Am citit recent că doi cercetători din New York au folosit molecule ADN ca mediu de stocare pentru date. Au luat șase fișiere, le-au arhivat, au tradus arhiva într-un alfabet cu 4 litere și au trimis fișierul unui laborator ce sintetizează ADN la cerere. Au primit ca rezultat o eprubetă cu material genetic. Au decodat moleculele ADN și au recuperat, fără erori, cele șase fișiere arhivate.
Și ce este remarcabil? Un gram de material ADN poate conține 215 peta bytes de informație. Un petabyte conține un milion de GB și, dacă facem calculele, un gram de ADN conține informație cât 731.91 tone de DVD-uri sau cât 137.6 tone de discuri Blu-Ray.
Pe de o parte. dacă este ținut într-un loc uscat și răcoros, ADN-ul poate rezista câteva sute de mii de ani, mai mult decât orice alt mediu de stocare (hârtie, oțel, aluminiu, plastic).
Pe de altă parte, cum vă sună ideea că toată planeta ar fi un sistem de stocare de informație? Fiecare creatură ar fi echivalentul unei benzi de date, care bântuie până când este culeasă, inscripționată și eliberată și, eventual, culeasă din nou și citită?
Mai mult, dacă într-un disc se strică un sector, el rămâne stricat pe veci. La fel și într-un circuit de memorie (RAM sau SSD), celulele care se ard, rămân arse. Cu ADN-ul, în schimb, capacitatea este într-o continuă creștere. Nici nu se pierde informația dacă moare un individ, pentru că informația genetică se regăsește la rudele de sânge și, foarte probabil, există un algoritm de împrăștiere și recuperare a informației la un nivel mai ridicat (echivalent cu RAID-ul computerelor noastre).
Ne mai amintim și că informația pentru construirea corpului este un mic procent din capacitatea ADN-ului nostru – restul ce reprezintă? Ne mai amintim și că toate națiile au tendința de a păstra linia de sânge cât mai pură, încercând să respingă căsătoriile cu persoane de altă etnie sau vizibil diferite. O fi din cauză că se corupe informația?
249 Comments
Îmi place ideea, dar în forma pe care i-ai dat-o cam frizează SF-ul. Și văd la subsol o etichetă cu TVM. 🙂
Nu știu câte grame de ADN are o ființă umană, dar știu că dacă ai alinia toate șirurile de ADN din fiecare celulă a corpului, lanțul format ar fi de 100 de ori mai lung decât distanța dintre Pământ și Soare. Cel puțin așa scrie aici.
Din punctul meu de vedere, Pământul chiar este un sistem de stocare de informații, dar cu o altă nuanță decât cea care reiese din textul tău. De altfel, un Creator capabil să inventeze lanțurile de ADN nu văd cum ar avea nevoie de baze de date în formă umană, la nivelul la care se află.
Aceste „baze de date” sunt, de fapt, propria noastră istorie nescrisă (încă). Ele nu servesc altcuiva decât nouă, doar că trebuie să le activăm. Lucru pe care îl fac într-o măsură mult mai mare, de exemplu, persoanele care ajung să-și trezească anumite capacități latente sau paranormale.
Revenind la tehnologie, pe Wikipedia este o pagină dedicată calculatoarelor cuantice. Ideea este cam aceeași: înlocuirea tranzistorilor binari cu „biți cuantici” ce pot stoca mult mai multă infromație. Deocamdată sunt la stadiul de ipoteză.
Ce spui tu este o altă idee.
Tu vezi omul ca fiind creat cu un scop pe care nu îl știe decât Dumnezeu și ți se pare fără rost să adaugi omului și funcția de data storage.
Eu văd toate creaturile vii (inclusiv omul) ca fiind dispozitive de stocare de informație ce bifează câteva cerințe:
-- rezistă mult în timp
-- elementele de stocare se regenerează ca să prevină scăderea capacității prin defectarea unor elemente de stocare
-- consumul de energie se optimizează prin folosirea mai multor modalități de utiliza sursele de energie disponibile (Soarele, sau descompunerea radioactivă a uraniului din Pământ): respirația celulară aerobă (fotosinteză -> glucoză -> ATP), fermentare sau respirație anaerobă.
În cazul ăsta, totul are sens.
Faptul că are sens nu înseamnă și că e adevărat. 🙂
Da, este o altă idee ce spun eu. Deși eu nu exclud deloc un sistem informațional de ansamblu. Dimpotrivă, consider că întregul univers este conectat, că fiecare parte din el este conectată cu fiecare altă parte, și asta implică un fond informațional comun. Dar nu la modul că ne-ar folosi cineva pe post de bănci de date.
De altfel, trebuie să recunoști că perspectiva ta, deși teoretic posibilă, este mai plată, mai orizontală. De exemplu, și noi am putea folosi pietrele pentru, să zic, comunicare. Am putea stabili că o piatră reprezintă numărul 1, că două pietre reprezintă numărul 2 șamd, utilizându-le ca să comunicăm. Dar de ce am face asta, în condițiile în care, la cât de inteligenți suntem, am inventat un limbaj complet abstract, pe care îl putem transmite prin scris sau viu grai, fără a ne fi necesare obiecte materiale ca pietrele? Pentru noi, utilizarea pitrelor ca suport al comunicării ar fi o modalitate extrem de rudimentară.
Din perspectiva mea, un Creator imaterial, multi-dimensional, nu are nevoie, la nivelul lui, de o comunicare de tipul celei pe care o folosim noi, care pentru el ar fi extrem de grosieră și rudimentară. Caz în care aceste „baze de date” ADNice ne folosesc, evident, tot nouă.
Ceea ce, într-un fel, este logic, dacă ne gândim că ADN-ul ne determină modul de a fi. Adică este un fel de bandă magnetică pe care se scrie, în plan fizic, destinul ființei noastre.
PS: centru de date nu suna mai bine?
Nu.
Ar fi transformat titlul în cacofonie și nici nu ar reflecta ideea. Tape library, sau storage device ar fi mai exacte din punct de vedere tehnic.
N-am nimic împotriva cacofoniilor.
@Katheryus
Faci cumva parte din organizatia “Illuminati” ?! Ori un ‘împuternicit’ de-al “lor” pentru pentru a transmite mesaje tinute ascunse de milenii ? Doar ei puteau scrie si dezvalui publicului un astfel de articol ‘tainic’,în ideea de a oferi o ‘lingurita’ de adevar,maselor interesate de (re)evolutia genomului uman . 🙂
Iosif, dacă aș fi fost, n-aș fi vorbit. Probabil.
Imi place aceasta idee aparent SF. Si multumesc ca ai abordat-o. Sunt multe lucruri necunoscute despre noi insine. Poate ca functie de propria evolutie capatam un fel de “autorizare” de a intelege anumite lucruri. Eu cred in ideea asta. Dar e si trist cumva pentru ca evolutia personala s-ar putea realiza pe parcursul mai multor vieti, asa ca oricat mi-as dori sa stiu ceva acum, acest acum cred ca de fapt are pe scara evolutiei, alte unitati de masura. (Sper ca nu ai ras prea tare de aceste idei!)
Oricum, cred ca pamantul chiar este o fiinta. Si poate daca oamenii ar simti asta, s-ar comporta diferit, ma gandesc…
O primavara minunata si interesanta iti doresc! 🙂
SF-ul a fost mereu o sursă de inspirație pentru tehnologie. Eu aș spune că operele SF sunt un wish-list pentru cercetători și se lucrează la a atinge tehnologiile respective. Pe unele deja le-am ajuns: tabletele (cu care umbla echipajul din Star Trek în mână) există deja pe piață și a fost creat primul tricorder (care analizează ceva de la distanță, nu mai știu detaliile).
Și să ne amintim a treia lege a lui Arthur C Clarke: “Any sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic.“
Foarte interesant. Adică îți taie respirația, pe bune!
Eu am citit, înainte de anii 90, o știre obscură, într-un almanah de știință și tehnică, unde zicea că se descoprise, în celulele epiteliale ale unui prinț egiptean mumificat, ADN viabil. Câteva celule au fost prelevate și introduse într-un mediu de cultură care copia, pe cât posibil, lichidul amniotic. ADN-ul acestora a suferit opt diviziuni. Prin urmare țesutul începuse să crească. Stoparea multiplicării a fost pusă pe seama mediului de cultură care nu era identic celui natural.
Ce se întrebau cercetătorii: dacă multiplicarea ar fi continuat, s-ar fi obținut o clonă a tânărului prinț egiptean? Ar fi păstrat ea amintiri, măcar fugare, ale acestuia?
Chiar și atunci, studiul mi s-a părut bizar de empiric: ADN-ul unor celule deja specializate nu poate genera decât o clonă a acelui țesut. Câțiva mm pătrați de piele sau câțiva metri. 🙂
Adevărata problemă a cercetătorilor ar fi fost: cum să transformăm celule deja specializate în țesut embrionar, multi-specializabil?
N-am mai găsit apoi nimic despre povestea asta. A rămas în coadă de pește sau n-am avut eu acces la informație.
Sau informația ulterioară n-a mai ajuns la muritorii de rând.
Așa că nu mă mir că ADN-ul poate fi un stick de memorie. Și nu m-aș mira dacă aș afla că, în urma unei amniocenteze, într-o eprubetă crește un geamăn.
Unde „eprubetă” e doar o figură de stil.
Se pare că cercetările continuă. La Cambridge a fost generat un embrion de șoarece din celule stem: https://www.theguardian.com/science/2017/mar/02/cambridge-scientists-create-first-self-developing-embryo-from-stem-cells .
Asta-mi aduce aminte de o discuţie pe care-am purtat-o cu bărbatu-meu, de curând, umblând printr-un cimitir:
“Dacă tot mi se transformă rămăşiţele în altceva”, am zis eu, “prefer să se facă prin ardere, nu prin îngurgitare de către viermi. Nu văd de ce susţine religia creştină că mortul trebuie să fie musai îngropat.”
“Păi”, a zis el, “gândeşte-te că viermii ăia nu te halesc cu totu’ şi cu totu’, mai rămâne vreun ciolan, cu ADN-ul tău cu tot, şi, cine ştie, poate odată şi odată te clonează careva.”
Drept este că nu s-a gândit şi la recuperarea eventualelor informaţii esoterice din ADN-ul meu. O să-i atrag atenţia că i-a scăpat aspectul cel mai important. 🙂
Cred că și eu aș prefera arderea, că informația nu e a mea și, oricum, există un algoritm care să refacă informația mea din ADN-ul rudelor.
Egal ca te arde sau te inmormanteaza, informatia ramane … in mintea ta ( AFDN-ul energetic ), in triada aia din minte care nu se disipa dupa moarte si careia ii poti numele ca user.
D’apoi intreaga filosife antica fix asta spune, doar ca in alti termeni si mai cu de-amanuntul .
Așa e! Dar clar și concis ca mine nu mai zice nimeni, nu?
Corect ! Inginereste, concis si la obiect .
🙂 🙂 🙂 În curând veti vedea ce n-ati mai vazut si veti auzi ce n-ati mai auzit ! Atunci multi vor crede si vor regreta ,ca nu s-au POCAIT de necredinta în IUBIREA ABSOLUTA,NECONDITIONATA, SACRIFICATOARE… A FIULUI OMULUI HRISTOS !
Mi se pare mie, ketherius, sau aproape toată lumea oponentă a ajuns la un consens?
Se poate re-crea viață în eprubetă, cu sau fără acordul oficial al lui Dumnezeu.
Comentariul lui Lotus nu mi-a lăsat impresia că ar fi de acord sau că Dumnezeu nu ar fi implicat în proces. Plus că nu a creat nimeni viață de la zero, ci doar a recombinat elemente vii.
Programele secrete realizate de NASA,CERN,LHC,si alte locuri ascunse de ochii maselor,de “EI” cei ce conduc pamântul cu puterea dumnezeului acestui veac “Mamona” stiu ca timpul lor este pe final,si investesc mii de miliarde pentru a parasi Terra înselati de “reptila” din Eden,utilizându-se si selectând geniile din lumea întreaga,amagindu-le cu câstiguri materiale si care-si vând sufletele pentru “un blid de linte” ori pentru “30 de arginti”…
http://www.aktual24.ro/vortex-straniu-filmat-deasupra-acceleratorului-de-particule-de-la-geneva-video/
+1 pentru această observație
Renata a spus “Se poate re-crea viață în eprubetă, cu sau fără acordul oficial al lui Dumnezeu.” Re-crea. Eu îi văd pe creatorii din laboratoare ca pe niște mici dumnezei.
“Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” Câte miliarde de bacterii să fi fost în țărâna din care dumnezeu l-a făcut pe Adam, recombinând elemente vii?
Nici una. Nici o singură bacterie. Sau altfel, pe bacterii cine le-a făcut vii? 🙂 Tocmai asta spun tradițiile spirituale și religioase, că viața este atributul spiritului și e creată de Dumnezeu. Atât cea umană cât și cea animală, vegetală și chiar microbiologică.
Așadar, pământul adamic este materia, învelișul, partea fizică. Viața e dată de sufletul sau spiritul care animă această materie. Iar viața se multiplică conform anumitor legi divine. Că îi schimbi locul în care se multiplică, asta nu înseamnă că ai creat tu viață.
Hai să facem o analogie: fizicianul care proiectează un avion este un mic dumnezeu? Eu zic că nu. Eu zic că nu, pentru că el nu face decât să observe existența unei legi universale, respectiv a gravitației, și să se folosească de ea. În momentul în care o să anuleze fie și pentru un singur bulgăre de pământ această lege, atunci o să putem discuta despre faptul că a ajuns să controleze legile firii și deci să fie un mic dumnezeu.
La fel cu geneticianul: el observă doar un mecanism care exista de la începuturi, respectiv copierea materialului genetic, și se folosește de el. Atunci când geneticianul o să poată obține material genetic dintr-o celulă fără ADN, sau când o să poată crea o celulă vie din lucruri care nu sunt vii, sau când o să poată face ca rolul ADN-ului să fie preluat de altcineva, fie și la un singur subiect, atunci o să zic că a devenit un mic dumnezeu.
Până atunci, doar se crede un mic dumnezeu și operează cu lucruri pe care le vede, le poate măsura oarecum, dar nu le înțelege și nu le poate controla, schimba sau inversa sensul la dorință.
Deci ne întoarcem la ipoteza că facerea lumii e doar o alegorie. Țărâna e material genetic selectat, pământul e bazin genic total, suflarea e…? Asta rămâne să descoperim.
În toate cărţile considerate sfinte, în toate miturile şi legendele, facerea lumii e o alegorie. Aici tind să-i dau întrucâtva dreptate lui Fire, sunt fabulaţii create pe înţelesul societăţilor relativ primitive cărora le-au fost destinate, în spatele cărora e posibil să fi ascuns nişte iniţiaţi adevărul -- pentru iniţiaţii din generaţiile următoare. Cheia în care trebuie citite a ajuns sau nu până la noi, iar iniţiaţi care să ştie s-o folosească poate mai există, sau poate că nu. Dar, dacă există, nu vine nici unul dintre ei să comenteze în cuibul cucilor care suntem noi. 😛
Însă şi universul în care trăim şi materia însufleţită au apărut totuşi cumva, şi dintr-un anumit motiv. Poate că oamenii le vor descoperi cândva, sau poate că nu.
Trei chestii mi-au venit în minte:
Pe de o parte, dacă suntem ca niște fișiere pe un calculator, ce reprezintă Recycle Bin-ul (un fel de purgatoriu?)?
Uneori, când ștergi un fișier de pe calculator, rămâne în urma lui o scurtătură care, atunci când dai click pe ea, spune că fișierul de destinație nu există sau a fost mutat în alt loc. Sunt astea fantomele, erorile în Matrix?
Pe de altă parte, dacă noi suntem unități de stocare și soarele-i bateria -- unde se execută totul? Care-i procesorul? Ce, unde, cum este adevărata lume?
Cudi, soarele capătă sensul de baterie atâta vreme cât e catalizator pentru alte energii. Dacă alte energii nu ar exista, soarele ar fi doar soare. Sau n-ar fi nimic:). Existența e definită de percepția unei alte identități. Ca antonimele care se definesc reciproc.
Ying și Yang, cum ar veni.
Cudi, din informatiile mele :
— nimic nu se sterge, totul se stocheaza in minte, in partea superioara a ei ( higher funcions, high mind ) la care in mod contient nu avem acces. Ce zici tu ca se sterge, este informatia care dispare din lower mind, mintea constienta, pentru ca asa avem noi impresia ca nu mai detinem informatia, pentru ca nu mai avem acces la ea ( am uitat-o ). In realitate absolut tot ce am experimentat, in toate vietile, in eoni, se afla stocat in higer mind , aia care nu se dissipa dupa moarte. De asta si efortul anticilor de a cunoaste mintea si de a accesa toate partile ei ( din care cauza erau infinit mai avansati decat stiinta nostra in cunoasterea mintii ).
— Erorile din Matrix sunt doar erorile de proiectare a hologramei numita impropriu ” realitate ” si erorile programelor instalate de alieni in mintea noastra.
— Soarele este God Fire, generatorul de energie ( constiinta ) de la care se alimenteaza totul, mai mult sau mai putin constient. Poti sa ii zici si baterie.
— Exista doua procesoare, unul real si altul fake. Procesorul real este Flame of Fire care functioneaza cu higher mind si la care noi nu avem acces. El conduce jocul, el are n-spe mii de corpuri materiale si eterice ( oameni ) raspanditi pe planeta si prin celelalte sfere planetare si chiar prin alte universuri din Matrix, in holograma. E ca si cum ai juca un joc de pe computer la care iti iei n-spe mii de avataruri si te joci cu toate deodata .
Procesorul fake este lower mind, mintea constienta cu care functioneaza omul animal. Sau personalitatea, pe scurt, masca aceea cu care mintea constienta se idetifica in holograma. Sau avatarul . Cei care nu au flame of fire, functioneaza doar cu lowe mind a omului-animal ( prin asta intelegand si pe nenea Einstein ).
—Adevarata lume este aia care exista in afara hologramei proiectata de alieni , Matrixul. The only hope este sa accesezi higher mind ( anticii au lasat instructiuni foarte precise ) si sa primesti ghidare ca sa iesi din holograma. Sau sa iti amintesti cum era in afara Matrixului. Nu exista termeni de comparatie cu minic din cee ace simti sau experimentezi aici in holograma, deci va trebui sa iti amintesti imaginile si feelings, pentru ca o descriptie pur intelectuala pe care ti-ar face-o cineva care isi mainteste, nu te ajuta cu nimic.
Cu alte cuvinte, Fire, mântuirea e de fapt ieșirea din hologramă? Cum rămâne cu cei fără acces la informație, spre exemplu membri ai unui trib din Africa, care nu vor avea pururi impulsul de a studia textele anticilor -- sunt predestinați unei existențe ratate? Sau miturile lor vechi păstrează adevăruri mai adânci decât cele servite vesticilor de marile religii monoteiste?
Exact asta este, Cudi. Nu e nimic mistic ori special, ci simpla iesire din holograma, fapt care a fost mult imbarligat si inflorit cu aiureli, de catre ” caile spirituale ” ( instrumente de prostit masele care nu au [pus botu’ la religii ).
Sau cum ziceau gnosticii si esenienii ( astia au vorbit cu de-amanuntul despre treaba asta, au dat si solutii verificate de ei ), sa iesim din universul fals, artificial al D-zeului impostor in care ne tine prizonieri si sa ne reantoarcem acasa in universul organic in care suntem D-zei creatori alaturi de Sursa ( Fire God ).
— Cei ” fara acces la informatie” … nu exista asa ceva. Exista doar oameni dezinteresati de informatie, care se complac in ignoranta, incantati sa se maimuteze prin holograma la nivelul animalic din om.
First, triburile alea pastreaza mult mai bine decat noi “civilizatii” informatia transmisa din stravechi ( samanismul e unul dintre ei ) despre cum sa acceseze lumea spirituala. Nu sunt aiureli halucinogene cum sunt ele marketate pe piata civilizatilor.
Trebuie sa continui in comentariul urmator, ca saitul nu imi permite comentarii mai lungi
Second … nu poti accesa higher mind folosind functiile intelectuale ale lower mind, e imposibil. E ca si cum ai incerca sa ii explici unui copil de gradinita cum e cu ecuatia de gradul doi, cand el nu stie si nu poate intelege cum sa numere.
Toti anticii avertizeaza ca daca vrei iesirea din holograma, trebuie sa accesezi higher mind si sa primesti prin ea ghidare , informatii si explicatii de la Flame of Fire. Este cea mai sigura cale de a iesi din holograma, nici un maestru nu te va putea ghida mai bine ca Flame of Fire.Cauti inauntru si nu mai ai nevoie de nimic altceva .
Chiar si cu accesul la informatie, cu ghid uman, astia iti arata cum sa accesezi higher mind si de acolo te lasa de capul tau, fara o vorba, fara absolut nici o instructiune, pe considerentul ca daca esti pregatit sa iesi din holograma, Flame of Fire te va ghida si nu ai nevoie de textele anticilor ca sa iesi din holograma . Daca nu …nu.
Eu am tot zis in repetate randuri pe blog aici ca miturile religioase sunt texte alchimice, filosofia anticilor ( nu panarama aia prezentata oficial in manualele de scoala ), sunt codate si transmit informatii mai mult sau mai putin despre cum sa faci sa iesi din holograma.
Textele au fost preluate, mutilate si mascarade grav de religii, incat s-a schimbat complet mesajul, s-a ajuns la cu totul altceva … o mare si infoiata minciuna, un dead end.
Din punctul meu de vedere, e great daca le faci pe ambele : accesezi higher mind + studiezi intekepciunea anticilor care vorbeau cu totul si cu totul despre alte lucruri decat suntem noi mintiti in manualele de istorie si filosofie.
Dacă vrei să ne jucăm cu imaginația pe linia acestei analogii, atunci eu zic că:
1) Recycle Bin-ul este cimitirul în care corpurile umane se reciclează, adică se descompun și se reintegrează în materia din Univers.
2) Acea scurtătură din calculator este, tehnic vorbind, un link spre locul de pe disc în care se afla înainte programul în cauză. În lumea noastră, ea ar fi reprezentată de totalitatea referințelor care încă mai există la ființa celui decedat (în memoria rudelor, a celor care mai vorbesc despre el, a celor care încă nu știu că a murit etc). De exemplu, poate respectivul ținea un blog, care încă este online. Tu intri pe el, citești un articol, vrei să iei legătura cu autorul lui și îi trimiți un mesaj prin formularul de contact. Dar acel mesaj nu mai ajunge nicăieri, adică linkul nu se mai rezolvă, pentru că programul, sau autorul, a dispărut între timp. Au rămas doar câteva urme la el.
3) Procesorul e aparatul care alimentează acest Univers și îl ține în viață. Adevărata lume ar putea fi cu mult diferită de cea în care trăim noi. Ca o analogie, ne putem imagina că un bit dintr-un program de calculator ar avea viață, ar realiza brusc că este o simplă celulă de stocare de informații, ce va dispărea de îndată ce butonul calculatorului se va opri, și s-ar putea întreba cum arată adevărata lume reală, diferită de realitatea lui, a unor șiruri de octeți și instrucțiuni binare. 🙂
Hai să continuăm jocul:
1 -- Nu prea mi se pare ok teoria Recycle Bin-ului ca cimitir în care corpurile umane se descompun și se reintegrează în Univers, pentru că atâta vreme cât nu ai șters un fișier din gunoi, îi poți da oricând restore. Tu vorbești despre partea materială, despre corpuri -- dacă astea se descompun cum zici tu, nu le mai poți da restore. Deci nu îl văd ca pe un cimitir al corpurilor umane.
2 -- Analogia cu blogul care rămâne online și după moartea autorului nu e prea potrivită în contextul fișierelor fantomă. Pentru că, într-o formă sau alta, toți lăsăm multe chestii în urma existențelor noastre, însă fișierele alea cu scurtături ce duc nicăieri sunt rare. Sunt prea rare pentru a fi echivalate cu referințele spre decedați.
3 -- Dacă marele computer e dotat cu mai multe procesoare, atunci vorbim de universuri paralele?
1) Ba le poți da restore, în anumite limite. Astfel avem cazuri de oameni resuscitați (era să scriu surescitați), de oameni aduși înapoi din moarte clinică. Și până la urmă Recycle Bin-ul este o chestie menită să acopere niște defecte ale programatorilor umani. Am șters ceva și poate că ajungem la concluzia că am greșit, că nu trebuia să ștergem, și atunci putem recupera. Dar proiectantul acelui calculator gigantic nu comite erori, așa că poate calculatorul respectiv nu are nevoie de un Recycle Bin. În cazul lui, ștergerea unui fișier nu poate fi decât definitivă.
PS: Sau poate că există totuși un Recycle Bin, dar greșelile sunt mult mai rare decât la noi. Și astfel avem cazurile lui Lazăr și Iisus, care au înviat din morți. 🙂
PS2: Nici la Recycle Bin nu poți da restore oricât, că are și ăla un spațiu, pe care dacă îl umpli, începe să se șteargă din ce-i acolo.
2) Nu neapărat. Scurtăturile nefuncționale sunt rare, dar și blogurile celor decedați sunt rare. Referințele la oamenii decedați sunt multe, dar și referințele la un program șters din calculator sunt multe. Acele scurtături sunt doar o parte din referințe! În calculator pot rămâne multe urme cu privire la un program șters. Pot rămâne fișiere pe disc, pe care le-a salvat acel program. Pot rămâne setări în registru. Pot rămâne mențiuni în registru, despre când a fost accesat acel fișier ultima dată, etc. Doar că nu le vezi tu și nu știi de ele. Scurtăturile de pe desktop sunt doar un caz particular al acelor referințe.
De exemplu, CCleaner fix asta face, curăță registrul Windows de referințe la programe moarte. 🙂
3) Nu. Universul e ca un program sau joc pe calculator. Dacă joci Assassins Creed pe un calculator cu procesor multi-core nu înseamnă că ai mai multe jocuri în paralel, ci că jocul rulează mai bine.
Ba să ți se pară ok ideea cu descompunerea și reintegrarea! Pentru că asta se întâmplă! La nivel de atom. Recycle bin-ul nu încape în discuție în forma în care noi îl cunoaștem. Atomilor rezultați din descompunerea unui cadavru nu le poți da restore! 🙂
Recycle Bin-ul e, cam cum zice Fire, subconștientul. Spre deosebire de calculatoare, memoria umană nu se șterge. Uitarea e o aparență, o formă de protecție și de economisire de spațiu pentru noi înregistrări de informație. Un meseriaș scoate din subconștient tot gunoiul și îl relochează în conștient, ba chiar îl poate remodela astfel încât să nu mai fie balast.
It’s not such thing like ” subconstientul ” , e doar o gaselnita ( cenzura- pe numele ei de botez ) a pseudologiei moderne, ca sa evite a da maselor informatii detaliate despre cum functioneaza mintea si psihicul uman. ” Subconstientul” e un ghiveci in care astia baga a gramada tot ce nu se doreste a fi cunoscut.
Mesariasul ala care scoate din subconstient gunoiul si il relocheaza in constient … nu exista. Nu in stiinta moderna. Awww, ca pretind pseudologii ca fac si dreg si ca iti readuc niste amintiri in memorie, asta e frectie la picior de lemn.
Cum să nu existe subconștient?
Renata: Da, o altă posibilă interpretare. 🙂
Într-un fel, agitația mi se pare nejustificată. Un sistem care conține 4 (nucleotide) poate stoca la modu general, matematic dacă vreți (prin combinații), este superior unui sistem binar (2). Strict matematic vorbind. Altfel, m-am dat deștept când, puști fiind și luând la cunoștință despre 0 și 1 cum că ar fi miezu’ intelighenției binare, nu înțelegeam de ce nu combină mai multe numere. Ce spun mai spus poate fi interpretat doar ca o speculație.
Mai departe, ca mediu de stocare……tot un fel de lăbăreală. Întuneric și răcoros înseamnă un mediu impus sau dacă procesul de păstrare e natural ar însemna un procent relativ mic de ADN nealterat. Deci multă informație lipsă. Cele patru nucleotide sunt parte integrantă a celebrului dublu helix al ADN-ului care reprezintă informație de orice fel atâta vreme cât rămân împreună! Atomii se iubesc într-un mod inuman. Și sunt dispuși să-și încalce promisiunile pe viață când un hidrogen disponibil s-a săturat de vechea relație. Chestie de afinități!
E nevoie de mediu uscat și răcoros dacă ADN-ul este scos dintr-un organism viu. Dacă nu, nucleul celulei este mediul ideal de păstrare.
Nu înțeleg de la ce vine procentul relativ mic de ADN nealterat într-un mediu natural (în celulă).
Un om are 37.2 trilioane de celule, adică 37.2 trilioane de copii ale informației din ADN. Apoi ADN-ul se recombină și se regăsește în rudele de sânge. Cu un algoritm de reconstrucție a datelor, informația utilă nu depinde de un singur individ.
Apoi, desigur, capacitatea noastră de a descifra ADN-ul este primitivă rău, avem nevoie de mostre mari și în stare bună. Este foarte probabil ca o civilizație cu un nivel tehnologic destul de ridicat ca să proiecteze și să implementeze viața în jurul ADN-ului să nu aibă problemele noastre în a decoda informația din ADN. O singură celulă le poate fi deajuns, nu? Plus că informația dintr-o singură celulă poate conține informație suplimentară pentru a permite corectarea erorilor.
Și, desigur, asta este doar idee (mai trebuia să spun?) și nu o prezint ca pe o realitate.
Cred că el se referea la utilizarea practică a ADN-ului ca mediu de stocare pentru calculatoare, nu la speculația ta de după. 🙂
Păi cum trăiește într-un organism viu o celulă a cărei informație genetică e o bază de date? Cel puțin acum, io cred că ar fi o celulă canceroasă dacă se poate replica. Oricum, discuția e ineteresantă :).
“Isus le-a vorbit din nou si le-a zis:’Eu sunt LUMINA lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla în întuneric,ci va avea lumuna vietii.”(Ioan 8: 12)
“La început,Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.Pamântul era pustiu si gol;peste fata adâncului de ape era întuneric si Duhul lui Dumnezeu Se misca pe deasupra apelor.Dumnezeu a zis; “Sa fie lumina !” Si a fost lumina.” (Geneza 1:1-3)
În acest context se gaseste toata taina ascunsa de perceptia inteligentei omului muritor,însa descoperita azi prin Cuvântul întrupat,Hristos,tuturor celor ce cred în El si care-l accepta si traiesc asemeni Lui,IUBIND NECONDITIONAT,morti împreuna cu el în trup si readusi la viata prin nastere din apa si Duh pentru eternitate,în dimensiunea Absoluta a IUBIRII LUI DUMNEZEU…
A, uitasem ceva!
Fie că te mănâncă viermii, fie că ești incinerat, alt lucru mi se pare interesant. E faptul că, indiferent cum vrei să devii neființă, suma de atomi care intră în ecuația ce te-a definit fizic ca ființă, este egală cu suma atomilor care ies. Dacă vrei să fii ars și împrăștiat în patru zări ai șanse mari să te reîncarnezi, de exemplu, într-o plantă de mușețel. Poți avea șansa de a parveni printr-un nevinovat ceai :). Să speculez că informația poate fi dusă la nivelul următor? Next level parcă suna mai bine, da’ zic s-o lăsăm așa.
Renata, eu afirm că omul este, în esență, spirit. Spiritul respectiv este îmbrăcat în diverse corpuri, cel mai grosier fiind corpul fizic. Care la rândul lui e îmbrăcat în diverse haine. Care sunt formate din diverse țesături.
Nu mă îndoiesc că, analizând aceste țesături, un croitor priceput ar putea face o altă cămașă, întru totul identică cu a ta. Dar nu văd cum acea cămașă ar putea deveni vie, cu atât mai puțin cum ar putea deveni o altă Renata.
Încă o chestie legată de crearea vieții: genetica de fapt nu face decât să o duplice. Dacă viața este un simplu joc al hazardului, la cât suntem de evoluați științific, de ce nu o putem crea, nu duplica? De ce nu putem crea viață din non-viață? De ce nu putem amesteca niște substanțe anorganice și să producem ceva viu? Sigur, nu mă refer la un om. Dar o formă foarte simplă și rudimentară de viață, o bacterie, un microb, asta de ce nu putem face în eprubetă?
Tot ce putem, deocamdată, este să folosim materialul care este deja viu. Ori asta nu înseamnă a crea viață, ci a ne juca cu modul în care viața deja creată se propagă mai departe. Lucru pe care ea îl face oricum.
Deci, arată-mi savantul care, cum zici tu, a creat viață în eprubetă. Din non-viață.
Cum îți spuneam mai sus, Lotus, până și creaționismul ni-l înfățișează pe dumnezeu creând omul din pământ -- care pământ era plin de bacterii. Altfel spus, savantul nu e cu nimic mai prejos dumnezeului care a creat viață din viață și nu din non-viață.
Dar nu ăsta e sensul, Cudi! Sensul e că viața e dată de suflet. Conștiința omului nu este suma conștiinței bacteriilor care ne animă corpul. 🙂
Cu alte cuvinte, și în cazul bacteriilor putem vorbi de o componentă materială, moartă (pământul) și de una oarecum sufletească (acel duh sau suflare divină), care le face să fie vii. Pe când de exemplu pietrele nu au acest suflet și deci ele nu sunt vii. Ele sunt doar pământ.
Noi am replicat procesul creației divine în cazul calculatorului. Calculatorul este compus din pământ (partea de hardware, adică piesele efective) și suflet (partea de software, adică programele). Fără programe, calculatorul ar fi mort (ca scos din priză). Programele îl fac să aibă viață.
Dar sigur că este doar o viață în oglindă, calculatorul nefiind viu la modul real și neavând conștiință de sine, emoție, dorință. Pentru că noi nu suntem chiar Dumnezeu. Am putut replica modelul dar numai la nivel formal.
Și e interesant asta, că putem crea calculatoare atât de rapide, atât de performante, că avem deja stații care au părăsit sistemul solar, dar că nu am putut crea până acum nici măcar o singură celulă vie din materie anorganică. Așa că de unde provine viața asta, cum a apărut ea prima dată, care îi este originea?
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat viața, orice formă de viață, atât cea umană cât și cea bacteriană. Dumnezeu este originea vieții iar noi nu putem fi asemenea lui cât timp nu putem crea și noi viață. Noi doar operăm cu viața deja creată de divin.
Tot Dumnezeu a trasat legile pe baza cărora funcționează acest univers, cum ar fi legea gravitației. Noi doar le observăm (încă nici nu le-am înțeles pe toate) și încercăm să le folosim în avantajul nostru (avioane, rachete etc). În momentul în care o să putem anula legea gravitației pentru planeta Pământ, sau în care o să putem adăuga o altă lege fizică, care la ora actuală nu există în univers, și care să opereze în proximitatea acestei planete, atunci o să putem zice că suntem mici Dumnezeu.
Noi deocamdată operăm cu niște legi fizice, create de Dumnezeu, pe care doar le folosim (dar nu le putem schimba) și cu niște legi ale vieții, create de Dumnezeu, pe care doar le putem folosi (dar nu le putem schimba, neputând, de exemplu, nici crea și nici distruge viața). Așa că nu suntem deloc mici dumnezei, ci doar mici demoni, pentru că ne credem dumnezei.
Lotus, când spunem spirit, spunem gând, spunem sistem nervos central. Deci spiritul e și el chimie și fizică. Corpul fizic este învelișul spiritului și au, la bază, aceeași unitate structurală, că neuronul e o celulă cum și nefronul e o celulă. Există o legătură structurală indestructibilă între spirit și corp. Dar hainele nu sunt din același film. Haina nu e al doilea înveliș al spiritului, după corpul fizic. Nu e nici măcar un must have, dacă te afli pe o plajă, la nudiști. 🙂
De aici încolo, obiecția ta e lipsită de sens. O cămașă poate fi identică cu alta, n-are cum să devină vie fiindcă nici originalul nu e viu.
Întrebarea dacă replicând somatic un organism ad integrum, acesta ar putea să dețină frânturi de amintiri de-ale originalului rămâne pertinentă: să nu uităm că grosul ADN-ului, cel numit non-informațional, balast genic în genetica clasică s-a dovedit a fi informațional în domeniul subtil (Gariaev).
Să presupunem că experimentul de care aminteam ar fi reușit. Într-un mare acvariu (ca în filmele sf) se sintetizează o copie fidelă fenotipic cu tânărul prinț egiptean. Primul gând ar fi că insul ăsta e un imbecil perfect, care arată ca un adolescent dar e tot atât de inteligent ca un sugar care n-a împlinit o lună. Al doilea gând e… și totuși, cele 98 de procente din ADN-ul celulelor lui (partea aia obscură și declarată fără valoare) ce face, doarme?
Eu cred, îmi place să cred, chiar văd povestea asta cu ochii minții, că, dacă îl duci pe tânărul prinț-clonă în Egipt, „acasă”, mintea lui virgină va fi supusă unui ciclon de dejavu-uri, corpul lui se va chirci și se va aciua într-un cotlon, zile în șir va urla, va mușca și va zgâria pe oricine încearcă să se apropie de el, apoi, treptat, se vor reface niște conexiuni și va începe să se comporte ca un bolnav mintal care are momente de normalitate în vasta lui nebunie. Fardat și îmbrăcat ca originalul, introdus într-un decor care imită Egiptul antic va începe, o, da, ăsta e momentul de maximă tensiune 🙂 , va începe să vorbească. Cred că va porunci ceva unui figurant care joacă pe unul dintre sclavii săi. Piaptănă-mă! Unge-mă! Cântă-mi!
Ceva de genul ăsta. Apoi va recupera civilizarea mintală foarte repede, prin reamintiri și învățare. Și, poate că, în sfârșit, ne va povesti cum au fost construite piramidele. 🙂
În rolul principal, Johnny Depp.
Lotus, ăsta a fost un pamflet și a fost o fantezie!
Să nu-mi ridici obiecții de genul „de ce să zgârie, că oamenii n-au gheare?” și „de ce J. Depp și nu Ben Affleck?”, că nu=ți răspund! 🙂
Hai sa nu aruncam copilul odata cu apa din copaie !
Spiritul Nu este = sistemul nervos, la fel cum
creierul NU = mintea
gandul NU = mintea
🙂
„Hai să nu aruncăm copilul odată cu apa din copaie!”
Genial, Fire.
Gândul e o chestie de neschematizat, fiindcă există milioane de sinapse care funcționează ca să fixeze o noțiune în mintea cuiva, dar drumul pe care îl urmează influxul nervos are infinit de multe variante.
Recte: pentru noțiunea „pisică” sau „cană” există o infinitate de trasee care fixează în creierul fiecăruia imaginea și semnificația, începând cu prima întâlnire cu noțiunea, în copilărie.
Eu sunt de acord cu Fire aici. Ți-am răspuns mai jos, pe larg.
Io n-aș avea curaj să fac afirmațiile astea. Să întreb de ce ești categorică?
Renata, spui că “există o legătură structurală indestructibilă între spirit și corp”.
Cei care cred în viaţa de după moarte sunt de altă părere: corpul moare, iar spiritul continuă să existe, în paradis, în infern, în alt corp… 🙂
Cât despre tânărul prinţ egiptean, de ce ar trebui clona lui să deţină frânturi din amintirile lui? Există o “legătură structurală indestructibilă” între ADN şi spiritul originalului? Sau măcar între ADN-ul şi aminitirile lui? Poate că găsim în acel ADN informaţii esoterice stocate acolo de creatorul speciei, presupunând că există un creator, dar de ce ar exista şi informaţii despre viaţa originalului clonei? S-a dovedit cumva că ne modificăm ADN-ul, inscripţionându-ne în el un soi de jurnal intim amănunţit? (N-o spun ca să te contrazic, ci fiindcă mi-ar plăcea să mă convingi că fantezia ta are o ancoră în realitate, din acest punct de vedere. 🙂 )
Ideea că ADN-ul păstrează amintirile este la baza jocurilor Assassin’s Creed.
Nu-mi sunt cunoscute, nici ele, nici alte jocuri.
Dar, ca să fiu convinsă, îmi trebuie o altfel de dovadă, ceva de genul experimentului despre care ai vorbit în articolul ăsta, sau măcar ceva bazat pe logică, nu pe pura imaginaţia unor creatori de jocuri sau, în general, de SF.
Erată: pura imaginaţie a unor creatori de jocuri
Păi, nu suntem prea evoluați științific :). Nu substanțele neapărat sunt anorganice ci elementele ce intră în alcătuirea lor. Nici nu poți produce viață atâta vreme cât nu-i cunoști granițele. Virușii erau considerați cele mai simple forme de viață. Au apărut prionii, cei ce produc, de exemplu, encefalopatia spongiformă bovină, boala vacii nebune. În câți ani viața poate fi declarată ca existând într-o formațiune moleculară în care poți număra atomii pe degetele? 🙂
Știința admite existența lui Dumnezeu? Știința admite existența unor lumi subtile, imateriale? Știința admite existența spiritului? Atât timp cât nu le admite, nici n-o să aibă șanse reale de evoluție.
Dacă stai să te gândești la cât e evoluat știința în ultimii 2000 de ani, față de cât a evoluat religiozitatea, ai zice că cea din urmă e lemn Tănase.
Dar dacă există Dumnezeu, nu ești de acord că știința, oricâte progrese ar face, merge într-o direcție limitată, dacă nu cumva chiar greșită?
Hai să ne imaginăm că ne aflăm într-o barcă pe un ocean. Și că știința studiază suprafața acestui ocean. Dar ea nu acceptă faptul că există și o altă lume, subacvatică, aflată sub nivelul apei. Mult mai adâncă decât supfarața plată vizibilă din barcă. Știința vede un aisberg și îi studiază vârful, ignorând faptul că acel vârf este doar o mică parte din corpul real al acelui bloc de gheață. Și, atât timp cât nici măcar nu vrea să se gândească la posibilitatea unei lumi subacvatice, necum să înceapă să o sondeze, nu ești de acord că, oricât de mult ar studia suprafața apei și oricâte aplicații utile i-ar găsi, cumva abordează lucrurile într-un mod parțial, ciuntit?
Dacă prin suprafața apei înțelegem universul fizic pe care îl studiază știința iar prin lumea subacvatică înțelegem lumea subtilă, imaterială, spațiul unde există universurile paralele, iadul și raiul din diversele tradiții, spiritele și chiar Dumnezeu, și dacă ținem cont că această lume (în cazul în care există) este superioară lumii în care trăim (lumea fizică a fost creată de gândurile lui Dumnezeu, spiritul nu este afectat de moartea corpului fizic etc), nu ești de acord că știința, oricât de multe lucruri ar descoperi în acest univers fizic, se limitează singură la studierea unui singur plan al Creației, și anume cel mai grosier, cel mai de jos?
La asta mă refer când spun că ignorându-l pe Dumnezeu, știința nu va evolua niciodată cu adevărat. Pentru că, dacă Dumnezeu există, atunci e clar că anumite lucruri din lumea fizică (cum ar fi de exemplu unele boli) își au originea sau cauzele în legile care guvernează subtilul, spiritul, și deci studiind exclusiv componenta lor materială, nu le vei putea înțelege cu adevărat și rezolva niciodată.
Ce înțelegi tu prin “a evolua cu adevărat“? Și cum se deosebește “a evolua” de “a evolua cu adevărat“?
Și mai simplu spus, ne aflăm într-o cameră (lumea fizică) a unei vile (creația) cu 7 camere (planuri subtile). Știința studiază doar camera în care ne aflăm, nevrând să accepte că există și alte camere. Nici măcar nu încearcă să intre și să se uite în ele. Cum ar putea să fie asta o știință veritabilă și profundă, în condițiile în care noi ne aflăm în camera cea mai mică, cea mai murdară, cea mai întunecoasă, cea mai de jos, cea mai puțin spectaculoasă și cea mai depărtată de Sursă?
Oferi atât de mult credit acestui dumnezeu ipotetic și nu e prima dată când minimalizezi progresele științei.
Eu îți propun un exercițiu de imaginație mai simplu: dă o raită prin secția de infecțioase a unui spital și vorbește după asta despre cât de grozav e dumnezeu, despre karmă și despre inferioritatea oamenilor de știință comparativ cu guru religioși. Evident că pe bolnavi n-o să-i scoată din spital rugăciunea, Iisus sau meditația -- ci antibioticele alea inventate de savanții care, spuneai tu acum câteva articole, nu cântăresc mai mult decât cei cu credință.
Da, mă scoți din sărite ori de câte ori minimalizezi, într-o formă sau alta, știința, oamenii de știință, savanții. Înțeleg că acum o întorci mai finuț, spui că știința nu poate evolua cu adevărat limitându-se la universul fizic. Deocamdată, însă, știința e dumnezeul dumnezeilor lumii ăsteia, ea face adevăratele minuni, ea vindecă, ea împarte marea în două, ea te înalță la cer cu avionul și ea face din apă vin.
Nu minimalizez deloc importanța științei. O pun într-o justă perspectivă. Asta e opinia mea despre știință.
A considera că niște bolnavi dintr-un spital mi-ar putea schimba opinia despre Dumnezeu înseamnă să crezi că eu gândesc la fel ca tine. Bolnavii ăia sunt bolnavi pentru că merită. Orice boală are o cauză de natură karmică.
Dar ea nu afectează decât corpul fizic. De fapt, o boală este reflexia în corpul fizic a unei dizarmonii profunde, subtile, interioare. Iar medicina nu tratează decât acest efect. Cauza rămâne în tine și, dacă nu o rezolvi, te vei îmbolnăvi din nou sau vei suferi într-o altă formă.
Iar știința este egală cu zero odată ce ai părăsit acest plan, după moartea fizică. Acolo nu te mai poate ajuta cu nimic.
Tu zici că îi acord prea mare credit unui Dumnezeu ipotetic. Pentru mine Dumnezeu este cât se poate de real iar oamenii îi acordă științei un credit nejustificat. Și, ca urmare a acestui fapt, avem o lume așa cum o avem. Ca urmare a faptului că omul s-a depărtat de Dumnezeu și a pus în locul lui, pe altar, materialismul.
De asta există atâta suferință. Era o glumă: căsătoria este soluția la problemele pe care nu le-ai fi avut, dacă nu te-ai fi căsătorit. Cam așa zic eu că stau lucrurile și cu știința și medicina actuală. O lume care ar trăi în comuniune cu Dumnezeu, o lume care l-am simți, o lume care l-ar pune pe primul loc nu ar mai avea nevoie de medici cu ani de stidiu în spate, pentru că nu s-ar mai îmbolnăvi.
Dar, cred eu, știința ar fi mult mai înfloritoare și mai profundă atunci. Iar medicina într-o astfel de lume ar fi una holistică, care ar trata omul ca pe un întreg, neignorând componenta lui spirituală, și care ar putea vindeca absolut orice boală.
Asta e părerea mea.
Lotus, tu spui, citez: “Bolnavii ăia sunt bolnavi pentru că merită. Orice boală are o cauză de natură karmică.”. Potrivit logicii tale, karma e contagioasă, în special iarna.
Lotus, pe ce te bazezi când spui că perspectiva ta este cea justă? Ai vreun argument, în afară de eternul “dacă nu înțelegeți că trebuie să fie ca mine, nu știți nimic și nu mai vorbesc cu voi”?
De asemenea, înțelegem că asta e părerea ta, dar tu înțelegi că este greșită?
Eventual potrivit logicii tale, că tu ai spus asta. 🙂
Da, e amuzat unde pot duce afirmațiile tale, dar e trist să pretinzi că adevărul este orice spui tu. Știu, și Cristoiu bate câmpii, dar el este plătit să spună tâmpenii.
Stiinta poate o sa renunte la cenzura, poate o sa-si dea jos ochelarii de cal, poate marmora o sa inveleasca ciocolata in staniol …
De unde știi tu că știința nu cercetează lumile subtile și imateriale? De unde știi tu că știința nu cercetează conștiința și sufletul?
În ce măsură ești tu la curent cu progresele științei, în ce măsură urmărești și înțelegi comunicările științifice?
Întreb pentru că tu faci afirmații categorice de genul “știința nu X” și “știința nu Y”. Nu poți fi categoric și absolut fără surse sigure. Deci, care sunt sursele tale de informare în materie de noutăți în știință? Și înțelegi tot ce scrie acolo?
Cred că faptul că știința nu cercetează lumile subtile și imateriale este de domeniul evidenței pentru toată lumea în afară de tine. Un exemplu simplu: la facultatea de medicină se studiază cumva corpurile subtile ale omului și influența lor asupra celui fizic? Informații care să fie aplicate, ulterior, în spitale?
Există și excepții, în persoana unor savanți care postulează teorii avangardiste, ce implică prezența unor lumi subtile și a unui Creator. Dar nu ei dau tonul, cel puțin la momentul de față. Cât timp în manualele de chimie, fizică și matematică nu se vorbește despre Dumnezeu, cât timp profesorul universitar de la facultatea de medicină râde de tine când îi spui de karmă, cât timp codul de drept se raportează la o morală ce exclude orice referință la o ordine și armonie divină, știința este și rămâne profund materialistă.
Ketherius, din perspectiva unui credincios adevărat, toate progresele ştiinţei se fac cu ştiinţa lui Dumnezeu. 😛 Se fac dacă, cum şi când vrea Dumnezeu, când consideră El că oamenii trebuie să mai descopere una-alta despre lumea în care i-a plasat.
Fără voia lui Dumnezeu nu se mişcă nimic, nu progresează/regresează nimic. E atotştiutor şi atotputernic, e mai presus de bine şi de rău, de dreptate şi de nedreptate (aşa cum le definim şi cum le înţelegem noi acum.). Şi cu asta basta.
Harlechina, într-un anumit sens ai dreptate. Dar Dumnezeu ne-a creat cu liber arbitru. Adică n-o să ne bage cu forța pe gât revelații științifice de natură să ne rezolve toate problemele noastre. Ne lasă să alegem. Și dacă noi alegem să căutăm doar într-o anumită direcție și să credem doar în materie, vom fi prizionierii unui destin de ignoranță. Așa că progresele științei se realizează cu voia lui Dumnezeu, dar care Dumnezeu are grijă totodată să nu-și impună voia mai mult decât vrem noi să o primim și să armonizeze salturile științifice cu meritele și aspirațiile noastre.
Pe de altă parte, în mic, fiecare om poate să treacă de barierele științei și să îl descopere personal pe Dumnezeu, dacă crede în el. În mic, fiecare om poate să fie fericit, chiar dacă trăiește într-o lume depresivă și debusolată. În mic Dumnezeu este accesibil oricui. Dar în mare știința este materialistă, pentru că majoritatea oamenilor sunt atei și deci nu merită o altfel de știință.
Într-un sens mai profund, chiar și această știință materialistă se apropie, treptat, de Dumnezeu, fiind impulsionată să facă asta, fie că vrea, fie că nu vrea. Dar evoluția e lentă, pentru că Dumnezeu nu forțează.
Părerea mea e că o civilizație foarte avansată fie îl descoperă pe Dumnezeu, fie se auto-distruge.
Da, Lotus, mi se pare foarte bine spus că “Dumnezeu nu forţează”. Ne oferă ocazia să ajungem pe un anumit nivel al cunoaşterii şi lasă liberul nostru arbitru să hotărască dacă vrem să progresăm şi dacă vrem s-o facem numai pe orizontală sau să încercăm să pătrundem şi în profunzime. Dar ne-a inscripţionat în ADN curiozitatea, dorinţa de a progresa. 🙂 Şi de a sonda şi profunzimile.
Poate că progresul e o relaţie gen spirală între ştiinţă şi credinţă. Credinţa se află pe o verticală. Dar progresul ştiinţei n-o poate urmări direct. Pleacă pe o buclă a spiralei şi pe undeva, pe la jumătatea ei, în neagă pe Dumnezeu, dar îl regăseşte când spirala ei intersectează din nou verticala credinţei. Şi aşa mai departe, ciclic, dar niciodată pe un cerc, ci întotdeauna pe buclă de spirală ascendentă, tangentă la veticala credinţei.
Şi, aşa cum spuneai, dacă undeva, în timpul unei divagaţii pe spirala asta, civilizaţia omenească nu se audistruge, ajunge în punctul cel mai înalt al verticalei, acolo unde îl descoperă cu adevărat pe Dumnezeu.
Harlechina, este ironic că știința nu îl exclude pe Dumnezeu (dimpotrivă, Newton, în faimosul tratat ce a pus bazele fizicii, a folosit Creatorul pentru a explica ceea ce nu îi ieșea din calcule), dar credincioșii, în schimb, spumegă când aud de știință.
Și spumegarea asta se întâmplă în timp ce scriu pe un computer creat de știință, alimentat de generatoare create de știință, cu programe create de oameni de știință, fiind îmbrăcați cu haine făcute în fabrici construite de ingineri pe baza informațiilor date de știință, după ce s-au vindecat cu medicamente și instrumente făcute de oamenii de știință, cu diagnostic pus de medici ce nu studiază religia etc.
Cât de denși să fie ca să nu observe asta?
Nu toţi credincioşii, Ketherius. Doar habotnicii, fanaticii. Nu mă refeream la ei, lor oricum le vorbeşti degeaba. Mă refeream la cei care stau destul de bine cu logica pentru a fi în stare să priceapă că, într-o lume creată şi condusă de Dumnezeu, ştiinţa nu poate progresa decât cu voia lui Dumnezeu.
Ketherius, după părerea mea, ce spui tu nu are sens. Tu prezinți știința ca și cum ar accepta existența lui Dumnezeu. De ce, pentru că medicul zice și el Doamne-ajută înainte de a ieși pe ușă, sau nu se supără pe tine când îți faci cruce? Așa, și eu pot zice că politicienii sunt credincioși. Că doar miniștrii au jurat cu mâna pe biblie la investitură.
Newton era filosof și alchimist. Cred că s-a preocupat mai mult de alchimie decât de fizică. Pascal era filosof. La moartea lui a fost descoperit, cusut în reverul hainei, un bilet în care își descria o revelație spirituală:
Pitagora era filosof. De fapt, am putea spune că în trecut știința se îmbina mult mai bine cu spiritualitatea decât o face azi. Dar ce contează că ei credeau în Dumnezeu, câtă vreme astăzi știința e ruptă de El? Câte lucrări de filosofie sau alchimie pitagoreeană sau newtoniană se învață azi la școală și câte lucruri de matematică și fizică?
Mai departe, tu acuzi credincioșii că spumegă când aud de știință, amestecând lucrurile. Pentru că nu neagă nimeni beneficiile științei. Nu neagă nimeni confortul pe care îl avem astăzi datorită ei. Ceea ce i se impută științei este că nu se ocupă decât de planul material. Cu alte cuvinte, când am zis că știința se expansionează doar pe orizontală, făcând o analogie cu suprafața unui ocean, nu am negat faptul că poate să atingă o lărgime foarte mare pe această suprafață. Nu am spus că în acest plan material poate să progreseze foarte mult. Am spus că exclude celelalte planturi, care sunt mai subtile, mai vaste și mai importante decât acesta.
De exemplu, știința nu te poate face fericit. Îți poate da un calculator sau o mașină, dar nu îți poate crea o stare de fericire. În timp ce apropierea ființei iubite poate declanșa în tine o stare de fericire. Iar asta pentru că fericirea are la bază anumite legi subtile, spirituale. Pe care știința nu le studiază. Pentru ea, fericirea este o reacție chimică ce are loc la nivelul creierului. Și cu asta s-a terminat studiul.
erată: Nu am spus că în acest plan material nu* poate să progreseze foarte mult.
Harle, eu cred că ar putea să se îmbine foarte bine una cu alte, știința cu credința. Și chiar cred că ar avea nevoie una de cealaltă. Prima ține de minte, a doua de suflet. Deci într-un caz ideal, ele ar merge mână în mână iar societatea ar înflori din toate punctele de vedere. Credința și comuniunea cu Dumnezeu le-ar permite oamenilor de știință să facă progrese remarcabile și să înțeleagă în profunzime legile acestui univers și cauzele lor. Iar progresul științific nu l-ar îndepărta pe om de Dumnezeu, ci l-ar apropia. De exemplu, ar exista aparate care să îți creeze o stare de bună dispoziție sau care să te vitalizeze, să te umple de energie. Sau care să schimbe cumva în bine predominanța subtilă a planetei, astfel încât oamenii să aibă gânduri și impulsuri pozitive, în locul gândurile nerge sau rele. De vindecarea bolilor nu mai vorbesc. Deci cele două s-ar îmbina una cu alta. Problema e că noi suntem univalenți, am dezvoltat în exces latura științifică, în detrimentul celei sufletești, iar asta nu poate decât să ne creeze o stare schizofrenică de scindare, de disociere. Cu consecințele nefaste pe care le vedem în societatea actuală (o lume ahtiată de bani, imposibilitatea celor onești și cinstiți de a trăi decent fără să muncească pe rupte 9 ore zilnic, o mass-media care promovează consumerismul în exces, lipsa reperelor morale, războaie pentru putere -- că orice război e în esență pentru bani, putere și control etc). Tot știina este cea care ne-a ajutat să facem bombe nucleare.
Lotus, sunt de acord că ştiinţa şi religia s-ar putea îmbina perfect. Dar deocamdată nu se îmbină fiindcă, imediat ce mai descoperă unul ceva, lumea trage concluzia că gata, ştim noi cum funcţionează universul/multiversul, nu e loc de Dumnezeu. Şi o gloată de proporţii impresionante (din care autorul/autorii ultimei descoperiri s-ar putea să nici nu facă parte) o ia pe spirala aia care ziceam eu că se îndepărtează de verticala credinţei pentru a o reîntâlni mai târziu (dacă nu intervine autodistrugerea între timp).
Am scris cu majuscule “LUMINA” si “IUBIRE”,deoarece aceste expresii au aspecte multiple atemporale.
Întunericul si bezna în care se scufunda omenirea, se datoreaza “luminii artificiale” (false) oferita de sistemul înselator al asazisului “matrix”, maselor inconstiente prin satelitii de comunicare,reusind sa însele cu acest sistem fals, întreaga omenire,realizându-si scopul destructiv milenar.
Paradoxal omenirea a ajuns dependenta de aceasta comunicare a ‘luminii intunecate'(artificiale),pierzând AUTENTICA LUMINA NATURALA *HRISTOS* Calea,Adevarul,VIATA !
Imaginati-va ce s-ar întâmpla cu Terra,daca satelitii plasati în spatiu ar fi topiti si ar cadea pe pamânt sub forma incandescenta,topiti de Focul mâniei aprinse a lui Dumnezeu ! Cine ar scapa ?! Acest eveniment urmeaza în curând,este scris în CUVÂNT !!!
Iosif, dacă dumnezeu e IUBIRE ABSOLUTĂ, de unde mânia?
DIN IUBIREA ABSOLUTA !… TOTUL E IUBIRE ABSOLUTA,IAR IUBIREA ABSOLUTA ESTE TOTUL ! RAUL NU EXISTA,ESTE O ILUZIE A PERCEPTIEI LIMITATE A MURITORILOR DE RÂND ! 🙂
@Fire stie ceva vag însa-i lipseste “UNGEREA DUHULUI LUI HRISTOS” amestecând stiintele oculte cu stiinta sfintilor,samanismul fanatismului ‘magiei negre’ cu focul natural al IUBIRII AUTENTICE care s-e manifesta doar în cei ALESI DE DUHUL ADEVARULUI LUI HRISTOS.
Hristos nu S-a izolat de societate pentru a marturisi si trai ADEVARUL ci L-a spus noradelor pe fata,fiind omorât pentru aceasta. LUMINA FOCULUI IUBIRII LUI DUMNEZEU nu se ascune în calugarie si pustiu,ci este vizibila de catre toti oamenii atunci când se manifesta !
Renata, îți răspund mai pe larg aici.
Suflarea e sufletul sau spiritul. Conștiința noastră. Esența noastră. Eul nostru real. Partea care nu moare odată cu aneantizarea corpului fizic.
Parțial adevărat. Gândul este un produs al spiritului, nu spiritul propriu-zis (la fel cum o poezie este un produs al omului). Iar sistemul nervos central este țesutul prin care spiritul se manifestă în planul fizic.
O bună analogie este următoarea: corpul uman, incluzând materialul lui genetic, este un pian. În funcție de cum este scris acest material genetic, pianul poate fi acordat pe diverse frecvențe, care să îl fac să emită diverse tonuri și note muzicale, mai clare sau mai puțin clare. Spiritul este pianistul care cântă la pian. Evident că, pentru a putea produce note muzicale sonore, el are nevoie de pian, adică de instrument. În mod similar, sistemul nervos, creierul și de fapt tot corpul îi este necesar spiritului pentru a se putea manifesta în planul fizic, pentru a putea vorbi, pentru a putea ridica o cană cu apă etc. Dar asta nu înseamnă că corpul fizic este mai mult decât un instrument. Sigur, un instrument foarte complex, infinit mai complex decât pianul, dar tot un instrument.
Altfel, gândește-te că sistemul nervos moare odată cu corpul, în timp ce conștiința noastră (spiritul) rămâne. Deci ea nu este echivalentă cu sistemul nervos (ci doar se exprimă prin intermediul lui, aici, în planul fizic).
Haina e un înveliș al corpului, nu al spiritului. Era o analogie. Și nici de corp nu ai nevoie, dacă te afli în astral (de exemplu, între două încarnări fizice). Sau în rai sau în iad sau în purgatoriu. Ai nevoie de corp doar când vii aici, pe Pământ, sau pe o altă planetă fizică.
Nici corpul nu e viu decât pe durata de timp în care e însuflețit, adică animat de spirit. După ce spiritul îl părăsește, corpul intră în putrefacție iar noi spunem că omul a decedat. Nici pianul nu e viu fără pianist.
Aici cred că faci o confuzie, considerând că spiritul ar fi legat de anumite celule din corp. În realitate spiritul este subtil, imaterial, deci n-are nimic fizic sau chimic în el. O analogie mai potrivită pentru a-ți explica cum văd eu corpul fizic este să-l compar cu o mașină. Mașina este un vehicul pentru om, la fel cum corpul este un vehicul pentru spirit. Sigur că acest vehicul este complex, iar mașina este compusă din diverse subansamble: un motor, care poate fi asemuit inimii, benzina, ce poate fi asemuită sângelui încărcat cu oxigen și nutrienți, oglinzile, ce pot fi asemuite ochilor șamd. Ele au roluri diferite dar sunt asamblate astfel încât să le putem controla pe toate de pe scaunul șoferului, pe care îl putem asemui cu creierul. Dar asta nu înseamnă că omul este identic cu bordul mașinii și cu scaunul șoferului. Omul este cel care controlează întreaga mașină de pe acel scaun. În mod similar, spiritul nu este identic cu celulele nervoase, ci este cel care controlează corpul fizic și își manifestă gândurile prin intermediul creierului și al sistemului nervos. Celulele sunt simple celule, ele mor odată cu dispariția corpului, spiritul rămâne (și poate ocupa, apoi, un alt corp, la fel cum omul poate arunca mașina la fier vechi și își poate lua alta).
Frânturi, poate, dar nu toată memoria. Dacă vrei, uite o a treia analogie: corpul este un calculator iar spiritul este informaticianul care lucrează pe el. Acum, dacă informaticianul nostru va arunca calculatorul la gunoi, pentru că și-a luat altul mai performant, iar tu vei aduce acel calculator acasă, e posibil să reușești să recuperezi frânturi de fișiere, programe etc, din care să-ți faci o idee despre ce îl interesa pe informatician, cu se se ocupa el, ce programe scria, care era viața lui la acel calculator. Dar nu-l vei putea recupera pe informatician în carne și oase.
Corpul fără spirit este doar o memorie moartă.
Nu-ți voi ridica obiecții de tipul ăsta. Îți voi răspunde, în schimb, că dacă geneticienii, jucându-se cu lucruri pe care nu le înțeleg, ar reuși cu adevărat duplicarea unui organism pornind de la câteva celule vii, atunci ei nu ar face altceva decât să duplice un corp fizic. Adică o cămașă, un pian, o mașină, un calculator. Fără purtător, pianist, șofer, informatician. Și, datorită faptului că au creat această copie perfectă fără a ava o anumită integrare spirituală, fără a beneficia de asistență angelică, fără a respecta anumite legi divine cauzale cu privire la menirea spiritului care se va încarna în acel corp, nu m-ar mira ca respectivul corp să fie apoi preluat de către un spirit demoniac care tocmai asta aștepta, o ocazie să se poată manifesta carnal în această lume fizic. Și, ca urmare, consider că e perfect posibil ca el să zgârie și să muște, ba chiar să se manifesta oarecum similar strigoilor pe care-i vedem în diverse filme de groază.
Scenariul cu preluarea clonei de către un spirit demonic mi se pare cu muuult mai plauzibil decât cel cu regăsirea amintirilor originalului răposat cu muuuulţi ani în urmă.
Sau, privind lucrurile din perspectiva ateului, pentru care spiritele nu există, cred că respectiva clonă sau ar fi un handicapat mintal desăvârşit, sau ar avea mintea unui nou născut şi ar trebui să-şi ia viaţa de la început, chiar dacă ar avea înfăţişarea unui adult.
@Lotus
Cu tot respectul pentru IQ-ul tau elevat,însa ar trebui sa stii ca spiritele (duhurile) se împart în trei mari categorii,iar acestea la rândul lor au lungimi de unda si frecvente nelimitate ca manifestare !
1. De ce ar trebui să știu asta?
2. Cum de tragi concluzii despre lucrurile pe care le cunosc sau nu le cunosc, câtă vreme eu n-am menționat nimic de vreo clasificare a spiritelor, deci n-am zis nimic care să contrazică ce susții tu mai sus?
3. Care sunt cele trei clase de spirite?
1.2. Pentru ca mentionezi spirit,la pers.l sg.
3.Ia ghiceste ! 🙂 🙂
Ketherius, când te-am rugat să lași comentarii pe două niveluri, pentru simplitate, ai zis că mai bine se urmărește cu reply la reply. Pe de altă parte, tu, ca admin, ai posibilitatea să-mi dai reply peste ultimul nivel accesibil nouă, posibilitate de care uzezi. Dacă într-un șir de 5 răspunsuri de-ale mele, aflate pe ultimul nivel, tu îmi dai un astfel de reply la 2 dintre ele, eu nu mai pot să-ți răspund decât jos, și astfel se duce pe apa sâmbetei și structura cu reply la reply, pe care ai invocat-o. Pentru că tu nu te supui regulilor pe care ni le impui nouă, ca simpli comentatori, tu ți-ai alocat un extra-nivel de comentarii. 🙂
Ca să fie mai simplu de urmărit, îți răspund aici.
Poate că, fiind vorba de știință și nu de un om, ar fi fost mai potrivit să folosesc verbul „a progresa„ în loc de „a evolua”. Iar diferența dintre progresul aparent și progresul real („a evolua cu adevărat”) este că primul e doar aparent, în timp ce ultimul nu. 🙂 De exemplu, despre un elev care memorează tot mai multe informații fără a le înțelege se poate spune că progresează, deoarece acumulează tot mai multe cunoștințe, dar, față de el, un alt elev, care memorează făcând și conexiunile necesare între informațiile asimilate, înțelegându-le, progresează „cu adevărat”. Pentru că primul evoluează într-o singură direcție, plată, orizontală, în timp ce al doilea crește și pe verticală, obținând o perspectivă tot mai profundă asupra lucrurilor pe care le asimilează. Oarecum similar stau lucrurile cu știința: ea se expansionează pe orizontală, cuprinde tot mai mult din universul ăsta material, dar, cât timp refuză să se aplece și asupra lumii subtile, spirituale, nu va reuși să aibă decât o evoluție plată, liniară, orizontală, neînțelegând cauzele care se află la baza existenței acestui univers fizic și a legilor lui. Va fi un progres pe o singură dimensiune, într-o realitate multidimensională.
Mă bazez pe experiențele mele directe care mi-au confirmat lăuntric o parte din lucrurile despre care vorbesc și existența lui Dumnezeu. Dar am renunțat mai încerc să vă conving că perspectiva mea este cea justă. Puteți pur și simplu considera că este perspectiva mea și atât. Modul în care văd eu lucrurile.
În opinia ta sau în fapt? 🙂
Eu n-am înțeles de ce Cudi a tras concluzia respectivă, că ea nu rezultă automat din ce am zis eu. Pe de altă parte, după cum spuneam, de vreo două-trei articole încoace am renunțat să pretind că adevărul este orice spun eu. Așadar, ia afirmațiile mele ca pe niște simple expuneri de opinii și convingeri personale.
Lotus, repet: am lăsat comentariile pe patru niveluri ca să poată citi și Elena de pe telefon, dacă mai citește. Ăsta e unicul și banalul motiv.
La faza cu karma care e contagioasă, relaxează-te, era o glumă, eu am râs când am scris. Tu ai zis că bolnavii își merită soarta, că cine știe ce au făcut rău, greșit în viețile anterioare -- iar eu am replicat în glumă că e contagioasă karma, mai ales iarna, cu atâtea boli transmisibile, gripe etc.
Și da, normal că îți luăm afirmațiile ca pe niște expuneri de opinii personale, că doar n-o să le luăm drept adevăruri absolute. Bun așa, iar m-ai făcut să râd.
Cudi, m-ai înțeles greșit. Eu am sugerat să le lăsați pe două niveluri. Asta ar fi fost și mai avantajos pentru Elena. Dar dacă le-ați lăsat pe patru, cel puțin conformați-vă și voi acestei reguli. Nu dați reply la nivelul 4, intrând pe nivelul 5, unde noi nu mai avem acces!
Că în felul ăsta:
1) mai adăugați un nivel și faceți și mai dificilă lectura pentru Elena;
2) rupeți cursivitatea dialogului, că eu nu pot da reply la nivelul 4, deci nu pot adăuga un răspuns sub ce scrieți voi.
Dați și voi reply până la nivelul 4, ca toată lumea.
Nu am știut că e glumă și ți-am răspuns cât se poate de serios. Faptul că ai o karmă de a fi bolnav nu exclude posibilitatea unui pretext material, fizic, prin care să te îmbolnăvești. La fel cum faptul că ai o karmă de a deveni muzician nu exclude posibilitatea de a te naște într-o familie de cântăreți. Dimpotrivă, tocmai datorită karmei pe care o ai te vei naște în exact acea familie care îți poate oferi materialul genetic și educație necesare să-ți trezească și pună în valoare talentul tău de muzician. Între planurile subtile și cel fizic există o strânsă legătură. Dar relația este de la cele subtile la cel material, nu invers. Adică planul material răspunde la cele subtile, fiindu-le subordonat.
Iar dacă îmi luați afirmațiile ca niște simple expuneri de opinii personale, de ce m-a luat la rost Ketherius mai sus, fix pe tema asta:
?
Poate că tu iei afirmațiile mele ca pe niște opinii și convingeri personale, dar Ketherius nu pare să o facă. Răspunsul meu era pentru el.
Lotus, noi purtăm un dialog aici. Dacă nimeni nu ți-ar răspunde comentariilor (unde răspunsurile pot fi aprobatoare sau dimpotrivă), intervențiile tale ar rămâne în sfera monologului exterior (cu auditoriu). Chestie valabilă pentru oricare dintre noi. De aia.
N-a zis nimeni să nu-mi răspunzi. Dar nu intra cu răspunsul pe nivelul 5 de imbricare, unde noi nu avem acces. Răspunde ca noi, dând reply la ultimul comentariu de deasupra la care putem da și noi reply.
De exemplu, eu în comentariul acesta nu am mai putut da reply comentariului meu de mai sus, care-i deja pe nivelul 4, așa că a trebuit să dau reply la comentariul tău de deasupra lui. Dacă îmi răspunzi, dă și tu reply tot la acel comentariu al tău, nu da reply la acest comentariu, unde noi nu putem da reply, numai voi, din panoul wordpress, pentru că sunteți admini.
Dacă ești logat în wordpress, în bara de sus ai căsuța aia care devine portocalie când ai replici noi. Acolo primești notificări când ai comentarii noi, le poți citi și sub ele vei avea mereu un câmp de reply.
Lotus, dacă te deranjează într-atât formatul blogului, ești liber să comentezi pe oricare altul. Și nu-mi mai spune mie de unde să comentez pe propriul blog.
Oricum, eu nu la formatul comentariilor mă refeream în comentariul de mai sus, unde îți zic de monolog și dialog. Era vorba despre opinii ca răspuns la opinii.
Pentru că, dacă tu dai reply la unul din comentariile mele de mai sus, eu nu voi putea să-ți răspund acolo, tot jos va trebui să introduc răspunsul meu (ultimul comentariu la care pot da reply din acest fir de dialog este al tău, cel care începe cu „Lotus, noi purtăm un dialog aici.”), așa că practic se fragmentează discuția și comentariile.
Răspunde-mi, dar printr-un reply pe care să-l dai ca și noi, adică acelui comentariu care începe cu „Lotus, noi purtăm un dialog aici.”.
Cudi, știu că nu la formatul comentariilor te refereai, dar asta pentru că ai înțeles greșit comentariul meu precedent (la care îmi răspundeai).
După părerea mea, nu e frumos să răspunzi la un feedback prin „e blogul meu, fac ce vreau, dacă nu-ți place du-te de aici”.
Lotus, în formula asta, Elena a putut citi de pe telefon, în varianta mobilă, toate comentariile (inclusiv replicile noastre date din panou). Nu știu dacă Elena mai citește sau va mai comenta articolele de pe blog, dar din respect pentru ea și alții care folosesc dispozitive cu ecran mic, nu schimb setările curente.
Cudi, în bara aia de care zici tu primesc notificări numai dacă sunt răspunsuri la comentatiile mele. Dar, dacă comentariile mele sunt pe ultimul nivel, nu au buton reply, aşa că alţii (în afară de tine şi Keth) răspund folosindu-se de butonul pe de nivelul anterior -- deci eu nu văd în bara aia răspunsurile lor.
Nu o pot folosi nici dacă vreau să intervin într-un fir al discuţiei la care n-am mai participat, ca acum) fiindcă nu văd comentariile acolo.
Până aici m-am referit la ceea ce-mi nu-mi apare în bara aia. Dar acolo scriu răspunsuri degeaba şi la ceea ce-mi apare, fiindcă nu mi le ia, spune că a apărut o eroare şi mă invită să mai încerc, şi pot să-ncerc până mâine, că tot nu reuşesc. Aşa că vin aici şi apelez la ultimul reply disponibil şi, uneori, când e cârnatul prea lung, mai şi greşesc şi mi se duce comentariul aiurea.
Elena v-a zis la un moment dat că puteţi pune comentariile pe câte niveluri vreţi, fiindcă a descoperit ce setare trebuie să facă pentru a le putea citi.
Dar e suficient să faceţi cum a zis Lotus, adică să răspundeţi şi voi tot de aici, ca noi, fără să introduceţi niveluri suplimentare, care există numai pentru voi.
Asta am spus-o cu titlu informativ, e blogul vostru, sunteţi liberi să-l folosiţi cum vreţi. Eu oricum probabil că o să iau o pauză la comentat pe-aici (din motive obiective).
Setarea de care vorbea Elena e comutarea pe varianta desktop. La un ecran mic, e crimă și pedeapsă. Pe de altă parte, mobilul meu are ecranul îngust, am testat și pe el cum se vede cu mai multe niveluri: comentariile de pe ultimul nivel se citesc literă sub literă. Iar noi, când răspundem din panoul de administrare, nu beneficiem de un nou nivel de comentarii -- atâta doar, avem butonul de reply. Atunci când sunt plecată de acasă și comentez aici, răspund ca voi, direct pe articol, de pe mobil. Iar în formula asta am acces la ultimul buton de reply pe care l-as putea apăsa -- precum Elena. Nu e ambiție, nu e rea-intenție, e formula în care eu însămi pot comenta, de pe mobil, pe propriul blog. Mihai are ecran mai mare, e mai dotat, ca mulți alții.
Cu toate acestea, dat fiind faptul că ești a doua voce contra unu care vrea mai multe butoane de reply, o să le adaug acum. Trei niveluri în plus, sper că e ok.
În continuare nu cred că m-am făcut înțeles. Din partea mea, două niveluri ar fi fost perfect. Eu nu am reclamat faptul că sunt prea puțin. Eu am sugerat doar să nu mai intercalați (printr-un reply la care noi nu avem acces) răspunsurile voastre acolo unde noi nu vă mai putem răspunde. Să folosiți și voi ultimul buton de reply disponibil pe blog, la fel ca noi. Degeaba ai adăugat încă trei niveluri, dacă pe ultimul nivel, al 8-lea sau cât o fi, veți proceda la fel, adică veți da reply direct din panou și veți intercala un comentariu la care noi nu putem răspunde decât tot mai jos. Veți rupe cursivitatea dialogului. În fine.
Ba te-ai făcut înțeles, Lotus, și ți-am spus că nu e cazul să îmi spui tu mie de unde să comentez pe propriul blog.
Butoanele de reply le-am adăugat pentru că Harlechinei și altora le va fi mai ușor să răspundă comentariilor. Iar eu, când voi fi pe mobil, voi avea răbdare până acasă pentru a răspunde, când voi folosi laptopul.
Dacă m-am făcut înțeles, atunci de ce i-ai zis lui Harle mai sus că e a doua voce care cere mai multe butoane de reply? Că eu nu am cerut mai multe butoane de reply.
Lotus, Harlechina e o voce care a subliniat că e greu de citit, comentat pe blog, Renata a fost a doua. Acum încercăm varianta asta cu butoane de reply la discreție, dacă nu merge o să urmez sfatul Renatei. Am închis subiectul acum câteva ore, hai să nu mai discutăm acum detalii tehnice, te rog.
Legat de celălalt comentariu al tău, unde spui că te supără faptul că eu și Ketherius suntem constant în dezacord cu tine, că noi spunem că tu sucești cuvintele și afirmațiile altora cum îți cuvinte, nu trebuie să te superi. Ți-am spus în urmă cu câteva articole că te consider manipulator și tendențios, acum mai adaug că bagi intrigă fără rost, că uneori faci pe victima, că pui cuvinte și păreri în gura altora etc. Și tu mi-ai spus că, mai nou, ai o părere mai nasoală despre mine, că dezamăgesc și așa mai departe. Partea faină e că nu suntem ipocriți, ne spunem verde în față părerile și, dincolo de toate diferențele astea, putem lega un dialog împreună. Uneori e plăcut, amuzant, alteori nu. Trecem peste toate, sănătoși să fim și chiar îți doresc tot binele. Abia aștept să te însori!
Trec peste faptul că lui Harle i-ai zis că e a doua voce și ai făcut ce ți-a cerut, în timp ce mie mi-ai zis să-mi văd de treabă și să-mi țin sugestiile pentru mine.
Cudi, nici eu n-am spus că vreau mai multe butoane de reply! 😀
Am spus doar că bara aia de care ai vorbit tu altora nu le e de niciun folos în ceea ce priveşte notificarea şi plasarea unui comentariu exact sub cel la care răspunde.
Am mai spus şi că Elena v-a dat binecuvântarea pentru trecerea pe mai multe niveluri, adică trebuie scoasă de pe lista motivelor “contra”.
Şi că e suficient ca tu şi Ketherius să nu introduceţi niveluri suplimentare, accesibile doar pentru voi.
Am mai menţionat şi că am înşirat toate astea cu titlu informativ (de dragul respectării “adevărului istoric”, adicătelea 😛 )
Deci, dinspre partea mea, păstrează jucăria asta cu nivelurile de răspuns aşa cum îţi convine ţie. 🙂
Ok, credeam că îți va fi mai ușor așa, având la îndemână butonul de reply cum îl am și eu, din panou. Hai să încheiem subiectul ăsta.
Eu l-am încheiat. 🙂
Ketherius, argumentatia ipotezei tale e intrigant de plauzibila. Adaug si eu o umila concluzie personala, Dumnezeu a fost inventat ca raspuns pentru tot ceea ce stiinta nu are inca dovezi si ca o consolare pentru temerile noastre existentiale. Daca universul nu se sinchiseste de noi (am sa inserez un video pe care va invit sa il urmariti), deduc ca cei care ne-au insarcinat cu misiunea ADN sunt mai mici decat el, deci nu pot fi zeitati cu puteri nelimitate.
https://www.youtube.com/watch?v=Wy7Q6wazD_E
P.S. Felicitari pentru temele de discutii propuse pe acest blog!
Alex, îmi place raționamentul tău. Dacă cei care au făcut oamenii nu sunt zeități, atunci asta explică multe caracteristici pur umane ale dumnezeului biblic: gelozie, posesivitate, ranchiună, nevoia constantă de a fi singurul obiect al adorației noastre etc.
Apropo de folosirea lui Dumnezeu ca să explice ce nu poate explica știința -- este celebru dialogul dintre Napoleon și Pierre Laplace. Întrebat de Napoleon de el nu a menționat pe Dumnezeu în tratatul său de mecanică cerească (cum a făcut Newton), Laplace a răspuns că nu a avut nevoie de Dumnezeu ca să calculeze orbitele planetelor.
Pe măsură ce știința avansează, rămân tot mai puține lucruri explicabile doar prin intervenție divină. Când vom putea explica totul… vom fi dumnezei. Probabil.
Parcă mai sus ziceai că știința nu îl ignoră pe Dumnezeu, că e spirituală, că de ce zic eu că e materialistă? 😀 😀 😀
Eu am zis altceva, dar tu ai nevoie să îmi atribui alte cuvinte ca să mă provoci. Lame.
Eu asta am înțeles că ai zis.
Înțelegi și tu cât poți…
Nu, Ketherius, nu cât poate, ci cât și ce vrea.
Cudi, pe mine nu mă deranjează că suntem în dezacord uneori. E firesc. Dar mă deranjează faptul că atât tu cât și Ketherius considerați că, atunci când există un dezacord între noi, eu nu vreau să înțeleg sau mă fac că nu înțeleg. Cu alte cuvinte, mă bănuiți de intenții ascunse și de lipsă de transparență. Ori asta e destul de supărător.
Atunci când voi nu înțelegeți ce scriu eu, iar eu vă re-explic folosind alte cuvinte, îmi clarific poziția ca să mă fac înțeles, Ketherius îmi zice că o întorc. Deci consideră că țin cu tot dinadinsul să am dreptate și răstălmăcesc propriile mele cuvinte în scopul ăsta. Iar atunci când eu nu înțeleg ce scrieți voi, tu mă acuzi că nu vreau să înțeleg. Adică fac pe prostul. Întotdeauna când există o neînțelegere între noi, ea există nu pentru că avem perspective diferite pe care le exprimăm prin limbaje diferite, ci pentru că una dintre părți, respectiv eu, comentează cu intenția de a induce în eroare, de a răstălmăci etc.
Da, asta e cam supărător. Eu nu v-am bănuit niciodată de așa ceva.
Concret, eu am spus că știința este materialistă și prin asta limitată. Lucru pe care îl cred cu tărie. Lucru cu care mă așteptam ca toată lumea să fie de acord. Voi m-ați atacat pe două direcții: tu mi-ai spus că minimalizez știința și îi acord prea mult credit lui Dumnezeu, în timp ce Ketherius m-a întrebat de unde am dedus că știința e meterialistă. I-am spus că e de domeniul evidenței și i-am explicat de ce, iar el n-a mai zis nimic.
Pentru ca acum să-i lase un răspuns lui Alex, din care reiese foarte clar că în opinia lui știința este materialistă (zeii au fost creați de oameni ca să explice limitările științei, fizicienii nu au nevoie de Dumnezeu, pe măsură ce știința avansează rămân tot mai puține lucruri explicabile doar prin intervenție divină, când vom putea explica totul vom fi dumnezei). Adică, cumva, religia este născută din colțurile tenebroase ale imaginației umane iar știința, pe măsură ce avansează, risipește cu lumina ei aceste tenebre.
Dacă prin asta tu nu vezi o întoarcere la 180 de grade cu privire la poziția lui vizavi de „știința nematerialistă”, atunci noi doi am citit pagini diferite de blog.
@katherius
Pai chiar puteti fi dumnezei (daca vreti),însa aceasta necesita o cunoastere de sine,o introspectie continua,o cautare permanenta a comorilor eterne,ascunse în adâncul materiei,a sufletului si duhului,prin renuntarea la orgolii si competitii cu semenii si perceptia celor cinci simturi primare,gândind prin IUBIREA ABSOLUTA,SACRIFICATOARE,hristica,a sensibilitatii inimii,tinuta sub controlul gîndirii ratiunii, înnoite de CUVÂNTUL lui DUMNEZEU, care este scris în molecula de ADN înca în timpul fecundarii ovulului si începerii divizarii celulei.
“Eu am zis:”Sunteti dumnezei,toti sunteti fii ai Celui Preaînalt.”…
https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/82
Interesant filmul.Îmi amintește de bancul ăla:
“O planetã trece pe lîngã planeta Pãmînt şi o întreabã:
– Ce mai faci, soro? Nu te-am vãzut de milioane de ani!
– Nu prea bine… Ştii… mi-au ieşit Homo Sapiens…
– Nu te îngrijora, o sã treacã! Am avut şi eu!”
Na, Ketherius, uite ce se petrece după ce intercalezi replicile tale pe un nivel unde noi nu mai putem da reply:
Se rupe cursivitatea dialogului, pentru că eu nu-ți pot răspunde acolo, iar tu te-ai băgat între două replici de-ale mele la un comentariu anterior, al lui Cudi. Iar cine citește articolul de sus în jos, nu mai înțelege așa ușor.
Bună ziua. Din blog în blog am aterizat aici la dvs. Un blog interesant.
Pe scurt. Neavând studii superioare și nici înclinație spre studii mă bazez pe observații personale.
În momentul unui act sexual reușit se deschid mini-portale, găuri negre(?). Când a avut loc fecundarea acel portal se menține deschis, producând ceva ca un câmp gravitațional sau un fel de câmp de frânare pentru particulele capabile de materializare (coborâre în frecvență și creare de masă).
Acest câmp gravitațional atrage germenul informat al viitoarei ființe umane care se așează pe o schelă formată din informația genetică a părinților. Această structură este întrețesută de structura locului, care la rândul ei este întrețesută în structura planetei, a sistemului solar, a universului.
Urmează ca spiritul să-și țeasă, îndrumat de ființe specializate în domeniu, propriul viitor vehicol în materie.
Smaranda, ce înțelegi prin act sexual reușit?
Din cum a formulat, reiese că ar fi un act sexual finalizat prin ejaculare în vagin și fecundarea unui ovul. Sunt curios dacă o să-mi dea dreptate.
Well, la o recitire, s-ar putea să mă fi înșelat. 🙂
Da.
Smaranda, n-am înțeles: un terț, divin sau și mai și, alege zigotul fecundat drept înveliș material, nou destin, nouă temă de viață pentru spiritul nud de corp, aflat în așteptare, sau micul miez spiritual plonjează cu ochii închiși, în neant, și se nidează pe un ou abia nidat într-un uter?
Banalizând: spiritul e liber să aleagă între un tată zidar bețiv și un tată profesor universitar sau o altă Entitate îl plasează în mediul dat, ca să-l observe cum se descurcă?
În tesătura descrisă imi este greu să mă descurc, Renata. Spirit numesc, unitatea energetică inteligentă a cărui vehicol în materie sunt. Pare că există o întreagă echipă formată din numeroși specialiști care ajută şi consiliaza spiritul în vederea construcției noului corp. Totul este perfect planificat cu plan b şi c şi d, în cazurile de neprevazut. Zigotul fecundat este deja locuit de spirit în teoria mea. 🙂 Nu s sigură că m am făcut înteleasă. Spiritului nu i se face. Vehicolul uman contine o cantitate infimă de energie din spirit, cam cat vârful unui ac de gămălie lângă turnul eifel.
Poate cel mai interesant în tesătura de care vorbesc este să conștientizăm volumul imens de date pe care ne caznim cu creierasele noastre să l procesam. Parcă Newton zicea că se simte ca un copilaș mic scormonind la malul oceanului.
Fecundarea poate avea loc la zile după după contactul sexual. Portalurile rămân deschise tot timpul ăsta? Dacă intră altceva pe ele?
Probabil sunt protejate dar consider că i posibil să intre şi altceva. Nu mi am făcut gânduri.
Bine-ai venit “smaranda”! Zamolxes fie cu tine ! 🙂 🙂 🙂
Nu pot să-mi dau cu presupusul, că nu mă pricep cum se optează, tehnic, pentru o variantă sau alta (comentarii la comentarii), dar, pentru un vizitator picat din cer discuția e greu de urmărit.
|N-ar fi mai simplu că fiecaresă introducă un comentariu nou, de sine stătător, și să precizeze prin vocativ sau prin ciudățenia aia de @Icsulescu cui i se adresează?
Renata, am adăugat butoane de reply pentru încă trei niveluri (8 în total), vedem cum funcționează astfel, dacă este mai ușor -- dacă nu e bine punem în practică propunerea ta.
Lotus, la tema ce e sufletul/spiritul, cum stă el suspendat între lumi până se în-corporează din nou, recunosc, nu pot fi un partener de discuție redutabil, fiindcă în capul meu e o nebuloasă.
Dar nici știința actuală nu oferă certitudini sau măcar ipoteze cu speranță de a deveni măcar un „nu e gata, dar se lucrează la ea”. Sclipesc ipotezele ca artificiile în noapte, secunde, și se sting.
Să recapitulăm certitudinile modeste:
1. Se pot produce viruși și bacterii noi în laborator. Asta pentru că structura genetică a unui microorganism e atât de simplă, încât, cu acele enzime-bisturiu cu care operezi fragmentări și lipiri de lanț nucleotidic, poți construi un organism viu, extrem de rudimentar, căruia îi adaugi un caracter. Cum ar fi rezistență largă la antibiotic/antiviral. Din păcate, acești „microbi” nu dețin, nici în forma originală, vreo formă de inteligență în accepție umană, dețin doar mecanisme biochimice de adaptare la mediu care le permit replicarea în condiții mai vitrege decât cele deja cunoscute sau, dimpotrivă, nu le dețin și mor.
2. Nu s-au sintetizat (sau cel puțin eu nu știu) furnici, albine, șoricei în laborator, pornind de la o fărâmă de ADN, ca să vedem dacă aceste clone își păstrează/descoperă comportamentul lor cvasi-social. Nu știu dacă oița Molly behăia ca Miorița sau behăia în engleză, dacă înțelegi unde bat.
3. Nu s-a stabilit încă o listă de parametri universal recunoscută care atestă inteligența vs. instincte. Să mă explic: eu, la școală, am învățat că inteligentă e specia care a descoperit focul și roata. De-aia e omul mai inteligent decât delfinul. Întrebarea, de bun simț, care se pune e: la ce le-ar fi folosit delfinilor descoperirea focului și a roții, dacă trăiesc în mediu acvatic? Spre deosebire de noi, ei au descoprit un sistem de comunicare cu mult mai elevat decât alfabetul Morse. Și, cireașa pe tort, sunt afectuoși și își pot controla instinctul de supraviețuire în folosul celui de a salva un străin. Am citit, m-a marcat, dar am uitat sursa, că delfinii care aduc spre țărm oameni care stau să se înece, au niște dureri cumplite pe care le suportă cu spirit de sacrificiu enorm, fiindcă omul cărat în spinare se ține, instinctiv, de aripioara dorsală, care e inervată cam ca globul ocular uman.
4. Toată disputa asta o să cadă, când se va obține prima clonă umană.
5. O să cadă și când primul computer, îndesat și pe gură, și pe cur (știu, nu suporți vulgarități, dar fă o excepție) cu informație, va genera o soluție originală, în câteva secunde sau ore, pe care toți cei implicați în îndesarea lui cu date n-ar fi văzut-o nici în 2000 de ani. Zic 2000, că ăsta e, grosso modo, timpul în care o bună parte de planetă ține cont, încă, de Cristos.
De la fratii nostri rusi, informatii despre Matrix si structura fiintei umane. E din ciclul ” rusii spun lucruri trasnite” sau …. interesante, in functie de cum considera fiecare.
https://www.youtube.com/watch?v=-_LieZEwx3Y&feature=youtu.be
Mă, Fire, când ne pui la film două ore, fă și tu un sinopsis, zi-ne pe care minute să ciulim urechile… Viața e prea scurtă, ca să parcurgem un comentariu, cu link cu tot, în două ore.
Uite, cu asta mă superi: mereu ne trimiți la studiu individual, ca pe copiii de-a șasea, pedepsiți, la bibliotecă.
Nimeni nu-și mai ia viața de la început, după ce a sărit de 40. Cu atât mai puțin nu purcede într-o explorare propusă de altcineva, cu abecedarul și bețișoarele pentru socoteli aritmetice primare.
Îmi cer iertare dacă ceilalți acceptă ritmul ăsta lent, în timp real, al inițierii în altceva.
Eu nu am răbdare. Sonor în rusă, subtitrare în engleză… Trebuie să fii Nemuritorul ca să nu dai click pe repede înainte.
M-am uitat până la minutul 2:14. Melanj SF rusesc, cu bio-implanturi, nanoroboţi şi chakre. Poate-o să mă uit până la sfârşit, când s-o întâmpla să n-am nimic mai bun de făcut. Dacă nu zice Fire între timp că la minutele x, y, z… sunt informaţii interesante, dovedite experimental, nu speculaţii SF, că de-alea putem face şi singuri.
Şi eu prefer oamenii care-şi pot susţine ideile fără să-i trimită pe alţii la studiu.
Iar dacă suntem prea neşcoliţi pentru Fire, nu pricep la ce-şi pierde vremea cu noi.
Daca tu traiesti cu impresia ca daca cineva pune un link pe blog, ca are ceva personal cu tine ( ca te considera nescolita, ca iti da lectii, ca bla-bla ) … poate ar trebui sa faci o vizita pe la psiholog, no offence !
Sau sa incetezi sa te mai dai jignita pe aici, ca nu are nimeni treaba cu tine. si tot la fel, nimeni nu intentioneaza sa iti divedeasca nimic cu studii, ca iarasi o sa sari de cur in sus ca ti se dau lectii si te considera nescolita. Nu, nimeni nu are obligatia sa te scoleasca pe tine, pentru ca asta e o datorie pe care fiecare o are pentru sine insasi. Daca te scolesti sau nu, e fix problema ta personala si nimanui nu ii pasa.
Oamenii normali la cap fac schimburi de informatii. Restul se intituleaza atotcunoscatori si se dau jigniti la persoana ma mvai, cum ai putut sa iti inchipui ca el nu este deja atocunoscator si cunoaste stie deja ce informatiile cu care faci sharing cu cei interesati ?
Dacă trăieşti cu impresia că eu cred că are cineva de aici ceva personal cu mine, poate ar trebui să faci o vizită la psiholog înaintea mea.
Am spus doar că nu pricep de ce discuţi cu oameni pe care-i trimiţi la studiu ca să te poată urmări. Nu m-am simţit jignită şi n-am sărit de cur în sus, mi-am exprimat o nedumerire.
Şi am mai spus, pornind de la stilul tău de a argumenta, dar în general vorbind, că prefer oamenii care îşi pot susţine ideile fără să-i trimită pe alţii să se şcolească. În cazul ăsta mi-am exprimat o preferinţă, atât şi nimic mai mult.
Şi, fiindcă tot n-ai treabă cu mine, poţi să-mi ignori liniştită şi preferinţele, şi nedumeririle. N-o să mă simt jignită. Oamenii normali la cap se simt jigniţi numai când şi interlocutorul e normal la cap.
Stai tu linistita, ca nu toti care citesc pe aici sunt chiar atat de inculti incat eu vorbesc in limbi straine pentru ei ! Si nici nu considera ca ii trimit la studiu ( si eventual le dau si cu batul peste degetele daca nu se uita ) daca pun un link .
Renata, uitatul la fim nu e obligatoriu. Daca te intereseaza te uiti, daca nu …nu. Daca tu astepti sa iti scriu de dinainte versiunea prescurtata … sa cada para lamaiata … good luck !
S-au pus unii și au modificat o bacterie E. Coli să folosească ADN scris pe șase litere în loc de patru. Bacteriile modificate trăiesc și se înmulțesc.
Inteligența am definit-o (noi, ca specie) în așa fel încât să ne permită să masacrăm și să eliminăm orice altă specie după cum ne place sau ne aduce profit.
Computerele deja produc soluții originale, dar amploarea și impactul acestora depinde, previzibil, de capacitatea de calcul alocată. Deja există computere care reprezintă oameni la tribunal, care întocmesc dosare de imigrare pentru refugiați, care fac demonstrații matematice originale.
@Renata
La pct.4 ,pot sa te asigur ca înca din Eden,de când a aparut primul homo sapiens,(cunoscator al binelui si raului) omul mosteneste genetic clonarea,realizata atunci de “sarpele” emblematic,înselând-o si amagind-o pe “Eva”iar aceasta pe cel din ADN-ul caruia provenea “Adam”
Absolut uluitor, Iosif, am priceput ce-mi spui și cuget la asta.
Renata, eu cred că și viața animală, vegetală și chiar microbiologică este guvernată de o structură imaterială, să-i zicem sufletească. Poate și câinele are un suflet, dar extrem de rudimentar, care, prin reîncarnări succesive și evoluție în forma animală, va ajunge la un moment dat la glorioasa ipostază de om. La început va fi un om mai primitiv, mai bătut în cap, dar un mare pas de la animalul care era înainte. Cu alte cuvinte, orice e viață provine de la Dumnezeu. De fapt, și materia provine tot de la El, dar cu materia suntem în clar, știm că există, o studiem oficial. Viața însă nu ține de materie, ci de o a doua natură, subtilă, sufletească, spirituală, încarnată în materie, suprapusă peste ea, pe care știința o ignoră.
Știința consideră viața ca fiind un produs al materiei. Știința consideră conștiința ca fiind un rezultat al anumitor aglomerări de materie, care cumva, prin ceva șansă, s-a întâmplat să prindă la un moment da viață și apoi să se adune în celule, organe, organisme. Altfel spus, conștiința este iluzorie în timp ce materia este reală.
Eu consider că materia este un produs al spiritului sau conștiinței. Asta se poate proba în mic, în cazul yoghinilor sau persoanelor înzestrate cu capacitatea paranormală de a materializa un obiect din nimic sau cu telechinezie, aptitudini ce atestă controlul minții asupra materiei, și s-ar verifica în mare, dacă am accepta ideea că întregul univers material în care ne aflăm a fost creat de logosul divin sau gândurile și intenția lui Dumnezeu. Altfel spus, conștiința este reală în timp ce materia este iluzorie, un simplu produs al ei.
Dacă te gândești puțin la această perspectivă diferită, o să-ți fie simplu să înțelegi punctul meu de vedere pe multe din subiectele discutate aici în ultima vreme. De exemplu, în cazul clonării, savantul nu face decât să creeze un nou corp sau o nouă structură materială, fără să-i poată atașa un spirit, de a cărui necesitate nici măcar nu e conștient. Savantul consideră că spiritul sau conștiința e un simplu rezultat/produs al materiei. Prin urmare, dacă produce o copie materială identică cu originalul, concluzia lui este că noua versiune va avea aceleași amintiri și aceeași conștiință cu originalul. Că va fi un duplicat perfect și la nivel de spirit sau conștiință. Din punctul meu de vedere, savantul nu a reușit decât copierea vehiculului sau corpului material. În cel mai fericit caz, dacă experimentul îi reușește, corpul duplicat va fi ocupat apoi de un alt spirit, nu de spiritul care se află în corpul original. Deci nu se poate pune problema unei clonări a conștiinței și a individualității. Și, pentru că savantul nu se ocupă decât de partea materială, s-ar putea să încalce anumite legi spirituale pe care nu le cunoaște cu privire la viață și să atragă un spirit care, poate, nu-și are locul în acel moment și în acel corp. Ultima parte e o speculație.
Orientalii spun că noi suntem în esență nemuritori și perfecți. Suferința și limitările apar datorită faptului că ne identificăm cu corpurile și structurile pe care le îmbrăcăm: cu mintea, cu dorințele de tot felul, cu corpul fizic. Această identificare este foarte puternică și adânc înrădăcinată în subconștient (alfel, simpla înțelegere mentală a faptului că nu suntem toate acestea ne-ar face dintr-o dată Dumnezei). Eu folosesc uneori o zicală pentru a arăta cât de puternic se identifică mai ales occidentalii cu corpul. La moartea unui om, în Orient se spune: „Și-a părăsit trupul”. În aceeași situație, occidentalii spun: „Și-a dat duhul”. Care dintre cele două formulări este mai „spirituală”? Eu zic că prima, deoarece pune accentul pe spirit. A doua arată cât de puternic se identifică occidentalul cu corpul fizic. Chiar și atunci când crede în Dumnezeu, chiar și atunci când acceptă posibilitatea existenței spiritului, el tot cu corpul se identifică. Și-a dat duhul. Adică da, există spirit. Sau duh. Da, noi suntem corp + spirit/dug. Iar acesta, duhul, iese din noi la moarte. Adică noi suntem tot corpul ăla rămas mort, nu spiritul care îl părăsește. Spiritul este ceva care iese din noi. Accentul este pus tot pe corp. Occidentalul, chiar când spune că crede în Dumnezeu, o face alegându-și (inconștient) cuvinte care îi trădează superficialitatea credinței. În această lumină, înțeleg de ce unora le este atât de greu că conceapă spiritul ca o esență perfect imaterială, pe care corpul fizic doar o găzduiește, nu o conține implicit, la un nivel celular.
Nu știu dacă are sens pentru tine ce spun.
La punctul 5, nu e așa de simplu să faci calculatorul ăla. Creierul uman dispune de niște mecanisme de analiză și sinteză foarte complexe. De exemplu, în 1996, IBM l-a provocat la un meci de șah pe campionul de atunci, Garry Kasparov. Drept adversar i-a servit un super-calculator creat special pentru șah. Adică nu vorbim de un simplu program de șah; întregul calculator era construit din fabrică exclusiv pentru jocul de șah. Nu știa să intre în Windows sau să deschidă Notepad-ul; știa doar să gândească la mutările de șah. Avea 32 de procesoare, nu ca ale PC-urilor noastre, ci cu instrucțiuni de șah, conectate în paralel, ajutate de 512 coprocesoare de șah. Softul avea memorate 700.000 de jocuri dintre mari maeștri. Evaluarea unei poziții de șah era împărțită în peste 8000 de componente (de exemplu, mobilitatea pieselor, adică cât de libere se pot mișca ele sau câte pătrate atacă sau câte mutări au la dispoziție, indiferent cum vrei s-o spui, e o componentă), la setarea cărora programatorii au beneficiat de asistență din partea unui mare maestru. Iar calculatorul analiza 100 de milioane de poziții pe secundă. A pierdut în fața lui Kasparov cu 2-4. Anul următor o versiune mult îmbunătățită, care analiza 200 de milioane de poziții pe secundă, l-a bătut pe Kasparov cu 3.5-2.5, într-un meci controversat, în care mașina a fost acuzată că a trișat. Kasparov a cerut o revanșă dar IBM a refuzat și a scos calculatorul pe tușă.
Astăzi cele mai bune programe de șah bat, chiar de pe calculatoare mai modeste, marii maeștrii, ultimii reușind uneori să remizeze. Dar va mai curge multă apă pe Dunăre până când va fi creat un calculator căruia să-i explici în cuvinte, în limba română, cum să joace șah, iar el va reuși să bată un începător.
Lotus,dragul meu,e de apreciat stradania ta de a explica în cuvinte ceea ce nu poate fi decât trait,experimentat personal, iar calea pe care mergi este ca o “Dunare” ce se varsa în Marea neagra,se evapora,se transforma în nori ce vor fi purtati în muntii Padurea Neagra unde va ploua,iar apa se va înfiltra în pamânt si se va transforma în izvorul Dunarii care va continua sa curga la infinit . Cu alte cuvinte caile ezoterice,orientale,oculte, propuse de tine si “smaranda” si alti amatori de stiinte oculte Orientale (chinezarii) pentru cunoasterea Adevarului Absolut,sunt o alergare în jurul cozii,interminabila fara nici un rezultat final. “Apa de ploaie” ! Scuza-mi te rog ironia fina ! Sper sa nu te superi,însa esti la distanta enorma de ABSOLUTUL DUMNEZEU,CREATOR AL VIETII ! 🙂
Lotus, mă copleșește cantitatea de informație pe care o prezinți în argumentația ta. Păcat că nu este adevărat ce spui…
Computerul care l-a bătut pe Kasparov avea 30 de noduri (30 de computere ce cooperau într-un cluster), cu un procesor fiecare și cu câte 480 de procesoare (14400 în total) specializate pentru evaluarea mutărilor de șah și clusterul putea să evalueze 200 de milioane de mutări pe secundă.
Acuma, dacă vrei să impresionezi, de ce nu spui despre Watson, care a învins pe cei mai buni oameni la Jeopardy (Roata Norocului se chema în România). Acolo era nevoie de mult mai mult decât de calculat mutări de șah -- trebuia înțeles limbajul uman, trebuia să înțeleagă gramatică, jocuri de cuvinte, umor, sarcasm, să caute în baze de date. În prezent, după ce a câștigat la Jeopardy, Watson crează strategii personalizate de tratament pentru cancer la un spital.
Și nu am zis că al doilea analiza 200 de milioane de poziții pe secundă? Iar de descris, l-am descris pe primul. Dacă vrei, caut sursa de unde am luat informațiile, doar nu crezi că le știam pe dinafară. Ideea e că era un monstru construit special pentru șah, cu o putere de calcul foarte mare. Dar dă-mi sursa ta.
Nu știu de Watson. Iar de Roata Norocului îmi amintesc foarte vag. Dacă îmi dai un clip la acest concurs, poate o să îți spun părerea mea. Deocamdată mă îndoiesc că e mai complex decât șahul. Tare mă îndoiesc.
Un program de șah evaluează o poziție pe tablă și îi dă un scor. Apoi, din poziția curentă, încearcă mutări și calculează scorurile noilor poziții, până găsește mutarea ce îi va aduce cel mai mare scor. Algoritmul este simplu și totul se rezumă la a calcula cât mai multe poziții.
Înțelegerea limbajului natural este o sarcină mult mai dificilă pentru un computer, pentru că trebuie înțelese cuvintele, trebuie analizată gramatical fraza. Asta e partea ușoară, să înțelegi forma.
Apoi trebuie să ajungi la fondul comunicării, trebuie să îți dai seama care din multiplele sensuri ale unui cuvânt trebuie folosit, trebuie verificat dacă întrebarea are sens. Apoi trebuie verificat dacă fraza a fost serioasă, glumă, sarcasm sau cu totul fără sens.
Când ai înțeles pe de-a-ntregul indicațiile jocului, abia atunci te apuci și cauți în 16 terabytes de date informații despre cuvintele cheie. Bun. Acum o iei de la capăt: pagina asta în care spune despre personalitatea X este informație serioasă, e pamflet, e atac politic, este text elogios scris de subalterni? Adică faci încă odată analiza de formă și de fond de dinainte, de mai multe ori, pentru fiecare răspuns potențial util. Când ești destul de sigur, te oprești și dai un semnal sonor.
Adică jocul de șah este mult mai ușor de programat și de executat de un computer, comparativ cu un joc de cultură generală contra-timp.
Nu te contrazic la partea cu concursul, deoarece nu cunosc multe detalii. Posibil să ai dreptate și poate că o să studiez când voi avea timp. Te contrazic însă la partea cu șahul, unde cunosc. Acolo lucrurile nu stau deloc cum zici. Algoritmul este simplu numai în teorie. Implementarea lui este super-complicată. Dacă de exemplu ai trei luni la dispoziție să-ți impresionezi profesorul de inteligență artificială și te gândești la un proiect de șah, mai bine te apuci de altceva, deoarece nu poți face nimic decent în intervalul ăsta de tip. Până și banalul generator de mutări (funcția care îți generează toate mutările legale dintr-o poziție) este mai complicată decât ai crede. După care rutina de căutare este foarte complicată, și îți trebuie un depanator pentru ea, că o să fie plină de erori. Iar pentru evaluarea unei poziții trebuie să înveți efectiv șah.
Înainte însă de căutare și evaluare, trebuie să alegi o reprezentare. Adică să te gândești la un mod de a reprezenta tabla de șah, piesele, mutările etc în memorie. Tu în ce mod ai reprezenta, de exemplu, tabla de șah? Ce structură de date ai alege pentru ea?
Un argument simplu și de bun simț care să demonstreze că este mai greu să interpretezi limbaj natural decât să alegi o mutare de șah este acesta: de când Deep Blue l-a învins pe Kasparov, au trecut 13 ani și vreo 4 sau 5 generații de hardware până când Watson a câștigat la Jeopardy.
Pe vremuri, când puterea de calcul era insuficientă, era greu să scrii un program bun de șah. Odată ce puterea de calcul a depășit un anumit prag, dificultatea s-a mutat de la a calcula mutări la a înțelege semnificații.
Nu contest faptul că tu te pricepi în materie de scris un program de jucat șah, dar te întreb dacă ai scris măcar o dată un analizor sintactic pentru o gramatică a unui limbaj natural? Sau un analizor lexical? Un motor de inferențe, poate?
Ca să îți răspund la întrebare, la prima vedere aș folosi un vector de 3200 de bytes. Adică 64 de elemente a câte 50 de octeți fiecare:
1 byte pentru id-ul celulei (număr unic 1-64)
1 byte pentru id-ul piesei (număr unic 1-32)
1 byte pentru tipul piesei (1-pion, 2-turn etc.)
1 byte pentru starea piesei (0-safe, 1-atacată)
36 bytes pentru mutări posibile ale piesei aflate în celula respectivă (fiecare octet e id-ul celulei de destinație sau zero)
10 bytes pentru atacurile posibile (fiecare octet e id-ul celulei din care piesa poate fi atacată sau este zero)
În plus, dacă scrii un asemenea joc pe PC și nu îl scrii în limbaj de asamblare, ai pornit cu stângul.
@ ketherius
Logic ar fi că portalul rămâne deschis pe toată durata vietii. Transferul de informatii este continuu. Corpul este în continua transformare. Celule mor şi se nasc, etc. Unii spun că atât germenul cât si portalul au sediul în inimă.
Fire, și dacă tu trăiești într-o matrice? Dacă tot ce ai studiat până acum este o mare și frumoasă iluzie, asemenea celei în care zici că trăim noi?
Toti traim in acelasi Matrix, Lotus .
Nu m-ai înțeles. Tu spui că ceea ce percepem noi ca fiind real este de fapt o iluzie. Dacă ceea ce crezi tu despre Matrix este de fapt o iluzie?
Lasa-ma pe mine sa imi asum riscurile ca as fi in eroare, ori sa caut dovezi ca e corect ce cred ! Tu poti sa iti cauti propriile raspunsuri in legatura cu Matrixul.
Păi eu te las, dar te-am întrebat, la fel cum ne-ai tot zis și tu nouă, până acum, că tot ce știm noi despre această lume este fals. Poate la fel e și în cazul tău. Sigur că te las să îți asumi riscurile pentru ceea ce crezi, doar nu mi le-oi asuma eu! 😀
Lotus, nu pot sa pun public de ce cred eu ca e corect si ce si cum. Insa uite o varianta de bun simt :
” “The majority believes that everything hard to comprehend must be very profound. This is incorrect. What is hard to understand is what is immature, unclear and often false. The highest wisdom is simple and passes through the brain directly into the heart” -Viktor Schauberger
Lotus, nu e prima oară când aud teoria asta, cum că materia e creația spiritului, că cele 5 simțuri ale noastre ne ajută să identificăm iluzii, că ce vedem nu e adevărat, că ce pipăim … etc.
Din păcate pentru mine nu e decât o teorie sf, mai mult sau mai puțin atrăgătoare, după cum e pusă în scenariu mai cu talent sau mai naiv. (Mi-a plăcut și Matrix 1, și Vanilla Sky). Dar de aici și până la a accepta că am putea fi niște viermi sau niște grăuncioare care dormim în vreun acvariu și visăm o așa-zisă realitate e cale lungă.
Referitor la inteligența calculatoarelor, cred că ketherius îți spunea că poți face un „creier” de sinteză să cunoască perfect o limbă, să fie doxă de informații și să ai un dialog cu el, dar acesta nu va fi niciodată un interlocutor spiritual. Un computer, oricât de inteligent ar fi, n-o să râdă niciodată la un banc sec (afară de cazul în care bancul i-a fost încărcat în memorie cu comanda „râzi!) pentru că umorul nu e ceva ce se învață.
Un computer vorbitor va rosti cuvântul CASĂ, poate chiar având stocate și câteva mii (milioane?!) de imagini cu reprezentarea cuvântului pentru a-l scoate din domeniul abstract dar, spre deosebire de om, relația lui cu grămada de imagini reprezentând CASA e nulă afectiv. Un om, când rostește CASĂ, în fracțiuni de secundă își conectează creierul la toate cunoștințele, experiențele, amintirile lui legate de substantivul CASĂ, fără să fie conștient de asta. Cu alte cuvinte, procesul vorbirii și gândirii în fiecare creier uman e, la un nivel foarte rafinat, unic, intim și ireproductibil într-un alt creier uman.
De-aia vorbitul e cu mult mai greu de învățat pentru un calculator, decât șahul.
Fire, am răsfoit filmul. Pare, pentru mine, o sumă de afirmații argumentate de… nimic. Am văzut documentare cu mult mai reușite și convingătoare care susțin diverse teze. Favoritele mele sunt cele care caută și găsesc dovezi ale „vizitatorilor” care s-au implicat în dezvoltarea civilizației umane.
Fiecare dintre noi e înclinat să dea crezare unei ipoteze sau alteia, în funcție de gradul lui de afinitate și… speranță față de ipoteza respectivă.
Sper că nu te superi dacă îți spun că eu, până acum, nici n-am înțeles exact ce teorie-filosofie despre existență îmbrățișezi tu. Oricât ar fi de complicată, ar trebui, totuși, să poți s-o rezumi cumva. (Aici Harle are dreptate).
Aș considera-o impolitețe, dacă n-ar fi de-a dreptul comică afirmația ta: „nu pot să spun public de ce cred eu că e corect și ce și cum.”
De ce nu poți?
Faci parte dintr-o organizație secretă -- illuminati, masoni, ceva, care nu-ți permite să faci dezvăluiri? 🙂
Ești de esență diferită de restul oamenilor? (nu mă refer la mai deșteaptă tu și noi mai proști) Există o fisură, o discontinuitate între tine și noi care ne îngreunează comunicarea?
Presupunând că tu deții adevărul și noi iluziile, de ce nu ne luminezi și pe noi, cu cuvintele tale, nu cu citate și surse de studiu pe cont propriu?
Sau poate că ar fi mai bine să vorbesc în numele meu, poate că doar eu n-am înțeles. Și nu mă mir, din moment ce nu pot pricepe sub ce formă îți administrezi 20 g de acid ascorbic pe zi și supravieâuiești. 🙂
@Renata
Universul are o singura si UNICA poarta,prin care (homo sapiens sapiens),induferent de nivelul IQ,poate accede spre cunoasterea Absoluta atemporala. Doar cei ce intra prin ea vor cunoaste Adevarul eliberator,ceilalti care intra pe alte porti construite de om, filozofi,preoti,samani,politicieni si oameni de stiinta,sunt porti,false,înselatoare ce au ca scop inducerea în eroare a maselor inconstiente,orbite de subiectivismul celor cinci simturi primare,iluminati de o lumina falsa,artificiala neiluminati de Lumina Naturala “alb-stralucitoare,*IUBIREA NECONDITIONATA*,oferita de Creatorul Universului prin Hristos,Întruparea Cuvântului Lui Dumnezeu.
Doar cei luminati de aceasta Lumina Autentica,vor fi mesagerii salvarii omenirii de la autodistrugerea care a luat o viteza fulgeratoare apropiindu-ne cu pasi uriasi,prin tehnologia moderna de colapsul final.
Planeta Terra cu toti locuitorii ei,este bolnava de cancerul ucigas,ce se extinde cu ajutorul “omului faradelegii” iresponsabil,inconstient,egoits si lacom care raspândeste acesasta maladie ucigase pe toata suprafata prin nebunia celor ce conduc lumea despotic, care fac legi si decid acest “SUICID ÎN MASA” cu ajutorul lui “Mamona” sprijiniti de sistemul lui “Antichrist”!
Ascultati si încercati sa întelegeti,ca istoria se repeta. Ce a spus ISUS, sa întâmplat cu poporul Israel iar ceea ce se întâmpla acum EL,Hristos,prin îngerul Sau I-a transmis “Revelatia lui Ioan” (Apocalipsa) când a fost exilat^pe insula Patmos .
CINE CITESTE SA ÎNTELEAGA ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=Dg98nTibfiY
Nu, Renata, nu fac parte din nici o organizatie, insa ca tot omul, am si eu dreptul la privacy ca metoda de aparare impotriva “bine” -- intentionatilor care te descos cu limbarnit, ca sa te poata apoi batjocori si balacari pe alte bloguri. No thanks ! Sunt lucruri care trebuie sa ramana private ( si din alte motive, nu doar asta de sus ).
Partea cu Vitamina C o s-o urmărească pe tot parcursul existenței ei virtuale! 😀
@Cudi
Apropo de intrebarea pusă. După ce am pus gândurile pe suport, uit logica ce m a determinat să mă exprim intr un fel anume. Da, poate fi aşa cum a spus Lotus şi mai poate fi şi aşa, că atunci când energiile celor doi se îmbină suficient de prefect pentru a invita o nouă fiinta. Este ca o armonizare sonoră şi o anume frecvenţä la unison. Probabil. 🙂
Mai ceva că apoi am treabã. Cândva,gândind la ce îi omu, am “auzit” urmatoarele: vreti să stiti ce este omul? Uitati vă la ce construiti. 😕😔 Nu s mai deșteaptă cu nici un pas. 😃
Să vezi coincidenţă, despre ADN tocmai a mai scris (succint şi tangenţial) cineva, o cucă singură cuc (fără comentarii) în cuibul ei de cuci. Poate vă atrage, căci îl iubeşte pe Dumnezeu la fel de mult ca iubitoarea de linkuri Fire, iar Iosif ar putea încerca s-o readucă pe calea Iubirii. Şi restul lumii (Cudi, Ketherius, Lotus, Renata -- ordinea e alfabetică) ar putea eventual găsi în cuibul ei vreun subiect pentru vreun articol.
Eu am găsit cu cale să vă las linkul înainte de a mă retrage (probabil temporar) din motive obiective, după cum cred c-am mai spus.
Tot din categoria cuib de cuci, tipul asta bate tot
http://www.orgone.ro/nu_exista_mercedesul.html
Tot de la el ” Eu si prostimea
” http://www.orgone.ro/eu_si_prostimea.html
Invataturi pentru prosti :
http://www.orgone.ro/invataturile.html
Fire, am mers mai departe cu lectura la băietul ăsta. Am citit un „manual”!
http://www.orgone.ro/manualul_supravietuitorului.html
Seducător, de-a dreptul!
Le recomand și prietenilor noștri să spicuiască. În rezumat, suntem sfătuiți cum să trăim dacă suntem pozitivi (dacă aveți ochii negri, nu vă obosiți, că sunteți negativi -- demoni, vampiri, reptilieni)
Pe scurt, apa e nocivă, splălați-vă cu apă de ploaie sau de izvor. Mutați-vă lângă izvor. Scoateți etichetele hainelor, vă energizează negativ. Tăiați alcoolul, tutunul, cafeaua, zahărul, sarea, uleiul. Beți ceai fiert în ibric de sticlă eliminați inoxul din viața voastră. Mâncați fructe și semințe. Beți ceai în ibric de sticlă și apă de la izvor. Eliminați din casă tot ce se bagă în priză ca să funcționeze. Și becurile. Dacă stați la bloc, nasol. Mutați-vă lângă izvor. Miere, fructe, semințe, apă de izvor, haine cu etichete tăiate. Debranșarea de la curent electric, vă scapă de televizor, mașină de spălat, de călcat, aragaz, calculator. Debranșarea de la canalizare ar fi ideală, dar totuși trebuie să faceți caca/pipi, faceți rar, și cu două generatoare orgone în spatele vasului closetului. Îmbăiați-vă doar în apă de ploaie și izvor și nu vă spălați pe dinți cu pastă, doar un pic, maximum o dată la trei zile. Clătiți gura cu apă de izvor.
Fire, chiar că ăsta bate tot.
Norocul lui că nu pare violent în boala-i, poate sta liniștit și pozitiv internat într-un spital de boli nervoase tot restul vieții. Parcă văd cum opresc, tot la juma de oră, în fașa spitalului, dubițele cu aprovizionarea; fructe, semințe, apă de izvor. 🙂
Nu mă pronunț, că nu mă pricep, dar seamănă cu demența senilă apărută foarte de timpuriu.
Dar, de râs, se râde copios, cu tot respectul și toată empatia pentru boala lui. 🙂
o să citesc, Harley, dar nu te retrage! Fără tine, viața e pustiu! 🙂
Nu e mare lucru de citit, Renata, tipa nu e atât de limbută (adică nu scrie chestii atât de kilometrice) ca ţicnitul pe care l-a găsit Fire, cred că-i doar un soi de satanistă convinsă, cu răbufniri de ţicneală acută -- n-am citit-o cu sfinţenie, da’ capo al fine, dar îmi pare rău că s-a ţicnit, fiindcă acum vreo 2-3 ani am găsit pe blogul ei un roman fantastic -- cu iz poliţist -- mişto (dacă nu mă înşel, l-a şi publicat).
De retras nu mă retrag de tot, că nu cred că rezist 😀 , dar trebuie să fac o pauză, mi-am luat ceva în plus de lucru, de luni încolo, iar vizitele în “edificiul” ăsta sunt mari consumatoare de timp. O vreme mi-am propus să intru doar o dată pe zi, să văd cum şi de ce vă mai contraziceţi. 😀
Erată:
da capo
Pentru o vreme mi-am propus
Ce motive? Gen n-o să mai intri pe bloguri, n-o să mai scrii, nu ai timp?
Din articolul indicat, singura afirmație cu care sunt de acord este că suntem, de multe ori, resursă de hrană pentru vampiri.
N-am timp. Vezi, mai sus, răspunsul pentru Renata.
Crezi că există vampiri? Din ăia care papă sânge, ca-n poveşti, sau aşa-numiţii vampiri energetici? Sau alt soi de vampiri, de care poate n-am auzit eu?
Din ăia care papă sânge, poate doar în filme. 🙂 Dar energetici da, și de mai multe feluri. Inclusiv vecina de care-ți vine pe cam și de care nu poți scăpa poate fi un astfel de vampir. 🙂
Mă rog, ar mai fi politicienii, care sug sângele boboruluiu, dar să trecem peste.
pe cap*, nu pe cam
Corect, să trecem peste. 😀
@Fire
De unde l-ai mai scos si pe extraterestrul asta ? “…tipul asta bate toti “…CÂMPII ! 🙂 🙂 🙂
Iosif, gura pacatosului adevar graieste : suntem noi oamenii, dublu extraterestri ! O data ca suntem flame of fire din alt univers intrate sa faca experienta aici in Matrix, si alta data pentru ca rasele umane au fost inginerite genetic pe alte planete si aduse aici pe Pamant. Iar daca cercetezi bine, oamenii nu sunt adaptati la gravitatia acestei planete ( nu prea putem sta pe doua picioare decat cateva minute bune, maxim ore, dupa care ne ia cu dureri de spate ). La fel cu bioritmul nu pre ase potriveste cu conditiile de pe planeta asta.
Eu recunosc,ca sunt un mare pacatos,
dar pentru mine stiu ca a murit Hristos !
EL,Cel Ce Este,întruparea din Cuvânt,
Sa ne rascumpere de-acest uscat pamânt !
În sfârșit, Fire i-a explicat simplu și scurt lui Iosif care e „crezul” ei.
Cu partea a doua sunt de acord și eu.
E posibil să n-avem nicio legătură cu originea speciilor de pe pământ. Mai degrabă suntem niște proscriși din univers, deportați aici, pe Terra, ca pedeapsă. Ne-am adaptat parțial la gravitația acestei planete (am scăzut mult în înălțime), dar tot nu ne-am acomodat perfect, că prea avem probleme cu coloana vertebrală, cu irigarea creierului și cu circulația sângelui, în general.
„Știu”, fiindcă am scris o povestioară SF în tinerețe, cu subiectul ăsta. 🙂
Si ,nu te gândesti sa mai scrii o poveste SF acum la “batrânete” ,pentru o alta ..”tinerete fara batrânete si viata fara de moarte” ? Cine stie daca nu va deveni de aceasta data,un autentic bestseller pentru iluminarea generatiei contemporane,care se zbate între viata si moarte,în noaptea grea a pacatului originar,orbecaind prin acest sistem fals,imitatie a autenticei vieti,înselata de perceptia primara a materiei moarte lipsiti de Adevarul Absolut Eliberator,HRISTOS ! 🙂
Te-as sprijini în acest sens,cu toata dragostea de CUVÂNT,ce am mostenit-o genetic de la TATAL !
Am facut o constatare, Renata, nu mi-am exprimar “crezul”. Lasa tu scormonitul dupa crezul meu si preocupa-te de povestioarel tale !
Ce arțăgoasă ești, Fire!… La ce-ți folosește tonul ăsta de „dat peste nas”? De superioritate+dispreț?
După o anumită vârstă, toți suntem de acord că am fost aduși din altă parte și nu ne-am adaptat la condițiile planetei, mai ales când încep să ne ia durerile de șale. 😆
🙂 Lotus, e un punct de vedere, dar să nu uităm că în stare de imponderabilitate anumite suferințe se ameliorează.
Tare-mi sunteti dragi cu totii,însa cu cât discutiile devin mai elevate dpdv stiintific,cu atât va îndepartati de cunostinta Adevarului Absolut,care se afla înlauntrul vostru al fiecaruia,în inima,în singe,în plasma,în celula si în molecula de ADN,iar tot ce este asimilat prin perceptia simturilor este relativitate,efemera,înselatoare,trecatoare.
Stiinta moderna contemporana are rolul de a induce lumea în eroare,facându-l pe omul creat de Dumnezeu sa nu mai creada UNICUL Adevar Cale si Viata autentice, ci nebunia stiintei distrugatoare ,a materiei moarte lipsita de valoare.
“Duhul este acela care da viata,carnea nu foloseste la nimic; cuvintele,pe care vi le-am spus Eu,sunt duh si viata. Dar sunt unii din voi care nu cred.” Caci Isus stia de la început cine erau cei ce nu cred si cine era cel ce avea sa-L vânda .”
P.S. Daca nu aveti Biblie va recomand sa va cumparati una pentru ca în scurta vreme nu o sa mai gasiti aceasta Carta a Cartilor !
Cu toata dragostea si empatia pentru cei ce asculta de Cuvântul lui Dumnezeu si cred ca Isus Hristos este Fiul Sau ! 🙂
https://biblia.resursecrestine.ro/proverbele/4
Mare-i gradina domnului ,P.Radu Ernest ! 🙂 🙂
Renato, eu nu am spus așa ceva, că noi am fi niște viermi care visează că sunt oameni. Că simțurile ne fac să vedem o lume inexistentă. Nu în sensul ăsta lumea e iluzorie.
Lumea materială e iluzorie în sensul că e efemeră, limitată și ne ascunde o altă realitate, mai profundă.
Dacă nu există Dumnezeu, atunci am putea spune că, într-un anumit sens, spiritul e iluzoriu. De ce? Pentru că dacă nu există Dumnezeu, dacă materialiștii au dreptate, înseamnă că toate gândurile noastre, toate sentimentele, toate aspirațiile, tot ceea ce ține de spirit și de conștiință nu au o substanță reală, diferită de a corpului fizic. Ele sunt simple produse ale corpului fizic, sunt generate de acest corp material, de niște reacții chimice de la nivelul creierului, și vor dispărea odată cu moartea corpului fizic. Și deci sunt oarecum iluzorii. Nu există conștiință sau spirit, există doar materia; conștiința este un simplu produs al materiei.
Dacă există Dumnezeu, atunci am putea spune că, într-un anumit sens, materia este iluzorie. De ce? Pentru că tot acest univers material este o simplă proiecție a gândurilor lui Dumnezeu. Adică materia nu are o substanță reală, fiind un simplu produs al spiritului, o creație a lui. Exact invers ca în primul caz. Spiritul este cel care are, de data asta, o substanță reală. Corpul nostru fizic o să dispară la un moment dat. Hindușii ne spun că și universul o să dispară (iar Eminescu a preluat ideea în Scrisoarea I). Dar spiritul nu o să dispară niciodată, pentru că este etern.
În acest sens spun eu că materia este iluzorie. Nu în sensul că n-ar exista deloc, că noi am fi niște subiecți de experimente, adormiți într-un laborator. Ci să structura de bază a acestei lumi este mai efemeră decât o credem noi și că în spatele ei se ascunde o altă lume, subtilă, spirituală, care o generează pe aceasta fizică și de care noi nu suntem conștienți. Că este cumva înșelătoare, că ne captează atenția spre ceva ce nu reprezintă realitatea ultimă, substratul, esența.
Eu nu cred că poți face un computer de tipul ăsta la ora actuală. N-am studiat cazul lui Watson, la care face referire Ketherius, dar eu nu cred că poți face ce spui tu.
Iar dacă pe viitor o să poți face, atunci sunt de acord cu tine că nu va fi altceva decât o inteligență artificială. Lipsită de intuiție, spontaneitate, creativitate. Lipsită de conștiință de sine. Lipsită de viață. Va fi doar un program care execută niște instrucțiuni (ce, privite din afară, ne dau impresia unei ființe vii aflată la pupitru, care ia niște decizii). Dar va fi un simplu set de instrucțiuni și nimic mai mult. Exact cum sunt și acum programele.
Problema e că creierul uman e foarte complex și deci crearea unui program de calculator care să îl imite este extrem de dificilă. De aceea spun că încă nu am ajuns acolo și de aceea am dat exemplul programelor de șah, care analizează milioane de poziții pe secundă și tot mai pierd câte o partidă în fața unui mare-maestru.
Dar dacă vom ajunge acolo, acel soft va fi exact ca orice alt program de calculator de acum, doar că mult mult mai complex. Programele de acum, care fac tot felul de chestii interesante, sau care fac operații matematice mult mai rapid decât o facem noi, sunt vii? Păi nu sunt, iar acest lucru este de domeniul evidenței chiar și pentru atei.
Dar nu va fi așa de repede să ajungem acolo, să facem acel calculator, cum pari să crezi tu! 😉
În care sens e lumea iluzorie, Lotus?
Și nu, eu nu cred că un pc va atinge vreodată performanța gândirii și vorbirii omenești. Tocmai din motivele pe care ți le-am expus deja.
Păi tocmai am explicat. În sensul în care nu are o substanță reală, fiind un produs al spiritului (divin). În sensul în care ne amăgește să credem că suntem limitați, muritori, neputincioși, mici, slabi și efemeri. În sensul în care ne sugestionează să ne identificăm cu corpul și să uităm de esența noastră.
Conceptul corespondent din filosofiile orientale este de Maya, care literal chiar asta înseamnă, iluzie, și se referă la întreaga creație, la întregul univers fenomenal. Ceea ce nu este iluzoriu este spiritul nostru, eul nostru real, iar revelarea lui deplină constituie obiectivul ultim al acestor tradiții sau căi spirituale din Orient.
Dar înțeleg acum că am aruncat niște concepte în discuție fără să le fac o introducere. Ce voiam să zic în contextul respectiv e că pentru mine spiritul este cu totul altceva decât celulele neuronale și sinapsele dintre ele.
Lotus, ca sa simplificam lucrurile, putem converti limbajul mistic de demult in limbaj stiintific, contemporan. Maya ( iluzie ) = holograma
S-a discutat o gramada despre cum lumea e o holograma, unii au si scris carti unde au demonstrat, etc. Nenea Plank cam zice despre treburile astea, despre cum nu exista masa si etc.
Iar holograma e o iluzie din lumini si umbre, deci nu exista masa, materie fizica ci e doar iluzia, perceptia ei. Prin filme ni s-a aratat clar treaba asta , in special in Matrix ( morphing walls ), cum totul e doar campuri electromagnetice pe care noi le percepem ca materie soloda. Samanii spun clar ca nu exista materie fizica ci totul e energie si poate fi perceputa cu ochii nostri si au tehnici care te invata cum sa faci switch intre perceptia materiei / energiei.
Acelasi lucru spune si Plato in povestioara lui, aia cu pestera si umbrele de pe perete. Exact asta si suntem : umbre pe un perete, pe o plansa pe care noi o percepem a fi solida.
Fire, asta e o chestie unanim acceptată. Toți fizicienii știu lucrul ăsta, nu e nici un mister. Materia este compusă din atomi, care sunt particule foarte mici, ținute laolaltă de forțe electromagnetice. Sunt câteva tipuri de astfel de particule, trei mai cunoscute: protonul, neutronul și electronul, care compun orice obiect material. Între ele este un foarte mare spațiu, orice obiect este compus, cred că într-o proporție de peste 99%, din spațiu.
Faptul că nu cădem când ne așezăm pe un scaun, că ne poate ține, se datorează câmpurilor de forțe care există la nivel cuantic. Tot este sunt responsabile pentru faptul că noi percepem un obiect ca fiind moale și altul tare, unul roșu și altul verde, unul ușor și altul dens, deși orice obiect material e compus din aceleași particule elementare.
Deci n-ai zis o noutate. E un lucru știut că ceea ce vedem noi este un anumit mod de a interpreta, de fapt, niște câmpuri electromagnetice. Este un lucru recunoscut de fizică, acceptat, nimeni nu îl contestă.
Eu despre altceva vorbeam, nu despre atomi, ci despre fotoni. Ca nu exista masa. In fine …
Ai dreptate și cu afirmația asta. Masa este energie. Lucrul ăsta l-a dovedit Einstein, cu celebra lui formulă E = MC^2. Adică masa oricărui corp este egală cu energia lui ori viteza luminii la pătrat.
Concret, materia este formată din energie. Masa este de fapt energie condensată. Iar asta se vede la reacțiile nucleare, care fac să dispară o anumită masă din Univers și eliberează energia uriașă din care era formată acea masă.
Reacții ce se folosesc fie în bine, în cazul reactoarelor nucleare, fie în rău, în cazul bombelor atomice.
NU EXISTA masa, indiferent ce formule ne-ar baga pe gat nenea eintein. Principalul sau oponent a dovedit demult ca Einstein era in eroare.
Păi poate nu există nici eroare. 🙂 Altfel, teoriile lui Einstein te fac să poți folosi GPS-ul, de exemplu. Fără ele GPS-urile n-ar funcționa. Iar ăsta e un fapt, nu o abureală.
Lotus, mai bine ii chemi la un ceai pe nenea Plank si nenea Bohm ca o sa iti spuna lucruri interesante.
Daca exista sau nu eroare, o sa vina vremea cand vei constata personal cu ochii tai.
Fire, nu știu dacă ai remarcat, dar atitudinea de șef care dictează de la tribună sau vorbește de sus nu acordă mai multă greutate spuselor tale. Iar trimiterile la cutare carte și savant nu țin loc de argumente. Deocamdată noi suntem în lumea asta, reală sau iluzorie, cum vrei s-o crezi, și discutăm, cu mintea noastră, despre niște lucruri. Dacă vrei să intri în dialog, coboară de pe soclul în care te-ai înălțat singură și de unde ne privești cu superioritate, schimbă-ți discursul și intră în joc. Explică și tu cu cuvintele tale, folosește-ți logice și mintea, dacă le ai, adu argumente care să ne fie familiare, nu chestii seci ca „citește-le pe X”, ascultă argumentele noastre și răspunde la ele, poartă o discuție, cu alte cuvinte, inteligență, rațională, exprimă-ți cunoașterea într-un mod în care ea să poată fi percepută de către noi. Modelul: „1) Este așa cum zic eu; 2) Ești prost, citește-l pe X; 3) O să vină o vreme când o să-mi dai dreptate” nu este funcțional și îți face un deserviciu.
Masa nu este energie, ci este echivalentă cu energia.
Reacțiile nucleare nu fac să dispară masă, ci transformă un element cu un nucleu greu și complex într-unul mai simplu și mai stabil, eliberând energie. Întocmai ca transmutația alchimică, dacă vrei. Se poate obține aur din plumb, dar este scump din punctul de vedere al energiei implicate; este mai ieftin să obții plumb din aur.
În locul tău nu m-aș băga în fizică, sincer.
Nici eu, dacă aș fi în locul tău: transformarea unui element cu nucleu greu într-unul mai simplu și mai stabil face să dispară o anumită cantitate de masă, deoarece elementul simplu este mai ușor. Energia care rezultă în urma unei reacții nucleare este tocmai diferența de masă între ce a intrat și ce a ieșit. Practic, o anumită cantitate de masă din univers se transformă în energie.
Este posibil și invers, respectiv să transformi un element ușor într-unul greu, și atunci contribui la creșterea masei totale a universului. 🙂 Dar pentru asta trebuie să suplinești energia necesară, pentru că o astfel de reacție absoarbe energie, și anume exact atâta câtă este necesară să acopere diferența de masă, conform aceleiași formule. În cazul ăsta, tu practic transformi energie în masă.
În loc să te contrazici pe chestii tehnice, unde iată că nu prea ai dreptate, mai bine gândește-te puțin la perspectiva asta: masa este energie. Sigur, din punct de vedere fizic, noi nu știm asta. Tot ce știm este că sunt echivalente, așa că poți spune că masa e energie la fel de bine cum poți spune că energia e masă fără a spune foarte multe cu adevărat. Dar gândește-te la situația în care această afirmație ar însemna ceva.
Nu găsești o corelație interesantă cu perspectiva existenței unui Creator imaterial? De mii de ani, religiile ne spun că universul este iluzoriu, că materia este un simplu produs al gândurilor lui Dumnezeu, o creație a spiritului. Nu găsești aici o coincidență frapantă?
În particular, anumite tratate orientale susțin exact lucrul ăsta, cu subiect și predicat: că universul fizic este energie divină condensată și că aceasta, energia, face legătura dintre spirit și materie. Tratate scrise cu sute de ani în urmă, dacă nu cu mii.
Energia nu este masă și masa nu este formată din energie.
Există o echivalență între ele și echivalența este dată de formula aia pe care o citezi, dar asta este o altă poveste.
Din ce spui tu, reiese că transformarea se face într-un sens sau în altul: masă -> energie sau energie -> masă.
Cel mai des întâlnit fenomen din univers este fuziunea nucleară, care creează masă. Și, culmea, deși se creează masă, totuși se eliberează energie. Ba chiar se eliberează mai multă energie decât în cazul fisiunii (care produce energie din masă).
Ești sigur că înțelegi fenomenele despre care vorbești?
Da, chiar așa se face transformarea: masă -> energie sau energie -> masă. Nu ai știut?
Fuziunea nucleară creează masă din altă masă. Concret, doi atomi A1 și A2 se unesc, formând un nou atom, A3. Când masa acestuia este mai mică decât masa combinată a lui A1 și A2, se degajă energie. Adică diferența de masă se eliberează sub formă de energie. Când masa lui A3 este mai mare decât masa combinată a lui A1 și A2, se absoarbe energie. Adică se transformă energia în masă.
Indiferent de reacție, fuziune sau fisiune, când masa ansamblului rezultat este mai mică decât masa ansamblului original, diferența de masă se eliberează sub formă de energie, iar când masa ansamblului rezultat este mai mare decât masa ansamblului original, trebuie să existe o energie de intrare care să explice surplusul de masă.
Ce zici de ideea unui univers care are la bază energia gândurilor unui creator?
Cred că este fundamental greșită.
Dar admiți posibilitatea ei? Bănuiesc că până acum te-ai documentat și ai văzut că la partea cu reacțiile și respectiv transformarea masei în energie (și invers), am avut dreptate. 😛 Deci ar exista suportul științific pentru o astfel de afirmație. Și, după cum ziceam, să găsești aceste lucruri deschise metafizic în texte de sute sau mii de ani, nu-i și asta o coincidență interesantă, care duce la aceeași concluzie?
Acum nu o țin tare că eu am dreptate, asta e etc. Te întreb dacă consideri asta o posibilitate logică, iar dacă nu, ce argumente ai împotriva ei.
Lotus, tu ești mândru de ideea unui univers ce are la bază energia gândurilor unui creator. Evident, se bazează pe echivalența masei cu energia. Ceea ce îți scapă ție este elementar: teoria ta este o definiție recursivă. Pentru a crea universul din energia unui gând, trebuie să exiști într-un cadru în care DEJA FUNCȚIONEAZĂ echivalența masei și a energiei. Adică trebuie să fii deja într-un univers și atunci Gânditorul nu mai este Creatorul.
Ideea este veche, o regăsim în multe tradiții spirituale, nu se pune problema să fiu mândru de ea.
Tu când ridici o casă, mai întâi îi faci un proiect, un plan. Acel plan va conține ceea ce putem numi un set de reguli cu privire la amplasarea camerelor, mărimea lor etc. După care ridici casa conform acelui plan, pe care ea îl va respecta ulterior. Dar regulile sunt trasate încă înainte de începerea construcției fizice.
Și regulile de la baza universului pot fi trasate încă înainte de începerea construirii lui efective.
Nu este necesar să existe un univers fizic pentru a putea crea o regulă pe baza căreia să convertești energia în materie, la fel cum nu este necesar să existe o casă fizică pentru a putea trasa un proiect pe baza căruia să convertești timpul, priceperea și energia muncitorilor în edificul respectiv.
Dacă masa este energie, atunci e foarte posibil ca la început să nu fi existat decât această energie și întregul univers să fi luat naștere ca o condensare a unei părți din ea.
Energia e parte a universului, dacă există energie, există univers. Când creezi energia, creezi universul. Tu ai capacitatea să înțelegi ce este aia o definiție recursivă?
Păi stai puțin, că eu vorbeam de universul material, adică de materie. Și dacă mergi pe fir în sus, ajungi de la materie la energie, iar apoi poate că acea energie are la bază o altă formă de energie, mai subtilă, care te duce la conștiința unui Creator. Că așa se manifestă creația, de sus în jos, de la subtil la grosier. Iar energia, chiar și cea fizică, pe care o măsurăm cu intrumentele de azi, care e parte din univers, e mai subtilă decât materia.
Adică privește imaginea de ansamblu, nu te opri la ultimele două niveluri.
Adică eu înțeleg ce zici tu, dar du-te mai departe cu ideea, nu te opri la forma de energie fizică pe care o putem măsura. Echivalența masă-energie e doar punctul de plecare pentru această ipoteză.
Intr-o buna zi care eu sper sa vina cat mai repede, o sa vezi cum niste unii trec prin peretele camerei tale de parca peretii ar fi fost facuti din umbre, nu din materie solida ( atomi ). O sa vezi cu ochii tai morphing walls si atunci o sa lasi deoparte prostiile cu atomi, electroni si masa si vei renunta la aburelile fizicii impuse de sistem.
Păi nu sunt abureli, sunt lucruri care chiar îți dau dreptate. Dar în același timp există și masă. Că uite, eu nu pot trece prin pereți. Tu poți?
Sigur că, într-un sens mai profund, materia este o iluzie, și asta îi ziceam Renatei mai sus. Dar este și reală în același timp. Sau te aștept la un ceai cald, fără să-ți deschid ușa. 🙂
Totul tine de spectrul luminii albe naturale,pure descomuse în cele sapte nuante prin prisma (Piramida) si lungimea de unda prin care ochiul distinge culorile între 400 si 700 nanometri.Perceptia omului este foarte usor de înselat de culorile (hologramele) ce-i sunt prezentate ca adevaruri reale,absolute.
Secretul “lor” se afla în Pi-Ra-Mida prin care ne însala perceptiile de mii de ani deoarece acceptam de buna voe culorile false respingând albul translucid,puritatea absoluta naturala a Creatorului Absolut .
“Multe cai i se par omului bune,dar la urma duc la moarte.”
Lotus, imaginează-ți că te-ai afla, student, într-un laborator de chimie analitică. Primești un păhăruț Berzelius cu un prăfuleț. Ai 7 ore să determini care sunt cei 4-6 ioni componenți ai amestecului. Urmezi o rutină aproape detectivistică. Proba în tubușor. Încălzire la flacără. Apare sublimat, poate fi a,b sau c. Separi sublimatul și, prin alte reacții, o să afli dacă e a sau b sau c sau n. Orice sublimează din tabelul lui Mendeleev. Dacă nu apare sublimat, ai pierdut vremea, nu ai mercur, nu ai seleniu, nu ai… Mergi mai departe, cu solvenți, pe grupe, într-o triere dihotomică pe modelul dacă se dizolvă în Y și cu Z dă pp roșu e cutare ion. Dacă precipitatul e alb, suspectezi doar a și b. Încă o reacție de diferențiere, chiar două, și scrii pe caiet, fericit, primul element al amestecului identificat.
Ai început la ora 8 dimineața filajul ăsta și la ora 12, dacă ai măcar un ion identificat, ești tătic. Fumezi o țigară și treci în revistă care ar fi compusul cel mai stabil, cel mai probabil,ținând cont și de culoare, miros, solubilitate în diverși solvenți etc. Următoarea probă, o faci pentru celălalt ion-pereche, cel mai probabil suspect din acest cuplu de doi. Dacă ai noroc, la 12 jumate ai identificat doi ioni. Dacă nu, faptul că în miezul zilei tu cunoști, cu certitudine, un vinovat din 4 și ceilalți trei pot fi oricare suspect din Tabelul lui Mendeleev te face să sudezi două țigări. Asistentul trece pe lângă tine și-ți zice; băi, dacă-l aduceam pe câinele meu, acum trei din patru elemente erau identificate. Dar voi sunteți boieri, mă, nu vă place să mirosiți ce lucrați! Da-i-ar Dumnezeu sănătate asistentului. M-a ajutat! Pe lângă mirosul ăla de usturoi pe care-l dădea arsenul, mai e ceva volatil. Mai fă odată proba sublimării. A ce miroase? A bășină. Uite că avem și sulf. Doamne, fă să nu fie coloidal! Mai am un ceas și ne scoate ăsta de la mese! Iar îmi pierd duminica, iar îi dau șpagă portarului să mă lase în laborator când e facultatea închisă, să refac analiza.
Am romanțat un pic povestea, ca să nu dau detalii tehnice plicticoase despre grupa hidrogenului sulfurat, despre reacția inelului de argint și alte mizerii, dar ideea e că, BA DA, EXISTĂ MATERIE și ea n-are pic de suflet, într-un laborator se comportă orb față de nerăbdările tale de student începător, și consecvent față de proprietățile ei fizico-chimice, e lipsită de compasiune față de tine, micul cercetător intrat în criză de timp, 🙂
Lumea e cât se poate de concretă, chimico-fizic vorbind, Toate substanțele care o alcătuiesc, măcar alea care sunt caraterizabile și reproductibile, evadeaază din peisajul general al iluziei.
Adică, dacă stuctura gândului e imposibil de reprodus fiindcă fiecare cărămidă (cuvânt) e solidificată din magma fierbândă a experiențelor și amintirilor personale, structura asfaltului, a betonului, a sticlei, a nailonului, a morfinei, a oțelului și-a vitaminei C se bucură de reproductibilitate și trasabilitate, până la Dumnezeu și înapoi.
Până la urmă, bancnota de 10 lei face diferența între azi mănânc și azi postesc, Explică-i flămândului că tovarășul lui a mâncat și adoarme sătul pe baza unei iluzii.
Eu zic că e sănătos să delimităm discuțiile care dau bine într-un club de fani SF, de fani magie tibetană, ceacre, corpuri energetice, astrale, subtile de discuțiile „cu ochelkari de cal”, dar care, slavă domnului, pot fi argumentate cu porbe, nu cu idealuri.
Concret: la Paște se aprinde Lumina Sfântă, spontan, inexplicabil sau se autoaprinde fosforul alb, în anumite condiții de căldură și umiditate? Dacă habitaclul ar fi pustiu, nimeni n-ar expira, nicio masă de corpuri cu metabolismul nițel stimulat și crescând temperatura mediului, inerent prin înghesuială, n-ar fi acolo, s-ar mai aprinde lumina sfântă asupra sfântului mormânt?
p.s.: deja anticipez explicațiile tratat.:) din partea ta. Încearcă să fii punctual. 🙂
Ți-am răspuns publicând un articol nou pe Quo Dixit. 🙂
@Fire
Lasând gluma la o parte,ti-o spun,cu toata dragostea neconditionata,paraseste aceasta “gradina” iluzorie,falsa si lasa-L pe Cel Ce Este Adevarat, sa-ti lumineze cerul întunecat de norii negri ai ocultismului si spiritismului care te va distruge trupeste, sufleteste si duhovniceste. Niciodata nu-i târziu,câta vreme ze zice ASTAZI,cât timp ratiobezi obiectiv,selectiv, existenta oferita de Dumnezeu Tatal,tuturor oamenilor,pentru a se bucura si trai în IUBIRE NECONDITIONATA,fara prejudecati, dincolo de aparente,unii pentru altii în curatie de inima si cuget,cu smerenie si umilinta fata de EL CEL ADEVARAT SI VESNIC !
@Renata
Mă rog, nu știu dacă tipul cu orgone ar merita discutat aici. Dar pentru că ai deschis subiectul:
1) Scrie că merg în rai doar 6.000.000 din populatie, sau mai putin. În general, când vezi un contabil spiritual, care îți spune câte suflete vor merge în rai și eventual când va veni sfârșitul lumii, cu date precise, cu cifre exacte, poți schimba liniștit(ă) canalul.
2) La o privire foarte sumară, înțeleg că omul promovează ceva aparat. Când vezi un om care îți spune că evoluția ta spirituală se va realiza prin intermediul unui aparat, poți iar schimba canalul, chiar dacă nici măcar nu-i vorba de un aparat pe care-l vinde el.
Apropo de apa de ploaie: parcă era subiect de roman și mijloc de salvare pentru unii marinari de pe corăbiile din trecut, în perioade secetoase, nu? Că apa mării nu o puteau bea, fiind sărată. Și rămâneau undeva prin mijlocul oceanului, fără apă, și mai venea o ploaie care îi salva. Am făcut o probă, de curios. Apa de ploaie de azi nu se poate bea. Are un gust de parcă s-ar fi deversat în ea toate deșeurile de la un combinat chimic. Cred că asta explică și starea tot mai deplorabilă a legumelor din comerț, chiar cele de la țară. Trăim într-o lume poluată.
Și apropo de ceai: din punct de vedere spiritual, dacă tot suntem la discuții metafizice, conform anumitor informații pe care le dețin, încălzirea puternică și mai ales fierberea distrug anumite structuri subtile ale plantelor, iar asta le face să fie mult mai puțin eficiente la ce erau ele eficiente înainte. Adică mai bine faci o infuzie la rece, lăsând plicul în apă rece vreo două ore, decât să-l bagi în apă fierbinte, chiar dacă ultima variantă e mult mai rapidă, pentru că tot ea te privează de circa 98% din efectele de care ai putea beneficia utilizând prima metodă.
Ceea ce crezi despre situația gustului legumelor de la țară cred că este greșit. Consumăm ce vrea majoritatea. Doar dacă crezi că e necesar voi reveni cu lămuriri.
Păi vino. Atât timp cât aerul este poluat, apa este poluată, solul este poluat, suntem limitați să consumăm ce avem. Eu aș consuma legume de calitate, dar nu văd cum, de vreme ce nu prea găsesc, nici măcar la țărani, că sunt toate bătute de soartă. Mă rog, în multe cazuri. De exemplu, cartofii.
Nu consumam ce vrea majoritatea, ci ce vor stapanii care running the show. Majoritatea e proasta de da in gropi si e dresata- manipulata sa vrea ce ii arata stapanii. Ei doar urmeaza ca magarul morcovul din fata ochilor.
Lotus, de ce să-i mai zicem ceai, dacă punem planta în apă rece? Să-i zicem, cum e corect, macerare la rece.
Pentru ca să poți beneficia de principiile active terapeutice existente într-o plantă, folosești mai multe metode extractive. În funcție de afinitatea substanțelor față de un solvent sau altul, în soluție vei regăsi una, două sau mai multe clase de compuși. Extracția în mediu apos la cald prin infuzare merge pentru părțile aeriene, frunze, flori. Decoctul (fierbere în apă) se folosește pentru rădăcini, scoarțe, tulpini. Maceratul la rece (vorbim de minimum 12 ore, nu de 2 ore) se folosește pentru extragerea de mucilagii, altminteri, în apă rece cu pH neutru nu prea extragi nimic, o să bei apă chioară. Cele mai bune extracții se fac în alcool de 50 grade (alea sunt tincturi) sau în amestecuri hidro-alcoolice, glicero-alcoolice și alte combinații.
Ceaiul la rece de care vorbești tu te privează de 98% din componentele benefice existente în plantă, fiindcă apa rece neacidificată măcar, nu extrage mai nimic.
Macerare la rece voiam să zic în explicarea rețetei, dar mi-a scăpat expresia. Pentru mine nu are așa de mare importanță cum îi zici și oricum nu știam că ceaiul implică o preparare la cald.
Dacă pun un pliculeț de ceai cumpărat din magazin într-un pahar cu apă rece (unde prin rece înțeleg la temperatura camerei), nu-mi ia mai mult de câteva ore să se coloreze apa. Și recunosc că am zis două ore ca un fel de prag de jos, să nu debusolez publicul cu un timp prea lung de așteptare. 🙂
Ce spui tu este despre chimie. Eu vorbeam despre altceva. Fiecare plantă are, ca și fiecare om, o structură energetică, eterică, un fel de dublu vital, care o face să fie bună la ce este ea bună ca plantă medicinală. Care îi dă anumite proprietăți fizice și chimice. Și, la fel cum un bioenergetician poate simți în aura noastră o boală înainte ca ea să înceapă să se manifeste fizic, la fel cum veterinarul de care ai povestit a putut să-l vindece pe cățel acționând doar asupra aurei, această structură eterică a plantelor este mult mai importantă decât substanțele active pe care le detectează chimistul la o analiză de laborator. Iar această structură se distruge sau alterează foarte mult în cazul fierberii. Altfel, ea se distruge în mod natural, după vreo 2-3 ani, timp în care planta presată este încă eficientă și poate fi folosită pentru efectele ei medicinale.
Explicați-mi și mie cu ce vă ocupați viața, eu abia pot să vă urmăresc. 🙂
Suntem filosofi undercover, toți.
Keth, e doar jumătate de răspuns! 🙂
Păi dacă suntem undercover…
@Ketherius
Ca să fie un argument valid, ar trebui să cădem de acord asupra unui context mai larg, care să implice, de exemplu, că Watson e o preocupare la fel de veche ca șahul și în care s-au investit la fel de mulți bani și de multă muncă. Iar eu nu cunosc foarte multe despre Watson și tu nu cunoști foarte multe despre programele de șah. 🙂
Poate ai dreptate cu Watson. Poate e un program state-of-the-art. Dar te înșeli în legătură cu șahul când spui că e relativ simplu de programat. Asta-i tot ce susțin acum: că un program de șah e foarte complex. Nu zic nimic de Watson. Și nici de analizoare sintactice pentru gramatici naturale; nu mă știu nici la ele.
În esență, un program de șah ar trebui să analizeze toate variantele până la o anumită adâncime. Îți poți imagina modelul unui arbore, în care fiecare nod reprezintă o poziție și fiecare legătură spre nodul succesor -- o mutare. Apoi ar trebui să aplice o evaluare statică asupra pozițiilor din nodurile frunză și să aleagă acea mutare din nodul rădăcină care, indiferent de mutările adversarului, îi va permite să ajungă într-un nod frunză cu un scor cât mai favorabil. (Incidental, ăsta e și modul în care gândesc jucătorii profesioniști de șah.) În practică, arborele este traversat aproape întotdeauna recursiv, datorită faptului că e mult mai simplu așa.
Algoritmul descris mai sus, care stă la baza oricărui program de șah, se numește minimax și are 8 rânduri în pseudocod. Așadar, foarte simplu pe hârtie. Problema lui este factorul de ramificație.
Într-o poziție de șah există, în medie, 35 de mutări disponibile. Asta înseamnă că dacă vrei să analizezi poziția doar cu o mutare în avans (adică mutările tale și ce poate adversarul să răspundă la ele), ai 35*35 = 1200 de variante. La două mutări în avans ai 1,5 milioane de poziții. La 3 mutări în avans ai 1,8 miliarde de poziții și numărul crește imposibil de repede. De 35 de ori mai multe la fiecare nou nivel al arborelui. Iar unele linii trebuie analizate mai adânc.
Dacă mă întrebi pe mine, aș structura un program de șah în trei mari capitole: 1) modul cum alegi să reprezinți datele în memorie; 2) rutina de căutare, de care am zis mai devreme că are la bază algoritmul minimax; 3) funcția de evaluare statică a unei poziții finale (nod frunză al arborelui). Datorită acestui factor de ramificație foarte mare, toate trei componentele trebuie optimizate cât mai mult.
Reprezentarea ta are mai multe probleme. În primul rând, consumă nepermis de multă memorie. În al doilea, nu înțeleg de ce folosești un octet pentru a memora ID-ul celulei, de la 1 la 64, când vectorul are deja 64 de celule. Ce rost are să ai un câmp suplimentar, de forma board[id] = id? Adică, de exemplu, board[5] = 5? În al treilea, sunt 33 valori posibile pentru piese, nu 32. 🙂 În al patrulea, e mai eficient să salvezi toate mutările posibile din poziția respectivă într-o listă separată de mutări, decât să ai câte o listă cu mutări posibile pentru fiecare piesă de pe tablă. Și, apropo de asta, cum determini și menții aceste liste de mutări, ca și informațiile cu atacuri (proprii și adverse)? La fiecare nouă mutare configurația tablei se schimbă și trebuie să recalculezi mutările, atacurile proprii și statutul safe pentru fiecare piesă. Și ai de parcurs milioane de mutări. Zeci, sute de milioane. Și trebuie să fie rapid.
Intuitiv, cea mai simplă modalitate de a reprezenta o tablă de șah pare a fi o matrice de 8x8, ce conține valorile pieselor sau zero pentru pătratele goale (de aia ziceam că sunt 33 de piese și nu 32). Sar acum peste detalii legate de poziția unui eventual pătrat en-passant, numărul de mutări de la ultima captură sau mutare cu pionul (la 50 dintr-astea ai automat remiză), statutul regelui și al turelor (dacă au mutat, nu mai poți face rocada) șamd, acestea oricum trebuie memorate separat. Dar, intuitiv, ar fi o matrice de 8x8. Numai că ea este ineficientă, și aici îți acord credit că te-ai gândit la un vector.
Un pas înainte este un vector de 64 pătrate, adică ce zici tu. Evident, board[E4] este mai eficient decât board[E][4], deoarece matricea se reprezintă tot ca un vector în calculator, așa că ultimul apel implică un calcul suplimentar, care să determine deplasamentul față de originea vectorului: (4-1) * 8 + E, pentru a obține valoarea de 29, pe care în primul caz o indicăm direct, prin constanta E4. Dar și această reprezentare e ineficientă.
Să presupunem că vrem să generăm mutările unei ture de la E4 în direcția „nord”. În acest caz continuăm să adunăm 8 (și ajungem astfel la E5, E6 etc) până când întâlnim o piesă sau ieșim din cadrul tablei. Dar testul cu ieșirea în afara tablei este costisitor și complicat. Spre nord, trebuie să verificăm dacă indicele liniei nu a depășit 8. Spre sud, dacă nu a coborât sub unu. Spre est, dacă indicele coloanei nu a depășit 8 etc. În cazul generic, când nu știm exact pe ce direcție mergem, trebuie 4 teste: indicele de linie și de coloană să fie ambele între 1 și 8. Asta e complicat.
O idee ingenioasă este să înconjurăm tabla cu două borduri, pe care vom plasa o piesă nouă, inventată de noi, care să nu fie nici albă, nici neagră. Să-i zicem roșie. Rezultă un vector cu 144 celule (12x12). În felul ăsta optimizăm generatorul de mutări. Mergând pe o direcție, nu mai trebuie să testăm dacă am ieșit în afara tablei. Mergem până când întâlnim o piesă. Oricum vom întâlni o piesă: albă, neagră sau roșie -- caz în care am ieșit de pe tablă. A doua bordură este necesară datorită modului în care mută calul.
dest = src + dir;while (board[dest] == empty) {
AddMove(src,dest); // adauga mutarea src->dest listei de mutari din pozitia curentă
dest += dir;
}
if (board[dest] == piesa_adversa) {
AddMove(src,dest);
}
Codul de mai sus generează mutările unei piese care alunecă (nebun, tură, regină) aflată pe pătratul src, în direcția dir. Codul pentru cai și regi este și mai simplu, deoarece aceștia au câte o singură mutare în fiecare direcție, așadar dispare bucla while din mijloc. Râmân mutările pionilor și rocadele, care trebuie tratate separat.
GNU Chess a folosit o altă reprezentare, precalculând o tabelă cu toate mutările posibile pentru fiecare piesă pentru fiecare pătrat, ignorând orice altă piesă de pe tablă. Tabela respectivă are forma:
struct sqdata {short nextpos;
short nextdir;
};
struct sqdata posdata[8][64][64]; // posdata[tip_piesa][src][dest]
Prima mutare a unei regine la E8 este memorată în posdata[queen][e8][e8].nextpos. Să zicem că aceasta este e7, iar e7 e ocupat, atunci următoarea mutare se află în posdata[queen][e8][e7].nextdir. Astfel, în cazul generării mutărilor, singurul lucru care trebuie făcut este să parcurgem această tabelă și să urmărim coliziunea cu alte piese (în caz de coliziune, se alege valoarea din .nextdir în loc de .nextpos).
Totuși, multe programe de top folosesc o altă reprezentare, numită bitboards (table de biți). Un procesor modern operează cu întregi pe 64 de biți. Ca o frumoasă coincidență, o tablă de șah are 64 de pătrate. În reprezentarea bazată pe bitboards, tabla de șah este compusă din mai mulți întregi (pe 64 de biți), fiecare memorând anumite informații cu privire la situația de pe tablă. De exemplu, un astfel de întreg poate salva poziția tuturor pionilor albi (având setați la 1 biții corespunzători pătratelor pe care se află acești pioni), un altul poziția tuturor pionilor negri, un altul poziția tuturor turelor albe, un altul poziția tuturor pieselor albe, un altul poziția tuturor pătratelor goale etc. De ce ne complicăm în acest mod? Pentru că, de exemplu, putem genera instantaneu toate mutările pionilor albi, prin câteva operații pe biți asupra întregului care memorează poziția acestor pioni. Iar operațiile pe biți sunt foarte rapide.
Cât privește rutina de căutare, aici lucrurile sunt și mai complicate. Foarte pe scurt, se folosesc o serie de algoritmi și euristici cu rolul de a reduce cât mai mult factorul de ramificiație. Unii sunt safe, neriscând pierderi de informație, alții nu. Mă limitez la un singur exemplu, pentru că restul ar implica o introducere mai amplă. Să considerăm următoarele linii de mutări: 1) e2e4 e7e5 g1f3 b8c6 și 2) g1f3 b8c6 e2e4 e7e5. Indiferent pe care linie mergem, ajungem în aceeași poziție finală. Să zicem că am mers pe prima linie și am analizat poziția rezultată cu adâncimea 5. Ar fi frumos ca, atunci când parcurgem a doua linie, să ne dăm seama că am analizat deja poziția pe care ne aflăm și să economisim astfel timp. Pentru asta se folosește o tabelă transpozițională, care memorează progresiv rezultatele fiecărei poziții analizate din arborele de căutare. Evident, nu putem salva întreaga poziție în tabelă, așa că se folosesc niște chei de hashing, asemănătoare cumva codurilor CRC (de obicei se folosesc chei zobrist), care servesc drept indici și elemente de siguranță în acea tabelă. La final de joc, când sunt puține piese pe tablă, foarte multe mutări transpun așa că tabela devine extrem de eficientă.
La ora actuală programele de șah foarte bune analizează în medie chiar 2-4 mutări/poziție, și asta recursiv, nu doar pentru poziția rădăcină a arborelui, reducând dramatic factorul de ramificație, și în 99% din cazuri obțin același rezultat (găsesc aceeași mutare) ca și când ar fi analizat toate cele 35 de mutări. Iar în restul de 1% din cazuri, tot găsesc o mutare bună.
Dar căutarea ar fi egală cu zero dacă nu ai ști să evaluezi pozițiile finale, din nodurile frunză, astfel încât să încerci să ajungi la una cât mai bună pentru tine. Programele de șah utilizează funcții complexe de evaluare statică a unei poziții. O astfel de funcție se uită la piesele de pe tablă și la poziția lor și îți spune care parte stă mai bine și cu cât (îți întoarce un scor al poziției). În afară de valorile pieselor de pe tablă, care au puterea de a influența dramatic acest scor, se evaluează și diverși factori poziționali.
De exemplu, se știe că un cal în centru este mai bun decât unul la margine (deoarece are mai multe mutări disponibile, deci atacă mai multe pătrate). Astfel că funcția de evaluare poate să acorde un bonus calului în funcție de pătratul pe care se află (un bonus tot mai mare dacă pătratul se apropie de centru și tot mai mic, sau chiar penalitate, dacă pătratul se apropie de un colț). La fel, se știe că un pion izolat (fără pioni prieteni pe coloanele învecinate) este mai slab și va necesita protecție suplimentară, așa că pentru asta trebuie acordată o penalitate. Penalitatea va fi mai mare pe coloanele centrale, deoarece acei pioni sunt mai importanți, cel puțin la mijlocul jocului, și se va cumula exponențial cu alte defecte din structura de pioni.
Dar cum corelezi între ei acești parametri? De exemplu, merită să îți centralizezi un cal (bonus) cu prețul creării unui pion izolat (penalizare)? Care bonus trebuie să fie mai mare, și cu cât? Iar toți acești parametri nu sunt ficși, ci depind, în caz ideal, dacă știi șah, de faza de joc, de alte piese de pe tablă, de situația regelui etc etc. De exemplu, un cal este mai imprtant decât un nebun într-o poziție închisă, și deci uneori la început de partidă. Dar pe măsură ce piesele dispar și poziția se deschide, nebunul devine tot mai eficient. Pe de altă parte, un cal conclucrează cu regina mai bine decât nebunul, iar atacul acestor două piese este în special periculos împotriva unui rege slab. Un alt exemplu: o singură piesă care atacă regele advers este ca un țânțar, dar cu cât ele sunt mai multe, cu atât forța atacului crește exponențial. Bonusul ar trebui să fie cu atât mai mare, cu cât regele advers se află într-o poziție mai precară (fără pioni în față, fără posibilitatea de a mai face rocada etc).
Când ai 300 de factori poziționali, fiecare evaluat liniar sau exponențial în funcție de faza de joc și de alți factori, toți corelându-se între ei, devine extrem de complicat să găsești parametrii perfecți. Implementarea unei funcții de evaluare este o sarcină niciodată finalizată. Chiar și așa, cele mai sofisticate programe de șah din punctul ăsta de vedere, cele care încapsulează cea mai multă cunoaștere, unele dezvoltate chiar de maeștri de șah, sunt mici copii pe lângă un jucător profesionist, la capitolul evaluare a poziției.
Majoritatea celor care fac programe de șah nu prea au viață socială. Tot timpul lor liber și-l consacră acestor programe, pe care le dezvoltă continuu, timp de ani de zile. Unul dintre motivele pentru care m-am lăsat de sportul ăsta.
Și, apropo, nimeni nu face programe de șah în asamblare.
Înțeleg că te pricepi la programarea unui joc de șah. Înțeleg și de ce insistai pe prezența programatorului printre potențialii coloniști din Trappist-1.
Totuși, noi comparam dificultatea de scriere a unui program de jucat șah cu a unui program de jucat Jeopardy. Nu ne-ai spus nimic despre dificultatea de a traduce oscilații în foneme, foneme în litere. Nimic despre dificultatea de a înțelege accente diferite, tonalități diferite, de a filtra muzica sau spectatorii dintre frecvențele înregistrate de microfon. Nu ne-ai zis despre cum se scrie un analizor lexical. Ai folosi un state machine sau ai folosi o buclă
whileîn care să ai unswitch/case? Ce structură de date ai folosi tu pentru a reprezenta gramatica limbii folosite în comunicare? Și, cel mai important, cum ai scrie tu o funcție care să determine dacă o propoziție este sarcastică? Dar umorul, cum l-ai detecta?Watson este un computer cu un program de jucat Jeopardy. În 2005 a fost pornit proiectul, în 2007 răspundea corect la 15% din întrebări, în 2009 putea participa alături de oameni și abia în 2010 a început să câștige în mod regulat și previzibil. Asta având tehnologia și resursele financiare ale lui IBM -- care angajează destul de mulți deținători de premiu Nobel și Watson era copilul celebru al laboratoarelor IBM Research.
Ketherius, nu am nici cea mai vagă idee despre programele de analiză a limbajului, stadiul în care sunt ele și domeniul în general. Deci nu pot să-ți răspund la întrebare. Tot ce pot încerca este să-mi dau cu părerea.
Intuitiv, nu cred că Watson ăsta înțelege un limbaj, la fel cum nici programul de șah nu înțelege (evaluează) o poziție la fel de bine ca un om. Ci e o sumă de optimizări și „peticiri”, adică chestii care îl fac ca, într-o emisiune cu un anumit format, să producă un răspuns foarte bun. Mă îndoiesc foarte tare că poate „înțelege” cumva, la nivel semantic, ceea ce aude. De exemplu, mă îndoiesc că scos în lume, sau lăsat să comunice liber cu cineva, ar mai produce rezultate la fel de spectaculoase.
La ora actuală avem translatoare automate (Google Translate) și programe care detectează porțiuni de sunet și video care încalcă drepturile de autor din filmele pe care vrei să le urci pe YouTube. Și softuri care răspund la comenzi vocale. Cred că partea audio poate fi privită ca o rutină separată, ce a fost în mare rezolvată. Translația sunetului din cameră în cuvinte. Publicul e ușor de ignorat, există chiar microfoane ce nu înregistrează sunetele sub un anumit prag, apoi vocea moderatorului are câteva particularități ce o fac să fie ușor de separat de alte voci. O anumită tonalitate etc.
Intern, Watson poate avea o bază de date cu foarte multe corelații. Exemplu: 1989 -- România -- Ceaușescu -- revoluție etc etc, multe asocieri sau relații între cuvinte și elemente cheie. Când formatul emisiunii (pe care nu o cunosc foarte bine) cere un nume de insulă, de om etc, și furnizează mai multe elemente de legătură, pentru un program asta se poate reduce la o căutare în acea bază de date a unor elemente care se potrivesc la toate cuvintele de control spuse de moderator. Sigur, simplific, dar cam așa îmi imaginez.
Cu alte cuvinte, cred că programul e foarte puternic pliat pe acest concurs și din acest motiv are rezultate spectaculoase. Și că dacă l-ar face mai generic, gen să vorbească pe orice temă cu tine, ar da chix. Nu cred că au reușit o formalizare cu adevărat a limbii, care să producă conexiuni similare cu cele ce se produc în creierul nostru când gândim. Și nu cred că dacă la Jeopardy s-ar cere: „compuneți o poezie din patru versuri despre 8 martie”, Watson ăsta ar putea să producă ceva cât de cât semnificativ.
Nu cred că distinge ironiile.
Citatul e luat de aici. Aparent, Watson chiar înțelege textul și dă rezultate bazate pe ce a înțeles el din întrebare. Și asta este schema logică a procesului: https://en.wikipedia.org/wiki/File:DeepQA.svg
De aici, sursă citată de Wikipedia.
Cel puțin acum știm că Watson nu procesa vocea și sunetul din studio, ci primea întrebările în format text. Într-adevăr, m-am uitat și pe un clip, întrebările sunt afișate și textual:
https://youtu.be/WFR3lOm_xhE?t=43s
Programe care scriu după dictare au fost disponibile din anii ’90. Descifrarea limbajului natural, însă, a fost o nucă mult mai tare.
Dacă ești interesat de informații in-depth pe tema asta, iată câteva surse foarte bune:
TalkChess -- forumul consacrat din domeniu. În arhivele lui găsești cam tot ce se poate găsi pe tema programării de șah. Printre membri, autori de programe foarte puternice, unele care au loat locul I modinal la diverse competiții din trecut.
Chess Programming Wiki -- un site mai nou, un fel de Wikipedia pe tema motoarelor de șah.
Inside Rebel -- informații avansate despre unele euristici folosite de Rebel, un program comercial din trecut, direct de la autorul lui. Găsești pagina și sub formă de PDF, dacă o cauți.
Sunt multe altele, și găsești multe programe de șah cu codul sursă disponibil și chiar documentat, unele foarte tari. De exemplu Rybka, campion mondial din 2007 până în 2010, e bazat pe Fruit, un program foarte tare, cu codul sursă disponibil.
[…] unii şi alţii (sau, mai corect, una şi altul), am ajuns la concluzia că, deoarece indivizii gen Fire sau Iosif mă calcă pe nervi, n-are rost să mă stresez frecventând de bună voie şi nesilită […]
https://www.youtube.com/watch?v=orfm_QtEU6U
Fără a nega frumusețea poeziei, Iosif, Psalmul ăsta mă împinge la culcare. Dacă nu mi-e somn, să iau un nitrazepam. Dacă un nitrazepam nu m-a ținut suficient de ocupată cu somnul, să mai iau unul, pe urmă o să înghit toată lista de medicamente care mă cufundă în somn artificial, profund, fără vise….
Psalmul ăsta ar putea să stea tipărit pe fiecare pliculeț de drog, Drept cel mai bun text publicitar.
Io zic să ne păstrăm echilibrul și mințile în cap.
Renata draga,afirmatia ta îmi confirma odata în plus reticenta celor din sistemul “Matrix”,ce percep viata doar la nivelul simturilor primare,relative,subiective,aparente,neevoluate de Duhul Adevarului Cuvântului,Absolut,incapabili sa înteleaga mesajele si textele sfinte,întrupate în Hristos,manifestare Absoluta a IUBIRII NECONDITIONATE SACRIFICATOARE,prin care specia umana va fi salvata de la colapsul iminent care este atât de evident în gândirea stiintelor contemporane moderne,ce produc doar iluzii desarte si moarte spirituala lipsita de valorile autentice ale IUBIRII.
Nu-ti înteleg frustrarea împotriva Bibliei !?…
Se vorbea mai-sus despre masă. Într o cărticică deșteaptă cred că are titlul ” wie kommen die Teilchen zu masse”, autorii a caror nume nu l mai stiu, explicau pe întelesul tuturor că, până acum demonstrate sunt cam16 particule. Initial nu are niciuna masă. Dar, exista, probabil un câmp numit de specialisti, de frânare. In acest câmp de frânare se lasă prinse doar 4 sau5 din particulele amintite acolo. Prin scăderea frecventei de vibratie cele franate ajung la masă. Este deci materia un conglomerat de energie de joasă vibratie? Câmpul de frânare este produs de cine sau ce? Profedionistii acum 4 ani când am citit cartea, nu aveau un răspuns.
Corectez: scaderea vitezei nu a vibratiei.
Cudi, îmi permit o observație de co-participant, nu de moderator al blogului vostru: Atâta vreme cât noi purtăm o conversație „amicală”, iar Fire se economisește și nu intervine decât pentru măciuci de sus, peste bot, încercarea de-a avea un FORUM PE O TEMĂ moare fără speranță.
Geaba salvează situația Keth cu un subiect nou dacă, până la urmă, Fire ne declară idioți pe toți deodată sau cu rândul.
Vorba lui klaus, cu ce ne ocupăm noi aici?Filosofi undercover, zice Keth.
Foarte bine!
Dar la ce ne trebuie poliția politică a laui Fire?
N.B. Fire e un interlocutor important și util.
Dar, ca moderatori, i-ați putea sugera că, când îi vine să scuipe, să scuipe în batistuță, nu pe noi.
Fiindcă noi, dacă am fi ca ea, am trage o concluziw foarte tragico-patologică asupra tendinței ei de a deține adevărul absolut.
La modul cel mai serios, intenționez să părăsesc acest forum de capul meu, fiindcă începe să devină adictiv într-un mod cu mult mai neconstructiv decât FB, deși acolo e neconstructiv prin multitudine de păreri, iar aici e neconstructiv prin părerea unui lieder autodeclarat.
Voi continua să vă citesc, dar nu voi mai interveni până când nu dispare segregarea pe clase intelectuale de „eu ȘTIU, vierme, dar nu-mi pierd vremea cu tine!” și ”eu cred, poate, dacă, ce-ar fi dacă?” (am pus ghilimele arbitrar, la subtexte, n-am citat din comentarii.
Lotus îi cerea lui Fire, undeva, să se dea jos de pe soclu. (O să ziceți că și Lotus e într-o bulă. Așa e! Dar Lotus face ieșiri din bulă, uneori, Fire nu se dă jos de pe soclu niciodată, nici moartă.)
Am observat, nu odată, că încercând să contracarez un răspuns excentric, începeam să susțin lucruri pe care nici măcar nu le cred.
Poate că nu mă potrivesc aici.
Succes și multe comentarii în continuare! Faceți un lucru deștept și, după ce extremele vor fi fost eliminate, forumul acesta va fi ca mierea sau ca fierea curgândm coerent.
Armata actuală de forumiști e de strânsură. Peste un an, va fi de profesioniști. Sunt precisă! 🙂
Renata, îmi pare rău că ai ajuns la decizia asta, opinia ta a fost mereu așteptată cu interes și va fi oricând binevenită.
De dimineață citeam pe la Harlechina că nu va mai comenta aici, din cauză de Fire și de Iosif, acum și tu, Renata, anunți că te retragi. Îmi pare rău și o zic oftând cu mare tristețe.
Nu o să o trag pe Fire de urechi și nici nu o să blochez comentariile ei sau ale lui Iosif, pentru că, așa cum am mai spus, mi s-ar părea nedrept.
Până una alta, o să venim noi prin curțile voastre virtuale, cu tot dragul.
Renato, eu nu te înțeleg, pe bune. Cum adică și eu sunt în bula mea? CUM ADICĂ ȘI EU?!?!? HUOOO!!!!!!! 🙂
Acum, serios: ce te doare de ce zice Fire? Parcă ieri ai fi apărut pe internet. Și mie mi se pare că are un aer de superioritate (la care renunță uneori, atunci când interlocutorul dă semne că s-ar putea alinia la teoria ei), dar pe mine nu mă deranjează. Și eu am niște certitudini. În rest, o mai ironizez, o mai ignor, ba chiar îi mai dau dreptate când consider că e cazul.
Spune tu așa, n-aș fi eu prost dacă, de exemplu, aș renunța să mai intru în localul X, care-mi place, din cauza unei persoane Y, pe care nici măcar n-o cunosc, care nici măcar nu mi-e amică? Păi poate o persoană pe care n-o cunosc să-mi schimbe mie viața, să mă afecteze, să mă determine unde și cât să comentez? Sunt la cheremul ei, depind de ea? De un necunoscut virtual? 🙂