă o dietă fără carne. Îți poți lua proteinele și din alte alimente.
Le poţi lua, dar nu în aceeaşi cantitate. Iar lipsa cărnii din alimentaţie nu e recomandată şi din alte motive.
http://nutritie.bio/sanatate/carne-nutrienti-creier-vitamine/
Din ce-am citit pe aici, am dedus că eşti vegetarian. Dar asta nu înseamnă şi că ai ales soluţia optimă. 😛
Cred că marea majoritate a nutriționiltilor susțin consumul de carne. Dar, într-o lume întoarsă cu susul în jos, adică materialistă (eu de exemplu cred și în reîncarnare), faptul că oamenii de știință au ales carnea nu înseamnă și că au găsit soluția optimă. 😛
Nu oamenii de ştiinţă au ales carnea. Oamenii o mănâncă dinainte de a şti ce e aia ştiinţă. Şi nu o mănâncă numai oamenii.
Vegetarianismul și veganismul sunt de dată relativ recentă şi reprezintă exact ceea ce a spus Renata în primul comentariu.
Însă dacă tu eşti de altă părere, n-ai decât să ţi-o păstrezi, aşa cum mi-o păstrez şi eu pe a mea. Nu ţin să convertesc pe nimeni, fiecare e liber să doarmă cum îşi aşterne.
Well, creștinismul e de dată recentă? Sigur, creștinul nu se poate abține de la consumul cărnii, dar i se propune postul măcar două zile pe săptămână și înaintea unor sărbători mari. În India vegetarianismul este parte a multor filosofii locale. Deci nu-i de dată recentă peste tot.
Cum am mai spus, omul vânează din epoci preistorice. Se hrănea cu carne cu mult înainte de apariţia filozofiilor locale indiene şi a creştinismului. Când nu filozofa, mânca exact ce-i cerea organismul să mănânce.
Noapte bună!
Știm că a mușcat din măr cu poftă!
Noapte bună! 🙂
Clono, dacă ai dreptate și primii oameni au fost carnivori, atunci foarte bine: mai evoluează omul. Tot primii oameni dormeau în peșteri și se înveleau cu piei de animale. Sper că nu propui același lucru.
Omul a evoluat, Lotusule, evident, dar nu în ceea ce priveşte alcătuirea şi funcţiile corpului său. Astea au rămas la fel. Acum are nevoie de aceleaşi alimente care îi erau necesare când trăia în peşteri. Aşa cum are nevoie şi să meargă la privată, acum, la fel ca şi atunci. A evoluat privata, acum îi zice WC, dar omul evoluat lasă în ea exact aceleaşi chestii duhnitoare ca strămoşii săi morţi de multe mii de ani.
Elena, poţi muşca din măr şi din friptură cu aceeaşi poftă. Nu înseamnă că, dacă eşti înnebunit după mere, nu-ţi place şi nu-ţi prieşte carnea.
Voi, vegetarienii, n-aveţi decât să trăiţi cum vreţi, dar nu vă străduiţi să demonstraţi că voi sunteţi ăia normali, buni, drepţi şi milostivi. E absurd să ne spuneţi nouă, celorlalţi, că suntem imorali fiindcă mâncăm ceea ce e firesc să mânânce o fiinţă omenească.
Nu ți-am zis că ești imorală pentru că mănânci ceva, ci pentru că omori o ființă vie.
Mi-am adus aminte că aici nu m-am uitat cum ai dat-o cotită. 🙂
Ca să mănânc ceea ce e firesc să mănânc e nevoie să moară o fiinţă (evident că una vie, nu una deja moartă 😛 ), aşa că treaba e implicită. Organismul uman are nevoie de carne (aşa cum are nevoie de oxigenul care îl distruge pe îndelete), iar carnea nu creşte în copaci. O fi vorba de vicii de proiectare, de zei/extratereştri/etc malefici, de raţiuni divine care ne depăşesc puterea de înţelegere, de altceva? Cine ştie?
Cert e că nu ne putem mulţumi nici numai cu vegetale, nici numai cu carne. Pentru că suntem omnivori (nu imorali). Ceea ce numim Dumnezeu ne-a proiectat aşa şi, dacă eşti credincios, cum spui, ar trebui să accepţi asta, nu să-ţi imaginezi că ştii tu mai bine ce se cade să facem şi ce nu.
Nici ateii n-ar trebui să se creadă mai deştepţi decât “mama natură”. 😛
Nu am dat-o cotită ci am corectat o afirmație de-a ta. Iar acum corectez o alta: faptul că există numeroși oameni care sunt vegetarieni contrazice generalizarea ta că nu ne putem mulțumi numai cu vegetale. Corect ar fi fost să spui că tu nu te poți mulțumi numai cu vegetale. Pentru că există oameni care se pot.
“Dar Duhul spune lamurit caa,în vremurile din urma,unii se vor lepada de credinta,ca sa se alipeasca de duhuri înselatoare si de învataturile dracilor,abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni,însemnati cu fierul rosu în însusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si întrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul.
Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat,daca se ia cu multumiri; pentru ca este sfintit prin Cuvântul lui Dumnezeu si prin rugaciune.” (1 Timotei 4:1-5)
“Nu ce intra în gura spurca pe om,ci ce iese din gura,aceea spurca pe om.” (Matei 15:11)
“Nu întelegeti ca orice intra în gura merge în pântece apoi este aruncat afara ,în hazna ?
Dar ce iese din gura vine din inima si aceea spurca pe om. Caci din inima ies gândurile rele,uciderile,preacurviile,curviile,furtisagurile,marturiile mincinoase,hulele…”(matei 15:17-19)
Bine zis.
Știți ce este impresionant la Iosif? Date fiind greșelile de redactare ce se strecoară printre versetele citate, trag concluzia că Iosif nu le ia cu copy și paste de prin bibliile de pe net, așa cum facem noi, ci le redă din capul lui sau având biblia fizică la îndemână și pe care o cunoaște foarte bine, astfel încât găsește rapid ceea ce caută.
Iosif, mulțumim.
Subiectul articolului are mai multe fațete. Una dintre ele este aceea că un animal omnivor trebuie să mănânce și carne, ca dovadă că multe populații de mamifere (inclusiv oamenii) au recurs la canibalism când au rămas fără sursă de proteine. La micuții hamsteri de care vorbesc, impulsul canibalistic nu s-a manifestat decât când lipsa de vitamina B3 a dus la demență. Studiul citat arată că hamsteri cu aceeași dietă (exclusiv porumb), dar cu supliment de niacin, nu au apelat la canibalism.
Alt aspect este acela că nu te pui cu dieta animalului. Fiecare specie are nevoie de o anume cantitate de carbohidrați, de proteine, de vitamine, de grăsimi etc. Dacă nu o primește, sănătatea animalului slăbește și acesta ajunge să se îmbolnăvească.
O a treia fațetă este că omul este proiectat să fie omnivor. Mai exact, nu este proiectat să fie ierbivor. Rumegătoarele rumegă iarba toată noaptea și au patru camere în stomac (sau au patru stomacuri unite) pentru a putea digera celuloza din plante. Oamenii nu au un aparat digestiv care să poată digera celuloza din iarba, punct. Pentru a fi vegetarieni, oamenii trebuie să găsească o sursă alternativă de proteine. E drept, există legume care au conținut ridicat de proteine, dar nu se compară cu carnea. Și nu cred că cineva poate mânca juma de kil de morcovi și juma de kil de dovlecei cu aceeași poftă cu care mănânc eu 3-400 de grame de filet mignon.
Al patrulea aspect este acela religios. Doamne-Doamne cică ne-a zis să mâncăm iarbă și semințe, dar ne-a făcut ca pe el, adică omnivori (după stomac și dinți). Poate râde de noi, poate s-a ramolit, poate cel care ne-a spus ce să mâncăm nu este același cu cel ce n-a făcut. Fapt este că există vegetarieni. Avem și vecini vegetarieni, am și colegi de serviciu vegetarieni, par relativ sănătoși și au o dietă foarte variată. Vecinii își macină propriul grâu și iși cresc legumele în grădina din spate. Deci se poate, dar cu efort semnificativ.
Mai există și aspectul chic sau new age: șarlatani autointitulați nutriționiști vin și încearcă să îmbrobodească pe creduli cum că o alimentație ce nu exclude carnea le-ar fi fatală.
Totuși esența articolului a fost alta: creșterea industrială a porumbului (pentru biodisel, că de ce să nu facă și marii latifundiari un ban frumos, ca și companiile petroliere, nu?) are efecte asupra mediului înconjurător. Pe de o parte prin obosirea solului prin monocultură, pe de o parte prin distrugerea ecosistemului prin chimicalele folosite. Credeți că hamsterii au renunțat să mai mănânce insectele aducătoare de proteine dintr-un moft? Nu, erbicidele și insecticidele aplicate pentru a proteja porumbul au eliminat plamtele și insectele ce alcătuiau alimentația hamsterilor, lăsându-le numai boabe de porumb ce cad pe jos. Lăcomia omului distruge natura în moduri nebănuite și eu arătam doar unul dintre ele.
Bine zis “şarlatani”.
Am avut (şi încă mai am) rude care au trăit peste 90 de ani mâncând carne pe săturate.
K, sunt de acord că lăcomia distruge solul, poluează apele (pânză freatică, alte lacuri și râuri din apropiere), aerul pe care îl respirăm, chiar am citit un studiu care spunea că la țarã unde altãdată aerul era mai curat decât la oraș, sunt mai dese cazurile de astm și alte boli dezvoltate de aparatul respirator. Nu mai vorbim de insecte, căci o dată cu dăunătorii mor și polinizatorii naturali și alte insecte benefice.
Mă întreb doar (deși clar cercetătorii poate că au dreptate și concluzia lor e una avizată, bazându-se pe o vastă experiență, cunoștințe de specialitate, studii, etc) dacă nu cumva faptul că hamsterii își ucid puii nu o fac neapărat din canibalism ci ca un avort animalic, pentru a-și proteja resursele de hrană și așa insuficiente. La alte specii e cunoscut faptul că din aceeași specie omoară puii unui alt cuplu (fărã a consuma carnea), pentru a proteja resursele, se crede, sau masculii mai omoară puii altor masculi, sau femela cangur în caz de seceta nu își mai hrănește puiul care moare de foame, și puiul nenăscut este oprit din evoluție, pe care o poate relua la un moment dat. În natură se întâlnesc multe situații bizare. Canibalismul este întâlnit la mai multe specii, nu contest că hamsterii nu ar putea fi canibali în caz de penurie alimentară. De fapt ei conform religiei sunt animale necurate (sunt rozătoare și nu au o dietă strict ierbivoră).
Nu era o modalitate de control al populației, din păcate. Puneau puii în magazia cu grăunțe și, mai târziu, când le era foame, îi mâncau. N-am zis de la început, ca să nu intrăm în detalii nașpa.
M-am gândit că demența o pot pune pe seama consumului de carne din aceeași specie (hamster) ca în cazul vacii nebune (care era provocată de nutreț cu resturi de carne de vacă, de ex. ugerul nu se poate vinde dar era măcinat și refolosit în nutreț).
Majoritatea pământenilor avem unele mutații genetice care ne protejează de boală în caz de mâncăm carne de om, una din mutații este M129V, astfel se explică cum supraviețuitorii unui accident aviatic care a eșuat în munți au supraviețuit consumând carne de om, sau mesenii unui rusoaice nebune care a gătit preparate din carnea soțului ei, deși în Papua Noua Gunee, băștinașii canibali au dezvoltat o boală denumită Kuru (când prin anii 50 unele triburi mai mâncau carne de om, azi o fac excepțional sub forma unui ritual).
Elena, tu ai citit ce am scris?
Porumb gol => demență și canibalism.
Porumb + vitamina B3 => normalitate
Lipsa vitaminei B3 e ceea ce cauzează demența și canibalismul.
În PNG se practica canibalismul religios -- decedatul nu ajungea în versiunea lor de paradis dacă nu era mâncat în întregime de rude. Prin consumarea creierului se transmitea prionul ce cauzează boala râsului, boală 100% mortală. Boala a fost eradicată după ce niște cercetători au arătat legătura cu canibalismul și autoritățile coloniale franceze au interzis practica.
Așadar, în PNG nu canibalismul a produs boala. Boala are cauza ei și canibalismul o propaga de la un om la altul, era vectorul de transmitere al bolii.
Am înțeles, sã trăiți!
Deci cei care nu consumă carne, aveți grijă să consumați cumva Vit B3! 🙂
S-a înțeles, Lotus? 🙂
Când zici că omul este proiectat pentru o dietă omnivoră, faci o comparație între el și ierbivore. Dar vegetarianismul nu implică să consumi doar iarbă. Dacă chiar vrei, ar trebui să faci o analiză comparativă a tubului digestiv la om, carnivore, ierbivore și animale care în afară de carne consumă cam orice.
Lotus, chiar dacă știu că vei găsi motive să ignori evidența, uite aici două surse ce analizează comparativ aparatul digestiv al oamenilor, al carnivorelor și al erbivorelor:
-- http://www.second-opinions.co.uk/carn_herb_comparison4.html
-- http://www.raising-rabbits.com/carnivore-digestive-system.html
Nu intenționez să ignor evidența, de vreme ce sunt sigur că ea nu îți dă dreptate. Dar nu m-am prins prea tare deoarece ar trebui să îmi aloc ceva timp sprea a mă documenta. Ți-am propus asta eventual ca temă de viitor, pentru un subiect separat, când om avea amândoi (sau toți) timp. Momentan însă, eu mă rezum la a spune că nu cred că omul este proiectat spre a fi carnivor.
Lotus, ai dreptate, nici eu nu cred că omul a fost făcut să fie carnivor. Cuvântul cheie este omnivor.
Despre creșterea porumbului OMG intensiv pentru biodiesel în SUA, a existat și un scandal chiar când mexicanii nu aveau ce mânca iar vecinii lor făceau bioetanol. Același scandal a izbucnit și la bursa de la Rosario cu soia importată de China (lider mondial importuri și exporturi, cel mai mare consumator de produse agro-alimentare).
Argentina a renunțat la a mai crește faimoasa vită argentiniană natural și a adoptat stilul american câmpurile fiind cultivate cu cereale și în special soia.
Brazilia a defrișat faimoasa junglã pentru terenuri fertile. Deși Brazilia e unul dim cei mai mare producători la nivel mondial, în țară la ei sunt oameni care fac foamea, la propriu. Interese politice, economice…
Da, Elena, datorită folosirii sale pentru etanol/biodiesel, prețul porumbului continuă să crească, devenind inaccesibil țărilor sărace ce au cea mai multă nevoie de el.
Ok, și cine e responsabil de aceste fapte abominabile? Omul sau Dumnezeu? Cine distruge lumea (Edenul)? Cine îl transformă din cauza nerespectării poruncilor lui Dumnezeu, care sunt esența moralității?
Agricultură intensivă cu abuz de substanțe chimice nocive (lăcomia de a avea o recoltă bogată fară muncă), creșterea animalelor pentru sacrificat după niște reguli imorale care dăunează atât consumatorului de carne cât și animalului, mai puțin profitului crescătorului, exploatarea resurselor fără simț de răspundere…totul e exploatare.
Omul, care este făcut ca Dumnezeu și mai are și liber arbitru, pe deasupra.
Hopa, deci un ateu ca tine crede că omul a fost creat de Dumnezeu, după chipul și asemănarea sa, și i s-a mai dat și liberul arbitru ca să aleagă. Mai rămâne să o crezi pe asta cu evoluția. 🙂
Elena, nu ești singura care pare să creadă că sunt ateu. Te rog, explică-mi ce te face pe tine să crezi că sunt ateu?
Pentru că te-ai opus dogmaticii creștine, ai argumentrat contra, ai ținit partea ideilor anti-religioase, ai fost ironic la adresa celor mai religioși sau care aveau o concepție îndreptată către un Dumnezeu Bun, Perfect care ne-a dat șansa de a învăța Binele și Răul, ne-a dat liberul arbitru și ne-a lăsat să alegem.
Eu nu cred ca Lotus că toți se vor mântui oricum. Ci vom alege să rămânem cu am fost, răi sau să devenim buni. În lume există și oameni răi treziți care conduc, sunt evoluați dar în partea opusă. Evoluat nu înseamnă neapărat și bun în concepția mea. Poți fi evoluat și rău- viclean.
“Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui! Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona!”(Mt.6,24)
Apropo, ai tot evitat să te exprimi clar, Keth, ce ești, dacă ateu nu ești? Ce crezi tu referitor la divinitate?
Dumnezeu ne-a creat asemeni LUI,deci avem capacitatile absolute în fiinta noastra,cunoastem binele si raul,percepem existenta prin cele cinci simturi,însa masele largi s-au ‘lenevit’ alegându-si conducatori asemeni lor,supusi acelorasi slabiciuni bio-fizice care ne asupresc si fac legi dupa bunul lor plac,tinând turmele ‘prostite’ în doctrine si credinte de tot felul,oferind multimilor distractii aparent placute si atractive,care distrug autenticele valori existente în fiecare individ,care se bucura de o falsa libertate când de fapt din inconstienta crasa,este sclavul unui sistem milenar perfectionat,tehnologizat,dezinformant prin toate mijloacele mass media,pe care le controleaza cu ajutorul puterilor financiare si cu ale celor lacomi,slugarnici,vânzatori de frati,de neam si tara. Trebuie ca lumea aceasta este orbita de pseudofrumusetile citadine,stralucitoare,aparente,gunoaie destructive ale Paradisului terestru ce ne-a fost creat pentru a-l lucra si PAZI !
“Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat în gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca.” (Geneza 2:15)
Mulțumesc pentru răspuns, Keth. Și eu am pus accentul greșit, importantă era absența niacinei.
Carnea roșie, organele, somonul conțin cantități de 10 ori mai mari de niacină față de legume, chiar față de cele cu impact nutritiv ridicat. Ceea ce vegetalele nu conțin deloc sunt conzima Q10 și L-carnitină, pe care tot în carne roșie și organe le găsim. Ambele substanțe au un rol esențial în descompunerea acizilor grași cu obținerea grupărilor ATP și eliberare de energie. Impactul lor asupra patologiei cardiace este bine cunoscut. Carența de L-carnitină și CoQ10 crește în mod sensibil apariția anginei pectorale și a infarctului de miocard. Cu atât mai mult cu cât acestea scad din rezerva endogenă a organisului cu înaintarea în vârstă și cu utilizarea medicației antianginoase și antihipertensive.
Altfel spus, pe lângă toate beneficiile alimentației non-carnate, apare și riscul de a deveni cardiac, ceea ce nu e deloc de neglijat.
Știu, Lotus o să-mi reproșeze că primul risc în bolile cardiace e fumatul, dar ce rost ar avea să mai adaug unul?
De remarcat că medicii nu recomandă o dietă fără carne în patologia amintită, ci o dietă fără grăsimi. Dar oamenii simplifică ideea în cap și le rămâne „fără carne”.
Apropo de asocierea dintre grăsimi și bolile cardiace -- mi-am amintit ce am citit undeva despre colesterol ca avantaj evoluționar și m-aș bucura dacă ai putea să-mi confirmi.
Ideea este că demult, la începuturile noastre ca specie, oamenii nu erau capabili să sintetizeze/asimileze o anume vitamină (K, dacă îmi amintesc corect). Ca urmare a lipsei acestei vitamine, vasele de sânge nu aveau elasticitate și crăpau relativ ușor, cauzând frecvent morți premature. La un moment dat, printr-o mutație, a început să se depună colesterol pe pereții arterelor, peticind arterele și împiedicând sângerarea internă cauzatoare de moarte. Evident, depunerea de colesterol a devenit un foarte important avantaj evoluționar și azi toți avem acest mecanism de protecție.
Între timp, în ultimele zeci de mii de ani, oamenii au început să asimileze/sintetizeze vitamina respectivă și nu mai au nevoie de colesterol. Și, uite-așa, colesterolul s-a transformat din salvator în pericol mortal.
Keth, în facultate, la cursul de chimie sanitară, colesterolul total normal era: 200+vârsta omului. (anii 80-90.) Astăzi pragul colesterolului normal a scăzut sub 200, indiferent de vârstă. Mi-e târșală să recunosc, dar am senzația că descoperirea statinelor (molecule cu efect hipocolesterolemiant) a generat mitul om sănătos=colesterol jos.
Ai aici un articol scris simplu, pe înțelesul tuturor, de un doctor care n-a înghițit gălușca „ne omoară colesterolul”.
http://www.eva.ro/dietafitness/intretinere/beneficiile-grasimilor-saturate-si-mitul-colesterolului-articol-117117.html
Dincolo de argumentele aduse în articol, mai trebuie spus că valoarea colesterolului ca și a glicemiei crește pe stres de moment. Să ne gândim cât de stresat e individul programat la laborator, la 8 dimineața, obligat să fi renunțat nu doar la micul dejun, dar și la cafeaua sau ceaiul de trezire, la toate tabieturile lui matinale (defecația presupune un întreg ritual), ca să ajungă la timp, să fie înțepat în vena din plica cotului (lasă, că unii nu suportă să vadă sânge, ac, halat alb!) de o duduie care-i leagă un garou pe braț, ca și cum ar vrea să i-l amputeze! 🙂
Pare hilar, dar sunt zeci de detalii emoționale care modifică parametrii sanguini.
Poate să-ți pară ridicol, dar eu, când mi se plânge un pacient că a fost găsit suspect de diabet (deși valoarea glicemiei la un moment dat nu semnifică nimic, în absența efectuării testului hemoglobinei glicozilate), îl întreb cât a stat în stație să aștepte troleibuzul/tramvaiul, când s-a dus la „luat analize”. Știu că asta e o caracteristică strict românească, exact când te grăbești, autobuzul nu vine, dar și eu vorbesc cu un pacient român. Ce să vezi? Majoritatea își amintesc. Deci așteptarea i-a marcat, i-a băgat în draci. Era normal să aibă o glicemie ușor crescută și un colesterol cam mare. Firește, nu vorbim de dublul valorilor normale acceptate azi.
E, undeva, în articol, o referire la obezitate. Doctorul zice că e semn de malnutriție. Reaua hrănire nu e doar pârjoale și maioneză de la fast food, e și salată-salată-salată. Celulele, de fapt sistemul nostru enzimatic e capabil să memoreze că umfli mațul cu prăjenii și condimentate ori cu frunze verzi și aromate. Că el nu „știe” cât de sătul te-ai sculat de la masă, ci câte nutrimente utile au trecut în sânge. De-aia e disperat să acumuleze orice prinde.
Ai auzit cuconițe, în cură de slăbiire, care declară că, deși nu mînâncă mai nimic, parcă se îngrață cu aerul respirat? Păi, asta se întâmplă: metabolismul devine Hagi Tudose și pune la ciorap orice rahat, că poate îl va folosi la zile negre.
Deja am divagat, dar tot nu mă pot abține să zic: „mi-era poftă de…” e modul în care noi verbalizăm carența de un nutrient și creierul numește exact alimentul bogat în. Să ne luăm după pofte e mult mai sănătos decât să ne aautoflagelăm cu grâu încolțit. Părerea mea, vorba lui Văcăroiu.
Și încă ceva, și promit că tac până în martie: obsesia vițeii sănătoase, a mâncatului sănătos, erodează organismul tot atât de mult ca și traiul vicios și viciile de nutriție. O pietricică la rinichi analizată în laborator m-a determinat să renunț la carne 2 săptămâni. În primele 3 zile a fost teroare, în ziua a opta se putea mânca în jurul meu orice cu carne, eu -- fasole verde, morcovi, spanac, țelină, cartofi, fără efort. În ziua a 15-a la felul doi, toți mâncau sarmale făcute de bunică-mea și eu aveam niște rondele de ceapă, morcovi și boabe de-alea mari de fasole, în farfurie. Am izbucnit în plâns. Bunica mi-a luat farfuria de dinainte și mi-a adus una cu sarmăi. A adus-o plângând. A zis că decât așa, mai bine moare ea. Am redescoperit raiul sarmalelor și n-am mai făcut, niciodată, pietre la rinichi, pe timpul vieții ei -- 102 ani. Și încă nu fac., după încă 8.
Renata, dacă tot îi răspunzi lui Keth despre vitamina K, să luăm în calcul că vitamina K se găsește în vegetale (în special legume) și:
“- Vitamina K se dizolva in grasimi, e foarte sensibila la lumina, rezistenta la caldura si sensibila la oxidanti.
-- Ea poate fi usor distrusa si prin congelarea alimentelor inainte de a fi date in consum, precum si prin rancezirea grasimilor care intra in alcatuirea alimentelor respective.
-- Printre dusmanii vitaminei K fac parte si radiatiile si razele X, aerul poluat, aspirina si alte produse de sinteza (anticoagulante, cloramfenicol, cholestyramin, kanamicina, toate tipurile de penicilina, propantelina, biseptol, neoxazol, tetraciclina etc.)”
Oare dacă se dizolvă în grăsimi, nu cumva tocmai dieta omnivoră, care include carne și grăsimi (conform religiei nu se consumă sângele de animal că se spune că are legătură cu sufletul, și nici grăsimea animală care era destinată arderii), dizolvă vitamina K? Colesterolul nu e o adaptare la o nouă dietă și apoi prin detoxifiere și post (renunțarea la carne) obținem vitamina K?
Mă întreb și eu nu că aș avea deja răspunsul…
Elena, fără să intenționez să te supăr, habar n-am ce vrei să dovedești cu intervenția asta, tot ce pot să-ți reproșez e paragraful 3:
„ – Printre dusmanii vitaminei K fac parte si radiatiile si razele X, aerul poluat, aspirina si alte produse de sinteza (anticoagulante, cloramfenicol, cholestyramin, kanamicina, toate tipurile de penicilina, propantelina, biseptol, neoxazol, tetraciclina etc.)”
Faci o înșiruire așa de fără numitor comun a dușmanilor vitaminei k, că e ca și cum ai zice că cistita are ca punct de plecare o infecție urinară cu E.Coli, dar și o fustă amplă, cu multe volane, care face curent între picioare. Pe bune?! Sfat: pentru articolele de pe net care pe tine te entuziasmează și-ți dau senzația că l-ai prins pe \dumnezeu de călcâi, eu am dormit cu 3 ore mai puțin pe noapte, 5 ani, citind mii (MII) de pagini pe care le-am conspectat mecanic și apoi le-am trecut prin filtrul minții mele, ca să rămân cu PRINCIPIUL, cu CODUL înțelegerii, pentru măcar 30 de ani. Eu, când scriu la Cudi+Ketherius pe blog KANAMICINĂ, știu din ce clasă de antibiotice face parte, știu pe ce țesuturi e activă și ce răuri generează. Între timp (secolul 21) tetraciclina e antibiotic pentru găini, neoxazolul nu se mai folosește dar, trimetoprim (biseptol) merită încercat în infecții incipiente cu E. coli, fiindcă microbul ăsta e hiper-rezistent, mereu învie cu ferocitate, alte și alte chimio-terapice și AB trebuie aruncate în lupta cu el.
Elena, faptul că, mecanic, îți faci semnul crucii când treci prin fața unei clădiri cu cruce la vârf, nu înseamnă că i te-ai afiliat lui Dumnezeu,
Tot așa, că îți asiguri un comentariu, prin juxtapunere de niște cuvinte care ție nu-ți spun nimic (e de belea alăturare unui anticolinergic -- propantelină cu un bacteriostatic -- biseptol) ca să definești lista ucigașilor unei vitamine, e de râsu-plânsu.
Eu zic să cităm articole pe care le-am citit în prealabil și, dincolo de conjuncții și prepoziții, dacă articolele alea pomenesc cuvinte care se termină în -al, -ol, -- ină, -imină, să vedem ce dracu sunt. Boală sau medicament. Înger sau Demon.
Elena, dacă nu te iubeam, nu m-ai fi enervat în așa hal! 🙂
Renata, și eu vă iubesc din toată pompa mea, cum am învățat din articol anterior. 🙂
Cert e că în marea aceasta de informații e foarte greu să separi informația bună de cea falsă. Toate au un argument logic la bază și o explicație plauzibilă.
Nu e cazul să ne enervăm că doar discutăm, nimeni nu s-a născut atoateștiutor. Important e să ieșim fiecare cu ceva nou și folositor învățat din toată afacerea aceasta.
Mie mi se pãrea logic ca un aliment să anuleze efectul unui alt aliment în combinații neinspirate, la fel cum unele medicamente sunt incompatibile. Chiar și prelucrarea termică, congelarea, știu că au efecte și că mâncarea proaspătă, fără conservanți e mai bună. Chiar și culeasă de mult timp, un fruct sau o legumă își poate pierde din proprietăți.
:))))
Elena, problema inițială, acum 2 milioane de ani, nu era că hominizii nu înghițeau destulă vitamină (nici acum nu sunt sigur că este vorba de vitamina K).
Problema era că vitamina nu era asimilată, nu ajungea în celulele vaselor de sânge, ci trecea prin noi și era eliminată. De-aia se murea pe capete de apoplexie și de-aia a fost nevoie de colesterol ca să cârpească arterele. Cum creștea tensiunea (după ce îl fugărea un leopard, de exemplu), cum pocnea artera și murea hominidul.
Între timp, foarte recent la scară geologică, un neutron trecător a lovit un atom într-o genă și a creat o mutație care permite oamenilor să asimileze vitamina respectivă. Sau Dumnezeu a observat că îi mor prea repede prototipurile și a instalat un patch 😀 Ca urmare, arterele sunt elastice acum și rezistă mult mai bine la schimbări majore de presiune (presiunea dinamică ce se traduce în tensionarea peretelui arterial, adică forță ce trage de arteră ca să îi mărească secțiunea transversală, pentru a permite un flux mai mare de sânge -- la fel cum se întărește furtunul de grădină când curge apa foarte repede prin el).
Ai naibii neutronii ăștia, cum lovesc ei așa aleator de exemplu în gândacii de colorado, care suferă mutații și anul viitor sunt mai rezistenți fix la ierbicidul cu care am stropit anul ăsta, sau în țânțari, care nu mai mor așa ușor cu Raidul de acum 5 ani, de bănuiesc că trebuie să tot schimbe cercetătorii formula, s-o facă mai puternică, șamd! 🙂
Lotus, băgăciosule, mi-ai stricat ordinea la comment.
Da, așa e, la varice -- tot așa vena își pierde din elasticitate dar nu pocnește ci se umflă. 🙂
Omul s-a adaptat, nu are patch. Când ingerezi otravă în cantități mici, corpul o neutralizează și în timp dezvolți o anume imunitate. Dar dacă mai mulți factori nocivi intervin, corpul mai clachează și el dacă e slăbit. 🙂
Keth, că tot vorbeam de porumb și Renata a pomenit într-un comment de E-coli, mi-am amintit că conform unui documentar pe care l-am văzut Food Inc și altele Arte, în SUA sunt 4 corporații care dețin controlul pieței de carne, respectiv 80%. Aceștia cresc animale având o metodă extrem de tehnologizată, cu un randament maxim. Mâncarea de bază este porumbul hibrid, modificat genetic care deasemenea are un randament maxim. Per kg de carne se consumă 6-10 kg de furaje a cărui conținut este în mare proporție acest porumb. Datorita moleculei porumbului care poate fi usor modificată, a fost folosit pentru fabricarea celor mai multe alimente și ingrediente alimentare procesate destinate consumului uman. Deci este produsul secolului care poate fi ușor transformat în aproape orice, aparent „o revoluție” în industria alimentară, cu un cost al producției cât mai mic.
Porumbul este folosit pe scară largă în hrana animalelor de la porci, la vaci, la oi, capre și s-a mers până la hrănirea peștilor cu porumb (Fermele piscicole din Peru de somoni, care poluează apele oceanului dar care pe lângă făina de pește sunt îngrășați și cu porumb pentru a face față cererii, și mai sunt și alte ferme piscicole), sub o formă, sau alta toți am fost învățați să mâncăm porumb.
Tulpina ucigasa de Esherichia Coli = tulpina mutant – din cauza alimentației cu porumb a vitelor. Modificare bacteriei comune Esherichia-coli în stomacul vacilor, este produsul hranei denaturate cu porumb, în detrimentul hrănirii cu iarbă a rumegătoarelor erbivore. O data aparută aceasta tulpină periculoasã de E -coli, se propagă foarte repede și ușor în întrega fermă sau la abatorizare și în continuare ajunge în hrana populației. Această bacterie este cunoscutã sub numele de ”bacteria hamburgherilor” deoarece s-a răspândit prin acest preparat ultraprocesat obtinuț din carnea vacilor hrănite cu porumb. Cred că ați auzit de acest caz, a fost chiar mediatizat, s-a soldat cu numeroase procese datorate deceselor.
P.S. Un om avizat, tot în acel documentar spunea că boala poate fi prevenită dacă înainte cu două săptămâni de abatorizare vitvita este hrănită cu iarbă.
Eu ți-am stricat ordinea, dar comentariul tău apare în replică la Ketherius, nu la mine. În schimb, comentariul meu apărea în replică la tine, nu la Cudi, asta era problema. Dar nu din vina ta.
Elena, eu cred că o bacterie se schimbă doar în două feluri: prin mutație genetică spontană sau prin modificare în laborator.
Creșterea industrială a animalelor sau a peștilor, ca orice proces la scară industrială ce are ca scop să maximizeze profitul, este distrugător pentru natură și ecosistem. Când sănătatea omului și a mediului afectează profitul, profitul are prioritate. Nu contează că se distruge lumea, important e să iasă profit și să se dea primele pentru conducere.
Cum spunea cineva într-un film, omul va lua întotdeauna decizia egoistă și stupidă.
Renata, momentan nu țin să argumentez nimic pe tema asta prin prisma medicinii, deoarece nu dețin încă suficiente informații și mi-ar lua ceva timp să mă documentez. Însă, oricât de absurd ar părea având în vedere cele tocmai zise, eu sunt convins că o alimentație ovo-lacto-vegetariană este mai sănătoasă și mai adecvată omului decât una bogată în carne. 🙂
Lotus, nu te contrazic. Ouă și lapte = proteină animală. Rămâne să te bați cu STUDIUL CHINA, nu cu mine.
Nu, serios vorbind, dacă brânzeturi, oveturi și legume cât cuprinde -- viața e frumoasă. Când am primit cadou un borcan de zacuscă adevărată, am mâncat-o „pe pâine” și, de lene, seara am făcut ochiuri cu brânză rasă și mămăligă și nu mi s-a părut că m-am culcat flămândă. Poate am băgat un dulce greoi și voluptos, cu certitudinea că ziua se termină mai bine așa. 🙂 La mușchiuleț de porc vâr legume coapte pe el. Păcătuiesc, dar nu foarte mult, că nu-mi mai fuge mintea la foietaj cu creme și vanilie.
Vara mănânc numai roșii cu brânză, deși asocierea asta e bombă atomică pentru rinichi.
Voiam să zic, per total, că lacto-ovo-vegetarin e cel mai simpatic compromis pe care-l poți face, în acord cu e scris în Biblie, nu cu ce ne spune ea. 🙂
Eu sunt fanul lactatelor. Ouă, de ce de nu, în plus am auzit și eu că mitul colesterolului de care trebuie să ne ferim este exagerat. Am citit, e drept că o știre din ziar, dar era pe vremea când ziarele se scriau pe un material produs din copaci, care se numea hârtie, că niștiuce bătrân din insulele cutare mănâncă zilnic 5 ouă și e voinici și sănătos. Îmi zicea un profesor de biologie mai demult că albușul este unul dintre puținele (singurul? nu mai rețin exact) alimente care sunt absorbite în totalitate de către organism. Mie, oricum, îmi place mai mult gălbenușul. Nu sunt în clar cu icrele, pentru care înțeleg că unii pești sunt omorâți, în timp ce alții le depun de voie. Oricum, din scurta mea experiență cu ele, sunt un aliment greu.
Ce voiam de fapt să zic e că poți trăi natural și fără să iei viața altor animale. Că dacă o iei, nu ești nici tu mai breaz, de aia am zis „alte”. Și, dacă există o latură a omului care-i depășește sfera materială, atunci poate că și mâncarea are proprietăți nevăzute și nebănuite, ce nu vor putea fi cuprinse prea curând în studiul de care amintești.
errată: ouă, de ce* nu
Lotus, mă întrebi mai sus: „Ce ziceai, Cudi, cu moralitatea ateilor, care poate fi la fel de adând înrădăcinată în ființă ca cea a unui om care crede în Dumnezeu?”
îmi amintesc că am mai vorbit recent despre vegetarianism și ai afirmat că nu ai nimic împotriva pantofilor din piele naturală și nici a lenjeriei intime din mătase naturală. Vezi tu, în contextul acesta, moralitatea vegetarianismului despre care vorbești aici rămâne, pentru mine, vorbă goală. Pentru că dacă chiar crezi ce ne spui atunci când invoci suferința animalelor, același disconfort ar trebui să-l ai și la gândul că pentru acei pantofi un animal a fost jupuit de piele, iar pentru imaginea bombei sexy în lenjerie intimă au fost uciși o grămadă de viermi de mătase.
Ai spus că ai devenit vegetarian din 1994 și că a fost o alegere personală, probabil ca urmare a unei perioade nefericite din viața ta. Cu alte cuvinte, nu moralitatea te-a determinat să renunți la carne și nici dumnezeul de care pomenești în întrebarea ta, ci unele experiențe dureroase. Asta putem înțelege cu toții. Dar de aici până la a-ți echivala alegerea hranei cu virtuțile morale, de a o identifica cu calea ta spirituală și cu faptul că, în mărinimia ta, nu vrei să produci suferință vreunui animal, e cale lungă. Înainte de 1994, ai fost un om imoral? Dacă nu ai fi trăit experiențele care te-au adus la vegetarianism și, evident, acum n-ai fi fost vegetarian, astăzi ai fi fost imoral?
Ți-am mai spus că eu nu sunt atee, că mă rog și eu, doar că nu suprapun reprezentarea biblică destinatarului gândurilor mele. Și că sunt de părere că în noi, în toți, în atei, creștini, gnostici etc. moralitatea se manifestă independent de credințe și religii. Respectiv că eu sau tu nu suntem mai cu moț decât un om care, deși nu crede în existența vreunei divinități, este moral. Empatia este naturală. Dacă mâine toată lumea ar afla și ar crede că dumnezeu nu există, crezi că oamenii vor începe să-și dea în cap, să violeze femeile și să se omoare unii pe alții? Nu. Și aici îmi amintesc de un comentariu recent de-al lui Mihai, în care spune oamenii au numit bunătatea „dumnezeu”.
Deci, Lotus, așa cum noi nu-ți reproșăm nimic pentru faptul că ai ales vegetarianismul, că n-avem ce, că e strict treaba ta, te rog nu ne da în cap cu precepte morale pentru simplul fapt că noi suntem omnivori, nu ne spune că suntem imorali pentru că omorâm vietăți pentru hrana noastră, deoarece nu dumnezeu și nu moralitatea te-au făcut vegetarian, așa cum tu ai spus.
E ok cum ești, noi suntem ok cum suntem, sănătate s-avem.
Cudi, și tu acuma, la un holtei în căutarea poliamorului ce voiai să îi placă? Chiloții cu mânecuțe care încet deasupra genunchilor și se termină sub sâni? Flaușați la interior? Cei de mătase sun fini și subțirei, denotă o anumită temperaturã…
*încep *sunt
(Telefonul mă corectează cu unele cuvinte pe care le folosesc)
Păi nu este adevărat că aș fi devenit vegetarian în urma unei experiențe dureroase sau cum zici tu. Nu știu de unde ai dedus asta. Optarea pentru acest regim a fost tocmai consecința unei să-i zic treziri spirituale, așa că ba da, a fost tocmai un act de morală, în termenii propuși de tine mai sus. Înainte eram oarecum ignorant, la fel cum aș fi fost dacă aș fi continuat să mănânc carne și la fel cum consider că sunt oamenii care o fac. Preferă să nu se gândească, să nu-și bată capul cu asta. Dacă insiști pe cuvântul moralitate, sigur că n-am cum să văd uciderea unui animal ca fiind morală.
Despre pantofi sau lenjerie intimă m-am pronunțat, dacă bine rețin, în contextul în care ți-am zis că mie mirosul cărnii fierte sau prăjite îmi provoacă greață, și atunci tu m-ai întrebat dacă am aceeași reacție organică când văd un pantof de piele, iar eu am zis că nu. Sigur că, dacă văd o tipă frumoasă în costum de baie, am o reacție de admirație, nu mă întreb că oare-i din mătase costumul ei, ca să știu ce reacție să am. Apropo de asta, prin clasa I sau a II-a, o colegă de clasă, să-i zicem Simona, i-a dat colegei ei de bancă, să-i zicem Denissa, să guste din sandwich-ul ei. Denissa a gustat, s-a lins pe buze și a întrebat-o pe Simona din ce e compus. Iar când a auzit că are smântână, a început să verse ce mai avea în gură pe jos, strâmbându-se și spunând că ei nu-i place smântâna. Așadar, mie carnea îmi întoarce stomacul pe dos, în timp ce pantofii din piele nu. Acestea sunt reacțiile organismului meu, n-are rost să te aburesc că ar fi altfel sau să încerc eu să-mi creez reacții artificiale. Însă, din punct de vedere moral, nu am susținut niciodată că e bine să exploatezi animalele pentru haine sau încălțăminte, și nici n-o să susțin asta. Iar renunțarea mea la carne s-a făcut, ba da, pe criterii spirituale.
Cu ocazia asta constat că de multe ori tu citești alt mesaj decât ce am avut eu în minte când am scris un anumit comentariu.
Un alt exemplu în acest sens e chiar întrebarea la care mi-ai răspuns aici. Când te-am întrebat de moralitatea ateilor, am vizat discuția anterioară cu Clona fără nume. Mai exact, ea a spus că moralitatea e o chestie conjuncturală, produs al unui grup de oameni, sugerând că, în contextul propus de mine -- singuri pe o insulă pustie și fără surse de hrană -, ar fi admisibil, din punct de vedere moral, ca unul dintre noi să-i ia viața celuilalt, pentru a-l mânca. Comentariu pe care Ketherius l-a și aprobat. În contrast, eu văd moralitatea ca expresia unor legi divine universale, a unei armonii care nu depinde de timp, spațiu și conjunctură. Raportându-mă la acest principiu superior divin, eu nu mi-aș permite că, în ipoteza acelui naufragiu, să iau viața cuiva, considerând că moralitatea poate fi abdicată după cum ne dictează interesul de moment.
Întrebarea mea:
Răspunsul Clonei:
Intervenția lui Ketherius, până atunci spectator:
La asta îți ceream eu o părere, pentru că, în lipsa credinței într-un Dumnezeu, poate că ateului îi este mai greu să se raporteze la un set de reguli morale universale fundamentate pe nimic, care să-l facă să se comporte uman și în cele mai critice și dramatice situații. Sau poate întreb pe cine nu trebuie. Poate și tu ești de acord că, fiind noi doi singuri și izolați, ar fi perfect justificabil ca unul dintre noi să-l omoare pe celălalt, în speranța că va mai trăi o săptămână consumându-i carnea și va fi găsit de un vapor care trece pe acolo. Sau fără nici o speranță, pur și simplu de foame.
Răspunsul de mai sus i se adresează lui Cudi, evident. Nu știu de ce s-a băgat Elena când a auzit de chiloți. 🙂
Ete pentru că sunt băgăcioasă. 🙂
Tu nu te bagi în discuția altora?
Eu am dat reply la ce a scris Cudi, dar până să-mi termin comentariul, te-ai băgat tu, iar comentariul meu a apărut ca reply la al tău, nu al la lui Cudi, cum l-am vrut eu.
Altfel, nu-i nici o problemă că te-ai băgat, stai liniștită.
A, da. A stricat ordinea perfecțiunii gândite de tine. Scuzoaiele mele, monsieur! 🙂
Un ateu nu are nevoie să fie momit sau mituit cu ceva pentru a fi moral.
Din păcate, Ketherius, noi doi nu cred că împărtășim aceeași definiție a moralității, așa că puțin contează, din punctul meu de vedere, de ce are un ateu nevoie pentru a fi „moral”, în accepțiunea ta a termenului. Tu, mai sus, ai aplaudat un comentariu în care moralitatea are valoare până când rămâi singur cu altcineva pe o insulă pustie, după care se pleacă în fața instinctului de supraviețuire. Te rog să mă crezi că nu mă interesează câtuși de puțin pe ce se fundamentează sau de ce are nevoie o astfel de moralitate.
În continuarea comentariului respectiv, Clona te trimite la paginile bibliei unde dumnezeu spune să mănânci carne și te învață ce animale sunt bune pentru consum. Da, la faza asta te-a ciuruit Clona! Ți-a făcut praf argumentul că dumnezeu vrea să mănânci doar vegetale. Knockout! Te-a făcut varză! Chapeau!
Este uimitor cum pur și simplu nu vezi anumite sensuri. Eu te întreb de X, tu îmi răspunzi cu Y. Eu îți explic clar că mă refeream la X, tu ignori asta cu candoare și îmi răspunzi că în același comentariu se află și Z. Bun, dar întrebarea mea viza X, nu Z! Despre X nu ai nimic de comentat? Morala este un set de reguli arbitrare și conjuncturale sau ar trebui respectate în orice situație? Singuri pe o insulă, canibalismul devine justificabil și moral? Asta era X.
La Z, îți pot da și eu un citat din Biblie care zice că:
și care contrazice citatul din Biblie invocat de Clonă. Așa că avem o problemă, Dumnezeu zice două lucruri care se bat cap în cap. Pe care îl credem? Mă gândeam că până acum știi poziția mea despre Dumnezeu, care nu se pliază 100% pe dogma creștină (care, de exemplu, nu admite reîncarnarea). Indiferent însă de citate, credința în Dumnezeu îți asigură o realitate superioară, care rămâne în picioare indiferent de conjunctură, și pe care se poate fundamenta o morală de neclintit, în timp un ateu poate să-ți spună că, pe o insulă pustie, nu mai contează morala, ci instinctul de supraviețuire. Sau eu așa presupun despre Clonă, că-i atee.
Iar Ketherius a aprobat tot comentariul, n-a zis că partea X i se pare suspectă, deci e de acord cu tot ce scrie în el, inclusiv cu extrasul meu. Asta nu e o chestie avocățească, pur și simplu eu n-aș fi dat like, grosso modo, unui asemenea comentariu, închizând ochii la partea cu justificarea canibalismului. Aia înseamnă că nu prea a fost importantă acea parte pt el.
Măi, șezi blând, că nu te mănânc nici măcar pe o insulă pustie. Nu de alta, dar la cât te-ntorci și te sucești, mi-ai sta-n gât și mi-ai încâlci mațele. Plus că, la cât poliamor ai în cap, cine știe cu ce mă mai pricopsesc și mor prematur.
Dar ești de acord cu canibalismul în aceste condiții limită? S-ar justifica uciderea unui om, dacă ți-ar putea salva viața, asigurându-ți o porție bună de carne bogată în proteine și ce mai are ea?
O variantă de răspuns găsești în filmul Life of Pi.
Scenariul tău cu insula pustie este clișeic și stupizel. Dacă ești pe o insulă unde poți să faci foc și să gătești (că altfel degeaba mănânci carne crudă, că nu o poți digera), atunci există alte variante de supraviețuire -- pescuit cu sulița, cu vârșe făcute din frunze de palmier etc. Deci nu e nevoie să omori celălalt om. În plus, să ai un alt om viu cu tine este un avantaj enorm -- ai cu cine vorbi ca să nu înnebunești, are cine te ajuta să faci obiecte mai complexe, puteți face de pază cu schimbul, puteți vâna sau pescui în grup etc. Deci este contra-productiv să omori pe cel care este cu tine.
Dar, ca să nu lăsăm pasiunea ta pentru canibalism neluată în seamă, hai să presupunem că suntem blocați undeva unde nu există nici un fel de resurse și moartea este sigură și inevitabilă. În acest caz, categoric, nu te-aș omorî ca să te mănânc. Dar depinde de tine. Dacă te uiți la mine dubios și ascuți un cuțit, dacă vorbești despre cum ar ajunge mai mult fărâmele de mâncare dacă am fi mai puțini, dacă vorbești cu o voce din capul tău, este posibil să te omor preventiv, să nu mă omori tu pe mine în somn. Dacă unul din noi trebuie să moară primul, mai bine mori tu decât să mor eu. Dar, repet, e preferabil să cooperăm și trăim amândoi.
Keth, frumos comment, cred că l-ai liniștit pe poliamorez. De acum să te liniștească el pe tine că pe o insulă pustie, ție nu ți-ar fi frică să scapi săpunul pe jos. :)))
Apropo, v-am mai dat documentarul cum în vremea foametei au fost cazuri de canibalism. 🙂
Cudi, eu eram interesat de opinia voastră, nu de o posibilă variantă de răspuns, și încă una care să implice vizionarea unui film.
Ketherius, evident că detaliile scenariului nu contau, simplificând, era ce zici în partea a doua: uciderea celuilalt ar fi singura variantă de a-ți mai prelungi puțin viața și speranța. Caz în care, din răspunsul tău, te poziționezi în opoziție cu Clona, care zicea că-i perfect justificabil (și pe care, by the way, ai aprobat-o).
Lotus, imaginea de ansamblu nu este strict în alb și negru, adică există mai multe opțiuni decât a aproba ce a spus Clona sau a fi în opoziție cu ea. Faptul că acel comentariu al Clonei, la care te referi, tu conține mai multe afirmații este de natură să sporească complexitatea situației.
Așadar, pentru lămurirea ta:
Sunt de acord că legie moralei sunt creația oamenilor și că se schimbă.
Sunt de acord că este moral să mănânci carne.
Sunt de acord că este moral să încerci să supraviețuiești.
Sunt de acord că instinctul de supraviețuire te împinge să faci tot ce poți pentru a supraviețui, inclusiv canibalism.
Nu am nici o opinie relativ la canibalismul indus din lipse de resurse și ce are ca scop supraviețuirea individului sau a speciei. Observ că există și gata.
Sunt de acord că legile firii sunt mai presus de legile omului.
Sunt de acord că te-a făcut praf Clona, dându-ți peste aroganța vegetarianismului justificat de Biblie cu pasajul în care Dumnezeu ne spune să mâncăm carne.
Alte nelămuriri mai ai?
Dacă tu zici că m-a făcut praf, posibil, mă rog, eu am văzut multe incoerențe în comentariile ei. Faptul că mă consideri arogant este o greșeală de apreciere de-a ta. Despre vegetarianism am spus că nu sunt pregătit să discut acum, rezumându-mă la câteva idei simple, legate de moralitatea actului de a omorî animalele a căror carne o consumăm. De exemplu, eu consider aroganță să spui că e moral să omori animale.
De altfel, moralitatea în sine e un subiect prea vast pentru a fi abordat aici. Mă limitez la a spune că eu nu o văd ca pe o lege a omului și în particular nu consider că ne dă dreptul să luăm viața unui animal pentru că așa avem noi chef. La fel cum nu consider că avem dreptul să luăm viața unui om și la fel cum nu consider că o eventuală civilizație extraterestră foarte avansată, pe lângă care noi am fi niște simple animale, ar avea dreptul moral să ne ia viața după bunul plac.
Nelămuriri nu am, doar un ușor gust amar, dezamăgitor.
Lotus, nu este o incoerență în faptul că noi mâncăm carne și totuși ne considerăm morali. N-ai de ce să fii dezamăgit.
Uite Keth, replica aceasta ce spune:”Un ateu nu are nevoie să fie momit sau mituit cu ceva pentru a fi moral.” ?
Spune așa: un ateu care este moral, este pentru că așa este el. Un ateu consideră că trăiește apoi moare și GATA. Ce face în viața asta nu are nici un efect mai târziu, pentru că nu există “mai târziu” pentru ateu.
Un creștin este moral pentru așa este el? Sau pentru că i-a promis Dumnezeu că, dacă e cuminte, primește viață veșnică? Eu nu știu dacă un creștin bun și omenos este așa că îi vine din interior, sau de frica lui Dumnezeu.
Pentru mine, este mai important ca bunătatea să vină din om, pentru că te poți baza pe acel om. Pe unul care nu este bun, dar mimează bunătatea pentru o recompensă ulterioară, eu nu mă pot baza. E de vânzare, cum s-ar spune, face ca cel care îi dă mai mult.
M-am făcut înțeles?
Avem două cazuri de oameni extraordinar de răi și viciați despre care nimeni nu ar zice că ar avea vreo șansă de îndreptare. Extrem de egoiști și care vor totul acum, vor să obțină ce vor imediat și indiferent de cei care vor avea de suferit.
Cazul 1. I se prezentă avantaje viitoare dacă se îndreaptă
Cazul 2. E lăsat să se îndrepte singur dacă o vrea
Câți crezi că se vor îndrepta? Cei din primul caz crezi că vor sta să mediteze la acele avantaje ca apoi să se îndrepte sau va zice ce-i în mână nu-i minciună, viitorul e oricum incert? Sau cei din cazul 2 se vor îmbuna de la sine? Vor renunța pur și simplu la obișnuințele și viciile lor, la ispitele de a obține ceea ce își doresc pe căi mai puțin ortodoxe?
Tu ce crezi? Ce soluții de îndreptare propui tu? În plus acesta e adevărul, Fiți precum Tatăl vostru din cer este!
Stop! Noi vorbeam despre oameni care sunt BUNI și argumentam dacă preferăm pe cei ce sunt buni din sufletul lor sau pe cei ce mimează bunătatea de frică sau pentru recompensă.
Aia cu oamenii răi este o altă poveste. Nu vreau să mă bag în ea, pentru că ar trebui să îmi imaginez că sunt Dumnezeu și să caut o soluție pentru o problemă care nu este a mea.
După părera mea, frica de Dumnezeu e o prostie (și a doua mare aberație pe care o promovează Biserica, pe lângă păcat).
Lotus, te-ai dat de partea lui Fire, gata? Nu mai există păcat? Zise șarpele întinzând mărul…
Păi oamenii care doar mimează bunătatea nu sunt buni ci sunt VICLENI. Asta e o caracteristică a lui Lucifer/Satan, ai uitat?
În schimb oamenii care sunt imperfecți, mai au și vicii dar se străduiesc pe bune să devină mai buni și mai buni până la desăvârsire, aceea sunt oameni și nu sfinți. 🙂
E simplu. E un verset în Biblie ceva de genul “nu toți cei care zic Doamne Doamne vor intra în împărăția cerurilor” și o vorbă din bătrâni care zice că și dracul mai merge uneori la Biserică. 🙂
Nu trebuie să confundăm termenii fanatic religios cu creștin ortodox. Faptul că un om este credincios nu înseamnă că el este poate și educat, a avut un exemplu familial bun, are cei 7 ani de acasă, știe să fie politicos.
Am văzut că tu, Keth, te legi de aparențe, dacă vezi o babă în genunchi o iei drept exemplu de credincioasă. Fiecare interpretează “credinciozitatea” în felul ei/lui. Fiecare acționează după mintea lui și evoluția lui spirituală. Dumnezeu ne iubește pe toți, noi toți suntem importanți pentru El și zice să nu-i smintim pe cei mai mici, dacă ai citit Biblia știi că Iisus a venit și s-a sacrificat nu pentru cei drepți și extrem de buni, ci pentru cei aflați pe căi greșite, era o expresie bisericească care zicea că cei păcătoși cu fiecare păcat îl răstignesc (simbolic) a doua oară pe Iisus. Apropo, în Apocalipsă, unde se vorbește de sfârșitul lumii și a doua venire a lui Iisus, Iisus este numit “stea a dimineții” cum a fost numit la început Lucifer în Iezechiel (parcă, sau Isaia) și asta m-a dus pe mine cu gândul la faptul că Lucifer a fost “scos parcă din funcție” și pus în locul său Iisus care s-a răstignit pentru noi. De fapt simbolic noi am fost numiți “turmă mică” și el “păstorul cel Bun”.
Adevarul Absolut se gaseste în Biblie,însa scotând paragrafe din context,cei inteligenti pot justifica absolut orice actiune printr-o interpretare filozofico-stiintifica menita sa convinga grupari mai mici sau mai mari,care vor ciopârti Adevarul dupa perceptia leaderchipului inteligent,formând grupuri compacte în jurul acestuia,care se vor duela în cuvinte si arme,aparându-si,uneori pâna la sacrificiul fizic doctrina (ideea) în jurul careia s-a format gruparea,religia,sectara sau partidul de care s-au atasat cu convingere,fiecare dintre acestea considerându-se aparatorii Adevarului Absolut,Unic,manifestat prin Hristos,o singura data de când cunoastem istoria omului inteligent (Homo sapiens). 🙂
Clona nu e atee. 😛
Dar, în primul capitol al Genezei, scrie aşa:
“26. Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” ”
Cu asta, D-zeu a clarificat relaţia omului cu toate vietăţile care mişcă. L-a făcut stăpânul lor, adică i-a dat drept de viaţă şi de moarte asupra lor. I-a permis să facă orice vrea cu ele.
Apoi a trecut la relaţia omului cu plantele, şi le-a dat tot în stăpânirea lui, spunând:
“29. Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.” ”
Prin urmare, versetul 29 nu trebuie interpretat rupt din context. Îi dă omului drept să mănânce plante, dar nu-i interzice să mănânce animale.
Şi urmează reglementarea relaţiilor dintre animale şi plante:
“30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.”
Şi, iarăşi, asta nu le interzice animalelor să mănânce şi carne.
Probabil că Lotus o să spună că interpretarea mea e greşită, aşa cum zic eu că e a lui. 🙂
Nu ne rămâne decât să cerem părerea unei feţe bisericeşti, ca să ne spună cum interpretează Biserica versetele de mai sus. 🙂
În general, recunosc că nici credinţa mea nu respectă cu sfinţenie dogmele, adică le respectă într-o poate prea mică măsură.
Cred doar că există ceva care guvernează universul, ceva căruia noi îi spunem divinitate -- fie ea alcătuită din una sau mai multe entităţi. Poate că sunt mai multe: Iahve, Alah, Vishnu şamd. Poate că nicio religie nu e greşită, poate că fiecare vede o altă faţetă a aceleiaşi divinităţi, sau poate că toate s-au abătut de la adevăr, l-au denaturat cumva, aşa cum se întâmplă când e transmisă o poveste din gură în gură.
Mai cred şi că divinitatea e mai presus de bine şi de rău -- aşa cum le înţelegem noi. Că religia ne-a impus nişte reguli doar ca să nu ne măcelărim prea tare unii pe alţii şi să nu recadă planeta în stăpânirea necuvântătoarelor. Şi că apoi ne-a lăsat în voia soartei. Poate suntem un experiment. Poate că pe alte planete sunt în desfăşurare alte experimente. Oricum, mi se pare imposibil să fim noi singura formă de viaţă inteligentă dintr-un univers infinit. Şi mi se pare cumplit (chiar diabolic) faptul că nu putem trăi fără oxigen -- otrava care ne ucide încetul cu încetul. E şi ăsta unul dintre motivele care mă îndeamnă să cred că, pentru divinitate, nu există binele şi răul, cel puţin nu aşa cum ne-a fost băgat nouă în cap.
Nu ştiu dacă există sau nu viaţă după moarte, dacă există sau nu reîncarnarea. Nu ştiu dacă ne ispăşim sau nu păcatele/greşelile, în viaţa asta, în alta sau în infern. Nu ştiu ce vrea divinitatea de la noi, de ce îi e necesară materia vie în general şi materia vie inteligentă în special.
Oricum, legile firii nu sunt blânde. Trăim în junglă, nu în paradis, ne ucid calamităţile naturale şi ne mănâncă fiarele (fie ele lei sau viruşi) dacă nu ne apărăm de ele. Şi am fost creaţi astfel încât să ţinem la viaţa noastră şi să ne placă să ne înmulţim (poliamorul lui Lotus). Şi am fost dotaţi cu bunătate şi cruzime deopotrivă, şi cu liber arbitru. Şi nimeni nu e cu desăvârşire bun sau cu desăvârşire rău. Nimic nu e alb sau negru, ci de o nuanţă sau alta de gri.
Şi mai cred că e adevărat ceea ce ne povestesc Evangheliile că a spus Iisus: “Credinţa ta te-a mântuit.” Adică, după părerea mea, atunci când te rogi cu încredere în Cel de Sus, rugăciunea te poate ajuta. Te ajută să te ajuţi singur, îţi scoate la iveală potenţialul ascuns, latent. Şi cred că e bine să ţii cont de religia în care te-ai născut. Chiar dacă a denaturat cumva adevărul, e un sprijin moral/spiritual familiar, un refugiu. Te agăţi de semnul crucii când ţi-e frică şi tot cu el îi mulţumeşti sorţii când ai scăpat de o belea/nenorocire ca prin farmec.
Am scris de-a valma, şi nu ca să mă aprobaţi sau ca să mă contraziceţi (puteţi s-o faceţi, dacă vă distrează, dar nu aşteptaţi să vă răspund). Am avut chef să spun toate astea şi mi s-a părut că aici e un loc potrivit. 🙂
Am scris în grabă şi îmi cer scuze dacă am făcut-o cu greşeli.
Of, Clonă, eu acum ce mai răspund? În linii mari, ai spus cam tot ce voiam să spun și eu.
C., ce surpriză să îți citesc rândurile despre interpretarea ta a acestor versete biblice. 🙂
În primul rând, principiul “tot ce nu este interzis este permis”, este doar un principiu de logică, firavă, nici măcar de drept nu este -- fiind oarecum exclus.
Secundo, având în vedere că omului i s-a acordat liberul arbitru, evident că asta poate presupune și ieșirea din ascultarea de Dumnezeu și inclusiv abatarea de la poruncile sale (cu consecințele de rigoare).
Terțio, porunca a 5a din decalog este “Să nu ucizi!” și nu menționează nicăieri nici o notă de subsol gen :* cu excepția animalelor pentru consum.
Porunca a 6a e “Să nu preacurvești!” care întră în contradicție cu poliamorul. 🙂
În plus, dacă ai indicații clare despre ce anume să fie hrana ” Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”, voiai să specifice și ce nu ai voie? Mai scria două Biblii ca să menționeze ce e interzis, numai cu asta, la ce inventiv e omul. În plus, Dumnezeu nu vorbește din prisma a ceea ce este interzis ci a ceea ce îi este benefic omului pentru evoluția sa. Totul pornește din psihic, întâi să vrei să postești sau să urmezi anumite reguli, apoi să faci. Nu invers. Fiecare trebuie să consimță. În asta constă totul. Ceea ce mintea/psihicul nu acceptă, prin forțare, crează dezechilibre mai grave.
Oamenii evoluați reușesc să respecte poruncile și găsesc soluții optime de supraviețuire. Nu cred că specia este amenințată ca să rămână planeta necuvântătoarelor, din contra, omul s-a extins și înmulțit fără măsură, invadând spațiul animalelor și punând unele specii de animale în pericol, multe au dispărut deja, altele sunt în curs de dispariție și au nevoie de o lege care să le protejeze.
Ți se pare diabolic faptul că trăiești în acest incubator imens denumit terra, oxigenat, asemeni unui bebeluș prematur născut care pentru refacere stă într-un incubator? Da unde vrei să pleci? Ce vrei să faci în spațiu? Ai nevoie de oxigen și de acest spațiu protejat. Păi oare de ce nu poți supraviețui decât aici, pe terra? O fi poate pentru că tu, noi, nu suntem destul de puternici pentru un mediu mai ostil ca spațiul cosmic?
““Credinţa ta te-a mântuit.” Adică, după părerea mea, atunci când te rogi cu încredere în Cel de Sus, rugăciunea te poate ajuta. Te ajută să te ajuţi singur, îţi scoate la iveală potenţialul ascuns, latent. ” = Egolatrie -te adulezi
Te rogi la Ființă Supremă ție, Dumnezeu, tu în micimea ta, ca să-ți dea putere și să te lumineze, sã te ajute căci evident că tu dacă puteai să te ajuți te-ai fi ajutat deja. Credința ta în Dumnezeu te mântuiește! Nu credința ta în tine te mântuiește. Câti nu sunt îngâmfați care sunt de râsu-plânsu? Știi vorba aia că prostul nu e prost destul până nu e și fudul? Aș completa cu: până nu se crede mai mult decât este sau mai mult decât chiar poate.
Idem, voiam să-mi expun părerea pe aici, scuze pentru inconveniențe.
Am zis că nu răspund, ELENA, dar, ei, sper să mai pot lărgi puţin îngustimea minţii tale.
Adică am sperat zadarnic, văd că deja ţi-a dat Cudi degeaba celălalt citat din Biblie. Nu l-ai acceptat, eşti convinsă că numai interpretarea ta e bună. Prostul nu e prost destul până nu e şi fudul, că bine zici.
Dacă tot eşti atât de credincioasă, ţine cont că, în prezent, credinţa creştină permite consumul de carne -- inclusiv de porc (interzicerea anumitor alimente ţine cont de climatul din “Ţara Făgăduinţei”). Şi condamnă credinţa în reîncarnare. Un popă n-o să mă dojenească pe mine pentru că mănânc carne, ci pe tine şi Lotus, fiindcă aveţi convingerea că sufletele se reîncarnează.
Aşa că, atâta vreme cât nici unul dintre noi nu respectă preceptele biblice într-un totul, hai s-o lăsăm mai moale cu citatele din scripturi -- scoase de voi din context, eu am citat un capitol întreg.
Apropo, dacă în Biblie scrie “să nu ucizi” cu referire la tot ce e viu, te sfătuiesc să nu mai iei niciodată medicamente, că ucid viruşii, bacteriile şi microbii, şi să-ţi pui cenuşă în cap fiindcă sistemul tăi imunitar i-a ucis pe unii fără voia ta. Să săruţi pe creştet gândacii de bucătărie dacă vin la mâncarea ta vegetariană. Să nu pui niciodată curse şi otravă pentru şoareci. Şi să nu mai culegi şi să nu mai cumperi niciodată flori, să nu mai mânânci seminţe din care ar putea ieşi o plantă. Şi multe altele.
Voi, vegetarienii, uitaţi că şi plantele sunt vii, că s-a dovedit că suferă. Aşa cum uită Lotus şi că din ouăle mâncate de el ar putea ieşi pui.
În altă ordine de idei, cred în potenţialul meu latent fiindcă ştiu că mi l-a pus acolo Dumnezeu, nu doar mie, ci nouă, tuturor. Şi cred că rugăciunea către divinitate ne ajută să ajungem la tot ce ne-a dăruit. Iar citatul “credinţa ta te-a mântuit” se referă la credinţa în D-zeu, nu la credinţa în propria persoană. Dacă nu ei asta drept egolatrie…e cazul să te rogi mai mult, ca să reuşeşti să ajungi la o mai mare parte din potenţialul tău intelectual latent.
Nici ce-am spus despre oxigen n-ai priceput. Nu e vorba de plecarea de pe pământ. E vorba de faptul că oxigenul fără de care ne sufocăm e de fapt o otravă care ne distruge lent ţesuturile şi organele, ducându-ne la moarte. Creatorul s-a asigurat că nu ne putem lipsi de otrava care ne vine de hac, pe Terra sau aiurea.
Ţi-ai verificat vreodată coeficientul de inteligenţă? Ştii, lipsa anumitor nutienţi din alimentaţie reduce capacităţile creierului, aşa că e bine să verifici din când în când în ce măsură te-a afectat.
Eu mi-am expus părerea mai sus fără să dau cu pietre în alţii. Scuze fiindcă ţi-am urmat exemplul şi mi-am permis s-o fac acum. Şi scuze pentru că am crezut că aici e un loc potrivit pentru astfel de discuţii. Mă aşteptam la eventuale contraziceri pe bază de argumente logice.
Apropo, degeaba te scuzi după ce i-ai tras cuiva un pumn. Vânătaia nu dispare şi durerea nu se micşorează. Poate că inutilitatea scuzelor mele te va face să pricepi că şi ale tale sunt frecţie la picior de lemn.
O zi frumoasă! Să-ţi priască vedeţurile.
Mulțumesc, C.! Jignirile nu țin loc de argumente, ele apar în discuție atunci când nu mai ai ce să argumentezi și cum să justifici logic ceva. Stii ce? Nu mă supăr pentru că atât poți tu, deloc chiar. La mine erau argumente logice, păcat că nu le-ai putut pricepe.
Oxigenul degradează corpurile care nu mai sunt vii, și e normal așa că doar nu ai vrea să avem mumii peste tot, pe cele vii le ajută să se reinnoiască.
La fiecare 7 ani corpul se reînnoiește.
O zi frumoasă și ție!
https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/item/578-radicalii-liberi-si-imbatranirea-celulara.html
Păi e un ciclu complet, celule se reînnoiesc, tu din bebe te faci copilaș, adolescent, adult, apoi îmbătrânești. Asta e viața omului. Vrei tinerețe fără bătrânețe și viață fărã de moarte?
În plus, înainte oamenii trăiau mai mult, acum intervin mai mulți factori nocivi gen: poluarea aerului (care e mult mai gravă), calitatea apei care e și ea uzată, poluată, stresul, alimentația nesănătoasă (plinăde conservanți și alte substanțe chimice). Acesti factori se datorează omului. 🙂
Ori nu eşti în stare să pricepi ce-am vrut să spun, ori te prefaci foarte bine.
Oricum, regret că m-am ostenit să-ţi răspund. N-o să se mai întâmple.
C., nu toate ouăle au fost fecundate, nu toate găinile sunt călcate de cocoș și uneori nu toate sunt călcate la timp, când se formează oul, dacă e prea târziu când oul e deja format, sau prea devreme…și ele au o perioadă de fertilitate. 🙂
Alt subiect, altă discuție. Ar putea fi nu-i totuna cu este. Contracepția nu-i imorală; avortul da.
Pentru găini, un ou nepus la clocit e similar cu un avort.
Nu cred. De vreme ce nu e pus la clocit, încă e o posibilitate. Viața nu a pornit, are nevoie de niște condiții prielnice înainte. O parte din condiții au fost indeplinite (fecundarea), altele nu (căldura). Avort ar fi dacă l-ai pune la clocit și l-ai lua a doua zi, când deja puiul a început să se formeze, în primele lui stadii. Părerea mea.
Părerea ta, care nu coincide cu a mea.
Să zicem că ai avea dreptate. În situația asta, un ovo-lacto-vegetarian ar comite un număr foarte redus de „crime animele”, sau mai precis „avorturi animale”, respectiv doar atunci când mănâncă ouă fecundate. Pe când un carnivor ar comite astfel de „crime” pe bandă rulantă, la fiecare consum de carne, nu?
Da, o să spun. Menționam zilele trecute că am văzut unele incoerențe în comentariile tale: de unde până unde dreptul de stăpânire implică dreptul la viață și la moarte? Regele Israelului, pus de Dumnezeu stăpân peste poporul lui, poate să-și omoare supușii după bunul plac? Adam, pus de Dumnezeu stăpân peste Eva, are dreptul s-o omoare?
Aici incoerența nu este că ai trecut de la cred la nu știu, ci că pari să omiți faptul că, prin definiție, existența divinității implică existența vieții după moarte. Ele sunt strâns corelate.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să tinzi la cât mai mult alb. Sau că negrul e scuzabil.
De unde până unde implică definiţia divinităţii existenţa vieţii după moarte?
DIVINITÁTE, divinități, s. f. 1. Dumnezeu, zeu. 2. Esență divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, -atis.
sursa: DEX ’09
DIVINITÁTE, divinități, s. f. 1. Ființă imaginară cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esență divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, -atis.
sursa: DEX ’98
Şi, oricum, ceea ce cred eu nu respectă dogmele -- am spus asta.
Ce e alb pentru unii e negru pentru alţii. De exemplu, din câte am înţeles, adepţii Jihadului consideră că-ţi fac un bine dacă te omoară ca să-şi atingă scopurile, fiindcă te ajută să ajungi în rai.
Clono, toate religiile și filosofiile care vorbesc despre Dumnezeu și de care știu eu ni-L prezintă ca pe un spirit și ne spun că suntem asemenea lui, adică spirite. Credința în Dumnezeu implică credința într-o viață de apoi, credința în faptul că și noi suntem spirite, făcute după chipul și asemănarea Lui etc. Altfel, poți, sigur că da, să spui că există un extraterestru care ne-a creat, sau că suntem rodul unui program de calculator gigantic, sau că suntem simple personaje din fantezia unui gânditor, dar e cam deplasat să-l numești pe acel extraterestru, program sau gânditor Dumnezeu, tocmai pentru că Dumnezeu ne este prezentat pretutindeni în strânsă corelație cu ce am zis mai sus. Adică este un scenariu SF, te poți gândi dacă-i plauzibil, dar nu prea merge să-i numești personajul principal Dumnezeu, câtă vreme nu se pliază acestei definiții clasice și unanim acceptate. Ideea de divinitate implică noțiuni ca spiritul, perfecțiunea, raiul etc. Ce zici tu, da, putem discuta, o entitate care ne-a creat, dar nu-i Dumnezeu, gen.
Lotus, care este definiția clasică și unanim acceptată a lui dumnezeu, de care pomenești tu mai sus și căreia dumnezeu însuși trebuie să se plieze, altfel nu-l mai putem numi dumnezeu?
Eu, Lotusule, mi-am spus părerea neţinând cont de filozofii şi religii. Unde scrie că trebuie să privesc lumea pornind neapărat de la opiniile altora?
Iar cu tine o dispută poate continua, pieziş, până în pânzele albe. Am spus “piezis” fiindcă ignori părţile la care nu-ţi vin în cap contraargumente, găsind în schimb o presupusă inconsecvenţă de care să te legi.
Te las să te contrazici cu alţii, eu mă opresc aici.
Nu știu, Cudi. Ziceam și eu că dacă e membru al unei civilizații galactice din altă parte a univerului, iar noi suntem niște produse genetice concepute în laboratorul lui și care expirăm după 70-80 de ani, atunci nu-i Dumnezeu. Că dacă-i un microb ce a infestat celula X-1 a unui organism, celulă pe care noi o numim Cosmos, și, prin această infecție, a dus la apariția noastră într-un atom al acelei celule, pe care noi îl numim Terra, atunci iarăși nu-i Dumnezeu. Că dacă-i un program de calculator creat, paradoxal, tot de noi, în viitorul îndepărtat, atunci nu-i Dumnezeu. Asta după părerea mea.
Clonă, asta-i a doua sau a treia oară, din câte-am numărat, când îmi zici că te oprești din dialogul cu mine. Păi oprește-te, nu te țin eu cu forța aici! Iar de răspuns răspund la ce-mi scrii, cu răspunsurile pe care le am eu, că nu pot să răspund cu altele. Dacă zici că ignor sau omit ceva, arată-mi ce ignor sau omit. Mai sus îți spuneam că, atât timp cât definiția sau conceptul tău despre Dumnezeu se îndepărtează foarte mult de ceea ce se înțelege în mod curent prin „Dumnezeu”, e cam în contravenție cu regulile limbii să-l numești astfel. L-ai putea numi, de exemplu, creatorul nostru, și ar fi ok. Adică, dacă eu mă gândesc la o Dacia Duster, care însă o vizualizez că arată ca un tractor, zboară ca un elicopter și e produsă pe Lună, atunci poate că nu mă gândesc chiar la o Dacia Duster, chiar dacă are în comun cu aceasta faptul că te deplasează dintr-un loc în altul.
pe* care însă o vizualizez
Cât despre alb și negru:
Eu subscriu caracterizării din partea secundă. De aia ți-am și zis anterior că nu consider morala ca o lege a omului, ci ca un set de valori axiomatice universale, independente de conjunctură.
Elena, văd că îi dai înainte cu ce scrie-n biblie. Spune-mi, te rog, ce părere ai despre următoarele afirmații ale lui dumnezeu (Leviticul, cap. 11, capitol menționat și de Clona, ceva mai sus):
“În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis:
2. “Grăiţi fiilor lui Israel şi le ziceţi: Iată animalele pe care le puteţi mânca din toate dobitoacele de pe pământ:
3. Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca. ”
sau
“Din toate vieţuitoarele, care sunt în apă, veţi mânca pe acestea: toate câte sunt în ape; în mări, în râuri şi în bălţi, şi au aripi şi solzi, pe acelea să le mâncaţi. ”
sau
“Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ.
22. Din acestea să mâncaţi următoarele: lăcusta şi soiurile ei, solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu soiurile lui. ”
“Că Eu sunt Domnul, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să vă fiu Dumnezeu. Deci fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt”.
46. Aceasta este legea cea pentru dobitoace, pentru păsări, pentru toate vietăţile ce mişună în apă şi pentru toate vietăţile ce trăiesc pe pământ,
47. După care se pot deosebi cele necurate de cele curate şi vietăţile ce se mănâncă de vietătile ce nu se mănâncă. ”
Elena, scrie negru pe alb, în biblie. Înțelegi, acum, că e greșit să invoci biblia când susții cauza vegetarianismului?
Bine, Cudi, îți spun, dar să nu te superi. Biblia nu se citește pe sărite ca să poți să ciupești din ea scoțând din context anumite pasaje sau propoziții cu care să îți întărești o supoziție, o convingere proprie sau să o transformi în aliat într-o dezbatere.
Asta e partea din Biblie când Moise a scos poporul evreu din sclavia egiptenilor și 40 de ani i-a purtat în deșert, Dumnezeu oferindu-le de mâncare mană cerească până când poporul a cerut carne de le-a adus un stol de porumbei iar unii din ei au murit mâncând cu poftă și înnecându-se. Așadar ei nu acceptau o hrană simplă ci mâncau carne, fiind obișnuiți cu carnea de orice fel. Atunci li s-au dat aceste reguli care le îngăduia carnea dar nu orice fel de carne, pentru că nu poți impune cu forța psihicului uman o restricție fără a crea dezechilibre.
Dacă mănânci din animale necurate se preia din energia lor. Există o logică chiar dacă e mai greu de explicat și înțeles.
Trecerea se face treptat. Dacă omul a vânat, a fost primitiv, și prin neascultare de Dumnezeu a decăzut, evoluția nu se face decât treptat, nu brusc. Nu îl iei pe unul de ucide, violează și e lipsit de orice scrupule și de mâine îl restricționezi și faci bun dacă el nu vrea și nu acceptă mental, psihic acest lucru. Uneori aceste lucruri vin de la sine, pentru că așa simți și atunci nu vei mai avea nevoie de explicații și justificări.
Sfântul Simion femeilor de la bordel le vorbea și le
convingea să se mărite, nu să se călugărească.
Dar nu îți cer să mă crezi pe mine, ești liberă să alegi să crezi ce vrei și să îți trăiești propria viață după alegerile tale, oricare ar fi ele. 🙂
Dar sunt creștini care nici pe acestea nu le respectă. Porcul nu e acceptat, e necurat. 🙂
Pentru un creștin practicant, o fi necurat. Pentru mine e leguma preferată.
Nu e bai căci se mai fac derogări. Decât să-l piardă de tot pe creștinul flămânzit, mai bine să îl ia cu binișorul. Mai un post mic, mai unul mare, mai o vorbă bună, nu se prea poate toți să ne îndreptăm deodată. 🙂
Apoi, Cudi, știi că fructul interzis e cel mai imbietor și ispititor, nu? 🙂
Cudi, porcul NU e necurat nici pentru creştinii practicanţi. Numai pentru evreii şi musulmanii practicanţi. Şi, nu ştiu, poate şi pentr adepţii altor religii, dar nu pentru creştini.
Elena interpretează Biblia după ureche. În privinţa asta, nu e mai cu moţ decât ateii.
Da, Clona, am zis o tâmpenie, cum că o fi porcul necurat pentru creștinii practicanți. Nu este.
Eu nu v-am interzis să mâncați nimiv, doar v-am zis.
“În privinţa cărnii este recomandată consumarea animalelor curate şi anume:
1)Dobitoacele care au unghia despicată în două şi rumegă[10] (boul, oaia, capra, cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa[11]).[12] Se vor evita animalele necurate care nu îndeplinesc condiţiile ca de exemplu porcul care are unghia despicată în două dar nu rumegă[13], cămila care rumegă dar nu are copita despicată în două[14], iepurele care rumegă dar nu are unghia despărţită[15], ariciul[16], patrupedele (dobitoacele) cu talpa moale sau ,,care umblă pe labele lor”[17](ex: pisica, câinele, ursul, etc)”
https://ro.orthodoxwiki.org/Alimenta%C8%9Bia
Aveti cu totii dreptate însa nu-L cunoasteti pe Dumnezeu decât dopa scrierile altora,o cunoastere învatata ,studiata în care ati evoluat din copilarie influentati de scoala,religia,traditia,cultura timpul si spatiul geografic în care ati evoluat bio-fizic împreuna cu societatea în care v-ati dezvoltat,ocupând un loc mai mult sau mai putin important în comunitatea respectiva,integrânduva în acest mediu,aducându-va aportul în evolutia sau stoparea evolutiei acestei comunitati în functie de nivelul de constiinta de IUBIRE sau ura fata de aceasta ,în acelasi timp,contribuind la un echilibru si stabilitate relativa a comunitatii indiferent de faptele bune sau rele savârsite.
Omul este el însusi dumnezeu,însa egoismul,invidia,cunostintele si învataturile atât de diverse,contradictorii,(începând din familie dintre Adam si Eva) au creat o dezbinare în Omul Autentic,numit generic…”sarpe” ! 🙂
Oricât de inteligenti si pregatiti ati fi,din pdv filozofico-religios-politic ,nu veti descoperi Adevarul Absolut decât prin Iubire absoluta,neconditionata,sacrificatoare,fara prejudecati,prin “Revelatie divina” asemanatoare cu cea la care voi faceti referire ca la un fel de sfârsit al lumii,”Apocalipsa”,însa care reprezinta taina metamorfozei planetei albastre Terra,care desigur,este “bolnava,sufera,agonizeaza din pricina “omului faradelegii”,care se numeste si “Antichrist”,acestea fiind organizatii mondiale dictatoriale ce se tin de legi imorale obligând omenirea prin intermediul armelor sa respecte aceste legi ale lor (împotriva frumusetii desavârsite a ADEVARULUI ABSOLUTpe care l-au aruncat la pamânt calcându-l în piciare,,unite împreuna pentru a exploata (omul,creat perfect),ei tinând sub control turmele asuprite cu ajutorul banilor (lucrurilor necesare existentei cotidiene) numit de Biblie” Mamona” (dumnezeul acestui sistem inselator care este un surogat al vietii autentice.
Fiti binecuvântati si luminati ! 🙂
Iosif, știi că un creștin adevărat, iubitor de Dumnezeu, nu minte, așadar fii sincer: nu-i așa că te inspiri din cărți când scrii? Ai citit niște cărți, ți-ai notat niște pasaje și le tot scrii și altora. Teoria conspirației, ceva de genul, nu? 🙂
Oricum ar fi să știi că ești simpatic. 🙂
Impresia mea e că Iosif cunoaște biblia mai bine decât noi toți. Și ceea ce spune e foarte interesant.
@Elena
Da Elena,am citit multe “teorii” timp de zeci de ani cautându-L pe Dumnezeu,trecut prin “iadul”acestui sistem,cazut de nenumarate ori la extremele existentei,însa abia în urma cu putin timp mi s-a revelat Adevarul eliberator de filozofii, religii,crezuri, dogme,partide care provoaca în societate doar dezbinare,competitii,frustrari,lupte si razboaie ce au un efect dezastruos pentru specia homo sapiens care este pe cale de autodistrugere tocmai din inconstienta,orbirea perceptiei despre lume si viata,despre sensul vietii prin aceasta IUBIRE (energie libera) care actioneaza si controleaza VIATA în toate aspectele si formele existentei în Universul infinit.
Solutia si vindecarea maladiilor mondiale se va realiza prin oameni sinceri,deschisi,empatici,IUBITORI de VIATA AUTENTICA scrisa în CUVÎNTUL ÎNTRUPAT,(Hristos),Singurul OM,exemplu de urmat pentru a obtine NEMURIREA,Singurul care a trecut pragul limitat al relativitatii perceptiei primare spatio-temporal,biruitor al “genei mortii”,activând prin sacrificiul trupului Sau “gena eternitatii” (tinerete fara batrânete si viata fara de moarte .) 🙂
Va recomant spre ascultare acest neânsemnat material cu care sunt în mare parte de acord.
https://www.youtube.com/watch?v=zZCeefFUh78
@Elena
P.S. Nu caut aprecierea oamenilor. Prioritatea existentei mele aici în aceasta dimensiune relativa,trecatoare,scurta si efemera este sa plac Ziditorului Universului ,Dumnezeu,Iubire Absoluta !
In filmuleț, am deschis puțin și vorbeste de Apocrifa lui Iuda. Iuda care, înșelat fiind de diavol și pentru că iubea arginții l-am vândut pe Iisus. Apoi văzând că a greșit s-a sinucis. Când s-a scris apocrifa DUPĂ Iuda? Înainte să fie înșelat de diavol? După? Înainte să se fi sinucis?
@ Elena
Nu am sa-ti raspund la întrebarile oarecum provocatoare (ispititoare),ce poate genera polemica,însa vreau sa mentionez un aspect esential,pentru cei ce se considera credinciosi crestini,indiferent de apartenenta lor dogmatica.Biblia,sau Sfânta Scriptura,de la prima pâna la ultima slova,este un masaj atemporal,dincolo de limita spatio-temporala,codificat,paradoxal,pentru ca omul creat,dupa chipul si asemanarea Creatorului (Tatalui),sa constientizeze infantilitatea si dependenta de EL,sa-L caute cu toata fiinta,iar când îi este “revelat” sa-L marturiseasca semenilor sai,nu prin vorbiri filozofico-stiintifice si/sau dogmatice,ci printr-o viata traita în IUBIRE,asemeni Fiului lui Dumnezeu ,Hristos,Singurul în care S-A manifestat IUBIREA ABSOLUTA a TATALUI CREATOR.
Absolut toate religiile lumii,sunt facute de oameni inteligenti,ipocriti care au avut ca scop,dintotdeauna îndoctrinarea si asuprirea gloatelor pe care le-au tinut ( le mai tin si azi) de doua milenii,într-o obscuitate deplorabila,iar daca îndrazneste cineva sa marturiseasca Adevarul,îl elimina rapid,pentru ca nu cumva sa piarda puterea si pozitiile ceresti,unde se bucura de privilegii si aplauzele ‘turmelor’ înfometate si însetate dupa Cuvântul Adevarului Absolut, ELIBERATOR.
“Iata,vin zile,zice Domnul,Dumnezeu,când voi trimite foamete în tara,nu foamete de pâine,nici sete de apa,ci foame si sete dupa auzirea cuvintelor Domnului.
Vor pribegi atunci de la o mare la alta,de la miazanoapte la rasarit,vor umbla istoviti încoace si încolo,ca sa caute Cuvântul Domnului,si tot nu-l vor gasi.
În ziua aceea,se vor topi de sete fetele frumoase si flacaii .”( Amos 8:11-13)
Vazând (raportat la profetiiile biblice),evenimentele politico-religioase si economice ce se deruleaza de la sfârsitul mileniului 2 si acest început de mileniu 3,nu pot sa nu observ cu bucurie,schimbarile dureroase ,nsa necesare,ce se deruleaza cu repeziciune fulgeratoare la scara planetara anticipând sfârsitul perioadei de HAR ce ne-a fost acordata de Creator pentru POCAINTA !!! (A nu se întelege forma religioasa sau alte grupari organizate ale societatii) !
Evanghelia după Marcu, Cap. 13
“21. Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.
22. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
23. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.”
Evanghelia după Matei Cap. 24
“5. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.”
“23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25. Iată, v-am spus de mai înainte.”
erata “ce pot”
Iosif, ce zici de ce scrie tipa aceasta?
http://cafeneaualuianael.blogspot.ro/2017/01/jurnalul-unei-pacatoase-fila-1001.html?m=1
@Elena
Sper ca nu esti chiar tu “tipa aceasta” ! Sincer mi-e mila de acest suflet indiferent cine se ascunde dincolo de aceasta ‘marturisire’ Cât despre gândurile exprimate în articol,pot spune cu certitudine ca aceasta ‘practica’ se încadreaza între crestinism si ocultism,o încercare de a se ascunde de sine,o stare duplicitara,o forma de dedublare a personalitatii instabila si periculoasa pentru orice om rational-sentimental.
Suntem entitati create de Cel Ce Este atemporal,dotati cu aceleasi calitati,iar de cînd venim pe lume,în aceasta dimensiune pamânteasca,singurul reper de Om Adevarat, ramâne Hristos,Singurul în care S-a manifestat plinatatea Tatalui Creator,si prin care cei ce sunt luminati trec bariera spatio-temporala relativa prin metamorfoza “mortii si învierii” (nastere din apa si Duh) într-o noua dimensiune a perceptiei “revelatie” pe care doar El,Hristos o ofera celor “alesi” de EL.
Cât despre teoria reâncarnarii o alta mare farsa acceptata de majoritatea intelectualilor,pentru a se amagi si împaca cu moartea biologica.o speranta înselatoare oculta ce însala omenirea prin toate mijloacele mass media .
Viata aceasta,este de fapt ‘iadul’ în care experimentam “binele si raul” din fiinta noastra,iar ‘liberul arbitru’ ne apartine . Creatorul ne-a prezentat (aratat) IUBIREA ABSOLUTA prin FIUL omului,la toate generatiile de la Adam si pâna la sfârsitul planului SAU DESAVÄrsit.
Avem (înca) sansa sa alegem între Hristos si Bélial,între viata si moarte …eterne ! 🙂
Nu sunt eu, e o tipă pe care o citesc din când în când pentru că îmi place uneori ce scrie și cum scrie (e genul meu mai ironică așa).
Observ că tu nu ești creștin ortodox ci ești adeptul unui cult religios (recunoscut sau nu de stat și având o biserică cum sunt atâtea). Din ce cult faci parte? Adventiști, baptiști, …?
🙂 🙂 🙂 Se vede ca nu-mi citesti toate com-urile,deoarece am mentionat ca absolut toate religiile si cultele religioase sunt manipulari ale constiintelor.Eu cred doar în IUBIRE ABSOLUTA SACRIFICATOARE,restul religii,secte,dogme,traditii si obiceiur sunt doar imitatii înselatoare deviante de la ADEVARUL ELIBERATOR !
Alungat si cenzurat de pe blogurile acestor pseudocrestini,am ajuns^la comunicarea cu ateii pe care-i respect si stimez,pentru ratiunea lor neîndoctrinata de false IUBIRI CRESTINESTI !
Biblia-mi spune ca Dumnezeu din “pietre va face slujitori ai Sai”
Iata ce le spune isus carturarilor si Fariseilor : “Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg înaintea voastra în Împaratia lui Dumnezeu.” (Luca 21:31)
Cudi, eu nu cred că este moral să iei viața unei alte ființe, indiferent că e om sau animal. Orice altă ființă are același drept la viață ca tine. Credincioși sau atei, cine suntem noi să ne permitem să luăm viața cuiva? În această lumină, consumul cărnii îmi apare ca o expresie a inconștienței oamenilor, care prin asta sunt participanți la circuitul imoral al sacrificării animalelor. Lucru datorită căruia se și încarcă cu o karmă negativă, de suferință.
Acum, consumul de carne este încetățenit, marea majoritate a oamenilor considerându-l absolut în regulă. Eu n-o să bat la ușa lui X să-i spun că e imoral să omori un animal, deci nu te trag la răspundere în sensul ăsta. Dar, de vreme ce ai deschis subiectul pe blog, nici să-ți spun că negrul e alb nu pot. Eu cred că undeva înăuntrul vostru și voi știți că e negru, dar preferați să vă găsiți tot felul de justificări și să vă uitați în altă parte.
Cudi, tu îți iubești pisica?
Caută pe net că niște fermieri din Elveția papă pisici și zic:
“”Carnea e carne, indiferent de la ce animal provine”, a declarat unul dintre fermierii care sacrifică pisici sau câini pentru a-i mânca.
Mai mult, cei care se hrănesc cu astfel de animale spun că nu văd de ce e normal să omori vaci, oi sau păsări pentru a mânca din carnea lor, iar la alte animale nu e în regulă. Până la urmă, orice fel de vieţuitoare suferă la fel de mult atunci când e tăiată.”
Japonezii papă carne de câine Caniche care e o delicatesă pentru ei. Și când te gândesti că sunt căței așa de frumoși, jucăuși și adorabili…
Dar ce, mielul pe care îl sacrificăm noi de Paște nu e adorabil?
Dar vițelușul? Toate animalele sunt adorabile, mai ales porcii care se răstoarcă grohăind să-i scarpini pe burtică. Cei de la buni de la țară așa făceau, și te priveau cu niște ochi lucioși. Păcat că an de an erau sacrificați pentru a ne ostoi foamea de carne cu ei. 🙂
Aș vrea să văd un vegetarian (d-ăla care nu mănâncă carne de miel pentru că Tăcerea Mieilor) în linia întâi a frontului. Pe burtă, în mocirlă, Să fie și creștin ortodox fervent. Să-i zboare gloanțele pe deasupra capului și să nu apese pe trăgaciul din dotare fiindcă el nu mânca, pe timp de pace, nici măcar ficăței de pui, cum să tragă într-un om?!
Pentru Elena: când vrei să comunici o informație de genul -japonezii mănâncă carne de câine Caniche, uită cacofoniile. Nu băga alintări lexicale cu „papă”. E o informație destul de serioasă. Eu nu știam că japonezii mănâncă_caniși. Eu știam că mănâncă orez. 🙂
Care sunt ăia care halesc creierul unei maimuțe contenționate în așa fel, încât să-i spargi cutia craniană în timp ce e vie?
Chinezii. Cel puţin aşa scrie aici: http://www.click.ro/utile/retete/top-7-cele-mai-ciudate-mancaruri-din-lume-video-socant
Interesant articol dar nu aș mânca așa ceva nici cu pistolul la tâmplă.
Da măi, de chestia cu cafeaua am auzit și eu! 🙂
Renata, chiar la tv un tip a povestit cum a comandat indicând cu degetul niște cărniță delicioasă pe care a..halit-o. A venit prietenul său și i-a tradus că tocmai ce a mâncat niște carne de câine. Omul s-a amuzat. Mai mănâncă și orez, Thailanda e cea mai mare producătoare de orez din lume la nivel mondial. Cât despre deliciosul câine, uite ce am găsit:
http://m.animalzoo.ro/harta-ororilor-tarile-in-care-se-consuma-carne-de-caine-nu-o-sa-ti-vina-sa-crezi-in-cate-locuri-din-lume-el-e-considerat-o-delicatesa/
Păi vezi cazul lui Mahatma Gandhi.
Ce-aţi face dacă aţi avea de ales între a muri de foame (voi şi copiii voştri) şi a mânca pisici şi câini?
O întrebare bună. Aș căuta un răspuns divin în legătură cu asta.
Bun răspuns, Lotusule. Parcă te-aud: “Nu mai plânge, copilaş. Suge-ţi degetul până găseşte tata un răspuns divin.”
Eu nu sunt tu. L-aș găsi repede.
Să-l auzim/citim. Repede.
Am zis „l-aș găsi”, nu „îl găsesc”. Asta implică un „dacă”, respectiv dacă am fi în situația propusă de tine. Într-o situație atât de critică eu cred că Dumnezeu nu te lasă de izbeliște. Noi momentan nu suntem în acea situație. Dar, dacă îl rogi tu pe Dumnezeu să-mi trimită un mesaj sau un semnal, ca și cum am fi în acea situație, de dragul jocului tău, iar El te ascultă, îți promit că o să ți-l redau aici! 🙂
Aş fi putut paria că asta o să spui.
Au fost oamenii în situaţii atât de critice, sau şi mai şi.
Nu vrei să recunoşti cinstit că nu poţi răspunde, fără nicio ezitare, cu un “aş muri de foame, cu familia mea cu tot”.
O dai cotită, e stilul tău. Sau cel puţin pare să fie stilul tău.
Mi-ai dovedit încă o dată că n-are rost să mai continuăm discuţia.
Aştept alte subiecte propuse de Cudi sau Ketherius, deşi nu mă îndoiesc că se va ajunge din nou la religia creştină, interpretată aşa cum vă convine ţie şi Elenei. Cred că ar trebui să înfiinţaţi o sectă nouă. 🙂
Păi de ce n-ai pariat? Câștigai ceva! 🙂
Faptul că un răspuns e previzibil nu-l face fals. Iar eu n-am dat-o cotită, cum n-am dat-o nici până acum, ci ți-am răspuns onest la întrebare. Ești liberă să mă crezi sau nu. Eu pot să îți răspund, nu pot și să te fac să mă crezi că ți-am spus ce gândesc. 🙂
Fiecare interpretează religia prin propriile lui filtre. La fel faci și tu, la fel face și Cudi etc. Faptul că perspectiva mea, deși vine în contradicție uneori cu dogma creștină, se apropie de cea a Elenei, nu poate decât să mă bucure: înseamnă că, cine știe, poate este ceva adevăr de capul ei, de vreme ce am ajuns amândoi la multe concluzii similare.
Lotus. întrebarea era ce aţi face într-o situaţie extremă, când aţi avea de ales între a muri de foame, voi şi copiii voştri, şi a mânca pisici şi/sau câini.
Un răspuns sincer era aş muri cu copii cu tot sau am mânca, şi eu, şi ei.
Tu ai spus că nu te lasă D-zeu de izbelişte. Ai ocolit răspunsul, adică ai dat-o cotită.
Nu am ocolit răspunsul. Doar că nu întotdeauna poți formula un răspuns ipotetic. Contextul meu include un Dumnezeu bun și faptul că întreaga viață este de fapt o școală spirituală. Pentru cineva conștient de acest context, nu poate să apară o situație de genul celei descrisă de tine fără niște elemente suplimentare, de ajutor, care să te edifice cu privire la ce trebuie să faci.
Cu alte cuvinte, datele furnizate de tine nu sunt suficiente ca să-ți pot da un răspuns. Pe de altă parte, sunt sigur că un astfel de context, dacă s-ar concretiza, ar include toate datele necesare găsirii acestui răspuns. Doar că nu ți-l pot da acuma. Ar putea fi fie da, fie nu, în funcție de aceste elemente suplimentare, pe care acum nu le am. Mai clar de atât n-am cum să-ți răspund. Dacă ți-aș fi răspuns prin da sau nu, nu aș fi fost sincer. Sincer e exact ce ți-am spus.
Sfântul Marcus de exemplu, izolat fiind în munți și ispitit fiind s-a rugat la Dumnezeu pentru ajutor și până a venit rãspunsul a mâncat pământ (humă), când alte verdețuri nu a găsit la îndemână. Când un călugăr trimis al Domnului l-a găsit mânca ceea ce îi aducea îngerii. Dacă citesti din viața sfinților sau Pateric găsești numeroase exemple și soluții adoptate de sfinți.
Sincer, cu cine ai vrea să rămâi izolat? Cu un omnivor sau vegetarian?
Eu? Cu o carnivoră! 😀
Dacă rămâi izolat cu o carnivoră care nu ucide și cumpără carnea de pe raft, ai încurcat-o! Pe lângă că o să-ți sugi degetul de foame și te vei chinui, carnivora o să te facă la psihic ca să îți faci singur seppuku sau hara-kiri, după ce ai făcut focul în prealabil, bineînțeles, și cât mai aproape de grătar ca să îi fie ei mai ușor să te gătească. 🙂
Dar îmi place cum gândești, să știi. Ești altruist. 🙂
Eleno, carnivoră, puțin canibală și oarecum vampiriță! Nu cred că te încadrezi, de vreme ce strâmbai din nas la poliamor! 😀
N-am zis că mă încadrez, am zis doar că ești puțin masochist. 🙂
Poliamorul nu-l agreez și nici el nu cred că mă agreează pe mine, dar totuși parcă ai menționat doar de O carnivoră, nu de mai multe. 🙂
apăi am zis că ar trebui să aibă personalitate multiplă, gen
Când carnivorei i se va face foame, nu cred că o vei impresiona cu castraveciorul tău poliamorez sau când îi vei spune că miroase ca o floare. Nu cred că vei putea să-i distragi atenția cu legume sau alte vegetale. Ba mai mult cred că o să o enervezi și o să vrea să te pună la proțap. Dar eu nu vreau să te descurajez sau să-ți stric visul tău de vegetarian izolat cu o carnivoră. 🙂
Mult succes! 🙂
Dragă Elena, termenul „carnivoră” era metaforic. 🙂
Am înțelessss, fiecare e isssspitit după sssslăbiciunile lui, zise șșșaarpele. 🙂
Știi tu Lotus, de ce Iisus a zis atunci să arunce cu piatra cel fără de păcat? Pentru că toți aveau păcatele lor iar El i-a luminat la nivel subtil să conștientizeze atunci acest lucru.
Faptul că tu nu ucizi ca să slujești stomacului nu te face mai bun decât alții, când și tu slujești unui organ de mai jos. Poliamorul tău și lipsa de responsabilitate de a te implica doar într-o singură relație asumată care ar da încredere și siguranță femeii să nu avorteze copilul, te face și te tine uneori un ucigaș la fel ca cei care cumpără carnea de pe raft, dar nu ucid ei animalul. Ei doar antrenează un lanț vicios. 🙂
Lol ce de speculații! 🙂
Chiar îmi doresc să fie doar simple speculații. 🙂
Dar tu meditează la acest lucru. Un copil are nevoie de o familie în care să se nască și de multe ori vasul slab, femeia, când nu dispune de un mediu propice și de suportul bărbatului care a lăsat-o însărcinată într-un joc poliamorez, ea avortează. Ucide pruncul nenăscut. Bãrbatul are și el vreo vină poate?
Așa, îți poți lăsa însărcinată și unica iubită, despre care nu știi dacă-ți va deveni soție. Subiectul aici este responsabilitatea cu privire la o posibilă sarcină (și prevenția ei dacă nu se dorește), nu poliamorul. Poți să ai 3 iubire cu care să faci dragoste din haști în paști sau una singură cu care să faci dragoste la două-trei zile; în cazul 2 sunt mai multe șanse să procreezi.
3 iubite*, nu iubire 🙂
Elena, în afara cazului în care a violat-o, bărbatul n-are nicio vină. Dacă nu e tâmpită, femeia ştie că, după amor, se lasă cu copii şi, fiindcă ea e cea care îi poartă, e responsabilă de soarta lor.
În plus, aşa cum omul e omnivor din fire, bărbatul e poligam din fire, nu-i poţi reproşa înclinaţia către poliamor. Femeia e înclinată către monogamie, fiindcă îşi doreşte stabilitate şi ocrotire pentru copiii ei.
Acum, Clono, eu zic că și bărbatul are o anumită responsabilitate, chiar dacă de multe ori nu el duce greul. Dimpotrivă, poate că faptul că nu duce greul (și îi este mai ușor s-o vrăjească pe fată) ar trebui să-l facă mai atent, mai responsabil. Indiferent cine-l naște, copilul se face în doi.
Dar la tine e cu programare și ai, bănuiesc, și o agendă în care îți notezi nu care cumva să ți se facă dor de iubita care e atunci la ovulație și e maxim de fertilă? Ioi ce băiat dăștept ești. 🙂
Și uite așa te organizezi tu să nu rămână iubitele însărcinate ca să nu fie tentate să avorteze întrucât tati e poliamorez și are prea multe pe cap pentru a-și mai asuma și responsabilitatea unui copil. Dacă din iubite vreo două sunt și ele poliamoreze nici nu le vei antrena să mintă iubitul oficial sau pe altcineva ascunzând balamucul. Iar dacă Dumnezeu îți face totuși o glumă și uiți sau una din ele are neregulat, un copil poate avea și un exemplu parental strălucit într-un tată poliamorez. Crezi că totul se spală cu apă călduță, roboțel poliamorez ‘moral’ ce ești?
Un om e moral și integru când se comportă bine indiferent de stă legea la pândă sau nu îl vede și nu știe nimeni. În special atunci când nimeni nu îi atrage atenția. 🙂
Elena, eu știam că metoda calendarului nu-i chiar atât de sigură. Există metode mult mai sigure chiar și când fata e la ovulație.
Bine, și atunci scuza ta care scuză efectele poliamorului, cu cele 3 iubite de mai sus pică.
Rămâne doar ‘diversitatea’ și apetitul exagerat al poliamorezului. 🙂
Clonatule, mulțumesc că ne-ai împărtășit viziunea ta. Ești machiavelic de-a dreptul, n viziunea mea. Bineînțeles că ceilalți sunt liberi să te ovaționeze și aplaude dacă vor. 🙂
Acum, Lotusule, ai dreptate, copilul se face în doi, dar, având în vedere că nu poate şti cu certitudine la ce să se aştepte din partea bărbatului, femeia nu trebuie să uite de riscul unei sarcini nedorite. Pe un bărbat care nu te mai vrea nu-l poţi obliga decât să-ţi plătească pensia alimentară, după ce se dovedeşte că el e nefericitul tată. Iar dacă şi femeii îi place poliamorul şi mai e şi imprudentă pe deasupra, s-ar putea să nu ştie nici ea cine a ajutat-o să facă respectivul copil.
Păi pică, dar pică și aserțiunea ta cum că dacă am mai multe iubite, există șanse mai mari ca una dintre ele să aibă un copil cu mine. Dacă ne protejăm, nu există. Iar dacă nu ne protejăm ca lumea, și fac dragoste cu ele rar, șansele sunt chiar mai mici decât dacă am o singură iubită cu care fac dragoste foarte des.
Clonă, ai dreptate.
PS: ești fată/femeie, nu?
S-ar părea că Elena tocmai a ajuns la concluzia că sunt bărbat. 😀
Gata, Clonatule, Elena te-a ștampilat în frunte, ți-a pus etichetă, ți-a dat diagnostic de boală incurabilă, ți-a pus și castravete, zi și tu măcar “mersi”! :))
Nu doar la concluzia că ești purtător de castravecior ci și poliamorez, dar tu spre deosebire de Lotus, după mine, ești mai nevindecabil și ai mai multe ‘găuri’ în stratul de moralitate.
Judeci lucrurile prea matematic, deși știi că nu e totul alb sau negru. 🙂
Clonatule, ești ‘irecuperabil’ cum se mai spune. 🙂
Lotusule, omul întotdeauna își va găsi justificări pentru faptele sale și semeni care să-i dea dreptate.
Când iubești și nu e doar atracția și ‘nimfomania’ cu accent pe ‘mania’ în joc, poliamorul nu are ce să caute într-o relație. În rest cine se scuză se acuză. 🙂
Când nu admiți că ai o slăbiciune, ești încă în faza de negare. 🙂
Scuze, Cudi, că mi-am permis să fiu nepoliticoasă dar eu vorbeam cu bărbații-vibrator care nu își asumă nici o vină când citez ‘o tâmpită’ rămâne accidental însărcinată și ei, poliamorezii ăștia doi pot CEL MULT să îi plătească o pensie alimentară DACĂ le dovedește că cu ei au rămas însărcinate. Înțelegi? 🙂
Dacă ele e ‘tâmpită’, na și nu știe ce e aia AMOR.
Păi și de unde știi că nu le iubești pe amântrei? 🙂
1. Pentru că ai fost de accord cu nenea clonatu’.
2. Știu, iubirea implică muuuult mai mult decât sex (mai ales fără asumarea riscului că ai putea să o lași și însărcinată.) Ești cam rece și distant dacă nu ai aflat până acum că iubirea e monogamă. Doar sexul e poligam.
Citește commentul adresat lui Cudi, de deasupra ultimului tău comment. 🙂
Aş zice că, în relaţia cu propriul harem, fără poliamor nu se poate.
Elena, iubirea nu e monogamă decât în mintea ta. Iubirea nu se supune niciunei reguli, niciunei ordini. Dacă s-ar supune regulii de a nu iubi decât o singură persoană la un moment dat, n-ar mai fi iubire. Și n-am mai avea atâtea drame la TV despre femei (sau bărbați) puși să aleagă între două iubiri.
Magnificule Sultan, tu faci ce vrei, important e să îți asumi și consecințele și să știi că unele lucruri în viață sunt incompatibile. 🙂
Elena, nu te mai obosi cu poligamia lui Lotus, dă-i pace și compătimește-l.
Adică iubirea oricum e, numai cum vrem noi nu. În particular, nici monogamă, că așa ne place nouă să credem. 😉
Exact, Lotuse. Poliamorul crează drame și suferință și îi inspiră pe scenariștii de telenovele.
Dar parcă tu vorbeai de faptul că nu ai crea suferință nici măcar unui animăluț cu carnea fragedă, darămite unui om? Unde mai pui că îmi vorbeai de capacitățile tale de a putea să te “înfrânezi” și de la unele bucate dar și de la…a crea suferință și situatii complicate?
Îi compătimesc dar voiam să-i explic lui Lotus că nu poliamorul e normalitatea. 🙂
E ca un om cu trei urechi care le spune oamenilor că ei sunt defecți pentru că nu au decât două urechi. 🙂
Mulțumesc, Cudi! 🙂
Elena, m-ai citit sau interpretat greșit. Înțeleg că și tu ești vegetariană. Nu știu dacă ție ți-e greu sau nu, dar mie carnea, slănina, jumările etc îmi provoacă repulsie, așa că nu se pune problema să mă „înfrânez” de la consumul lor. Eu nu simt dorința de a mânca carne, dimpotrivă. Înfrânare ar fi dacă m-ar tenta și m-aș abține cu o anumită dificultate. Dacă nu bei vin pentru că nu-ți place, aia nu e înfrânare. Înfrânare ar fi dacă ți-ar plăcea foarte mult vinul, dar, din diverse motive, de exemplu medicale, nu ai putea să-l consumi.
Cât privește suferința partenerei, sau a partenerelor, vezi pe Wikipedia că poliamorul include și relațiile în care ambii parteneri sunt deschiși față de aceste perspective. Păi dacă iubita ta știe și e de acord, care suferință?
Pana mea, eu discut o idee, iar tu îmi tot scoți în față cele mai nefavorabile cazuri. Am zis de poliamor. Îmi dai exemple de posibile avorturi? Păi pot să apară foarte bine și într-un cuplu monogam. După cum pot să nu apară nici la poliamor, dacă te protejezi. Chestia asta eșuând, îmi spui de iubire. Păi de unde știi că nu le iubești pe amândouă? După care treci la suferința partenerei. Păi de unde știi că nu e de acord? Ce, dacă eu gândesc așa, crezi că nu există și fete care gândesc așa? Etc.
Hai să zicem că există 2 fete și un băiat. Că amândouă îl iubesc pe el și că el le iubește pe ambele. Că una dintre ele are deja o relație stabilă dar nu o deranjează să se mai întâlnească și cu băiatul nostru din când în când. Iar a doua e iubita lui principală și n-are nici o problemă cu faptul că iubitul ei se întâlnește și cu prima, deoarece și ea gândește ca el și mai are o relație secundară, cu un alt tip. Deci toți sunt ok cu asta, se iubesc și nimeni nu suferă, nici măcar iubiții ceilalți, pe care nu i-am prins în ecuație. A, și se protejează! Care sunt obiecțiile tale pentru această situație, concret?
Sunt ȘI situații în care ambii parteneri sunt deschiși la ideea de poliamor (nimfomani sau oameni în relații nepotrivite sau care nu știu ce vor) dar majoritatea lor sunt cu: doar unul care e deschis poliamorului și care minte la greu. Minte de rupe si dacă s-ar afla ar nega tot. Mai ales ele care se dau mironosițe și nu vor să fie “catalogate greșit”. Și când se află refuză orice discuție și joacă rolul victimei care a fost jignit,ă. Aceste tipuri de relații au multă energie negativă: antrenează minciuni, suferință, speranțe înșelate, mari amăgiri, tot felul. Ca să nu mai zic de riscul unor boli cu transmitere sexuală împrăștiate în tot grupul de poliamorezi și tot satul.
Lucrurile intime și la care ții cu adevărat nu se împart.
Nici nu vreau să mă mai gândesc la cazul tău și să stau să-l analizez că deja mă simt exact cum te simți tu când vezi multă carne crudă, fiartă, prăjită, miros de carne, aburi de sânge și carne proaspăt tăiată și intestine.
Elena, tu nu poți să concepi că pot exista și oameni ok care să nu gândească ca tine legat de viața intimă. Dacă cineva e deschis față de poliamor, atunci gata, trebuie să fie nimfomană, sau într-o relație nepotrivită, sau să nu știe ce vreau sau să mintă de rupe!
Reiau: și el știe, și ea știe. Amândoi se iubesc și mai au relații secundare. Amândoi sunt de acord cu asta. Nu se supără. Și nu sunt nimfonami. Vor să experimenteze și își permit asta. Sau au și alte iubiri, alte povești neterminate, din trecut. Și sunt ok cu ele. Problem?
Discută pe cazul prezentat de mine, nu pe cazul tău. Cazul tău e cu ea îl înșeală, el nu știe, ea minte de rupe. Ăsta nu e cazul meu. În cazul ăsta, poate nu sunt de acord cu poliamorul. Dar tu nu poți concepe că poți iubi două ființe simultan.
În plus, eu cred că e foarte simplu să i-o tragi unui bărbat, mai greu e să-l faci să te respecte, să te iubeascã, să te ținã de mână, să își facă timp să te asculte, să te privească în ochi cu drag, să îi pese de binele tău, să îl simți aproape și la bine și mai ales la rău, să nu te lase baltă când ai nevoie de el, să îți fie de încredere, să te poți baza pe el la nevoie și să îl simți ca făcând parte din familia ta.
Pe mine nu mă tentează ceea ce poate oricine obține ușor de la un bărbat, și nici bărbații care mereu sunt atrași de noutăți. Mereu va exista unul mai sexy, mai bun, nu cred că pe asta ar trebui pus accentul. 🙂
Bine dar ce crezi despre fetele care cred că dacă el mai caută și altceva, nu este mulțumit cu ce are și trag tare să îl cucerească pe poliamorez și să-l ispitească la un mariaj cu ele. Simt ele că pot mai mult decât actualele ălora sau că cu ele e ceva mai “special”. Speranțe înșelate. E și prostia lor, bine.
Dar să cauți iubiri așa cu duiumul nu e ok. Lăcomia în amor că iubire nu e. Iubirea are alt iz și într-o zi poate am să-ți explic cum văd eu iubirea. La tine nu e iubire, e un fel de stroțo-cămilă.
Cât despre cazul tău nu îl consider ok. Cum să săruți pasional pe una și 30 min mai încolo să te săruți cu alta? Un gigolo care nu ia bani. Pe gigolii adevărați parcă îi găsesc mai ok, ei o fac pentru că se întrețin din asta, au o scuză firavă dar o au. Mă degustă profund. Eu cred în relații monogame. Punct. Nu mai vreau să vorbesc despre acest lucru.
E ca și cum ai avea propria ta prostituată că îți place și deja aveți o relație în care nu mai plătești onorariul și ea un client căruia nu îi mai ia bani sau invers. 🙂
Dacă gigolii și prostituatele nu ar lua bani ci favoruri și îmbrățișãri ar fi cam la fel. Dar ei iau bani pentru că din asta se întrețin că dacă ar avea și ei alte joburi bine plătite ar “munci” gratis din poliamor, cam ca voi așa. 🙂
Elena, m-ai inspirat! 😀
Am postat un articol nou -- http://ketherius.ro/2017/02/02/nici-laba-nu-mai-e-ce-a-fost-odata/
Elena
1 -- nu există nimfomani. Numai nimfomane. Cată şi tu în dexonline.
2 -- io ştiam că nu i-o tragi unui bărbat, ci el ţi-o trage ţie, că la el e chestia aia care se împlântă, chiar dacă preferi să-l călăreşti tu. Şi, dacă te oferi gratis (aici nu mă refer la bani, ci la o relaţie care nu implică declaraţii, promisiuni şi obligaţii), şi mai arăţi şi bine, normal că nu te vor refuza prea mulţi.
3 -- nu amesteca nici nifomania, nici trasul de la punctul 2 cu [poli]amorul. Ăsta nu e decât sex, o satisfacere a instinctelor animalice.
Amorul e o sublimare a acestui instinct. Să zicem că îl purifică, trecându-l prin starea eterică, de vapori, unde se amestecă, în diverse proporţii, cu câte ceva de natură mai puţin legată de patimile cărnii, ca să zic aşa: camaraderie, consideraţie/admiraţie pentru însuşirile sufleteşti ale celuilalt… Numai că şi pe astea ţi le pot inspira mai multe persoane -- fapt care nu înseamnă că eşti un nemernic sau o nemernică. E ca şi cum ai avea mai mulţi prieteni foarte buni, Dar, dacă aceste persoane nu agrează poliamorul (ceea ce, aici şi acum, se întâmplă cel mai adesea), eşti pus(a) în situaţia -- dureroasă pentru tine -- de a alege. Mulţi oameni trec, au trecut sau vor trece prin asta. Şi multora li se întîmplă să regrete alegerea făcută -- când e prea târziu. Viaţa nu e tot timpul roz; adică, în cea mai mare parte a timpului, nu e roz. 😛
Ca urmare, dacă Lotus are mai multe partenere care-i împărtăşesc părerea despre poliamor, nu trebuie compătimit, ci invidiat. 🙂
Acum opreşte-l pe Vasilică din hâţănat şi mai citeşte încă o dată (sau chiar de două ori) ce-am scris, ca să fii sigură că nu înţelegi greşit, cum ţi s-a mai întâmplat de vreo 3-4 ori în setul ăsta de comentarii.
Clonatule, din dorința de a-mi submina ideile transpuse în comment, te-ai legat de formă, când trebuia să pui accentul pe conținut. Ca de exemplu de utilizarea expresiei “să i-o tragi”. E mai puțin relevant care pe care căci toată lumea știe, mai bine spune că ai fi preferat să folosesc un cuvânt mai vulgar care să-ți aplice un zâmbet pe față. 🙂
Pentru că ești tipicar am să înlocuiesc cuvântul nimfoman cu “sexual addicted” căci știu că americanismele te prind bine. It’s a hypersexual disorder. 🙂 Happy?
Se pare că frecventezi același guru ca Lotus căci sunteți aproape identici în gândire pe această latură. Nu pot decât să-l apreciez pe guru pentru performanțele sale.
Omul este un animal rațional, când animalul e mai puternic decât raționalul el acționează conform unui mascul în călduri care vrea să însămânțeze cât mai multe exemplare feminine bune (și când zic bune -e relativ căci fiecare bărbat are gusturile lui) pentru a perpetua specia. Când omul e mai mult rațional decât animal el poate gândi și își poate anihila/anula dorința de a fecunda femelele pe care el le consideră bune, și se poate limita doar la una. Cât despre purificare și eterul -- basme de copii mici pentru a cosmeticiza preacurvia și efectele ei. Când ai o slăbiciune e greu să admiți și dureros uneori și atunci o prezinți în altă formă, tu ai un instict animalic de nestăvilit și ca să pari cool inventezi niște povești pe care le preiau și alții ca tine bucuroși că își pot justifica patima lor atât de frumos și poate că cineva îi va crede, semenii. Niciodată nu vei face o alegere perfectă căci fiecare om are și bune și rele, nu poți găsi perfecțiunea. Apoi fiecare are o karmă, fiecare merită anume ceva, cu poliamorul nu o arzi ci o mãrești. Tot timpul vei avea ceva de tolerat și ceva de admirat la un om. Jocul acesta poliamorez te poate lăsa cu arsuri pe inimă când te îndrăgostești și celălalt și-o completat locul tău cu un alt exemplar mai bun. Dar de cele mai multe ori disipă iubirea și te face rece și insensibil la acest nobil sentiment. Sultanii aveau mai multe cadâne pentru a avea mai multe șanse de a avea un moștenitor la tron (băieței) dar și pentru a evita ca sultanul să cadă-n mrejele dragostei ca să fie preocupat de ale tării și războaie, nu sã se gândească la o ea. Deci e bine știut că bărbații care au avut foarte multe femei și relații pasagere sunt mai insensibili și pentru ei ești doar o femeie, o altă femeie, una din cele multe variante. Pe când un bărbat cu mai puține relații vede în femeia lui -- o aleasă a lui, o femeie specială și iubirea lui e mai intensă deși iubirea se manifestă diferit de la om la om. 🙂
Tu intuiesc că esti anti-biserică dar Lotus nu e, mă întreb dacă îi mărturisește preotului că preacurvește și are patima curviei, după regulile creștine. 🙂
*nu chiar să-l apreciez pe guru pentru performanțele sale ci mai mult să-l felicit. 🙂
Uneori poliamorul poate fi folosit și ca tehnică de șantaj. Taci că te zic la bărbată’tu că ești curvă, sau la părinți, cunoscuți. Sau primesc alte directive “neortodoxe”. Un fustangiu are și el o reputație proastă dar mai mult ele. În plus, poliamorezii am observat că sunt inclinați spre șantaj. 🙂
Cine se simte, se simte.
“Iar datina și mila sunt deșarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă și pe moarte.”
Şi ce părere aveţi despre povestea din “Moartea căprioarei” (Nicolae Labiş)?
Moartea căprioarei e un sublimat artistic de poet talentat.
Elena, e șantaj emoțional când mă întrebi dacă-mi iubesc pisicul și-mi pui întrebarea într-o dispută pe marginea consumului de carne, în condițiile în care eu mănânc carne și tu ești vegetariană. Da, îmi iubesc motanul. Faptul că unii asiatici mănâncă și câini, și pisici, și alte animale pe care noi nu le mâncăm se datorează diferențelor de cultură între noi și ei, diferențe în fața cărora și unii și alții ne minunăm, dar pe care trebuie să le acceptăm și să le tolerăm.
Pe de altă parte, e oarecum ipocrit să invoci suferința animalelor ca argument moral pro vegetarianism, pentru că și plantele sunt vii, și ele răspund la stimuli, la atingere, au nevoie de lumină la fel ca noi și, potrivit unor cercetări mai recente, ghici ce, sunt oameni de știință care dovedesc că și plantele simt durerea! Și vița de vie plânge după ce îi tai tulpinile. V-ați gândit cât se exploatează pământul pentru a vă umple farfuriile de vegetarieni? Câte chimicale bagă în pământ agricultorii pentru culturile intensive? Plus că bășiți mai mult și mai intens, deci dați gaură-n ozon și distrugeți planeta!
Revenind, nu știu cum se face că întotdeauna vegetarienii simt nevoia să acuze consumul de carne, noi, ăștialalți, păcătoșii cu proteină animală-n farfurie, rămânând în defensivă. Bine, am înțeles, sunteți minunați că nu mai mâncați carne, vi s-a ușurat bagajul karmic, sunteți mai sănătoși, vă credeți mai morali și mai pe placul domnului, dar de ce trebuie să ne repetați asta mereu? Ce treabă aveți voi cu ce mâncăm noi? O astfel de discuție se poartă la modul „Ce mănânci azi? Eu îmi fac niște dovlecei, tu? Pulpe la cuptor. Poftă mare! Și ție!”.
Și gata.
Chiar și omul simte durerea când îl tai. Și dacă durerea e resimțită și de plante, și de animale, și de oameni, ce-ar fi să mâncam și carne umană? Poate că totuși există o gradație, care face ca animalele să fie mai puțin importante decât oamenii. Și dacă există, mergând pe firul ei, poate că și plantele sunt mai puțin importante decât animalele. Sau ajungem iarăși la faptul că odată cu fiecare inspir condamnăm la moarte o mulțime de bacterii și microbi. Plus că, așa e, fiecare bășină dă o gaură în stratul de ozon. Cum de nu m-am gândit la asta? 🙂
Nici eu nu știu cum se face că întotdeauna așa-zișii gânditori cu principii se trezesc să incrimineze de exemplu minciuna și să scrie cărți despre etică. Un mincinos n-am văzut care să scrie cărți despre cât de nasol e să fii etic, să fii moral, să spui adevărul! De unde rezultă că gânditorii ăștia sunt cei mai lipsiți de toleranță, dom’le! 🙂
Reține totuși că discutăm la un subiect propus de tine. Nu cred că te-a abordat careva dintre noi în privat, să-ți dea în cap că mănânci carne.
mă rog, propus de ketherius, nu te tine
Lotus, articolul acesta este despre hamsteri și consecința unei diete lipsite de vitamina B3. La acest subiect, vii tu și îmi spui cât de superior ești tu față de imoralul de mine, mâncător de carne. Și-mi repeți obsesiv că eu omor animale. deși eu nu omor nici un animal, ci cumpăr carne de la magazin.
1. Cam toată lumea, din ce văd eu, a discutat despre vegetarianism. Știi cum se zice, că uneori artistul de geniu reușește să transmită un mesaj pe care nici nu l-a vrut? Ei, uite că tu ai scris despre asta și noi am comentat până acum despre vegetarianism. Începând cu comentariul nr 1, al Renatei, apoi cu răspunsul lui Cudi, care-mi menționează și nick-ul, etc. După 170 de comentarii ne zici că nu-i despre asta? 🙂
2. Când scrii „vii tu și îmi spui cât de superior ești tu față de imoralul de mine, mâncător de carne”, faci acuzații nefondate. În primul rând, presupui că am o anumită atitudine de superioritate pe tema asta, ca și cum ai știi exact ce simt și cum gândesc eu. În al doilea rând, unde am pus eu accentul pe „cât de superior sunt față de tine”? Am spus că consumul cărnii este un rezultat al ignoranței oamenilor și că sacrificarea animalelor este imorală. Am pus reflectorul pe uciderea animalelor din perspectiva moralității, nu pe superioritatea mea în comparație cu tine.
ca și cum ai ști* exact
Exact, eu cu commentul meu despre cenușă am fost offtopic și m-a ironizat Renata, cică aș fi bună de pus pe cutia de lapte praf. 🙂
Lotus, ia cele 170 de comentarii la rând și vezi ce ți s-a spus referitor la vegetarianismul tău. Că să-ți fie de bine, că te privește, că bravo ție, că bine că-i cu ouă și lapte etc. Și că n-o da pe aia cu morala și cu biblia, că nu e cazul.
Apoi vezi ce ne-ai spus nouă, despre faptul că mâncăm carne. Că imoralitate, că ucidere, că sacrificiu, că ignoranță etc.
Vezi diferența?
Cudi, dar eu am răspuns la aceleași comentarii. Adică, tu faci acum o selecție parțială, extragi doar aceste elemente care-ți convin ție. În comentariul în care mi s-a zis că să fiu sănătos, mi s-au mai spus și alte lucruri: X, Y, Z, T. Iar eu am răspuns la punctele cu care nu am fost de acord. Nu am răspuns la chestiile neutre, la preferințe sau la lucrurile cu care am fost de acord, că n-aș fi avut ce. Dacă tu îmi spui „mie îmi place carnea, așa sunt eu, foarte bine că tu nu mănânci”, n-am ce să-ți răspund. Mi-ai expus o preferință, mi-ai zis că tu așa mănânci, că nu vrei să te schimbi, ce să-ți răspund? N-am ce. Dar dacă în același comentariu adaugi „a fi carnivor n-are nimic de-a face cu a fi imoral”, atunci o să-ți răspund, pentru că, în opinia mea, această ultimă afirmație nu este întru totul adevărată, și atunci o să te contrazic pe acest lucru. Și așa mai departe, cu restul comentariilor.
Adică, mie mi-e mai mult sau mai puțin indiferent că tu mănânci carne. Foarte bine, poftă mare! M-ai văzut că m-am legat de Renata că mănâncă carne? Nu m-am legat. Dacă te-ai fi limitat la a spune că mănânci carne și nu te interesează alte diete, nu aș fi comentat.
Dar nu o să rămân neutru când încerci să prezinți consumul de carne drept o chestie morală, pentru că nu e. Sau când spui că e în firea lucrurilor și n-are nimic de-a face cu moralitatea. Foarte bine, e alegerea ta, ți-o respect, n-am ce comenta. Comentez însă când spui că e o alegere perfect justificabilă din punct de vedere moral. Pentru că aici nu ai dreptate.
Cudi, și eu fac alegeri cu care nu sunt întotdeauna mândru sau care nu sunt sănătoase și morale. Foarte bine, e alegerea mea! Dar nu mă apuc să spun despre ele că sunt alegeri perfect în regulă, perfect justificabile, frumoase și pure, când nu sunt.
Cudi, nu e șantaj emoțional, voiam doar să empatizezi cu animalul. Eu cred că întotdeauna reușim să-l înțelegem pe celălalt dacă ne străduim puțin să ne punem în locul lui ca să-i înțelegem punctul de vedere. Eu te înțeleg pe tine, cred, și ceea ce discutăm acum poate te va face să privești puțin diferit lucrurile, din alt unghi ca să ai o imagine mai clară, mai de ansamblu, 3D cum se mai zice. 🙂
Voiam ca prin puține cuvinte să te fac să înțelegi ce am vrut să transmit, nu să te agresez emoțional, îmi cer scuze dacă te-am făcut să te simți aiurea. I really like you.
Bunicul iubea animalele și de multe ori când se atașa de un animal și nu putea să-l sacrifice, îl vindea. Practic tot într-o farfurie ajungea dar nu în a lui, deși eram toți carnivori ca niște T-rexi. Avea norocul de animale deștepte cu care dezvolta o legătură aparte. Într-un an, un purceluș extrem de simpatic a fost botezat de sora mea și fratele miu “Mișelică” și stătea la scărpinat, practic cerșea să fie scărpinat pe burtă, era atât de inteligent și blând. Toată lumea iubea porcul ăla care rămăsese la fel de blând și adorabil și când a crescut mare. Numai că ăla era porcul de Crăciun și deși a tot fost păsuit la un moment dat a fost sacrificat. Atâtea lacrimi și bocet ce-a fost pentru porcul ãla nu a fost cred că nici la un priveghi. Și înafară de tata, nimeni nu a putut să înghită vreo firimitură de carne din el. Altădată primisem de la rude un iepure de sacrificat pe care mama l-a pus în frigider. S-a nimerit de a venit respectiva rudă când mama făcuse o friptură de salivau și vecinii sub gard de la miros. Și ruda s-a bucurat că a nimerit fix la masă căci totul arată extrem de apetisant. A mâncat cu poftă până a întrebat ce carne este căci era evident iar mama a recunoscut că e iepurele lui. A izbucnit omul într-un plâns (bărbat fiind) de ne uitam toți cu ochi de melc la el. Faptul că noi nu petrecem destul timp cu animalul sacrificat sau că îl luăm direct de pe raft ne face reci și pofticioși. Poate de aceea iubirea ne-ar face mai buni și inclusiv vegetarieni. 🙂
Plâng.
Mănânc și plâng.
Mănânc.
Elena, înțeleg ce spui, am plâns și eu ca Labiș după multe animale pe care tata le-a tăiat. Dar tu mă înțelegi pe mine când îți spun că prefer să nu mă gândesc la lucrurile astea, că încerc să nu empatizez cu porcul de Crăciun, cu mielul, cu iepurele? Înțelegi, c-ai fost și tu acolo. De aceea nu îmi place să îmi amintești de suferința animalelor.
Nu e șantaj emoțional, e manipulare.
Ketherius are dreptate: noi nu ucidem animale, mâncăm carne de la supermarket. Așa cum și tu ai lua un antibiotic fără să eziți, dacă ai face o pneumonie. Dai cu bactericidul în populația de bacterii fără ezitare, fiindcă te doare tot corpul, ai febră și simți că mori. Nu stai să te gândești că, poate, fiecare puiuț de microb clipește duios și dulce-uimit în noul său habitaclu -- alveola ta pulmonară.
Pe bune, Elena, faptul că tu și ceilalți vegetarieni ați găsit o motivație „înaltă” ca să fiți deosebiți nu e nicio scofală. Nu sunteți mai tari decât cei care s-au lăsat de fumat, printre fumători. Ăia visează și după 20 de ani plăcerea primului fum dintr-o țigară abia aprinsă, dar se dau nefumători convinși. E ca în povestea cu soțul care doar făcea o labă de control cu ochii beliți pe un pornache, nu chiar că se ducea la curve.
“E ca în povestea cu soțul care doar făcea o labă de control cu ochii beliți pe un pornache, nu chiar că se ducea la curve.”
Renata, nu cunosc povestea dar din exemplu cu fumătorii și cei care s-au lăsat de fumat am dedus că tu ești soția perfectă. Adică, tu chiar ești un om cu inimă mare, dacă dai peste soțul tău care cum ai zis, cu ochii beliți…care face…cum reacționezi? Cu ochii în lacrimi te apropii și îl strângi în brațe, îl săruți duios pe frunte și mângâindu-l ușor pe creștet ciufulindu-i ușor părul îl asiguri că ai tu niște bani puși de-o parte pentru o frumoasă pereche de pantofi și că îi dai lui economiile tale să se ducă la curve și să nu mai sufere tânjind ca după o țigară și salivând la filme xxx? Emoționant. Mi s-au umezit ochii albaștrii ca ai fetiței de pe cutia de lapte praf.
Manipularea ofertei prin cererea existentă în piață se face atunci când consumatorii cumpără și caută cu predilecție un anumit produs. Nu trebuie să ucidă ca să creeze un întreg lanț de răspuns prin intermediul BANULUI pe care ei sunt dispuși să-l plătească. Banul lor crează reacții în lanț. Banul și profitul îi determină pe unii să crească suflete, pardon, ANIMAle înghesuite și chinuite, îngrășate și jumulite care ajung pe raft ca un produs final: carne. Asta înseamnă manipulare. 🙂
Eleno, n-ai înțeles nimic
Ziceam să dezbrăcăm de ipocrizie pohtele omenești, pe alea ascunse, ca și pe alea manifeste.
Faptul că vegetarienii mănâncă dovlecei fierți și se străduiesc să vadă numai ochi de vițeluși nevinovați ca să mănânce dovlecii cu plăcere, nu înseamnă că le-au murit papilele gustative și enzimele specializate să prelucreze proteină animală, ca să nu mai vorbim de tezaurul de amintiri senzoriale din copilărie. Adică tu îți amintești cu scârbă de ciorba de miel și de stufatul cu miel din copilărie? Te gândești -- mamă, ce mișto era de Paști, când ciocneam oul, te amețea mirosul de cozonac, dar ce nasol era că ai mei, canibalii de ei, fărceau borș de miel, drob, stufat și fripttură…
Am zis de sărbătoarea pascală, gastronomic vorbind, că e un reper pentru cei care simt nevoia să știe ce fel de credincios în Dumnezeu e Iosif: creștin ortodox, creștin catolic, sectant de ziua a șaptea?… De parcă aceste farafastâcuri ideologice ar avea vreo relevanță în autenticitatea credinței unui om în Divinitate.
Și dovleceii sunt manipulare. Și varza, și broccoli… plus toată literatura aferentă despre cât sunt ele de sănătoase. 🙂
Vânzătorii de legume sunt cu mult mai bănoși decât vânzătorii de carne. 🙂
Renata, visezi la fum dacă nu ai reușit să ți-l extragi de tot din sistemul tău, unde prin sistem se înțelege mai mult decât organismul. Dacă încă nu l-ai dezrădăcinat din subconștient. Fumul nu-i ca sexul, să ai nevoie de el până la o anumită vârstă. Fumul de fapt e o falsă nevoie. Cât despre carne, mie mi-e greață și de mirosul fierturilor, prăjelilor, aiturilor. Nu mănânc la un loc cu cei care consumă carne, că-mi întorc stomacul pe dos. Deci nu visez, în secret, la carne, pe care n-o mai consum din liceu. Nu mi-a fost niciodată greu fără ea, deși mai demult o mâncam și îmi plăcea. Când m-am lăsat de ea m-am lăsat cu totul, dintr-o dată, de atunci n-am mai pus niciodată gura pe carne și n-am mai simțit niciodată nevoia de carne. Poate în altă viață am fost vegetarian. Deci depinde de cât de adânci sunt rădăcinile unui lucru în ființa ta. Dacă nu sunt adânci, le smulgi mai ușor. Și după ce le-ai smuls de tot, nu doar tuplina, nu mai ai treabă cu lucrul respectiv, fie el fum sau carne. Sexul nu intră aici, pentru că sexul vine dintr-o nevoie reală, nu-l poți smulge niciodată.
Cât despre motivație, uite o fată pe care am criticat-o amândoi: Lorena Lupu. Cu calități și defecte, dar printre calități, faptul că, din compasiune pentru animale, s-a gândit că nu-i chiar ok să mănânci carne. Acum un an sau doi când vorbeam cu ea știu că făcea eforturi mari să devină vegetariană. Peste vară îi ieșea, iarna, când nu mai rezista, mai mânca și carne, după care primăvara se apuca din nou. Deci ea își dorea să devină vegetariană (și se ținea cu lunile) exact din acest considerent moral, al faptului că nu avem voie să omorâm animale, că nu putem dispune, după cum ni se scoală nouă, de viața unei alte făpturi, că oricine are același drept la viață ca noi. E ceva.
În situația în care o civilizație mult mai avansată ca noi ar decide că se poate hrăni cu carnea acestor animale homo sapiens, nu ai spune cu toată puterea că și noi avem același drept la viață ca și ele, că nu e moral să ne ucidă?
Eu nu fac parte dintre cei care militează pe stradă pentru vegetarianism. Nici măcar pe blog n-am scris. Și nici pe Elena n-o văd în postura Oliviei Steer. Aici cred că greșești, când trasezi un tipar comun pentru toți vegetarianii. Dincolo de tipar, dincolo de motivație, de ce-i mână pe unii și pe alții în adoptarea dietei proprii și în susținerea ei, nu ești de acord că vegetarianismul, strict din punct de vedere moral, ar fi o soluție cumva mai umană, cumva mai compasivă pentru bietele animale, cumva mai luminoasă, că ar respecta cumva mai mult viața? Că despre asta e vorba până la urmă, pe asta ne-am contrat mai sus, preț de 200 de comentarii. Eu unul nu am criticat proteinele și restul.
Da, scăpasem din vedere faptul că renunțatul la carne s-ar putea să nu fie la fel de crunt ca renunțatul la tutun. 🙂
Interesant! Adaug si eu un link ce detaliaza nixtamalizarea, dar nu numai. Sa fie la acest izvor de comentarii!
http://www.reteteleluiradu.ro/2014/05/28/la-masa-cu-stramosii-maya-2.html
Toate cele bune si weekend placut!
Acest om va va spune mai mult adevar despre “energia libera” (IUBIRE) singura religie adevarata ,care practicata asemeni lui Hristos,v-a declansa “Gena nemuriri” si a tineretii fara batrânete , a “înaltarii” spre urmatoarea dimensiune a perceptiei vietii si fericirii vesnice …
https://www.youtube.com/watch?v=m3xbXda2ZVo
Tu însa,Daniele,tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pâna la vremea sfârsitului. Atunci,multi vor citi si întelepciunea va creste .
https://biblia.resursecrestine.ro/daniel/12
Buca, am primit comentariul tău, dar nu va fi aprobat, deoarece nu conține nici o idee, ci doar o insultă la adresa Renatei.
Pe viitor, dacă vei comenta ceva ce să conțină o idee, un argument, o părere și nu va ataca persoane, acele comentarii vor fi aprobate.
După nume face parte dintr-un c_r, dar dupã ip poate îți poți da seama dacã e un anonim care a mai fost pe aici. 🙂
Elena, Ketherius știe mai multe decât tine despre IP. 🙂
Păi nici nu mă mir că ar ști mai multe. Tocmai asta încercam și eu să văd dacă știe poate-l ispitesc să ne spună și nouă mai multe. 🙂
Nu că aș vrea să-l deranjez pe neuronul meu Vasilică care momentan se dă huța să se preocupe și să se ‘sforțeze’ să învețe informatică dar puțin acolo poate tot se prinde ceva de el. 🙂
Zic, Cudi, dar aici, mai la vale, că sus e castravetele prea lung şi-i ajung greu la rădăcina “reply”.
Mersi, Santa Elena!
Scuze pentru întârziere, dar am avut programată o mică partidă de amor, şi nu se cade să laşi “tâmpita” să aştepte. 🙂
Nici nu mă mir că ai terminat atât de repede. Partida de amor. 🙂
Nu te mira, fiindcă, dacă îl şochezi, neuronul Vasilică ar putea să cadă din leagăn.
Da, brusc mi-ai devenit iar simpatic pentru că m-ai făcut să râd. Cu asta te scoți tu mereu. 🙂
Mai bine ne povestești cum a fost călătoria că văd că ești voiajor.
Elena, ca să nu fie off-topic, ar trebui să vă povestesc despre o călătorie într-un lan de porumb. Sau cu un hamster în buzunar. Sau printre canibali. 😀
Să aşteptăm până când ne invită gazdele la o discuţie despre călătorii. Şi apoi la una despre parfumuri sau băuturi.
Cudi, nu ştiu de unde până unde a tras Elena concluzia că mi-aş dori eu să nu mai comenteze pe blogul vostru.
Dimpotrivă, cred că, fără ea, “peisajul” ar avea mai puţină culoare.
Şi nici nu-i treaba mea cine comentează aici şi cine nu. Nu e blogul meu şi, dacă nu-mi convine ceva, plec eu.
Dar locul ăsta îmi place (cel puţin deocamdată), aşa că o să mai vin. Atâta vreme cât mă primiţi, fireşte. 🙂
Elena, tocmai acum te superi, când am crezut că a început să-ți placă să dai din coate? Nu ziceai tu că nu vrei să fii menajată? Iaca, nu mai ești 😀
Ești de-a casei, l-ai făcut knock-out pe Lotus, ai trecut la categoria superioară.
Aduci, ca și Clona, opinii noi, comentarii argumentate, țineți discuția foarte interesantă, n-are rost să vorbiți de plecat alte supărări -- aici sunteți ca acasă.
În altă ordine de idei, abia așteptăm să venim în România, să ciocnim un pahar și să mâncăm o proteină (fiecare cu de care îi place).
I’m speechless. 🙂
Mulțumesc, Keth! Părerea ta și a lui Cudi contează pentru mine.
Nu m-am supărat, chiar și atunci când mă supăr îmi trece repede (dacă nu e ceva grav), știu cum sunt așa că interpretările unora mă lasă rece și indiferentă dar nu aș vrea nici să fiu eu mărul discordiei aici. 🙂
Eu de obicei folosesc metafore când mă exprim, așa că ai grijă cum îmi interpretezi cuvintele. 🙂
Și eu dacă mâine îmi fac un blog unde scriu că sunt Făt-Frumos cu paloșul gros îndrăgostit, cu un nume mai frumos decât “aiandeaia”, și peste o săptămână vin să comentez la tine aici, vei crede că sunt un bărbat, Cudi? Nu trebuie să faci neapărat comparații dar eram curioasă să știu dacă să mă apuc să-mi fac un blog plin cu articole de două rânduri bucata. 🙂
Parfumul tău preferat e cumva coniacul? Zici că ești mai masculin dacă te parfumezi cu tăria aia de culoarea zahărului brun (caramelului)?
Dragă Elena,
1.
Nu sunt nici tipicar, nici tipicară. Bănuiesc că, pur şi simplu, ştiu limba română ceva mai bine decât tine.
2.
“mi-ai devenit iar simpatic pentru că m-ai făcut să râd. Cu asta te scoți tu MEREU.”
“ŞTIU că americanismele te prind bine”
Am spicuit din comentariile tale cele două citate de mai sus fiindcă mă fac să bănuiesc că mă confuzi cu cineva. Numai tu ştii cu cine.
3.
Bănuiesc că neuronul Vasilică e singur la părinţi, fiindcă ai idei puţine, dar fixe. Bine fixate de scrânciob.
Sau poate te amuză s-o faci pe blonda candidă. (Ţine cont că ultimele două cuvinte alcătuiesc un eufemism.)
4.
Trecând de la bănuieli la certitudini, te anunţ oficial că Lotus are dreptate în privinţa celor doi cromozomi XX.
Vrei să spui că ești Fire sub un alt nume? Sau Vero?
Te-am confundat cu papagigli sau vreun friend of his, mă gândisem că a revenit incognito, din excursia lui, să-i fie baston de susținere lui Lotus în poliamorul lui. 🙂
Oricum nu e o crimă, testam și eu cine se ascunde în spatele acestei clone misterioase.
Mulțumesc pentru complimente! Mă surprinde neplăcut faptul că nu poți să accepți altfel decât într-un mod jignitor că doi oameni pot avea păreri extrem de diferite despre ceva. Nu mă deranjează să fiu o anonimă blondă candidă cu ochii albastrii și fundiță care pozeazã cu un zâmbet innocent. 🙂
P.S. Se spune că adevărul doare și ne face să reacționăm sub forma unui instict de autoapãrare, atacând interlocutorul.
Unele adevărul ne doare și parcă ne lovește rănile pe care nu le conștientizăm și le camuflăm. Probabil e doar un mit. 🙂
*uneori (in loc de unele)
Clonatule, îi poți da dreptate lui Lotus referitor la cromozomii tăi XX SAU XY. Oricum nu am pus nici un pariu, măcar cu atât să-l susții dacă cu poliamorul nu ți-a ieșit. 🙂
Nu-i o crimă, Eleno, dar de ce trebuie neapărat să fiu Fire, sau Vero, sau papagigli? De ce nu se poate să fiu o cu totul altă persoană? Una care a văzut că s-a discutat aici despre clonare? Şi de ce ai impresia că sunt mai misterioasă decât tine? Crezi că “Elena” dezvăluie despre tine ceva mai mult decât dezvăluie “clona” despre mine?
Am spus de cromozomii XX ca să spulber o parte din “misterul” pe care eşti dornică să-l elucidezi, nu ca să-i dau dreptate lui Lotus, care, spre deosebire de tine, citeşte cu atenţie comentariile altora şi stă bine cu logica. Când spui un adevăr de care eşti mie în sută sigur, n-o faci ca să-i dai dreptate cuiva.
Accept că ai alte păreri decât mine. Nu văd nimic rău în asta, ci doar în faptul că nu citeşti părerile mele cu atenţie (şi nu numai pe ale mele), le înţelegi greşit şi te grăbeşti să tragi concluzii care se potrivesc ca nuca-n perete, bătând apa în piuă cu indignare.
De exemplu, eu mi-am spus, vorbind la modul general, o părere despre riscurile de care trebuie să fie conştientă o femeie amatoare de amor în afara căsătoriei (părerea cu care a fost Lotus de acord şi din care a dedus că vorbeşte cu o femeie), iar tu ai înţeles că sunt bărbat, poliamorez, mai nevindecabil decât Lotus şi cu mai multe găuri în stratul de moralitate. Şi irecuperabil.
Şi, tot la modul general vorbind, am spus că o femeie nu-l poate obliga pe un bărbat decât să-i plătească pensie alimentară, dacă se dovedeşte că el e tatăl copilului. Pentru că ăsta e adevărul. Nu există nicio lege care să-l oblige la mai mult decât atât. Orice altceva ţine de bunul lui plac şi de bunul lui simţ. Şi orice femeie care nu e tâmpită e conştientă de asta. Iar tu te-ai grăbit să concluzionezi că eu şi Lotus suntem “bărbaţi-vibrator” care nu-şi asumă nicio răspundere şi consideră femeile tâmpite.
Dar, după ce ai zis că te-am făcut să râzi, ai schimbat macazul, părând să mă priveşti cu alţii ochii, brusc interesată de experienţele mele de “bărbat-vibrator”.
Scuză-mă, dar, în urma tuturor acestor concluzii bizare la care ai ajuns, ca şi a modului total aiuristic în care ai interpretat, de pildă, ce-a spus Renata despre “laba de control cu ochii beliţi pe un pornache”, un om care nu te cunoaşte decât prin intermediul acestei discuţii nu poate conchide decât că eşti o… blondă candidă. Sau că te distrează să joci aici rolul ăsta.
Cât despre formă, are şi ea importanţa ei. E prima care sare în ochi, care atrage sau respinge. Iar când vorbeşti, folosirea cuvintelor neprotrivite alterează fondul.
Dacă o găseşti pe undeva, citeşte “Înţelepciunea formelor” (“Sagese et délire de formes”) de Marcel Sendral. O să ai multe de învăţat.
În lume există atâția oameni diferiți, de la rasă, religie, orientare sexuală, EQ, IQ, meserii, înclinații artistice, tot ce vrei și e absolut fantastic să îi primești cu curiozitate, acceptare, să vrei să-i înțelegi cât de cât și într-o mai mare sau mai mică măsură să-i cunoști și să le percepi modul lor de a se raporta la viață. Naivă, candidă, cu un neuron singur la părinți (mulțumesc că ai pomenit și de părinți, practic mă vezi mai deșteaptă decât mă văd eu), cu o exprimare precară, că citesc sau nu cu atenție, în grabă sau nu, că uneori scanez greșit mesajul unui text și poate nu exprim perfect un răspuns, asta sunt și nu aștept de la nimeni iubire necondiționată, flori sau aplauze. Știu că mereu se vor găsi oameni care să te iubească pentru ceea ce ești sau care te plac și oameni cu care vei intra în disonanță, care nu te plac și care îți vor respinge într-o mai mare sau mai mică măsură ideile/preceptele. 🙂
Eu sunt împăcată cu acest lucru. Nu putem fi toți la fel, la același nivel, fiecare e înzestrat cu altceva. Nu putem fi toți la fel de deștepți ca tine, nici toți la fel de proști sau naivi ca mine. Dar fiecare are rostul și rolul lui în lume.
Nu am schimbat nici un macaz și nu eram interesată de experiențele tale de vibrator, ci am vrut să te devoalez, ispitindu-te și ‘rupând vrajba’ dintre noi care se instalase în comenturile precedente și de care Cudi m-a făcut atentă că devenisem ironică la modul cel mai răutăcios cu puțință. Se pare că nici tu nu mă citești cu atenție. 🙂
Cât despre comentul tău, da, legal nu poți obliga un bărbat la mai mult de o pensie alimentară dar noi vorbeam despre moralitate și ai fi putut să spui că legislația noastră e chiar săracă în ceea ce privește soarta unui copil adus accidental pe lume, dar tu ai ales să privești lucrurile în altă manieră și tocmai la acest aspect legal te-ai referit, întreg comentul tău tratează subiectul dintr-o anume perspectivă, cu răceală și acel je ne sais quoi bărbătesc și insensibil. Nu pare comentul unei femei, pentru că nu e nici măcar imparțială părerea ta ci pune în lumină grotescul unei relații sexuale (nici vorbă de amor de la latinescul amare).
Să nu tragi concluzia că din cauza ta nu voi mai comenta pe acest blog, nu ai tu puterea de a face acest lucru. Numai bine! 🙂
Elena, dacă te-am supărat cu ceva, îmi cer scuze. 🙁
Îmi ești simpatică și îmi pare rău că ai hotărât să nu mai vii pe aici.
Mulțumesc pentru cartea recomandată, dacă o voi găsi o voi citi. 🙂
Şi ce-ai vrea să facă legea? Să oblige părinţii unui copil adus accidental pe lume să-şi trăiască viaţa împreună? Când până şi doi soţi, care nu şi-au adus copiii pe lume accidental, au dreptul să se despartă, iar singura obligaţie legală a celui care nu rămâne cu copiii e tot pensia alimentară?
Dragoste cu sila nu se poate.
Iar tu confunzi luciditatea cu insensibilitatea. Şi asociezi cu prea multă uşurinţă atributele “bărbătesc şi insensibil”. Sper că eşti tânără şi că mai ai şanse să pricepi cum merg de fapt lucrurile pe lumea asta.
Cât despre comentariile tale, nu au fost răutăcios de ironice, ci ridicol de stupide, dovedind că înţeleseseşi totul pe dos. Am râs cu poftă. (După schimbarea macazului mi s-au părut doar ridicole.)
Nici prin gând nu mi-a trecut că ai putea să nu mai comentezi pe blogul ăsta din cauza mea. Ar fi o tâmpenie. Nu-l cred pe Vasilică al tău chiar atât de hâţânat! 🙂
Numai bine îţi doresc şi eu. 🙂
Şi aştept cu interes următorul nostru schimb de răutăţi. E un prilej de eliminare a energiilor negative. 😛 😀
Cudi, aici am vrut de fapt să pun comentariul precedent, dar am greşit “reply”-ul.
Poate ar fi mai simplu de urmărit dacă aţi mai adăuga o treaptă sau două pentru răspunsuri. Zic şi io, sper că nu-i cu supărare. 🙂
Am adăugat acum încă două trepte.
Era mai bine să le fi redus la două în total. 🙂
Clonatule, normal că doi oameni care nu se mai iubesc si respectă nu ar mai trebui să locuiască împreună pentru că ar oferi un exemplu familial nepotrivit copilului. Ce să învețe bun copilul de la doi oameni care nu se suportă, au lucruri să-și reproșeze mereu și se ceartă? Divergențele și atmosfera încărcată dintre ei ar cauza armoniei și mediului familial în care un copil trebuie să trăiascã.
Legea ar trebui însă să găsească soluții care să-i responsabilizeze pe ambii părinți căci amândoi au contribuit la concepere. Nu e corect ca unul să se dispenseze de îndatoririle părintești plătind de multe ori pensia alimentară minimă. Ok, nu îți permiți să plătești mai mulți bani atunci cu siguranță că îți poți aduce aportul prin implicarea la creșterea lui. Copilul nu ar trebui să aibe un program de vizite numai atunci când acestea sunt solicitate de părinți ci trebuiesc impuse. Sunt părinți care nu mai petrec deloc timp cu copiii lor. Când renunță unul din ei la a-și petrece timp cu copilul ar trebui să compenseze onorariul unui psiholog care să le substituie lipsa. Acești copii rămân cu lipsuri sufletești și traume care mai târziu se vor face simțite în relațiile cu ceilalți. În felul acesta poate și poliamorezii și poliamorezele vor fi mai atente și mai precaute în a se lăsa pradă instictului animalic de împerechere. Până și animalele sunt mai responsabile uneori cu puii lor.
Din comenturile tale deduc că te-ai atașat de ridicol, stupid și schimbul nostru de răutăți. Cum se explică că ai gusturi atât de ciudate? 🙂
Santa Elena, impune-i cuiva să aibă grijă de un copil şi-o să vezi ce bine o să-i fie copilului ăluia.
Şi iar ai înţeles greşit. De Vasilică al tău m-am ataşat! Un specimen ca el nu găseşti prea des.
Însă încep chiar acum tratamentul de dezvasilicare, Mi-am dat seama că e un ataşament nociv. Încarcă atmosfera şi cauzează armoniei mediului.
Ce? Adică vrei să spui că îți place de Vasilică al meu cel singuratic care se dă huța așa ridicol și stupid cum e el? 🙂
Apropo, Clona fără nume (ce nume ți-ai ales și tu, sper că nu la sugestia aceleași persoane care s-a oferit să-mi facă mie blog și cont de facebook pentru blog complet dezinteresat, nu de alta dar e o persoană de încredere care nu transmite informații private. Și onestă! Oricum acesta e un nickname de indus în eroare, clonatule) de ce crezi tu că impunându-le legal să aibă grijă de copii lor, copiilor nu le va fi bine? Până la o adică copii sunt extrem de simpatici, te atașezi și de un animal de companie darămite de un copilaș. 🙂
Tratamentul meu de dezvasilicare merge bine. Asta înseamnă că gata, te las baltă, Elena. Am înţeles că n-are rost să-mi irosesc timpul explicându-ţi ţie de ce 2 plus 2 fac 4. Mai bine aplic metoda lui Fire: te sfătuiesc prieteneşte să pui mâna să cauţi singură răspunsurile corecte.
Minunat! Și în ce consta acest tratament de dezvasilicare? M-ai făcut curioasă! 🙂
Tu care vorbești limba română mai corect decât mine, după ce ai zis că aștepți cu interes schimburi de răspunsuri răutăcioase când am dat să plec, acum nu știi ce înseamnă “a lăsa baltă” pe cineva? Nu ai cum să mă lași baltă pentru că eu eram demult pe mal fluturând batista și așteptam să pleci, voiam doar să văd cât mai reziști replicilor mele. 🙂
Ce ți-e și cu oamenii, curvar înseamnă persoană care se culcă cu mai multe femei, futangiu. Acum pentru a nu fi stigmatizat și a nu aduce aminte de porunca a șasea “să nu preacurvești” care le-ar tăia poate din elan au pângărit cuvântul amor, cuvântul iubiri compunând poliamorul și multiiubiri. La fel și curva -- e un cuvânt vechi de care fuge toată lumea ca dracul de tămâie dar se refugiază în dulcele fruct edenic -- poliamor. De ce are oamenii vor să pară perfecți, fără patimi/vicii, fără de păcat și buni când de fapt nu sunt? Clar că nu suntem sfinți altfel nu mai eram aici. Nu e oare din viclenie? 🙂
*De ce au oamenii
Nici nu m-am recitit bine și m-am și corectat. Răbdarea e o virtute, pe care eu nu o am. :)))
Un poliamorez o data și băgat coada și mi-a distrus un cerc de prietenii pentru că a băgat vrajbă între noi cu viclenia lui și culmea tupeului era interesat și de mine. Mi-am imaginat de multe ori cum îl dau cu capul de calorifer și șuturi în testicole . A scăpat nepedepsit și m-am gândit că poate prieteniile nu sunt pe viață făcute, așa a fost să fie, lecții karmice, etc.
Oamenii toți au slăbiciunile lor, fie că le recunosc sau nu, fie că le camuflează sau nu, mai multe sau mai puține și nu trebuie să-i judecăm noi, nici să aruncăm cu pietre după ei sau altceva, ci pur și simplu evitați pe cât posibil, dacă nu îi putem tolera. 🙂
De ce îmi trimiți mesaje pe linkuri? Ai ceva de ascuns față de prietenii tăi virtuali? Te ferești ca ei să nu afle ceva anume? Păi nu suntem noi doi anonimi? Ce ne pasă? Apropo, “tuhăsu” e un cuvânt nou pentru mine, probabil de acolo din mahala de la tine. Te exprimi delicat și de-a dreptul poetic, ca un om cult, citit și educat între țigani.
Mulțumesc pentru jigniri! Înseamnă că ceva ai pus la inimă, a durut și de acolo a tâșnit veninul. 🙂
E o neplăcere să îți întâlnesc avatarul așa că nu vreau mai multe neplăceri, mi-a ajuns. 🙂
După modul în care vorbești am concluzionat: Poți scoate omul din mahala, dar mahalaua din om n-o poți scoate. 🙁
Pe om îl cunosti cu adevărat, nu când poartă mască în societate ci atunci când e pus în situații delicate sau când se simte el sub vălul unui anonimat. Atunci își poate arăta adevărata fată necosmeticizată prea mult și parcă i se vede direct sufletul. Viclenia e arma celui rău de a se prezenta lumii bun. 🙂
Elena, pe blogul Clonei, la pagina “despre”, scrie că este femeie. Deci pică ipoteza unui bărbat viclean și seducător.
Răspunsul s-a dus în altă parte, sub un comment de-a lui Keth. 🙂
Sorry!
Cudi, las-o să creadă ce vrea. Ce contează?
Oricum, şi ea ar putea fi un bărbat viclean care se distrează făcând-o pe fătuca prostuţă. Şi Lotus ar putea fi femeie…
La urma urmelor, n-are nicio importanţă.
Clona fără nume, îmi place poza ta de astăzi de la avatar de măscărici (nu e o jignire, caută în dex că exact acest lucru reprezintă). Ți se potrivește de minune! 🙂
Habar n-aveam că pozele se pot căuta în DEX! 😛 😀
Dar nu e necesară căutarea, întâmplător ştiu ce reprezintă.
Mai exact, e jokerul dintr-un pachet vechi de cărţi de joc. Mi-am adus aminte că-l aveam scanat.
C., nu pune poza dar îți explică în cuvinte ce înseamnă astfel încât dacă ai cel puțin un neuron în viață înțelegi. De abia acum îmi dau seama de ce nu percepi tu înțelesul cuvintelor mele. Nu am pus și eu desen lângă. Din păcate blogul nu permite, deși chiar de s-ar putea încărca și imagini la comment tot nu m-aș obosi să-ți desen o explicație sau să te ajut cu alte imagini ca să mă poți înțelege. 🙂
Și gata cu tachinările de grădi, nu mă mai cobor la nivelul tău, se vede clar că nu ne agreăm și ne suntem antipatici. Îi plictisim și pe ceilalți de aici și îi mărim nr de commenturi inutil. 🙂
Şi ce te face să crezi că nu ştiu ce înseamnă?
Tu te-ai lungit cu comentariile aici. Cred că ai vreo 10 pe care nu ţi le-am luat în seamă.
Oricum, nu te osteni să-mi mai răspunzi. Nu e necesar
Dinspre partea mea, Cudi şi Ketherius pot şterge liniştiţi comentariile noastre din cârnatul ăsta.
Auzi, Eleno, cred că Parisul tău are doi cromozomi XX. Nu-i problemă, au mai fost cazuri, se zice că trei din două fete visează la așa ceva, dar nu mă acuza pe mine de poliamor, când tu îi faci ochi dulci unei femei! 😀
Lotuse, eu știu sigur că sunt heterosexuală și nici de poliamor nu pot fi acuzată că nici măcat nu m-a tentat ideea vreodată. 🙂
Dar tu poți să crezi ce vrei, important e să nu ai așteptări de la mine conform cu ce crezi tu despre mine. 🙂
În rest ești liber să faci și să crezi ce vrei. 🙂
Păi Clona cred că e femeie, nu bărbată. 🙂
În primul rând eu nu mă dau la nimeni, doar discut sau glumesc. Mai sunt și ironică câteodata, drept.
Secundo, eu cred că e un bărbat. 🙂
Păi și eu glumeam când ziceam că te dai la ea.
Vasăzică, până acum sunt 50% bărbat şi 50% femeie. Mai votează cineva? E clar că nu poate exista unanimitate, dar la o părere a majorităţii cred că s-ar putea ajunge. Haideţi, îndrăzniţi, nu mă simt în largul meu ca hermafrodit, nu mă lăsaţi aşa!!!
Pe-aici se poartă și al treilea gen -- X. Mai mult, oamenii pot să își aleagă ce gen trec în buletin și cu ce pronume li te adresezi. Și, pe deasupra, dacă nu te conformezi, te pot da și în judecată, că le lezezi sentimentele și drepturile.
“Câte bordeie, atâtea obiceie.” 🙂
Nu-mi dau seama dacă, din punctul ăsta de vedere, acolo e mai bine sau mai rău. Dar presupun că încadrarea într-o societate diferită e o experienţă foarte interesantă.
@ Clona fara nume
Pai,draga entitate,daca esti clonat,
Esti într-un singur trup,femeie si barbat.
Pesemne esti ‘neutru’,mort si înviat,
Scapat de-acest pamânt,în ‘înger’ transformat ! 🙂
😀
Iosif, pari din ce în ce mai simpatic. 🙂
Mă îndoiesc că, în viaţa de apoi, o să ajung printre îngeri. Dar… cine poate şti? “Încurcate sunt căile Domnului.”
@Clona fara nume.
Caile Domnului nu sunt deloc încurcate,ci oamenii inteligenti (elitele) cu un IQ peste medie,le rastalmacesc,încurcându-le sensul,punând indicatoare false pe traseu,pentru a scrie o istorie falsificata de milenii,oferita maselor credule care se macelaresc între ele pentru amuzamentul acestor “dumnezei umani” sireti,egoisti,nemilosi,lipsiti de cele mai elementare valori ale IUBIRII AUTENTICE !
“Încurcate” pentru că nimeni (niciun om) n-are un IQ destul de mare ca să le priceapă.
“De ce sunt încurcate căile Domnului? Sunt încurcate pentru mintea noastră, pentru că nu le putem înţelege, dar ele sunt perfect gândite, fără cusur, optimizate la maxim pentru a-i ajuta cât mai mult pe oameni în funcţie de alegerile lor. Gândurile Domnului par încurcate pentru că sunt prea complexe, vieţile a miliarde de oameni sunt influenţate la fiecare decizie a Lui de a interveni.”
Explicaţia e culeasă de aici: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/intrebari-incomode/17487-de-ce-sunt-incurcate-cile-domnului
Nu sunt adeptul religiilor. Atât religiile cât si politica au aceleasi scopuri,de a manipula constiintele maselor ! Adevarul Absolut se reveleaza,iar cei ce beneficiaza de acest ‘har’ nu au curajul necesar sa-L marturiseasca,iar daca totusi îndraznesc sunt eliminati din sistemul mondial înselator condus de milenii de ‘elite’ inteligente ce detin formula eternitatii însa prefera sa o tina ascunsa pentru ei si urmasii lor din generatie în generatie,profitînd de avantajele pamântesti relative, efemere,trecatoare,însa care le asigura pozitia de “lideri” ! 🙂
[…] Adică apropo de îngurgitarea de pisi şi cuţu: […]