Joi, înainte de Crăciun, plecăm în oraș să cumpărăm ceva pentru pitică. Evident, pentru a nu complica situația, am lăsat pitica acasă, cu mama, în fața televizorului. I-am lăsat copilului telefonul lui Cudi, ca să fie în caz de urgență.
Bun, am plecat, am ajuns la primul magazin și sună telefonul: “Unde sunteți, mă doare burtica.” O liniștim și ne vedem de treabă. Sună din nou: “Mami, mă doare rău burtica, veniți acasă!” O liniștim din nou și sună din nou și din nou și din nou – îi era rău și voia să venim acasă, chiar și cu riscul ca Moșul să nu mai treacă pe la ea – semn că treaba era gravă.
Când am ajuns acasă, televizorul stins, pitica la ea în cameră și mama la masa din sufragerie. Cudi dă fuga sus la copil, iar eu mă duc la mama și o întreb care e treaba. Ei bine, bunica, adultul ce avea copilul bolnav în grijă îmi răspunde: “Hm? Nimic.” Apoi, cu satisfacție în voce și arătându-mi telefonul: “Ia uite, vezi ce mi-au scris elevii pe Facebook, la poza asta?”
Am întrebat, apoi, pitica (care, premieră absolută, cerea să fie dusă la doctor) ce a făcut adultul responsabil pentru a o ajuta. “Nimic”, a zis copilul, “eu mă văitam și ea se uita la telefon și mă ignora”.
111 Comments
E așa de greu de priceput că „n-o înghite”?!
Pe de altă parte eu n-aș lăsa Pitica singură acasă cu doamna Cruellă. E mai riscant decât singură de tot.
Singură de tot nu avem voie să o lăsăm până nu are 12 ani. Iar cu mama nu o mai las mai mult de 15 minute.
Să luăm partea plină a paharului, keth!
„Iar cu mama nu o mai las…”
Tu, keth, ți-ai însușit copilul.
Asta era singură problemă. În rest… Când mama ta o să binevoiască iar în Canada, amintește-i că se poate uita pe fesbucul ei, unde ce i-au scris elevii, foarte confortabil, și de la ea d-acasă. A, dacă la ea nu ninge și la voi da, oferă-te să-i dai un link spre ninsoare.
Keth, am citit si am încremenit. Trist si amar ce spui aici. :(. Chiar nu mai am cuvinte:(.
Pe mine mă revoltă, dar nu mă miră.
Cum, delfinașu fără blog?!
Deci nu că mă țineai pe mine la ușă…
Cum să te ţin, Renata?! nu as fi făcut asta ! Nicidecum ţie, “Porthos”, remember? 🙂
l-am şters, asta e tot.
Ori ești prea prolifică, ori îți salvezi înscrisurile într-un fișier. Eu când vreau să nu pierd ceva, îl pun pe blog. 🙂
De ce? -- e o întrebare nepotrivită, așa-i? 🙂
Renata, nici-nici sau și-și 🙂
nici prea prolifică -- nici nu prea salvez
si salvez uneori -- si uneori mă mânca deștele să înșir cuvinte
dincolo de glumă, de vreo 12 ani incoace, am avut vreo 8 bloguri, din ele am salvat doar 2 integral (aladina si delfinasu), din alte doua cateva texte si cam atat.
si, am mai spus-o, mai e un loc pe net unde nu m-a lăsat o prietenă să sterg, deși sunt chestiile cele mai vechi si mai stângace acolo.
deci ori io, ori vreun zăpăcit care vrea să dispară din impuls si dintr-odată…totuna 🙂
nu m-am gândit niciodată sa-mi adun textele toate, asta o spun clar și fără umbră de îndoiala, pentru că nu mă văd fiind scriitor ci doar un îndrăgostit de cuvinte.
si, Renata, la de-ce nu pot răspunde.
deocamdată :).
poate blogul acela a disparut ca să pot lăsa toate cuvintele mele altcuiva care le poate stăpâni mai frumos.
în fine, relax,că nu mă transform în vreo Elenă :).
mai curând mi-ar plăcea să mă transform în klaus, dar n-am cultura lui, uf
oi vedea:)
Ai grijă ce-ți dorești….eu nu mi-aș dori să te transformi în klaus. Cultura? Câteodată mă surprinde tupeul de care dau dovadă, îmi par un cocălar pentru care nu s-a ostenit încă nimeni să-i pună un nume în celebrul Atlas de Mitocănie Urbană.
măi,klaus, era o apreciere la adresa ta, pe-acolo, prin fraza mea.
ufff, cu tine n-o scoate omul la capăt 🙂
Azi am văzut şi eu, cu părere de rău, că blogul nu mai e…
Nu pot decât să sper c-o să apară altul.
Și eu sper ca tine, Vero, să apară altul, să nu rămână Delfinașul pe uscat. 🙁
o să vină, Vero, cândva, că mă știu sucită, dar când nu va mai fi delfinașu’ (va fi altă creatură, desigur 🙂 )
deocamdată adun tăcerile să-mi țină de cald.
Să-ţi fie bine în tăcerea apelor calde, delfinaşule! 🙂
Iar după ce te metamorfozezi în altă creatură, dă un semn! 🙂
Hugs (din aripioare), Vero!
Keth, bănuiesc că voi ați dus pitica la doctor. De ce anume suferea?
Da, Klaus, am fost. Nimic grav.
În ziua de Crăciun avea să îi vină pentru prima dată ciclul.
Io zic să lăsăm vulturul, măcar o clipă. Pitica a devenit femeie.
Domnișoară, mă înclin în fața ta!
Femeie? Pitica abia are 9 ani!
Ok, keth, mai bine tac.
Am citit şi m-am crucit.
Cred că şi “adultul responsabil” trebuie dus la doctor. Comportamentul mi se pare aberant.
Să vă zic și eu una.
Eu sunt mai economă de felul meu, nu-mi prea cumpăr haine. Îmi cumpăr blugi când blugii pe care îi port încep să se rupă. Încălțăminte și mai rar, acum încă trag de bocancii cu care am venit din România, o singură pereche de adidași mi-am luat aici. Evident că mi-am adus haine groase din țară, pentru că aici e Canada, e Alberta, dacă vii de afară iarna îți poți băga mâinile în congelator să ți le încălzești. La coafor cred că am fost ultima dată în urmă cu 10 ani, am părul cu două palme deasupra fundului și dacă nu îmi tai eu vârfurile, mă ajută Mihai. Nu merg să-mi fac unghiile, niciodată nu am fost la mani/pedi, sunt… țărancă. Oricum acasă sunt mai tot timpul cu mâinile sub robinet, spălând una alta.
În fine, se înțelege cam cât mă lasă pe mine inima să investesc în țoale/coafuri/unghii etc.
De câteva luni bune îi tot spunem vulturului să-și ia haine groase în Canada. Vulturul nu și nu, că își cumpără de aici. Noi nu, că e e mai ieftin în RO și hainele sunt mai frumoase acolo. Până la urmă a rămas că vine bine echipat.
A venit și nu și-a adus haine potrivite, a zis că s-a încurcat în pregătirea valizelor, rămâne să își ia de aici. Bun. Am zis că o ducem la magazin să-și aleagă ce are nevoie de vreo câteva ori. Când să ieșim pe ușă din casă, vulturul a întors-o, de fiecare dată: “păi eu nu mai car geanta mea cu mine, că e grea…”, și pornea așa la cumpărături, cu mâna în buzunar, fără portofel că, vedeți voi, e prea greu… (în caz că nu se înțelege, de fapt aștepta ca de fiecare dată să-i plătim noi)
Zilele trecute i-am dat cea mai bună geantă a mea, arătându-i că poate fi purtată tip poștaș, peste umăr, că nu trebuie să o care în mână. Era o geantă tare mișto. 🙁
De Crăciun… Nu mă așteptam să-mi dea mie vreun cadou, dar mi-aș fi dorit, sincer mi-aș fi dorit să-i pună ceva sub brad piticei. Am plimbat-o prin magazine cu articole pentru toate vârstele, dar ea se uita după atenții, jucării pentru copiii prietenilor din România, chit că la un metru, în spatele ei, pășea pitica noastră. Pitica i-a pregătit un cadou, cum ne-a pregătit și nouă, improvizând cu chestii de prin casă, mă rog, e copil. Și noi i-am luat un cadou vulturului, un trenci foarte frumos, cum mi-aș dori și eu, dar nu mă lasă inima să dau bani pe el.
Apropo, nu știu dacă a schimbat zece fraze cu pitica în astea 11 zile de când e aici.
Cu mâncarea… strâmbă din nas dacă nu ținem cont de sugestiile ei, mai bine zis insistențele ei. Vrea să pună în coș ce vrea ea, lăsându-ne pe noi cu așa-zisa iluzie că am ales noi. Eu am lăsat garda jos, fie ce-o fi, dar Mihai e încăpățânat și se contrazice cu ea de îmi vine să fug cât văd cu ochii.
Intimitate nu avem. Vine și stă lângă tine și se uită la tine insistent chiar dacă tu încerci să te faci că plouă. Dacă ai laptopul pornit, vine și stă lângă tine, își bagă capul să vadă ce faci. Vine și se așează în punctele centrale ale casei, în funcție de unde ești, că să supervizeze tot. Ca să am luxul de a tăcea așa urmărită cum sunt, am scos tot ce aveam în cămară ca să reașez chipurile, toate dulăpioarele din casă le-am luat la puricat și-mi tot fac așa de lucru, ca să nu tâmpesc.
Și când mănânc se uită în gura mea și a celorlalți și tot subliniază că ea nu mănâncă cu pâine, că ea ciugulește ca un porumbel, mai că trăiește cu aer. Și se uită cum duci la gură fiecare lingură și cred că dau în gastrită, oameni buni.
Mihai e la regim și regimul dă roade. De Crăciun, am făcut special pentru el o salată din piept de pui cu ceva gogoșar murat prin ea, fără maioneză, un aperitiv care să nu îngrașe și pe care să-l mănânce cu verdeață, potrivit regimului lui. Pentru vultur (nici pitica nu mănâncă chestii cu maioneză) am făcut o salată de boeuf, de fapt a făcut-o ea, în sensul că eu am fiert și tocat toate alea, ea a făcut două linguri de maioneză. Dar e făcută de ea, să fie clar. Așa, i-am dat lui Mihai să mănânce din salata lui aperitiv de regim și a mâncat și ea, în cinci minute, jumătate din bolul care îi era destinat fiului pe mai multe zile.
Poate ar trebui s-o contrazici şi tu, Cudi. (Că poate se supără şi pleacă.)
Când bagă nasul în laptopul tău, ia-l în braţe, du-te cu el în camera ta şi închide uşa. Spune-i că-i scrii unei rude, unei prietene. Eventual bagă-ţi şi tu nasul în telefonul ei.
Din mâncarea de regim, pune pe masă o singură porţie, în farfuria lui Mihai.
Atrage-i atenţia (chipurile în glumă) că tocmai a ciugulit mai mult decât un porumbel.
Când strâmbă din nas, faceţi-vă că n-aţi observat, n-aţi înţeles aluzia etc.
Cel puţin cred că eu aşa aş face. (Zic “cred” pentru că am constatat că niciodată nu pot ştii cum reacţionez până nu mă aflu exact în situaţia respectivă.)
Vero, mulțumesc pentru sfaturi.
Din puținul cât te știu eu pe tine, cred că ar ieși scântei dacă ai fi în locul meu.
Cudi, sfaturile Renatei (simulare migrenă, lumbago) sunt mai bune -- nu generează scântei. 😀
Am avut o mătuşă gen cum spune Renata: “Ea are întotdeauna dreptate, ea știe mai bine, ea nu-și dă cu părerea, dă sentințe.” (Când şi dacă ai chef şi timp, vezi la mine pe blog articolele din categoria “mătuşa Pia”). Nu ieşeau scântei prea des -- doar când mă enerva foarte tare, şi atunci era atât de şocată de neobişnuita mea violenţă verbală încât îi pierea graiul şi lăsa baltă disputa. (Prima dată s-a întâmplat când eram prin liceu: am băgat-o în pizda mă-sii fiindcă ţinea morţiş să-mi impună cu ce să mă-mbrac.)
Nu, Vero! Eu i-aș spune clar că ce scriu eu acolo e o chestie PRIVATĂ! Pentru că vreau și pentru că pot. Și pentru că e normal. Fuck off-ul l-ar înțelege din privirea expresivă. 🙂
Klaus, asta i-aş spune a doua oară, dacă prima dată s-ar face că nu pricepe.
Nu-i treaba mea sa ma bag in oala nimanui, da’ nu va inteleg : Pe VOI doi.
Ca majoritatea romanilor ( in special generatia psihopata a parintilor nostri -- Vulturul, sa ma scuze cei de-o varsta care citesc pe aici ), e stiut si batut in cuie ca sufera in masa de mania consdtrolului obsesiv. Exact cum descrie Cudi. Si sa le dai, doar sa le dai… niciodata sa nu ai pretentii la nimic, sa nu astepti nimic din parte alor, nici macar bun simt.
Oameni buni, ce bai aveti de ramineti agatati in relatii cu astfel de oameni ? Cita vreme va arata clar ca nu va respecta ( control obsesiv ) si nu le pasa de voi ( recentul exemplu cu Pitica ), ce bai aveti de pastrati relatiile cu ei ? Ignore pe viata si hai sictir !
Subscriu ! Taierea legaturilor si/sau ruperea lanturilor sclaviei trupesti, sufletesti si/sau spirituale cu cei care nu rezonezi este SOLUTIA si zeul, statuia LIBERTATII ! 🙂
Bine ai (re)venit, Fire, si… La multi ani cu sanatate tuturor !
Solutia ,’Cheia împaratiei’,este în mâinile lui Mihai ! 🙂
Da, Iosif, ai nițică dreptate. Indiferent cum e vulturul, nu-l invidiez deloc pe Mihai. Pentru că vulturul are sinonim pentru mamă.
Daca e mama, asta nu ii da dreptul sa-si abuzeze fiul si familia lui. Ori sa ii trateze cu lipsa de respect si cu aere de regina ( pentru ca i se permite ).
Apropos de vultur, azi s-a izbit unul urias de geamul meu, cind incerca sa-mi fure pasarelele Starling care mincau graunte pe tabla de la geam. S-a ales doar cu surpriza si busitura, pasarelele au scapat.
Fire, șoimii nu sunt vulturi!
Klaus, eu nu fac diferenta intre ei. E o pasare mare, rapitoare, pe care o vad tot mereu ca da ture printre blocuri si sta cocotata pe stilpii de pe autostrada de linga noi. Eu ii zic vultur, da’ numai ea stie ce natie este. Daca zici ca e soim, eu te cred, soim sa fie, ca nu ma pricep la pasari. Ce stiu sigur e ca voia sa-mi fure pasarelele.
E plina lumea de “mame” ce-si sacrifica copii pe altarele zeului Baal !
*+i
Sunt de acord cu Iosif, Mihai e cel cu cheia. Tocmai pentru că e mama lui. Îşi poate permite să-i vorbească altfel decât Cudi.
(Eu n-am avut probleme cu socri, dar l-am văzut pe bărbatu-meu răstindu-se urât la socru-meu când a încercat să se amestece în relaţia lui cu un prieten. Nu s-a certat cu el, i-a spus că nu-i treaba lui şi l-a lăsat să bombăne de unul singur.)
Mulțumesc, Vero, Klaus.
Iosife, e simplu : cind cineva te abuzeaza, ori iti abuzeaza familia, rupi legatura cu abuzatorul, iti pui familia la adapost. Altfel se numeste Stokholm Sindrome ( asa ne invata psihologia ).
Why on Earth, sa stam sa fim abuzati de cineva, oricine ar fi el ? Daca nu putem avea relatii civilizate, de respect reciproc, pai aia de autoritate n-am de ce sa o accept de buna voie si nesilita de saracie ( nici atunci n-am acceptat, ci am preferat long term sa maincam paine cu sare si sa citim cartea de bucate ca sa putem inghiti, da’ macar nu ne abuza nimeni. Asta a fost pretul libertatii mele, pe vremea cind eram tineri si rupti in cur )
corect, Fire.
susțin felia de salam versus salata de beuf cu noduri!
E cea mai bună soluţie. Am văzut destul de multe familii (sau doar viitoare familii) distruse de amestecul părinţilor.
Toate lucrurile au un început, un timp limitat spatio-temporal,si un sfârsit ! Nimic din universul perceptibil al creatiei, nu tine vesnic. Totul este intr-o miscare uniform accelerata continua evolutiva, un perpetuum mobile atemporal. Spirala vietii, este o cenrifuga a mortii, iar cei ce o percep, nu se tem de moarte, sunt eroi învingatori ai mortii si Locuintei ei, iesiti din acest sistem relativ, închis, manipulat de cei iesiti cu mii de ani înainte, posesori ai puterilor întunericului, care însala omenirea prin imagini luminoase iluzorii, create artificial, transmise prin TELE sau alte ‘canale’ insesizabile, subliminal, pentru a controla constiintele slabe si adormite, ce dau nastere la monstrii reali, cu fatza humanoida, lipsiti de sentimente empatice, asemeni ‘vulturului plesuv’ …
Fire, ne-ai lipsit. La mulți ani!
Legat de recentele noastre probleme… recunosc, sunt o lașă. N-am curaj și sunt lesne de dominat de cei din familie. Sunt conștientă că sunt manipulată, dar las de la mine ca să fie bine, să fie pace. Nu că aș fi o persoană pozitivă și bună, că de-aș fi, nu aș plânge pe umerii voștri, nu aș bârfi.
Cudi, La Multi Ani si voua ! Nu-i vorba ca esti o lasa, ci ca esti intre ciocan si nicovala : daca pui Vulturul la locul lui, face scandalul cit casa si se supara Mihai, ca nah ! Asa ca intervine treaba cu las’ de la mine ca sa fie pace. Tu nu prea ai ce face, decit sa te incui in camera si sa iti vezi de intimitatea ta de acolo. Mihai are cheia imparatiei, nu tu.
Sincer iti spun ca nu inteleg cum de Volturul nu se afla facuta pachet in avionul spre Romania, chiar a doua zi dupa incidentul cu Pitica. Cudi, cu matura as fi ” condus-o ” la aeroport !
Băi, Cudișor, în mod normal ar trebui să zic că vreau să aud și partea adversă ca să-mi fac o părere, dar nu mai e nevoie, fiindcă ai descris, fără să le cunoști, firește, trei persoane pe care eu le știu: soacra unei prietene, mătușa alteia și fosta mea soacră. E greu de presupus că inventezi atât de conform tipologiei.
Ce rezultă din asta? Că femei ca soacră-ta și ca cutrele alea pe care le cunosc eu există. Și trăiesc mult! 🙂
Nu le poți anihila, schimba, modifica în nici un fel. Tot ce poți e să le analizezi și să-ți fie milă de ele.
Deci, avem o babă singură (e posibil să fie apropiată de vârsta mea, dar tot babă îi zic), de formație intelectuală, pe care n-a iubit-o nimeni niciodată (cum dracu să iubești așa ceva?!), care s-a transformat din femeia-comisar în baba-comisar șef. Ea are întotdeauna dreptate, ea știe mai bine, ea nu-și dă cu părerea, dă sentințe. E prevăzută cu un sistem de valve deasupra timpanelor care se închid cât vorbește interlocutorul și se deschid când vorbește ea, ca să se încânte auzindu-și vocea cu care emite postulate.
Mă opresc din descriere, că pierdem vremea, deja cunoaștem marfa.
Cum luptăm împotiva ei? Nu prea putem. Putem doar să ne enervăm mai puțin, înțelegându-i faptele: nu le-a cumpărat copiilor prietenelor cadouri fiindcă îi iubește; o doare fix în gaura curului de copii. Și-a cumpărat ei calitatea de Zâna ce Bună care a fost peste mări și țări. Și-a cumpărat nițică lingușeală și admirație de conjunctură.
Ați fost odată la cumpărături împreună, i-ați cumpărat cadouri, gata! De data viitoare îi spui de-acasă: mamă, mama lu Mihai, doamnă Icsulescu, Vulture sau cum i te adresezi tu, dacă vreți să VĂ cumpărați ceva, luați-vă bani la dumneavoastră, că aici, la Canada, viața-i grea, omătul mare, noi avem bugetul planificat.
Nu văd de ce trebuie să robotești făcând ordine prin cămări ca să fii ocupată. E mult mai productiv să simulezi o migrenă, o criză de lumbago. Bucătărești strictul necesar, te miști încet, cu grijă, cu grimasă de maximă suferință și cum deschide gura să-ți dea un sfat, îi amintești cât îți e de rău, n-ai putere nici să vorbești. Apoi te retragi în camera ta și ÎNCHIZI ușa. Poți citi, uita la filme, sta pe net.
Am ales suferințele astea două că țin mult. prima -- zile, a doua -- săptămâni și nu sunt controlabile. Nici doctorul, nici dracu, prin urmare nici ea, nu poate dovedi că simulezi.
Succes!
Renata, am găsit comentariul tău în spam, cred că a ajuns acolo din cauza lungimii. Mulțumesc pentru răbdare și sprijin, asta cu lumbago mă pune serios pe gânduri. 🙂
De iubită cred că a fost iubită, cel puțin de soț. Și cred că este iubită, cel puțin de fiu. Dar… A venit aici pe 18 decembrie, în 17 fusese ziua lui Mihai. Să-i fi zis un “la mulți ani!” în persoană, măcar când am ciocnit niște tărie de bun venit… nici vorbă. Era, mai degrabă, preocupată să se conecteze la internet, să dea de veste internetului că a ajuns cu bine și că a avut parte de o călătorie minunată…
Măi, eu când am venit cu pitica eram amândouă rupte în gură de oboseală, după 9 ore de zbor peste ocean, vreo alte trei rătăcind prin aeroportul din Frankfurt, alte două din România-n Germania, alte șase din provincie la Otopeni. Am ajuns topite de oboseală, pitica a dormit în mașină, eu nu-mi mai amintesc mare lucru din ziua aterizării. Și nici următoarea, că fusul orar m-a dat peste cap.
Vulturul? În Amsterdam cică s-a simțit ca în gara de acasă, a fost superb. A ajuns, nici un semn de oboseală. Am dus-o să vadă cartierul, la supermarket… era fresh, n-avea nici pe naiba.
Apoi uscăciunea de aici -- pe noi ne-a nenorocit la început, mâini crăpate și ochi roșii, de zici că ne-a aruncat cineva nisip în ei. Vulturul? N-are nici pe dracu.
Sincer, speram o perioadă de cruntă adaptare pentru ea, să treacă prin ce-am trecut și noi, dar ea e ca… acasă.
Are dreptate Renata: e chestie de supravietuirea speciei, si trebu aplicate strategii ca atare. Fiind cuminte si la locul tau, esti miel in calea lupului. Intr-o lunac te va sfasia, asta daca nu scoti tu tigresa ascunsa in blăniţa mielului 🙂
auzi, sis, mi-o trecut ceva prin minte: dacă are vreun drăguț lăsat acasă? păi nu-i normal să stea pe facebook să țină legătura cu el? amorul ăsta…
ar putea explica si absenteismul ei moral, în casă, și statul pe facebuc
eh, just kiddin..
Nu Renata, nu de babele obsedate de control trebuie sa-mi fie mila, ci DE MINE si familia mea ! Pentru ca nu exista nici un motiv rational ( nici macar emotional ) sa iti pui familia sa suporte cacaturi de gen.
Eu am avut fix acelasi gen de socri si stateam in casa lor provizoriu, insa barbatu-meu a transat rapid problema : nu ne amestecam in familia voastra, asteptam sa fim tratati cu acelasi respect. Daca nu vreti, ori nu puteti, atunci e ultima oara cind ma mai vedeti, ca relatia nu isi are sensul, iar noi nu suntem masochisti sa rabdam cacaturi.
Iti imaginezi singura urmarea, cind a sarit barbatu-meu ( pe atunci doar prieten , recent mutati impreuna in casa socrilor ) sa-si protejeze familia nou formata. De atunci a facut de fiecare data treaba asta, cu prietenii lui mai in varsta, care romani fiind, din generatia parintilor nostri, incercasera si ei manevra cu constrolul, ca astia nu se pot abtine, e boala nationala. Fiecare si-a luat ignore pe viata, imediat ce si-a incercat norocul.
Milă era cu sensul de dispreț. Altfel aș fi zis empatie.
Bun revenit în cuib, Fire!
Și la mulți ani!
La Multi ani si tie, Renata !
Ai prea mult bun simt, sis, iar asta e perceput de persoane ca ea ca fiind slabiciune si profita si te loveste
Pe jumatate caci cealalta jumatate te lovesti tu singura de frica
Altminteri e o baba viguroasa, bucuroasa sa scrie ca e in Canada la fiu-sau, in timp ce tu si pitica sunteti doar de decor in jur, evident atata timp cat decorul nu o deranjeaza
Stiu cum va suna dar incearca sa iti vezi in primul rand de tine pentru ca tu ai o responsabilitate imensa pe umeri : sa ridici pe ceamica, ea e cea care are nevoie e tine, sis, inca multi ani de aici inainte. Deci… fii egoista! Nu mai fa risipa din puterea ta pe cineva care nu te va sprijini vreodata. Fii egoista si nesimtita pentru copilul tau! Anii tai nu ti-i da nimeni inapoi, si nici sanatatea pierduta.
Iarta daca am scris prea mult dar mi-as dori sa nu faci greselile mele. Keth merita toata dragostea ta, iar mama lui respect pentru ca l-adus pe lume, dar nu cu sacrificiul viitorului fetitei tale 🙁
“Pe jumatate caci cealalta jumatate te lovesti tu singura de frica
Altminteri e o baba viguroasa, bucuroasa sa scrie ca e in Canada la fiu-sau, in timp ce tu si pitica sunteti doar de decor in jur, evident atata timp cat decorul nu o deranjeaza”
Exact, Delfinaș.
Delfinaș, am dat acum o raită prin vecini, prin puținii vecini ai acestui blog și casa ta nu mai e la locul ei, ceea ce e inacceptabil, tu fiind un ahitect al cuvintelor și casa ta știind-o drept una dintre cele mai frumoase.
Delfinaș, hai înapoi!
păi, nu mai sunt vecină, ci sunt oaspete de-a binelea, îți sunt aici, sis, nu te-am abandonat! 🙂
io pe blog, soacră-ta-n real, vai ție 🙂
Delfi, de ce ți-ai dat foc la casă? Vrei să încasezi asigurarea și cu banii ăia să-ți cumperi penthouse?! 🙂
Uite, cred că ți-am dat o idee. „…altul mai trainic și mai frumooos”
bună idee, Renata :)!!!
ca-n povestea cu cei trei purceluși (pe care mărturisesc acum că o ador 🙂 )
Băi, Delfi, ca să fiu sinceră, habar n-am, pe bune, despre ce e vorba în trei purceluși. Mă fac și eu, ca tot omul, că știu, dar nici că-mi pasă. Ai avut o casă? I-ai dat foc? Fă-ți alta mai frumoasă. Baftă!
Să ne anunți când ne primești în vizită!
Renata! e cea mai tare poveste de explicat adulților! 🙂
dacă faci ceva repede de mântuiala, e drept că ai vreme să stai si să-ți bei cocteilul la soare sub umbreluță, dar când vine lupul, ai pus-o, pe când, dacă pui cărămiduță după cărămiduță (atacându-te când îl vezi p-ăla, frate-tu cu umbreluța), când o veni lupul, esti pregătit să-ți bei ceiucul la semineu, în tihnă.
Delfi, că ce vrei tu. în ce ritm pohtești, dar nu te lăsa fără căsuță virtuală!
La mulți ani, cu o zi mai devreme.
Mulțămiri cu zâmbet, Renata!
Din tot corazonu’ de mamifer acvatic, asemeni si ție, la mulți ani!
Cudi, nu mă pot abține să nu îți arăt ce am găsit la lev pe blog!
mi-a schimbat seara, jur:)
ia si pune trăsnetul pe tristețe! (asta pe lângă faptul că-s frumusei de numa-numa, băieții ăstia 🙂 )
https://www.youtube.com/watch?v=uT3SBzmDxGk
Delf, băieții ăștia au un consilier de marketing bun. Au înțeles că, dacă vrem să mai utilizăm violoncelul, e cazul să ne scoatem perucile pudrate.
Spectacol total. Vibrație -- ioc!
Dar e numai părerea mea, pardonemoa! 🙂
nu-i bai, Renata:)
de atunci mă tot uit la ei, uite si combinația asta mi-o plăcut
https://www.youtube.com/watch?v=x8yymm3DtVA
Într-un fel, și mie mi-a plăcut, doar că mă întreb, după ce ai plătit biletul, ești în sală, ăștia fac și dreg, ce urmează? Sper că ceva bun, care să merite banii.
p.s.: Delfi, aveam de ales între un comentariu blajin de politicos, gen: mișto, cool, suuper, și ce cred eu, pe bune, despre ce fac ăștia cu violoncelul. Și sunt o iubitoare de muzică pentru corzi! Violoncelul e atât de expresiv în mediul lui, că nu-i nevoie să-l faci animal de circ, ca să culegi aplauze.
Ce-mi schimbă mie orice seară cu care-mi vine să dau de pământ:
https://www.youtube.com/watch?v=WKAxI0zS2XA
La momentul 6:58 e ca și cum, ateu fiind, Bunul Dumnezeu îți dă voie să vizitezi Raiul Lui. Pe gratis.
tare frumos, Renata, linkul tău, e special.
dar e altceva
nu pot să compar blugii cu un costum de ceremonie:)
Delfinaș, îi știu pe nebunii ăștia doi, i-am urmărit cu drag. Iar Thunderstruck e una dintre cele mai tari melodii, ever!
Total de acord, sis:)
Mihai dragul meu, eu nu vreau sa-ti dau sfaturi, dar prin Hristos, pe toti ne sfatuieste Fiul Sau. Pe mine-n orice împrejurare, dpar El ma ocroteste si ma-nvata cum sa iubesc, cât sa iubesc ca sa am pace si sa traiesc etern si fericit cu Dumnezeu. Iata mai jos îti dau cu drag si sfatul Sau:
https://www.youtube.com/watch?v=LlEH7lY7wVg
La mulți ani, Iosif, Războinicul Luminii ce ne ești tu!
Sa scapati de ‘Mos Gerila’ si de ‘vulturul ‘ cel chel,
Uniti de iubirea sfânta, contopiti cu Pruncu-n EL
Sa treceti pragul cu bine, din sclavie-n libertate.
Într-o tainica simtire, atemporal… zi si noapte !
Sa fiti binecuvântati, La Multi Ani si…fiti barbati ! 🙂
La mulți ani, prieteni! S-avem cu toții parte de un an mai bun!
La mulţi ani, Cudi!
La multi ani!
Pentru Vero:
https://www.youtube.com/watch?v=RxabLA7UQ9k
Pentru Renata:
https://www.youtube.com/watch?v=JSAd3NpDi6Q
Pentru Delfinaș:
https://www.youtube.com/watch?v=JvY_RHqnOHQ
Pentru Cristina:
https://www.youtube.com/watch?v=rje8G6xnZ8A
Pentru Arlech:
https://www.youtube.com/watch?v=-OiV_5kEt6A
Pentru Fire:
https://www.youtube.com/watch?v=QOw7EuiFz0k
Pentru Iosif:
https://www.youtube.com/watch?v=oKOtzIo-uYw
Pentru Klaus:
https://www.youtube.com/watch?v=Lq0fUa0vW_E
Pentru Marian:
https://www.youtube.com/watch?v=GfAb0gNPy6s
Pentru Elena:
https://www.youtube.com/watch?v=RxOBOhRECoo
Pentru Lotus:
https://www.youtube.com/watch?v=KKyYgYq4MtE
Pentru Castanman:
https://www.youtube.com/watch?v=7jMlFXouPk8
Pentru Papa:
https://www.youtube.com/watch?v=nrIPxlFzDi0
Pentru Mugur:
https://www.youtube.com/watch?v=rDGgUGBD-90
Pentru Dr. Vader:
https://www.youtube.com/watch?v=4wvpdBnfiZo
Pentru Nostrastella:
https://www.youtube.com/watch?v=aSLZFdqwh7E
La mulți ani!
Mulţumesc mult, Cudi!
La mulţi ani fericiţi, cu Pitica şi Mihai mereu aproape! Să vă fie cuibul întotdeauna apărat de vulturi şi de alte creaturi pleşuvite de suflet!
Asemenea și ție, doamna arhitect de lumi alternative!
Arhitect e foarte bine zis! Fiindcă rămân cu planurile, nu pot convinge constructorul să treacă la treabă! 😆
Multumesc Cudi, da’ cred ca ai cautat ceva p[ina ai gasit cintecelul ala cu dedicatie ! La Multi Ani fara Vulturi !
Sa stii ca nu esti singura, ci acum ai tovaras de suferinta : musai si obligatoriu trebuie sa merg la Revelion la invitatia unor prieteni de-ai sotului meu ( ca ai mei nu servesc rahaturi d-astea ), ca obligatii, ca hir, ca mir. Cert este ca nu scap, citez ” macar o data pe an sa iesi din salbaticie si sa vizitezi niste oameni”. Mi-a jurat ca nu dureaza decit 4 ore ( Gizas fuking Crist ! ) si ca mi-au pregatit in basement papagalii si cainele sa am companioni pina vine timpul sa plec acasa.
Da’ zau ca nu pricep de ce sa-mi petrec noaptea la zoo, in loc sa stau in casa mea si sa imi termin de citit cartea si sa dorm la ore decente, ca tot omul normal la cap. Deci tu o sa faci frumos la Vultur, iar eu o sa fac frumos la papagal. Hai La Multi Ani fericiti !
Fire, I hope you survived.
Cu titlu informativ, să știi că oricând aș da vulturul pe papagalii și câinele ăla.
Și ăsta a fost unul dintre cele mai tari comentarii ale tale, am râs și râd amintindu-mi-l.
Up date de la zoo : un caine urias, Husky combinat cu Malamut si tinut in cusa de sirma in casa, pentru ca vrea sa-l manince pe Oliver, papagalul si pentru ca cica e agitat incontinuu. Nu s-ar supara nici daca i-ar putea prinde si pe ceilaalti 5 papagali mai mici , da’ aia sunt cuminti.
Cind am intrat in casa era circ : Oliver injura cainele si il intarita ( “Helo Toby, fuck you caine prost, comme here Toby, come here si apoi urla-radea demonic, cum a invatat el din filmele de groaza la care se uita copiii casei ). Cainele latra si sare asa rupa cusca. Oliver radea demonic si batea din aripi sa-l intarite. Vreo jumatate de ora asa, cit am mincat. La intervale regulaate, Oliver tiraia ca alarma de incendiu data la maximum.Cica astia doi sunt dusmani de moarte, nu se stie de la ce s-au luat.
Am scarpinat si cainele si papagalul, da’ pe rind, ca altfel era balamuc. Vreo 3 ore, dupa care am plecat acasa, ca nu mai rezistm. Adultii stateau la masa vorbind nimicuri, da’ tot e bine ca nu erau din aia tzopaitori cu muzica si dansuri, ca fac alergie la circoteca.
Fire, update-ul meu: a fost cel mai nasol revelion din viața mea.
Imi pare asa de rau, Cudi ! Bine ca e trecut si sa speram ca nu va mai trebui sa mai ai de-a face cu vulturul, ever in viata ta !
Fire, faci alergie la dans? 🙂
La mulți ani?
La mulți ani! 🙂
Klaus, da. Ca nu inteleg care-i faza. De ce sa tzopai si sa dau din maini si din picioare, ca am simtul penibilului ? Nici la tzopaitorii prfesionisti nu am avut rabdare sa ma uit vrodata pe la tv, ca am aceeasi nalamurire : care-i faza si de ce ? Mai mult de citeva secunde nu rezist sa ma uit, ca ma plictisesc de mor. Barbatu-meu e fix la fel, i se pare la fel de jenant.
La Multi Ani si tie !
Well, e ok să nu-ți placă dansul. Nu mi se pare ok să o numești țopăială.
Klaus, de la mine asa se vede, tzopaiala. Da’ nu am nimic impotriva celor care se simt bine sa faca asta, fiecare cu piticii lui.
Faină chestia cu piticii :). Până acum socoteam că e de rău.
Nici eu nu știu să dansez. Dar am momentele mele, când mă comport ca Tom Cruise în finalul Tropic Thunder-ului (o comedie care mi-a plăcut mult):
https://www.youtube.com/watch?v=FF_vliKV2Lw
Fire, ești mortală! Ceea ce nu e bine de anul nou. Eu m-am scos de la o vizită la rudele lui cu o motivație absolut valabilă: pisicul nostru face infarct dacă stă singur acasă când aruncă nebunii cu petarde.
A mers!
La mulți ani, Fire!
Multumesc, draga Cudi, esti un om minunat, pacat ca Mihai nu e “BARBAT ADEVARAT” !
Din partea mea în NOUA EPOCA (ERA A LUMINII) a Noului Nascut 2018/01/01…https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/19
“Fire” draga, pentru orice eventualitate , sa nu-ti uiti pistolul si cele 70 de gloante ! 🙂
La mulți ani, Iosif!
p.s. Ba e bărbat adevărat, foarte!
La multi ani, Cudi !
P.S. În acest caz situatia e …agravanta !
PS. Un très grande et infiniment merci, ma chéri…Fire ! Tu es mon ETOILE FILANTE ! Je t’aime…
…si pentru toti canadienii români, din toata inima cu drag…
https://www.youtube.com/watch?v=Gm5S43YC2uo
Mulţumesc pentru dedicaţie, Cudi!
An nou fericit alături de cei dragi ţie!
Și ție, Arlech, să ai un an prosper, sănătate, toate alea!
Ce melodii faine ai ales pentru toti!
Multumesc!
🙂
Delfinaș, comentez de pe telefon, mi-e peste mână să pun link de pe youtube, dar cu gândul la tine mi-a venit încă una în minte, dragă și ea: David Grey cu Sail away (with me). Cu mine, da!
Cudi,
https://www.youtube.com/watch?v=YaqjpfZJjpk
E printre preferatele mele!
Și o alta, mai de luptă, pentru când dau târcoale rechinii:
https://www.youtube.com/watch?v=vSkb0kDacjs
tare melodia!
Cudi, mulțumesc pentru dedicație!
La mulți ani! Sper că la anul n-o mai aveți pe soacră-ta la aperitive! 🙂
Cudi, multumesc mult pentru dedicatie, mi-a placut mult. De altfel, toate sunt minunate…ai stiut ce sa alegi.
Un an mai bun si sanatate iti doresc.
Am si eu o dedicatie, pentru voi (e mai “grea”, se potriveste cu atmosfera de la voi).:)
https://youtu.be/fOk8Tm815lE
Cristina, nu știu de ce a ajuns comentariul tău în spam, dar l-am recuperat și îți mulțumesc pentru dedicație, da, se asortează cu ce-i pe la noi… cam ca în Tom și Jerry, varianta “ne prefacem că ne iubim”.
Multumesc, Cudi. Sunt melodii tare frumoase.
La multi ani!
https://m.youtube.com/watch?v=ba_nYP6e_JE
Mulțumesc!
La mulți ani, tuturor! 🙂
Mulți să fie pentru toți, Klaus!
Mi-ai amintit de asta -- https://www.youtube.com/watch?v=BqzGZ5AaeSs
Cudi, multumesc pentru melodie, cuvintele nu mi se prea potrivesc din cauza de size 😆
La muti ani … mai fericiti! As avea si eu ceva sa-ti dedic. De fapt e un fel de “ia aminte!” 😉
https://www.youtube.com/watch?v=VklTs-Tid_I
La mulți ani minunați, chef Papa!