… sau cu ce e libertatea ta mai importantă decât a mea?
În Canada, în urma unui șir de procese, Curtea Supremă a hotărât că, în anumite condiții, oamenii au dreptul să aleagă să moară. Prin urmare, guvernul a fost obligat să dea o lege care să permită sinuciderea asistată și acesta s-a conformat. Conform legii, un pacient bolnav de o boală terminală, ce trăiește în dureri și are continuu nevoie de ajutorul altora pentru orice, poate merge la medicul de familie să ceară trimitere la un spital ce este autorizat să îl ajute să nu mai trăiască.
Ei bine, în Quebec sau Ontario s-au trezit doctorii catolici să se opună sinuciderii asistate. Și nu doar că se opun ei și nu ajută pe nimeni să moară, nu, ei refuză și să dea trimiteri către spitalele autorizate. Din motive de conștiință, zic ei. Adică ei sunt creștini, biserica nu permite sinuciderea și nici uciderea, iar ei preferă să asculte de preoți în loc să asculte de lege. Adică, mesajul lor este “din dragoste frățească și din grijă pentru tine, te oblig să trăiești în dureri infernale pentru tot restul vieții și singura alinare pe care ți-o permit sunt promisiunile că prietenul meu invizibil din cer o să aibă grijă de tine după ce mori“.
E drept, au libertatea de a urma ce religie vor și de a-și alege profesia, dar cum rămâne cu libertatea pacientului de a alege cum și cât să trăiască? Cum rămâne cu dreptul omului de a alege dacă vrea să trăiască în dureri și umilință sau nu? Libertatea cui e mai importantă? De ce?
Un caz asemănător a fost și prin Iași, parcă. Întreaga echipă de medici de la obstetrică-ginecologie din spitalul județean a ales, din motive de conștiință și libertate religioasă, să nu mai facă avorturi. Cazul lor e și mai grav, pentru că avortul nu este ceva nou și nemaivăzut, impus de lege la mulți ani după ce au devenit ei medici. Nu, avortul este pe fișa postului lor, este o procedură medicală pe care au studiat-o și pentru care s-au pregătit și, când și-au ales specializarea, era clar că vor face întreruperi de sarcină. Atunci, cu ce drept au ales ei să priveze un județ întreg de posibilitatea de a întrerupe o sarcină? De ce nu și-au dat demisia, dacă vor să se cramponeze de religie și de conștiință? Sau de ce nu s-au făcut medici de familie, ca să nu mai aibă de întrerupt sarcini?
Nț, libertatea nu e libertate, dacă nu le-o bagi și altora pe gât, nu? Dar cum rămâne cu libertatea femeilor de a alege dacă duc sarcina la capăt? Cum rămâne cu libertatea altor obstetricieni care ar face întreruperi de sarcină, dacă ar avea unde să lucreze, dar nu au, că locurile sunt luate de creștini plini de conștiință?
Deci, a cui libertate e mai importantă? Și, mai ales, de ce?
83 Comments
Personal consider ca,a fi religios nu înseamna a fi credincios.Religiile sunt apanajul fricii unor persoane sau grupuri, de manifestarile supranaturale ezoterice,inexplicabile,misterioase,tainice.
Politica guvernelor este bazata pe legi impuse de necesitatea mentinerii pacii,ordinii,bunastarii si convietuirii majoritatii populatiei unui stat.
Când legile statului intra în conflict cu doctrinele religioase nu e bine,deoarece fanatismul religios este mai periculos decât toate armele si armatele de pe Terra.
Însa aceste doua mari puteri,reprezentate de legea omului faradelegii (fara legi morale) si legile religiilor lumii (morale) când intra în conflict e dezastru total.
Solutia se afla undeva la mijloc,între politica si religie,însa aceasta Cale impune compromis de o parte sau de alta,cere sacrificii de orgolii,de sine,de EGO-ismul care asupreste aceasta fiinta suprema a Universului,Omul, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Solutia Unica este Dumnezeu,IUBIREA ABSOLUTA,NECONDITIONATA,SACRIFICATOARE,FARA PREJUDECATI,aceasta energie inepuizabila,paradoxala,atemporala,creatoare de LUMINA DIVINA,din ,prin si pentru care exista TOTUL ABSOLUT !
Adică extremismul este periculos, oricât de imaculată ar fi ideologia sa, nu?
Certainement !
Ei s-au făcut medici ca SĂ VINDECE. Sarcina nu este o boală. Sarcina este rezultatul unui act sexual neprotejat, prin care se formează viața, nu moartea. Ei s-au făcut medici să te scape de moarte, nu de viață. 🙂
Elena, ai văzut cumva pe pereții cabinetelor medicilor de familie afișe pe care este scris “planificare familială”? Asta-i ideea cu planificarea familială, să faci copii când vrei și câți vrei. Nu când și câți “dă Domnul”. Chestii pe care le poți discuta și cu medicul de familie, acolo unde vezi un astfel de afiș. În cazul acesta, doctorul nu vindecă, nu? Te ajută să previi niște complicații ulterioare, te scapă de grija că ai putea genera viață când nu ești pregătită, nu îți poți asuma o asemenea responsabilitate. În acest caz, expresia ta “s-au făcut medici să te scape de moarte, nu de viață”, cam pică.
Cudi, planificarea familială nu curmă nici o viață, pentru că acea viață nu este formată încă, vorbește de contracepție, medicul cunoaște și explică cel mai bine cum funcționează aparatul reproducător, despre BTS, riscuri, el oferă sfaturi și informații pentru ca cei interesați să fie conștienți de efectele acțiunilor lor (în special cu caracter sexual). Aceste informații în mod normal ar trebui să fie date de către părinți copiilor, dar cum nivelul educației lasă de dorit, statul a plasat această sarcină într-o fisă a postului a unor persoane avizate. Aceste sfaturi sunt tot în sprijinul sănătății și binelui pacientului și nu implică nici o crimă.
Cât despre avort, sinucidere asistată e ca și când ai scoate cărbunele din foc cu mâna altuia. E ca și când ai da comandă ca cineva să fure pentru tine, îl faci complice. Medicii nu sunt varianta modernă a călăilor de altãdată, ei vor să ajute, să trateze omul, să-l repună în contact cu viața armonioasă, sănătoasă, nicidecum să-i facă “un bine” omorându-l. 🙂
Așa cred că toți oamenii cu suflet bun, medici cu inimă care vor să ajute, ar fi constrânși să aleagă între a face ceva împotriva conștinței lor sau a renunța la vocație, profesie, ceea ce ar fi păcat, că ar rămâne doar cei dispuși să curme vieți pentru că așa impune fișa postului sau legea. Ce s-ar întâmpla cu cei care practica medicina pentru că vor să fie în slujba binelui? Nu cred că e ok ca astăzi să faci 5 avorturi iar mâine să salvezi 5 vieți. Astăzi ești erou și mâine criminal în legalitate.
“Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.”
Elena, tu ai condamna o persoană iubită la ani de chinuri și umilințe, în pofida rugăminților sale, pentru că tu așa vrei și tu poți acționa, pe când ea este la pat și nu se poate mișca singură?
Elena, mai toate spitalele au clinici de oncologie. Toate școlile de medicină au cursuri și specializări de oncologie. Vrei tu să-mi spui că toate spitalele astea vindecă pacienții bolnavi de cancer? Nu, tot ce pot face este să-l țină sub control și să prelungească viața. Medicii specializați în chirurgie plastică nu vindecă, nici ei, aproape nimic. Principala lor activitate este exploatarea vanității feminine pe mulți, mulți bani.
Deci, nu, nu toți medicii se fac medici ca să vindece, ci ca să câștige foarte mulți bani.
În majoritatea universităților, absolvenții de la medicină, la sfârșitul ceremoniei de absolvire, rostesc jurământul lui Hippocrate. Hippocrate a fost medic în Grecia antică. Bănuiesc că ai citit măcar de curiozitate acest jurământ ca să înțelegi esența profesiei de medic, și știi că, ca în orice meserie au intervenit schimbàri atât în bine cât și în rău.
Sunt mai multe meserii bănoase și unele chiar mult mai bănoase decât cea de medic și totuși cei care o aleg pe aceasta, urmează o facultate lungă (poate cea mai lungă ca durată, iar pe specializări rezidențiatul poate fi și mai lung ca durată, învață enorm ca timp), foarte grea unde ai nevoie de mult studiu și implicare cu termeni de specialitate, cu riscuri mari, resposabilitate foarte mare- mal praxix- procese, riscuri mari de a contracta diverși viruși și boli transmisibile intrând în contact cu diverși pacienți, văzând orori uneori, în primul rând pentru că au o chemare afară de partea financiară. E adevărat că și acest aspect are o pondere, uneori ridicată în luarea acestei decizii, dar, de exemplu eu nu aș practica această meserie indiferent de onorariu. Nu sunt făcută pentru asta.
Salariul unui medic diferă cu mult de la țară la țară, zonă urbană sau rurală, reputație, specialitate, vechime/experiența, etc.
Cât despre oncologie să știi că depistat în stadii incipiente, cancerul poate fi tratat, și sunt numeroase cazuri. S-au tratat în mod miraculos și cancere mai avansate. Depinde de organism, de mai mulți factori. Uneori nu fac decât să le prelungească viața și să le îmbunătățească calitatea vieții, alteori prin operații le grăbesc sfârșitul, e paleativ.
Medicii specializați în chirurgie plastică aveau altădată misiunea de a reda o înfățișare acceptabilă celor care au suferit diverse accidente, arsuri, etc. Acest lucru îi ajuta să aibă o viață normală, sănătoasă, armonioasă, nu de a fi ocoliți ca niște monstruozități, apoi au ajuns să le redea încrederea celor care s-au născut cu diverse malformații și în prezent pentru bani fac orice dorește clientul, pentru că, ca orice meserie, s-au adaptat cerințelor pieții, cum tu vrei ca și restul să se adapteze cerințelor de a face avorturi și eutanasieri. Noi vrem să modificăm tot și să încălcăm libertatea medicului, să-l punem să încalce jurământul lui Hippocrate, să treacă peste valorile sale morale, propria conștiință, libertatea sa de a alege, etc, și să-l constrângem legal ca să respecte voința altuia de a-i curma viața pentru că mai importante sunt cazurile particulare în care 0,001% din pacienți nu mai vrea să lase moartea să vină ci o cheamă forțat și nu vrea să o facă singur ci vrea ca altul să-l omoare. Cum ar fi ca eu să te oblig prin prisma meseriei pe care o practici să spargi e-mailuri, să violezi corespondența altora, să-ți bagi nasul în intimitatea altora doar ca să te las să faci ce faci și acum pentru a-ți câștiga existența? De ce să cerem medicilor mai mult decât pot și vor ei? De ce să le încălcăm libertatea? Putem pune asta în legalitate și cei care vor să practice, bine, cei care nu să le respectăm libertatea.
Oricât de convins ai fi că eşti deţinătorul adevărului şi că acţionezi spre binele celuilalt, trebuie să ţii cont că nici măcar binele nu se face cu de-a sila. Orice om are dreptul să-şi aleagă singur calea, atâta vreme cât decizia lui nu-i afectează pe alţii. După părerea mea, oricine i se pune de-a curmezişul trebuie pedepsit prin lege.
Chiar dacă i-ar afecta pe alții, decizia asupra modului cât și cum trăiește îi aparține fiecăruia. Dacă n-ar fi așa, ar putea rezulta situații aberante -- de exemplu: bunica are cancer terminal, are scleroză multiplă și vrea să moară. Nepoata A vrea să o țină în viață cât mai mult, iar nepotul B o susține în demersul de a obține sinucidere asistată. Moartea bunicii îi afectează pe amândoi, evident, dar care dintre afectați are dreptul să i se respecte voința?
Respectarea exclusiv a voinței pacientului simplifică mult lucrurile din punct de vedere legal.
A, nu m-am exprimat clar, nu la o astfel de afectare mă refeream, ci, de exemplu, la cineva care vrea să se sinucidă lăsând gazul deschis ca să moară o dată cu el şi restul familiei. Sau care vrea să fie vegetarian, sau să ţină post negru de 2 ori pe săptămână, şi le impune asta şi copiilor săi.
Erată: odată cu el
Sinuciderea nu este eutanasie, deci comparam mere cu pere. Cand ceri doctorului eutanasie, ala precis nu vine sa-ti dea drumul la gaze in casa ( eventual sa scapere si chibritul, ca sa fie sigur de o treaba ), ca sa respecte pacientului de a muri.
Fire, am spus, la modul general vorbind: “Orice om are dreptul să-şi aleagă singur calea, atâta vreme cât decizia lui nu-i afectează pe alţii.” Adică m-am referit la toate deciziile luate de un om în ceea ce-l priveşte, nu doar la eutanasie. Fii bună şi citeşte cu mai multă atenţie înainte de a te repezi la comentarii.
Libertatea Absoluta este relativa,utopica,efemera,atâta timp cât omul traieste limitat de legi impuse de semeni muritori,manipulatori narcisisti ai Adevarului Absolut,Eliberator,Hristos,singura si cea mai elevata manifestare perceptibila de catre perceptia simturilor primare din dotare,a TATALUI CREATOR,*IUBIRE* ,care se manifesta deasupra tuturor legilor universale,si careia nici o forta sau forma de energie nu I SE poate opune, învingatoare a Mortii si Locuintei mortilor *SURSA* EXISTENTEI TOTULUI !
…Si în toata existenta vietii rationale,Moartea este doar pasajul constiintei ideale…
Omul ar trebui sa aiba libertatea de a decide pentru viata sa : cum sa moara, cand sa moara si fara a fi obligat sa ceara aprobari ( fara de care nu se poate ) de la terte persoane.
La fel de libere ar trebui sa fie si detinerea de arme, accesul-consumul de droguri si fiecare sa decida pentru el, nu sa vina guvernul sa ne dea peste degetele ca stie el mai bine ce e bine pentru noi si ce nu. De parca noi am fi lipsiti de discernamant si avem nevoie de tutore care sa decida in locul nostru.
Legile…legile-s facute de cei care au puterea.
Unde e libertatea medicului care refuza sa faca un astfel de act, daca e obligat prin lege sa actioneze impotriva constiintei lui? Pacientul daca vrea sa moara, nu are decat sa se duca la alt medic, e liber sa aleaga.
Cristina, medicul de familie nu administrează doza letală, doar oferă o trimitere, trimitere ce este o cerință legală pentru a începe demersurile.
Pe de altă parte, medicul este sănătos, merge acasă la familia lui, face o căruță de bani, mult mai mult decât pacientul, o parte din bani îi primește de la pacient etc.. Pacientul, în schimb, este la pat, imobil, în suferințe groaznice, incapabil să se deplaseze singur.
Și tu pe bolnav îl pui să umble pe la ușile doctorilor? De ce nu poate medicul să semneze o rețetă și să se spele pe mâini? Că, până la urmă, nu e decizia medicului de familie, ci a unei comisii ce include -- parcă -- și notar și polițist etc. Semnătura medicului de familie nu garantează moartea pacientului, ci începerea unui proces ce poate fi oprit de autorități.
ketherius, bloggerii de mare succes ar putea să ia lecții de la tine. Ăsta subiect!
Dacă nu-l blocai pe L., puteai să strângi 500 de comentarii ca pe nimic. 🙂 🙂 🙂
Așa…
Eu zic că Colegiul Medicilor ar trebui să se inflameze pe decizia medicilor catolici.
Am observat că lumea ar trăi mult mai simplu și ar muri tot așa, dacă nu s-ar băga în seamă niște viermuși (viermișori) pe care, altminteri, nimeni nu-i bagă în seamă.
Să pretinzi că ești uman și robul lui Dumnezeu, obligând un Terminal să treacă prin IADUL tuturor suferințelor și umilințelor posibile, te recomandă un diavol. Și încă unul deosebit de prost.
O să fiu foarte egoistă și sinceră acum: dacă n-ar fi fost prietena mea cea mai bună alături de mine când a murit mama, cred că acum aș fi scris din balamuc, dacă îmi dădeau voie cu laptop în celulă. Un decedat la terapie intensivă ajunge la morga spitalului. Te duci acolo, ca un automat, fiică/fiu/soț/soție, cu hainele de înmormântare în sacoșă. Dai super-șpagă, nu știu de ce, ca să-ți îmbrace mortul în timp util, până vine firma de pompe funebre.
Ce să vezi?! Te cheamă să-l identifici!!! Adică mortul din terapie intensivă, ajuns, mort, la morga spitalului, ar putea fi altcineva! Un cineva greșit! Trebuie să ai alături de tine pe cineva care poate să-l identifice în locul tău.
Keth, am trăit un coșmar de nedescris, ca să-mi trimit mama spre groapă! E inadmisibil să fii pus în situația de-a ocupa un loc în balamuc, fiindcă trebuie să scoți un mort din spital. Repet: pe bani foarte grei.
Ah, cred că am fost incoerentă…
Încă sunt în stare de șoc. Deși, temporal, l-am depășit.
Doctorii ăia de familie, catolici, trebuie împușcați. Și familiile lor, obligate să-și recunoască mortul la morga spitalului, și să dea mii de declarații către instituțiile statale.
Poți șterge comentariul acesta, dacă ți se pare hai-hui.
Renata, eu sunt unul din cei care nu cred că medicii au devenit medici din altruism și din dedicație pentru umanitate. Desigur, vorbesc despre majoritate, clopotul lui Gauss, dar admit că există și excepții.
Dacă te gândești că absolvenții Facultății de Medicină se îndatorau circa $156.000 ca că termine facultatea -- adică începeau cariera cu o datorie de peste $150.000 -- și dacă mai iei în calcul că un medic canadian câștigă în medie $360.000 pe an, este clar de ce se fac oamenii medici. Pentru bani! La $180 pe oră (salariul minim e vreo $10/h, $25 e un salariu bun, îți poți lua locuință la $25/h) ești deasupra plebei și îți poți face cam tot ce-ți trece prin cap.
Și, după toate astea, te mai crezi și stăpân pe viețile și soarta celor ce au nevoie de ajutorul tău plătit.
Mihai, la fel de bine aș putea să spun că nici părinții tăi nu au devenit profesori, nu au ales calea asta profesională din altruism, pentru că mustea în ei dorința arzătoare de a învăța pe alții sau pentru că iubeau nespus copiii. Să fim serioși. Sunt profesii nobile, cu prestigiu și cea de profesor și cea de doctor, cândva erau și sigure, nu prea purtai grija locului de muncă precum necalificații, venitul e oarecum sigur. Iar a fi doctor e mult, mult mai greu decât a fi profesor, motiv pentru care avantajul financiar, salariul mai mare.
Păi da, meseria se alege, în general, după niște criterii de genul “care este cea mai bănoasă ocupație la care pot să ajung?”. Unii pot deveni medici, alții nu, alții pot deveni preoți, alții nu, unii pot deveni profesori, alții nu ș.a.m.d.
Ideea era că nu prea vezi copiii măcinați de mici de dorul de a fi chirurgi și de a umbla în intestinele și creierele oamenilor. Și nu vezi copiii capabili de a face o asemenea alegere din clasa a cincea și de a urma mulții și greii pași ai carierei de medic -- mai ales pe continentul ăsta, unde, ca să poți să intri la medicină, trebuie să ai deja o diplomă de licență de la o facultate de științe. Decizia de a fi medic se ia mai târziu în viață și venitul este un criteriu important în alegere.
Sa fim seriosi, nici un om normal la cap nu isi doreste sa fie sclav 8 ore / zi , indiferent cu ce s-ar ocupa in acel interval orar ! Toti o facem pentru bani, fortati sa ne asiguram supravietuirea.
Aia cu pasiunea, cui sa faci ce-ti place, e complet bulshit cu care parintii si societatea isi dreseaza viitorii sclavisori, ca sa le indulceasca oarecum sclavia : daca tot esti fortat sa o faci, macar sa o faci cu pasiune si placere, vorba vine. Si le induce copiilor ideea ca trebuie sa-si aleaga plantatia pe care sa sclavageasca ( ce vrei sa te faci cand vei fi mare ? )
Nu, nici un om normal la cap nu isi doreste sa sclavgeasca, ci isi doreste in mod natural sa fie liber, sa faca ce vrea, sa isi traiasca viata cum doreste, nu pe plantatie. Dar asta nu e posibil in societatea noastra, asa ca totul se reduce la bani : daca tot fac munca fortata, macar sa o fac pe bani multi.
Când argintii vorbesc,în limbajul tradarii,
Adevarul e redus la tacere pe cruce.
Pentru bani renuntam chiar la clipa salvarii
Desi nu stim,ziua de mâine ce-aduce !
Libertatea medicului de a refuza actul, este atunci cand isi alege meseria. Iar pentru cei care si-au ales meseria inainte de legalizarea eutanasiei, ei stiu foarte bine ca nu au dreptul de a decide in locul pacientului ( ca nu sunt Gods ), ci au obligatia de a respecta decizia pacientului. So, daca pacientul zice da-mi perfuzia letala, doctorul e doar un instrument, n-are ce comenta aici. Cana si-a ales meseria a stiut foarte clar ca va lucra cu viata si cu moartea. Daca lui nu ii convine sa lucreze si cu moartea, are oricand optiunea sa-si dea demisia si sa se faca educator la gradinita, unde totul e bine si frumos, o lume minunata.
Fire, doctorii care se bagă în seamă clamând o reinterpretare a jurământului medical (spre binele pacientului) și complică lucrurile (spre binele conștiinței lor, ai apartenenței lor religioase) s-ar putea, da, face educatoare de grădiniță, băieți care duc trena popii la altar… În general, s-ar putea autoexclude din sistemul medical, unde, oricum, lucrurile sunt foarte complicate, nu mai e nevoie și de nazurile lor.
Uite, pe vremuri -- am mai povestit asta -- când în România era un miracol să-ți vină rândul la dializă și era normal să mori într-o ordine bine stabilită, spitalele de urologie aveau un psiholog care-i explica viitorului mort de ce el, de 40 de ani și doi copii trebuie să cedeze locul unuia de 36 cu trei copii. Atunci mi se părea un procedeu crud și absurd de-a acomoda viitorul mort cu propria moarte. Azi mi se pare o practică inteligentă și regret că a dispărut, fiindcă sunt locuri berechet la dializă.
Ok, doctorii trebuie sa actioneze spre binele pacientului, adica sa nu ii faca rau. OK, dar cine stabileste ce e bine pentru pacient ? Singurul care ar trebui sa decida este pacientul, pentru ca el stie ce e mai bine pentru el si nimeni altcineva.
Iar chestia asta cu decizia paceintului, culmea chiar se aplica in spitale … pana la o limita. Adica pacientul poate refuza tratamentul, alege alt tratament, poate cere second opinion, poate alege sa nu se trateze deloc, iar doctorii sunt ok cu asta. N-am vazut pe niciunul sa se dea cu curu’ de pamant ca mvai, pacientul lui a ales un tratament cu care ei nu sunt de acord, pentru ca ei considera ca altceva e spre binele pacientului.
Eh, da’ cand vine vorba ca pacientul sa decida ce e bine pentru el : sa continue viata sau sa moara … brusc pacientului i se ia dreptul de a decide ce e mai bine pentru el . Brusc se activeaza constiinta in doctori si trateaza pacientul ca pe un biet oligofren lipsit de discernamant si mvai, stim noi mai bine ce e bine pentru el !
Fire, când pacientul terminal alege moartea, nu mai e pacient. E un OM care a decis viitorul lui. În fine, dacă nu vrea să pună dinamită în capul Statuii Libertății și el să stea cloșcă pe explozibil, are dreptul să aleagă orice modalitate de discontinuitate a vieții sale.
Apropos de sinucideri spectaculoase, din filme americane, cu negociatorii de viață. Dacă negociatorul l-a întors din drum, nu înseamnă că e un negocitator bun, ci că sinucigașul nu era hotărât.
Renata, in opinia mea omul, pacientul are dreptul sa decida cand si cum sa moara, egal ca e bolnav terminal ori om perfect santos, inclusiv la cap. Am folosit termenul ” pacient”, pentru ca are se refera doctorii la clientii lor .
Asta voiam să subliniez și eu: cine stabilește ce este mai bine pentru un om -- el sau alții?
Sartre, existentialistul, e categoric. Omul e liber sa faca ce vrea cu ceea ce altii au facut din el.
Sartre a murit. Cine-l mai apără pe omul liber să facă ce vrea cu ce-au făcut alții (sau viața) din el?!
Și totuși, Castanman, cum stabilim a cui libertate e mai importantă?
Nu știu, dacă putem privi religia ca pe o culoare, e absurd ca în numele culorii roșu, spre exemplu, să impui o decizie peste o masă mare de oameni, o masă multicoloră, fiecare om având propria sa credință. Respectiv să impui o decizie din ipostaza științei, motivând-o religios. E abdurd. Astăzi, în 2017, mai există oameni bolnavi terminal, care nu mai au absolut nici o șansă la mai bine și care îndură chinuri fizice groaznice. Pentru că medicamentele care alină durerea au și ele limitele lor, de la un prag încolo sunt cam degeaba. Da, e crunt să pui capăt vieții unui om, dar dacă mintea acestuia e sănătoasă și captivă într-un trup dureros, dacă omul acela imploră moartea pentru că moartea e tot ce i-a mai rămas bun, pentru că moartea îi scurtează agonia, nu ești mai crud lăsându-l să sufere singur pe patul morții?
Am tot văzut în filme scena aia clișeu cu calul care își rupe piciorul sau altceva și stăpânul îl împușcă în cap. Multă vreme nu am înțeles de ce naiba e calul împușcat de fiecare dată, de ce nu i se dă o șansă, apoi, într-un târziu, am înțeles că nu se pune problema de o altă șansă decât scurtarea chinului. Ce să-i facă, să-l lase cowboy-ul în drum, așa, căzut pe-o parte, cu capul culcat cuminte pe pământ, respirând greu? Să înceapă a umbla, încet încet, muștele pe rana lui? Să îl lase acolo, neputincios, să rupă câte puțin din el hienele, noaptea? Da, e bine că îl împușcă, am priceput și eu asta.
Întrebare pentru autorul articolului:
Ipotetic vorbind, dacă ar fi legal și ai putea obține aprobare pentru sinucidere asistată, TU ai face injecția letală unei persoane dragi care suferă? Ai ucide în acest mod dacă ar fi legal să o faci?
Vezi tu, Elena, eu nu m-am făcut medic, cu atât mai puțin medic specializat pe boli incurabile, ce se așteaptă să-i moară (aproape) toți pacienții în chinuri. Ce aș face eu este irelevant.
Relevant este ce face un medic ce a jurat să ajute oamenii să scape de chinuri, dar îi obligă să trăiască în chinuri.
Mmm, deci tu nu ai face asta dacă ar fi posibil să-i curmi suferința, cum spui, unei persoane drage ție, dar pe altul, medic fiind și pregătit pentru a salva vieți, nu pentru a ucide, să-l constrângi să ucidă. Ce ție nu îți place, altuia nu-i face.
Uneori, în unele cazuri, pacienții nu pot fi salvați, dar dacă boala e depistată din timp ei pot fi salvați. Unii se agață de acel procent care pot fi salvați.
Elena, ai vazut filmul “You don’t know Jack ?” facut dupa caz real ? A look at the life and work of doctor-assisted suicide advocate Jack Kevorkian. Sa te uiti si o sa vina si raspunsul la intrebarea ta ! http://www.imdb.com/title/tt1132623/
Eu cunosc persoana care si-a deconectat de la aparate mama. Daca ma intrebi pe mine, ti-as spune ca da, as eutanasia omul pe care il iubesc. De ce ? Pentru ca prefer sa nu mai traiasca, decat sa traiasca in chinuri ( sunt sigura ca si el ar prefera tot asa ).
Deci te iubesc asa de mult, incat te las sa te tavalesti in durerile Iadului, doar pentru ca sa nu fiu eu responsabila pentru luarea unei decizii, nu ? N-ai decat sa urli in dureri, ca important este sa nu am eu procese de constiinta cu facutul alegerilor de viata, nu Elena ?
In esenta este exact acelasi rationament pentru care unii oameni refuza sa puiasca : mai bine sa nu existe decat sa il aduc pe lumea asta sa fie sclav si sa sufere.
Eu nu am spus că aș face-o sau nu. Am spus doar că opțiunea mea nu este relevantă. Mai departe e doar imaginația ta.
Oncologii depistează cazurile de cancer, uneori nu e cancer și atunci acel pacient poate fi vindecat. Au și ei rolul lor, nu trebuie să-i transformăm în criminali, deajuns că au o meserie tristă unde văd tot felul de cazuri, oameni triști, disperați cu care este foarte greu să lucrezi.
Elena, nu schimba datele problemei!
Keth nu a pomenit despre un pacient aflat în investigații, fără diagnostic de certitudine, care ar putea avea cancer, dar nu e sigur.
El vorbește despre TERMINALI. Acei bolnavi care au ajuns la 30 de kg, care trăiesc cu masca de oxigen și/sau îndopați cu morfină, cei care primesc doar îngrijire paliativă, pentru care nu mai există tratament sau speranță.
Întrebarea e simplă: îi curmi suferința sau îl lași să-și termine exercițiul suferinței atroce, până când inima încetează să-i bată?
Nu te lua după filmele stupide în care Seagal iese din comă după 8 ani, deschide ochii, își face singur niște aromaterapie și acupunctură, dă de două ori din mâini și își scutură picioarele, face un duș, se bărbierește, se parfumează și pleacă să-i ia la omor cu karate pe mișeii care l-au băgat în comă. Față de scenariul ăsta, basmul cu cei 7 pitici e reality show. Nu există, în realitate, situații în care, dacă ai avut suficientă răbdare, ani, cineva se trezește din comă și e sănătos tun. Atrofia musculaturii striate și disfuncțiile aparatelor și organelor interne care apar numai din pricina poziției declive sunt ireversibile.
Sper să nu aduci argumentul -- dacă așa a vrut Dumnezeu, ca omul acela să pătimească 6 luni, în dureri inimaginabile, înseamnă că așa trebuia să se întâmple.
Aș vrea să fii foarte atentă la răspuns, dacă îmi răspunzi, fiindcă eu am stat lângă mama 2 săptămâni, când mi se explicase că nu mai e cale de întoarcere, că absolut toți centrii nervoși vitali din creier erau arși, că o pompă îi introducea aer în plămâni și oxigenul se ducea într-un creier aproape mort. Dacă neuroloaga m-ar fi întrebat „Când doriți debranșarea”, aș fi răspuns „Peste 30 de minute, să înghit niscai hapuri de tensiune și de căpuț fiindcă, orice s-ar zice, între o mamă moartă în care un aparat pompează aer și o mamă moartă-moartă, e o diferență, va fi un șoc, nu vreau să devin următorul ocupant al unui pat la terapie intensivă.”
Din fericire, protocoalele nescrise ale medicinei românești nu prevăd asemenea întrebări, dar nici nu aleargă toată echipa să resusciteze, cu curent electric, un comatos de peste 80 de ani.
Renata (Renăscută dacă traducem din italiană 🙂 numele tău), aveam o prietenă care cumpăra, cred, convulsiv cărți, intra în librărie și ieșea cu brațele pline. O dată am făcut schimb de cărți și am primit o carte nou nouță despre viața unei tipe care s-a vindecat singură de niște boli extrem de grave, slăbise enorm, tumori pe creier, nimeni nu îi mai dădea nici o șansă, ea s-a vindecat într-in mod miraculos și apoi a scris o carte despre tot ce i s-a întâmplat, cum ea în comă fiind își vedea fratele venind cu avionul, tot, dar recunosc că nu am terminat-o. I-am dat-o înapoi neterminată. Îmi lăsase impresia că boala s-a tratat când ea și-a învățat o anume lecție și rezolvase un anume comflict din interiorul ei, gen cum citești din cărțile lui N.S. Lazarev, unii zic că s-au vindecat doar citindu-i cărțile și înțelegând din explicațiile lui tot. 🙂
Câteva cazuri culese la întâmplare link. 🙂
Uneori când nu înțelegem niște lucruri, avem tendința de a le trece la capitolul “bullshit” direct. Dar dacă comitem erori? Nimic nu e întâmplător, iar unii, uneori, se vor ei mai presus de dreptatea lui Dumnezeu, deși ei nu au capacitatea să-L înțeleagă.
https://www.efemeride.ro/puterea-miraculoasa-a-corpului-uman-top-10-iesiri-miraculoase-din-coma
http://m.adevarul.ro/locale/suceava/femeia-s-a-vindecat-miraculos-cancer-faza-terminala-dezvaluie-reteta-minune-fentat-moartea-1_54cb929a448e03c0fd1ce5cf/index.html
http://m.adevarul.ro/locale/baia-mare/miracol-11-bolnavi-cancer-faza-terminala-s-au-vindecat-spitalul-judetean-baia-mare-anul-2014-1_54d717b6448e03c0fd63ccd7/index.html
Da, Elena, de-aia mă cheamă așa, că nu prea am vrut să trăiesc la naștere. 🙂
N-am spus că nici un comatos nu se mai trezește din comă. Majoritatea cazurilor din linkul tău au stat în comă un număr de zile, nu un număr de ani și subiecții sunt tineri. Doar ăla, cu 11 ani de comă, care s-a trezit cu gândul la Federer, mi se pare o gogoașă minunată. Presupunând că familia dispunea de bani mulți și l-a ținut 11 ani pe costuri de hotel de 5 stele, m-ar fi interesat cum l-au pus pe picioare după ce s-a trezit? Eu am stat imobilizată la pat în tinerețe două luni (o criză înfiorătoare de sciatic) și diametrul gambei piciorului stâng se micșorase cu 1,5 cm față de cel drept. Asta, în condițiile în care mă târam, zilnic, ajutată, de două-trei ori până la baie și doctorul îmi făcea masaj pe piciorul afectat de două ori pe săptămână.
Linkurile următoare sunt despre vindecări de cancer. Miracol. Există o rată mică de vindecare în cancer,chiar și în faze avansate, nu e nici un miracol. Există organisme care răspund foarte bine la tratament și dezvoltă mecanisme proprii excepționale contra celulelor tumorale. Femeia din Moldova, înainte de-a se vindeca singură, prin dietă și pelerinaj la locuri sfinte, făcuse radio și chimioterapie, nu? Am mai depistat în articol și o reclamă fină la zeolitul fabricat de un producător austriac. 🙂
Nu mă îndoiesc că tu ai ales linkurile întâmplător, dar două sunt de pe adevărul.ro., care-și duce traiul de pe urma știrilor senzaționale fabricate. Rata vindecărilor de cancer e mult mai bună pe Libertatea.ro! 🙂 🙂 🙂
În altă ordine de idei, deși schimbul de păreri mi-a făcut plăcere, ketherius vorbește în articol despre altceva.
În cărțile despre doctorul Mengele sunt descrise experimente de vivisecție, unde prizonierii erau sfârtecați pe viu, pentru studiul durerii. Cică aveau tot timpul sub ochi o fiolă de stricnină și dreptul să o solicite când atingeau pragul de sus al suportabilității.
Deci, Elena, nu avem răspuns…
Candva demult in Romania, cand Internetul era o necunoscuta, iar cartile valoroase erau inaccesibile ( asa e si acum, ca numai maculatura traduc romanii ), era o tanti promovata prin ziare, Eugenia Constantin, cum ca s-ar fi vindecat de cancer cu mierea din dotare + mancare raw.
Cum pe vremea aia nici macar nu se pomenise in Romania de raw food, m-am luat si m-am dus in piata Cosbuc unde tanti asta zicea prin ziare ca isi vinde mierea. Si am inceput sa o intreb metodic, de unde ai auzit de raw, ce-i aia, cum se face, da-mi retet, etc si etc. Am facut-o cu capu’ pe femeie, care nu mai stia cum sa se descurce din minciuni, ca eu intrebam la obiect, iar ea o dadea pe dupa visin ca habar nu avea ce-i aia raw food si retete. Incepuse sa-mi spuna ca isi facuse sucuri de legume si fructe ( nu stia sa-mi spuna ce combinatii ) pe vremea cand in Romania nu exista nicaieri storcator .
Nu era nici macar in stare sa-mi zica punctual care era meniul ei pe cateva zile.
Pana la final, exasperata ca o prinsesem cu cioara vopsita, mi-a dat flit elegant pe motiv ca ia du-te tu acasa ca eu am treaba sa vand miere in piata, si vino tu alta data sa stam de vorba si o sa iti spun mai multe atunci.
Si da, cat am stat acolo veneau oamenii ca mustele la miere ca sa-i cumpere mierea vindecatoare de cancer. ulterior au inceput sa scrie in ziare ca de fapt s-a vindecat de cancer doar cu miere + clisme + rugaciuni. Raw food disparuse din meniu. cam asa se face presa in Romania si nu numai, so …
http://www.formula-as.ro/2003/552/medicina-naturista-25/medicina-naturista-3904
@keth -- intrebarea ta legata de libertate mi aduce aminte de un test de etica numit dilema troleibuzului. Daca un om aruncat de tine in fata unui troleibuz in miscare ar salva viata a altor cinci, ai face o? Un studiu al unor universitari spanioli si americani pe subiecti din toata lumea arata ca unul din sase ar face-o. Ma tem ca un studiu legat de impactul bolilor incurabile asupra apropiatilor pacientilor in cauza ar releva niste rezultate surprinzatoare privind perceptia asupra libertatii
Keth, mai bine ai pleda pentru a legaliza meseria de criminal plătit, ar ucide cu chitanță pacienți în fază terminală și la negru probabil cu lunetă și baschetă pe cei care au supărat oameni importanți sau cu bani. :)))
Elena, iar sari calul. „Meseria de ucigaș plătit?!” Nu te mai uita la filme cu succes de casă!
Elena, te abați de la subiect. Era vorba despre muribunzii aflați în deplinătatea facultăților mintale, care au dureri groaznice, pentru care nu mai există nici o speranță și nici sedative care să le ușureze agonia și care imploră, imploră să scape de chin. Străduiește-te să rămâi în perimetrul acestui context atunci când răspunzi.
Glumele sunt interzise? 🙂
Râdeam la final.
Elena, nu m-am prins că e o glumă, scuze.
Nu, eu îmi cer scuze, aveam impresia chiar că e comică și că ar putea aduce mai mult decât o grimasă. 🙂
Tot nu ati definit ce este libertatea absoluta si/sau calea spre ELIBERARE A din…sclavia “Matrix-ului” ! 🙂
Iosif, libertate absolută nu există. Libertățile indivizilor trebuie să fie ca cercurile tangente. Să nu se suprapună. Cred că știi ce zic.
Stimulată de tema lui ketherius, m-am gândit, zilele astea, câte depresii și nevroze am ocoli dacă ne-am permite măcar jumătate din libertatea la care avem dreptul.
Libertatea absoluta EXISTA,însa foarte putini o cauta si mult mai putini o gasesc, deoarece implica sacrificiul de SINE. Este o CALE spre noi dimensiuni SPIRITUALE ale perceptiei,dincolo de simturile primare subiective, relative,limitate spatio-temporal,spre cunoasterea ABSOLUTA,atemporala pornind de la particula de lumina (scânteia) existenta în celula ADN,în întunericul microcosmosului viu,rational-sentimental numit Om,facut asemeni chipului lui Dumnezeu…
?!
🙂
Citeste si întelege…
https://biblia.resursecrestine.ro/efeseni
Fire, aveam și eu o clientă/pacientă care cumpăra câteva unguente pe an și povestea exact aceeași poveste: că a avut tumori pe toate organele interne, inclusiv creierul strivit de o imensă tumoră cerebrală, că au trimis-o doctorii să moară acasă, dar că s-a vindecat cu suc de morcovi, cătină și sfeclă. Bun, o credeam că bea cisterne de suc de morcov, fiindcă avea pielea galben-cărămizie de atâta beta-caroten. Până și albul ochilor era galben, ca la bolnavii de icter. Vorbesc la trecut, că n-a mai venit de vreo doi-trei ani.
După cum perora (viteză și detalii), mie mi s-a părut că ceva boală la cap tot îi rămăsese. Dacă-ți manifestai un strop de neîncredere (kilogramele tumorilor, mai ales aia cerebrală, care era cât o varză, te făceau să belești nițel ochii, involuntar), devenea violentă verbal, începea să-ți strige cât ești de incompetentă și cum ești plătită să distrugi sănătatea oamenilor -- genul de delir asemănător celui religios, doar că al ei era pe teme biochimice, condimentat cu insulte.
Mă gândesc că o fi o boală, să-și imagineze unii că au suferit de o afecțiune mortală, descoperită în stadiu terminal, de care s-au autovindecat. Mai cu sucuri, mai cu rugăciuni, asta a mea citise tot internetul, și-n dungă.
Revenind la eroina ta, din articolul publicat în AS… Am citit integral. Nu vreau să știu cât minte în rest, dar aici minte cu tupeu, dublat de prostie agresivă:
„Ovulele si supozitoarele sunt in curs de inregistrare; fiind considerate produse de uz intern, imi trebuie o suta de aprobari sa le pot vinde.”
Ovulele și supozitoare NU sunt produse de uz intern. Oricât de adânc ți le înfigi pe unde le înfigi, rămân forme farmaceutice de uz extern. De uz intern erau toate borcanele ei cu miere și ierburi, toate zemurile de rădăcini pe care le comercializa, mai puțin supozitoarele și cremele. De uz intern e ce trece prin tubul digestiv, în sensul parcurs de alimente, nu invers. Ce traversează bariera hepatică e de uz intern. Restul e de uz extern (piele, mucoase) sau de uz sistemic, toate formele injectabile și subcutanate.
Șarlatanca asta nu putea avea nici un produs înregistrat. Ca să înregistrezi un produs și să primești aprobarea de comercializare, trebuie să ai O FABRICĂ sau măcar un LABORATOR acreditate, certificate GMP, cu personal calificat. Trebuie să prezinți un dosar tehnic al produsului, care conține nu doar metoda de preparare, dar și fișele și buletinele de analiză cantitativ-calitativă a materiilor prime (concentrație procentuală a principiilor active prezente și acțiunea terapeutică documentată și dovedită).
În rest, noi să fim sănătoși, că lumea se împarte, constat, în două: șarlatani și consumatorii de șarlatanie.
Aia cu produsele mele sunt in curs de inregistrare, este textul standard al sarlatanilor din Romania. Castiga clientului increderea, sub pretext ca uite, autoritatile au incredere in mine ( deci tu de ce nu ai avea ? ), procesul de inregistrare e in curs. Problema e ca nu ofera nici un document in sprijinul afirmatiilor sale, ci dopar pretinde sa fie crezuta pe cuvant. Intr-adevar, vindea niste supozitoare facute de ea din nu-s ce.
Mai era tot in acea perioada, un rus cu satra, ce se stabilise in bucuresti si aparea in Libertatea ca fiind decoperitorul leacului pentru artrita-reumatism, iar produsul lui era in curs de inregistrare, of course ! Dureaza doar cateva luni pana iese pe piata. Pana atunci, ia duce-ti-va voi la o adresa de la un bloc de locuinte ( un apartament ), unde doctorul o sa va dea niste granule de sare impregnate cu medicamentul lui minune care va face bine pe toti. Si va face si masaj, constra cost, evident !
Pe vremea aia netul nu exista in Romania, homeopatia era o necunoscuta, asa ca nenea asta isi cumparase articole de reclama in ziar si facea bani grei.
FIre, scrisesem un comentariu dar mi l-a șters pisicul.
Mîine, că acum gătim. 🙁
” Mi-a mancat pisica tema” devine realitate, de cand cu era digitala.
Fire, profit de faptul că din baie se aude zgomotul caracteristic îngropăciunii răhățeilor în nisip să-ți mai zic două vorbe pe subiect: e uluitor cum aceiași oameni care cumpără un medicament cu prescripție medicală dar nu se apucă să-l înghită decât după ce citesc prospectul și-n dungă, să știe exact ce conține, ce reacții adverse are etc., când vine vorba să se trateze cu un leac cumpărat la o tarabă, vreo zeamă maronie într-o fostă sticlă de pepsi cu dop de plută acum, etichetată cu o bucățică de hârtie pe care s-a scris cu pixul „PENTRU STOMAC” sau „PENTRU TENSIUNE”, îl iau cu toată încrederea. 🙂
p.s.: faza cu cârligul de rufe am auzit-o, doar. Acum am și văzut-o! Cică unii, mai inventivi, lipesc o fâșie de plasture pe spinarea pisicii și stă bietul animal toată ziua în poziție târâș, având senzația că se strecoară pe sub ceva.
Sa nu ai incredere in ce propovaduieste sistemul ( medicina oficiala ), este normal. Oamenii stiu sau intuiesc ca exista informatie suprimata de sistem, deci trebuie sa existe si altceva. Unde ? Cum ? Pai in partea alternativa, of course !
Problema este ca si partea altrenativa e infiltrata-controlata de sistem ( pe principiul avem de toate pentru toti ) si plina cu escroci si dezinformare. Si atunci cand lipseste gandirea critica, intervin tzepe gen tiganci vrajitoare, babe vraci, etc.
Picica …. Catnip ai testat ? Matzele sunt innebunite dupa catnip.
Fire, eu, cum știi, am destul de multă încredere în farmacoterapia clasică. „Destul” se referă la neajunsurile unor clase se compuși și la faptul că în patologii complicate sunt adepta unei a doua, chiar a treia păreri medicale.
Mă feresc să numesc celelalte terapii „alternative”. Întâi, fiindcă sunt mai multe. 🙂 Apoi, fiindcă asocierea mai multor terapii dă rezultate mai bune decât monoterapia.
La escroci, însă, sunt de acord cu tine.
🙂 „Picica” -- tare nostim ți-au scăpat degetele pe taste -- mea n-a probat încă catnip. Am cumpărat un plic de semințe, dar nu le-am semănat încă. Și uitasem de ele!
Tutorial pentru Renata … cum sa-ti dezactivezi pisica ! Have fun !
https://www.youtube.com/watch?v=Mu7aPLc0Lq4
Interesant de ascultat aceasta perspectiva ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=iVJ2fIxIrTg
Iosif, eu nu cred în numărul fiarei. Mi-am însușit interpretarea lui Toni Victor Moldovan. Mi se pare plauzibilă și interesantă.
E de bun augur ! 🙂
Am prins și eu momentul acum, aproape de miezul nopții, pentru un scurt comentariu. Am avut câteva zile puțin spus pline și acum sunt ruptă de oboseală, aproape că mi se închid ochii de somn, eu fiind cea care cândva era obișnuită să doarmă o noapte din două sau care mai alaltăieri n-avea nici pe dracu să se culce la 4 noaptea, pentru a fi în picioare la 7.
Mi-a fost și îmi este dor de voi. Serios, mă necăjesc circumstanțele offline care mă îndepărtează de online. Pentru noi sunteți mai importanți decât 90% dintre contactele din viața reală și mi-e ciudă că nu e invers, să fie majoritatea din offline în sfera virtualului și voi cu noi. Bucket list-ul lui Morgan Freeman și al lui Jack Nicholson e frecție la picior de lemn pe lângă ideea de a petrece o seară împreună, noi cei de pe-aici.
Am devenit sentimentală, mă opresc aici, înainte de a vă face declarații de iubire. În câteva zile se mai limpezesc lucrurile, ne mai liniștim, reintrăm în normal.
Cudi, sper că nu lucruri neplăcute te-au ținut departe de „cafenea”. Uite că mi-a venit cuvântul ăsta și-mi pare mai potrivit decât blog, în ce vă privește.
…și eu m-am surprins începând o frază cu „prietenii mei canadieni ziceau că…” Mi s-a părut adevărul-adevărat. Prietenele mele din real credeau despre Cudi că e bărbat și că e indian!!! Nu mi-a dat prin minte că nu se înțelege că e femeie și că acesta e doar un nick.
Destul de exotic, nu? Mă conversez cu un indian, Kudi, care are un pisic pe nume Simon (pronunție în engleză). 🙂
Îmi amintesc, cu oarecare amuzament și jenă, câte lunișoare m-au obsedat cele 20 de grame de acid ascorbic ale lui Fire! Acum e ok, Fire e tipa aia cam țâcnită și deșteaptă care mănâncă o lopată de vitamina C pe zi, și încă trăiește! 🙂
Probabil că despre prietenii virtuali s-ar putea scrie un roman mai țapăn decât despre reali.
Sentimentele sunt reciproce, Cudi, asta voiam să zic.
p.s.: mi-am fragmentat comentariul pentru că ordinarul de pisic hăituie un țânțar, pripășit în casă din pricina ploilor torențiale.
Cudi draga,sunt întru totul in asentimentul tau si nu mi-e jena sa marturisesc ca va iubesc cu o iubire neconditionata vesnica,cu tot cu pitica,pisica si masa lui Mihai,dincolo de perceptia aparentelor relative,subiective,ceea ce ma determina sa va propun o întâlnire reala în tara pe pamântul din care stramosii îsi cheama fiii si fiicele plecati în surghiun alungati si împrastati pe Terra de sistemul raului mondializarii “Antichristice” .
Sunteti cu totii minunati ! 🙂
Multumiri, Cudi ! Nu e nici o problema ca sunteti ocupati o perioasa, ca pe noi tot aici ne gasesti !
Eu te inteleg , pentru ca in tara asta nu e loc de prietenii off line ( prietenia nu s-a inventat la canadieni, romanii sunt bucurosi sa traga tzeapa, iar cu restul imigrantilor … fiecare pe limba lui ). Deci nu prea e loc de prietenii off line, doar ceva exceptii care confirma regula. Prieteniile online sunt baza si pentru mine.
M-as bucura sa ne putem intalni cu totii macar o data, insa neaparat cu tot cu pisicile din dotare.
Eu nu am pisica, pe mine ma primiti?
Prietenii, si aia putini, i-am lasat in Romania. Recent, m-am lecuit de “prietenia” cuiva , bazata doar pe interes. Eu si sotul suntem membrii “cuibului de cuci”, asa ne autointitulam.
Ai putea să împrumuți una, pentru întâlnire, Cristina. Atenție, să fie pisică, fiindcă Simon și Mili sunt motani. 🙂
Stai linistita, Cristina, ca nici eu nu am pisica, dar am in schimb un stol de pasarele si m-au primit in gasca si asa ! So … welcome !
Fire, știi de ce nu ai pisică?
Fiindcă o Pisică e un God reîncarnat. 🙂 Ar putea să-ți dea peste cap o grămadă de certitudini.
Uite, de când cu Mili, noi am renunțat la câteva alimente care-ți dădeau, pe etichetă, zeci de asigurări că sunt comestibile, fiindcă el le consideră jucării. Pătrățelele de brânză kiri ar fi un exemplu. 🙂
Am avut pisica in Romania, una galbena salvata de pe strada. Incerca sa umble in doua labute, asa cum vedea ca facem noi.
Animalele nu servesc alimente super-procesate, precum branza topita. Da’ am avut un catel care era innebunit sa bea Cola so Pepsi.
Cuibul de cuci din Calgary salută cuiburile de cuci din sud-estul Canadei!
Ha, ha, ha…Buna idee, o sa imprumut de la un coleg de serviciu o pisica (el cica are vreo 4).
Dacă vă-ntâlniţi ţara mumă, puteţi închiria pisici de la mine -- chiar şi câte două de căciulă!
“în ţara mumă” am vrut să zic