Încep prin a vă spune că zilele trecute nu au fost umbrite de vreun necaz, toți suntem bine, doar că am avut mult de muncă și am umblat ceva și prin împrejurimi, marcând weekend-ul lung cu scurte escapade prin munții și pe la lacurile dimprejurul Calgary-ului. Zânul Măseloi și-a luat tributul, lăsând, la schimb, câțiva dolărei sub perna autointitulatei teenager wannabe. Și care, la unul dintre drumurile acestor zile, ne-a măgulit orgoliul familist cu întrebarea: “Care-i treaba cu area 51?”. Ar fi putut să mă întrebe dacă are voie să-și facă șuvițe multicolore sau de când ar avea permisiunea pentru a se machia, dar nu, ne întreabă de existența extratereștrilor, cumva poziționați pe aceeași linie mistică cu Moș Crăciun & company.

Când ne punem seara în pat, ne uităm la acest Poirot:

(episoadele pot fi urmărite și pe youtube, aici e canalul – https://www.youtube.com/channel/UCMeRoIsFXlOL1k7X5rhlA9A )

Și cam o data la două săptămâni apuc să văd și câte un episod din acest Sherlock:

Sunt excelente ambele seriale și pot fi urmărite pe youtube sau pot fi găsite în altă parte pe net. Nu prea avem noi timp de seriale și nu știu cum alții pot urmări serii întregi într-o săptămână, dar episoadele cu mai sus amintiții detectivi au povești independente și durează mai puțin decât un film clasic, în plus, ne și plac la nebunie. Un episod reușim să îl vedem cam în trei reprize, în trei sesiuni de adormire. Cumulat, dacă apucăm să vedem două, trei episoade pe săptămână, pentru că suntem mult prea obosiți pentru mai mult.

Am citit ultimul articol al Renatei, cu trimitere spre corpurile ce zac în soarele amiezii, pe plajă, sub “zodia cancerului” de piele. În incoerența acestei postări care nu are un scop, un mesaj deliberat și concis de transmis (later edit – acestei postări, adică acestei postări, ca sumă a acestor rânduri scrise de mine), profit de mențiunea aceasta ca să vă mărturisesc că eu nu simt nici o plăcere în a sta la bronzat. Mă topesc ca o lumânare în soare și sunt o ființă căutătoare de umbră. Dacă merg la picnic și e o măsuță superbă în mijlocul unei poienițe, dar e aflată în soare , eu aleg să mănânc pe jos, undeva la umbră, cu sau fără pătură. N-o să auziți veci pururi despre mine că am stat la plajă: dacă e o apă înotabilă în zonă, voi sta zeci de minute în apă, că-mi place bălăceala, dar ieșită din apă voi căuta cu pas susținut umbra – preferabil sub copaci.

Și mai e o chestie care mă frământă mocnit de ceva vreme. Sosul pesto ce-l pune Renata peste mușchiulețul de porc la grătar, care sos vine în completarea unei roșii dezpielițate și tăiate mărunt. Știu că busuiocul merge bine peste roșii, am testat, e clar, dar cum merge aroma aia de busuioc peste divinul mușchiuleț (îmi plouă în gură și urmează să prăjesc niște cartofi, peste care am să rad puțină telemea și lângă care voi face o salată de roșii cu ceapă – da, sună divin până ce ți s-a fixat în cap ideea de mușchiuleț la grătar). Cum o fi? Pentru că mă sperie perspectiva de a întina mușchiulețul cu busuioc, e ca și cum mi-ar fi stropit popa de bobotează și cratița cu mâncare, ori nu știu că n-am mai încercat combinația asta. Frământarea asta mocnește-n mine de când a zis Renata ce-a zis și va rămâne acolo până ce ne va prepara ea însăși aparenta blasfemie dintre porc și busuioc pentru noi, laolaltă, slujitori de necuvântătoare, înaripate sau nu, cu mustăți ori ba. Ha, mi-a venit una tare: imaginare sau nu.

Apropo de porc (în sfârșit, m-am fixat și eu pe o idee) – nu știu dacă v-am mai spus, dar aici e mare fâs cu friptura de vită. Prime rib, medium rare, fițoșenii dintr-astea. Și m-a dus Mihai pe ici și colo, să gust și eu minunea, el fiind mare amator de vită. Prima dată aproape că i-am făcut o scenă în restaurant, ocoșită fiind că friptura mea (aleasă de el, le connaiseur-ul casei) părea mai degrabă o fiertură nesărată. Au mai urmat câteva încercări nedemne de a fi menționate, dar ultima friptură de vită mi-a plăcut și mie. I-am adus la cunoștință că-mi place, am văzut cum i se luminează fața, dar i s-a întunecat imediat la loc, după ce i-am spus : “E foarte bună! Zici că e porc!”.