Maiautica este arta obținerii maielei, ingredientul pe cât de magic, pe atât de trecut cu vederea, care transformă făina în pâinea noastră cea de toate zilele. Artistul maiautic își începe opera cu o mișcare scurtă și precisă a mâinii, setând termostatul casei, temperatura studioului/atelierului, preferabil între „perfect pentru tricou” și „perfect pentru maieu”, valoarea ideală depinzând de apă, de făină, de aer și de zodia prin care trece Soarele.
Sub mâna experimentată a artistului, maiaua prinde viață prin amestecarea apei cu făină, două elemente primordiale în toate culturile planetei, ce au marcat și însoțit evoluția noastră socială de-a lungul mileniilor. Maiautica a devenit, astfel, o trăsătură fundamentală a tuturor civilizațiilor ce au văzut lumina Soarelui pe Pământ, exceptându-le, probabil, pe cele ce au practicat canibalismul.
În condițiile perfecte create de maiaut, micuța colonie de ciuperci prosperă, înflorește, trăiește intens, urmându-și chemarea naturală, instinctivă, de a evolua spre o consistență arhimedică, respectând constrângerile spațiului euclidian. Când dezvoltarea a atins perfecțiunea, flacăra purificatoare a cuptorului distruge viața din acest aluat, transformându-l în pâine.
În copaia maiautului se reflectă, prin repetarea ciclului maia-aluat-pâine, ciclul cosmic al creației și distrugerii, la o scară micro. Sfârșitul tragic al micilor ciuperci din maia reiterează mitul jertfei creatoare întâlnit în literatura română și universală, precum „Construirea Skadarului”, „Periegesis” de Pausanias sau vechea legendă a lui Icar și Dedal.
Pe lângă scopul tangibil de a crea maiaua perfectă, maiautica mai are și un obiectiv ocult, accesibil doar inițiaților. După ani de practică asiduă, ucenicului maiaut i se deslușește fațeta ascunsă a maiauticii – aceea de cale de a descoperi adevărul suprem, metodă de a atinge desăvârșirea.
Glumă inspirată de ZurliuBlog
Nu mai adu lămâie, la vinul ăsta merge pastramă:
38 Comments
Ha,ha,ha…ma duc sa-mi cumpar un Rouge de Bordeaux ca pâine este din belsug ! 🙂 🙂 🙂
VIN … imedeiat ! 🙂
Iosif, să nu uiți peștele, să fie completă simbolistica.
Simbolurile sunt cheile descifrarii tainelor nemuririi, a cunoasterii întelepciunii lui Dumnezeu !
Pestele a fost si el un …cod de comunicare, utilizat de crestinii Bisericii primare, în perioada persecutiei de catre romani.
Saru’mâna pentru masă, Cudi&Ketherius!
Cum? Ce faci, pleci?
nuuuu!
cum sa plec? tocmai luasem cu voi micul dejun :).
de aceea am spus saru’mana pentru masa , dupa care am plecat o ţârucă prin lume.:)
p.s. Cudi, azi am brodit o ciorbă de perişoare si nişte piept de pui semi-asiatic 🙂
keth, pe la jumatea textului mă gândeam să-ți sugerez: nu-l mai citi pe Zurliu, că te smintești și tu către genialitate și n-o să mai pot citi blogurile voastre decât sub umbrela unui concediu de odihnă sau medical.
Am răsuflat ușurată când, în final, am descoperit că o făcuși intenționat.
O făcuși foarte reușit.
Din respect, măcar pentru o săptămână, nu mai pun gura pe produse de panificație. Jur!
Uite, chiar acum bag o porție de iahnie cu cârnați FĂRĂ pâine. Deși e atât de proaspătă și cronțănitoare!…
Și n-am abordat variantele mai ezoterice ale maiauticii: maiaua de iaurt și cea de borș…
Aia de borş are nevoie de draci ca să fie acră, altfel nu iese:)
Renule, tu ii mosheshti efectiv textul lui keth. Si pe la greci arta moshitului era chiar… Ai grija, postare inspirata dintr-un comentariu n-am vazut pana acum. 🙂 Nu puteam sa vin chiar chiar fara lamaie. 🙂 Castanul saluta talentul. Si se ingrijoreaza de concurenta.
Concurență e doar pe sticla de vin, Castanman!
Iosif, că tu ești în patria vinurilor, când îți iei o sticlă de Beaujolais, să te gândești la mine, e preferatul meu.
Cudi, eu presimt ca-l vom bea împreuna. Doar sa-mi spui ce culoare preferi, Rouge ou Blanc de Beaujolais. 🙂
Cudi, azi sunt mahmură din cauza ta si a lui Iosif 🙂
bolborosesc subţire cu vise, trezite bule de şampanie într-o cupă de palme
si fac mătănii direct din gura păcătosului ce adevăr grăieşte (a mea simte aroma litaniilor băute direct din sticlă) -- mă bâlbâi, fir-ar, într-o paranteză (dintr-o pleoapă salt în gol pe celălalt ochi
îl sparg şi-mi sfidez norocul cu cioburi -- mai bine orb de-un vis decât văzător
de ghinion)
ce bule ameţite, ma chérie, preferă jumătatea plină dar se pierd
când ajung la pragul de sus
al paharului
hîc:)
L’abuse d’alcool est dangereux pour la santé consommez avec modération. 🙂
atât de adevărat, Iosif 🙂
data viitoare promit că voi avea grijă!
..ca si visele, de altfel.
p.s. Iosif, sper că nu ai crezut că sunt mahmură pe bune :).
nu beau aproape niciodată si, în rarele momente când o fac, stau si descânt paharul ăla ore în sir.
a, prefer visinata în paharul cu pricina:)
Stai linistita delfinasu’, niciodata nu mi-as permite sa gândesc asa ceva despre o lady ! Ceea ce îmi place sa cred despre tine, si despre toate femeile dragi, cunoscute virtual si/sau real ! 🙂
Articolul ăsta a rezultat nu dintr-un anume comentariu, ci dintr-o glumă făcută pe prispă, cu Cudi, la o țigară: maieutică, maieu, maiou, mai ou, mai ce?, mai a, maia, maiautică.
În altă ordine de idei -- talent? De unde?! Dacă aveam talent, nu înțelegea nimeni ce am vrut să spun 😀
De ce să exceptăm civilizaţiile care-au practicat canibalismul? Crezi că, de pildă, un borş de soacră acră nu-i gustos cu pâine d-aia proaspătă şi cronţănitoare, de care zice Renata?
Un canibal din Polinezia, convertit la civilizație de “vizitatorii” englezi, își depăna amintiri din tinerețe într-un interviu. Cică cea mai bună parte ar fi brațul de femeie albă…
Cu sau fără pâine?
Si mai ales, ce garnitură? 🙂
Cu pește marinat (condiment), cu pește uscat (în loc de pâine), cu pește picant (ca să curețe palatul între două feluri de carne).
:)))), ketherius, că mare dreptate ai!
Cu manioc, că șefu’ de trib era intolerant la gluten.
Cu borșul ai atins acel nivel superior al maiauticii -- maiaua de borș…
Sper c-o să-i dedice Ketherius un întreg articol.
Mai bine îl amânăm pe ăsta cu borșul pentru că, uite, a trecut mai bine de o săptămână de când Fire n-a mai trecut pe aici. Sper că-i bine.
Maiautica iaurtului e numai pentru membrii cotizanți, iar cea a borșului exclusiv pentru Adunarea Inițiaților în Taina Tainelor.
Plm, cât îi cotizația? Pentru borș. Eu vreau s-o borșesc pe soacră-mea!
eu am doua (soacre)! cotizez dublu??
Numai dacă le înscrii pe amândouă.
în cazul ăsta le înscriu doar la meniu, pe post de garnitură crocantă
Păi te-nțelegi cu ceilalți cotizanți. Totalul să fie pe undeva pentru o bojdeucă-n Primăverii, nimic fancy.
Numa’ să nu i se tragă de vitamina C.
Important e să fie bine și să nu uite de noi.
Delicios ultimul vagon de comentarii!
Keth, voi aste glume faceți pe prispă?! De ce mai stați în Canada și nu veniți în prispa Academiei Române?!
„Maiia-hi, maiia-hu, maiia-ho, maiia -- ha-ha…”
De la ozon citire: https://www.youtube.com/watch?v=jRx5PrAlUdY
Niște băieți cu hemoragie de talent în știința facerii de hit.
poate vine Lotus acum, să zică că nu l-a dat pe spate! 🙂