… care nu-mi aparține, dar este inspirată de elevii scoțieni care s-au prins cum să folosească spell-checker-ul la examen:
Eye halve a spelling chequer
It came with my pea sea
It plainly marques four my revue
Miss steaks eye kin knot sea.
Eye strike a quay and type a word
And weight four it two say
Weather eye am wrong oar write
It shows me strait a weigh.
As soon as a mist ache is maid
It nose bee fore two long
And eye can put the error rite
Its really ever wrong.
Eye have run this poem threw it
I am shore your pleased two no
Its letter perfect in it’s weigh
My chequer tolled me sew.
36 Comments
În lipsă de buton de like, o să zic că poezia-i mișto.
Totuși, elevii cărora le-a venit ideea spellchecker-ului s-ar putea descurca mai bine în viață decât cei care au rezolvat exercițiile cu capul lor. 🙂
Și nouă ne-a plăcut, Mihai a găsit-o ieri și-mi spunea cât e de mișto. E drept, eu abia la o a doua citire am început să-mi dau seama că abia când pronunți, chiar și-n gând, îți dai seama ce și cum.
Da, Aldus, cred că ai dreptate.
Klaus, mulțumim că ai trecut pe aici, îmi dau seama că e o perioadă plină de muncă pe la voi. Să știi că ne bucură orice semn din partea ta.
klause, nu te-am mai văzut de mult. Totul ok?
Şi eu cred că Aldus are dreptate.
Deplâng cu sinceritate dispariţia butonului “like”. E butonul meu preferat. Nu pricep de ce e exilat de pe bloguri. Nu le face niciun rău. De ce să nu poată da “like” un cititor care n-are timp să comenteze? Sau care n-are de spus nimic mai mult decât că articolul respectiv i-a plăcut?
Păi ziceau că dezactivează temporar Jetpack, pentru a preveni eroarea aia 404 pe care o reclamaserăm noi. Butonul de like e o funcționalitate a lui Jetpack.
A, nu ştiam. Mulţumesc pentru explicaţie.
Exact, e deactivat Jetpackul de cand cu eroarea aceea. Am amanat sa raspund pentru ca n-am ajus inxa la laptop, dar voi ajunge in seara asta.
Vero, cum zicea și Aldus, pachetul Jetpack oferă și butonul de like pe articol, dar tot Jetpack-ul a făcut și figura aia cu eroarea. N-am avut timp de îndreptat chestii pe blog, dar să știi că și eu sunt adepta acelui buton și de îndată ce scăpăm de beleaua aia, reactivăm butonul (cu tot meniul impus ce vine pe lângă el).
Am înţeles, Cudi, scuze, nu ştiam cum e cu Jetpack-ul.
(De fapt, nici acum nu pot zice că ştiu cu ce se mănâncă. Eu mă mulţumesc cu blogurile moca şi cu ceea ce oferă mură-n gură. Pentru mine de-ajuns.)
Oarecum pe lângă subiect, dar am citit zilele astea un articol ce m-a pus pe gânduri și pe care voiam să vi-l arăt și vouă. Dacă aveți timp -- https://vairomania.wordpress.com/2018/05/13/viata-ca-o-scoala/
Mie îmi plac lucrurile mai vechi,mai naturale, si pline de savoarea IUBIRII ASOLUTE ! 🙂
Iata o poezie superba, autentica, moderna, paradoxala, atemporala, scrisa cu sângele Legamântului Nou !
https://www.youtube.com/watch?v=sLoGzo945S0&w=840&h=503
Fiti IUBITI si FERICITI !
hehehe. Eh, sa dea ‘mnezeu sa nu vina apocalipsa si sa trebuiasca ca intelighentii in chestiune sa ajunga sa scrie, doamne fereste, cu pixu’ :)).
Indivizii sunt inculţi, dar nu şi proşti. După apocalipsă ar putea găsi unii mai culţi, dar mai fraieri, care să scrie pentru ei, sau care măcar să dea gratis indicaţii preţioase. 😀
eh, ca esti in stare sa iei cate o scurtatura din cand in cand nu te face neaparat si destept 🙂
N-ai de unde şti dacă respectivii găsesc scurtături doar din când în când, sau de obicei
Nu trebuie încurajaţi să trişeze în continuare, dar faptul că s-au orientat, că au găsit ceva care să le suplinească lipsa cunoştinţelor, să-i scoată din încurcătură, nu e o dovadă de prostie. Escrocii -- cei cărora le merge -- sunt oameni deştepţi. Sunt de condamnat, dar nu pentru prostie.
Stai asa, n-am zis ca-s prosti, am zis ca nu-s neaparat destepti. Si ca scurtatura asta despre care discutam e aplicabila doar in conditiile descrise mai sus. Adicatelea fereasca sfantu’ sa le dea examen cu pixu’ :). Nu ma indoiesc ca si atunci unii vor gasi o solutie, cum am gasit-o si noi “pe vremea noastra”.
In aceeasi idee, alta treaba pe care as mai comenta-o este ca n-ai de unde sa stii daca fiecaruia i-a venit ideea separat. E de ajuns ca unul sa o aiba (deshteptu’ dupa acceptiunea voastra) si sa fie generos (caz in care aia din sfera care a avut parte de impartasirea solutiei sunt doar pur agramati da’ stiu sa-si faca prieteni 😛 ). Fix ca hackingul. Nu toti hackerii care *** diverse site-uri guvernamentale sunt “deshtepti”, ci mai ales ala care chiar a scris codul si l-a facut public. Restul nu zic ca-s prosti, da-s doar utilizatori.
Acestea fiind zise, personal sunt absolut adeptul scurtaturilor si cred cu tarie in ideea “lenea a facut progresul”. Doar ca nu cred ca oricine o ia pe toloaca e destept. Cred ca ala, primul care a luat-o pe toloaca e. Sau, ca sa ma refer la exemplul tau: dau pe afara puscariile de escroci in diverse forme (ca si sa-ti fure tie portofelu tot scurtatura e), destepti sunt aia neprinsi.
Păi despre escroci am zis că sunt deştepţi cei cărora le merge, nu ăilalţi. Şi nu includ hoţii în categoria escrocilor, hoţia e, după părerea mea, altă gâscă în altă traistă.
Revenind la elevi, sunt de acord, deştepţi sunt cei cărora le-a venit ideea, nu cei care au preluat-o. Iar profesorii care au conceput testul (examenul) sunt proşti -- sau cel puţin au fost atunci cu capu-n traistă, ar fi fost cazul să le cadă şi lor fisa că se poate trişa şi să pună elevii să scrie cu pixul.
Cât despre lene, se spune că un leneş va găsi întotdeauna cel mai simplu şi mai rapid mod de a face un anumit lucru, de a rezolva o anumită problemă.
În fine, nu ştiu dacă s-au făcut statistici în acest sens, dar presupun că leneşii sunt de două feluri: deştepţi şi proşti. Şi de la cei din a doua categorie nu te poţi aştepta să pună umărul, contribuind la progresul omenirii.
Leneşă sunt şi eu, şi nu mă pot lăuda cu realizări deosebite. Dar, una peste alta, până acum m-am descurcat mai bine decât m-am crezut cândva în stare. În acest scop a fost nevoie de “scurtături”, printre care se numără copiatul (nu ăla cu undă verde, cu acordul profului, eu zic că ăla nu se pune) la teză şi la examen -- e drept că nu prea des (de 5 ori, cu totul şi cu totul), pentru că şi eu citesc repede şi ţin minte (pe termen scurt) ce-am citit. La istorie, geografie, biologie şi alte chestii bazate pe toceală nu învăţam niciodată acasă; citeam lecţia în pauza dinainte de ora respectivă. Cultura mea generală (câtă este) se bazează pe ceea ce am prins din zbor, citind de plăcere/curiozitate, uitându-mă la filme documentare, ascultând ce spun alţii.
Eu nu vad diferenta intre hotie si inselatul la examen. Adica si ala care a elaborat o Ponzi scheme de succes si acastigat din inselatul a cohorte de fraieri si plozii care fura la examen sunt destepti si se folosesc de o inselatorie care sa le aduca castig rapid. Copiatul tot furt e si pe la amerikaneti e delict federal cum e si normal. Ca ni se pare noua aparent mai putin important (prin comparatie cu furtul unui portofel sau a miliarde de dolari) e desigur interesant de dezbatut, dar tehnic e cam acelasi lucru.
Altfel cu un lucru sunt de acord: profesorii aia sunt nepermis de prosti 😀 .
Da, şi copiatul la examen, şi escrocheria şi hoţia aduc câştiguri nemeritate. Dar, dacă pentru a copia fără să fii prins şi, mai ales, pentru a convinge pe cineva să-ţi dea de bună voie bani sau diverse obiecte de valoare, crezând că face o afacere rentabilă, e nevoie să-ţi meargă mintea, orice prost poate să jefuiască pe cineva sub ameninţarea unei arme sau să fure dintr-o casă izolată în lipsa proprietarului. Eu de-asta nu le pun în aceeaşi oală.
Cea mai faina parte a vietii este “Apocalipsa” (Revelation) ! 🙂
Ca sa fiu “unpic” mai explicit, “Apocalipsa” este revelatia transendentei de la aceasta dimensiune a perceptiei de joasa frecventa (pamânteasca, fireasca, relativa, imprevizibila) la o noua perceptie pe o frecventa elevata, înaltata de Spiritul Sfânt prin credinta în Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia) frecventa prezentata de Fiul omului, Hristos si de toti urmasii Lui, morti fata de sistemul vechii perceptii EGOiste, umanist-materialiste si înviati împreuna cu EL la noul sistem al perceptiei altruiste, sacrificând (oferind) din surplusul necesarului existentei relative, incerte si imprevizibile, în favoarea celor defavorizati de acest sistem vechi al Legii mortii injusta, în care cei putini acapareaza toate resursele Terrei, manipulând si controlând cu despotism, (lipsiti de sentimentele nobile ale IUBIRII ABSOLUTE, lipsiti de scrupule) popoarele si masele inconstiente, îndobitocite de lupta pentru supravietuire, cauza tuturor efectelor raului planetar.
Am linkuit articolul. Din păcate, nu s-a transmis pingback-ul (apropo de care chestie: la ultimele N articole cu link spre blogul de față, deși la mine a apărut că s-a trimis pingback, la voi n-a apărut niciun link/comentariu).
N-am primit vreunul, dar nu-i bai.
Eu cred că și ăia care investesc timp în punerea la punct a metodei optime de copiat la teză/examen tot spre “scurtături” trag.
Ei, e şi copiatul ăsta un talent, o artă… O provocare. :))
Voi, cei care comentaţi de obicei aici, n-aţi copiat niciodată? Nici măcar aşa, ca să vedeţi cum e? Ca să vedeţi dacă vă iese? Ca să n-o terminaţi cu şcoala fără să trăiţi experienţa asta?
Profesorul meu de matematică din liceu spunea că matematica înseamnă 99% copiere. De exemplu, în rezolvarea ecuației:
2X + 10 = 16
2X = 16 -- 10
2X = 6
X = 6/2
X = 3
la rândul 2 nu am făcut decât să copiem ce scria la rândul 1, trecând pe 10 în dreapta egalului. După care nu am făcut decât să copiem încă o dată ecuația, rezolvând operația (scăderea) din dreapta. Șamd.
Cele mai mișto examene sunt cele în care ai voie cu toate cărțile pe masă. Poți să revezi teoria, poți să te uiți la formule, dacă cumva ai uitat-o pe vreuna, dar nu poți rezolva exercițiile dacă nu știi de ce anume formule ai nevoie (altfel, căutarea lor mai mult te încurcă, că îți mănâncă timpul) și cum să le aplici, respectiv cum să faci corelațiile dintre diversele părți de teorie necesare și exemplul sau exemplele din fața ta.
Examenele în care nu ai voie cu cărțile pe masă sunt pur și simplu examene de memorare sau de toceală.
În concluzie, copierea este de două feluri: aia în care ai învățat pe dinafară (și-n care caz puțin importă că reușești să reproduci perfect din cap, că nu se va potrivi decât într-un caz particular, respectiv cel pe care l-ai memorat tu) și aia în care ai învățat teoria într-o anumită măsură dar, mult mai important, ai înțeles-o foarte bine (chiar dacă n-ai memorat-o la perfecție), astfel încât poți să o aplici sau adaptezi la diferite contexte, adică te descurci și când întâlnești un exercițiu într-o formă diferită de cea predată în clasă. Și să mă scuzi, dar în viață n-o să poți învăța mereu totul pe dinafară, așa că e mult mai bine ca, având instrumente ce îți pot oferi o mulțime de informații (cum este mai nou calculatorul), să poți face corelațiile care se impun între ele.
Memoria este utilă, dar supraevaluată. Și anume de cei care pun termenul „copiere” la colț.
Aldus, ai dreptate, memoria e supraevaluată (şi inutil solicitată) de ăia care au pretenţia să înveţi pe dinafară o serie de lucruri pe care le poţi lua din surse de informare uşor accesibile.
Dar nu asta am întrebat. Voiam să ştiu (just curious) dacă aţi copiat atunci când profii nu erau de acord să copiaţi, ca elevii din Scoţia, care au folosit clandestin spell-checker-ul.
Asta presupune ca ai acces la sursele de informatie si fix aici e obiectia mea. In majoritatea cazurilor, intradevar, nu merita sa-ti incarci memoria. Problema apare cand esti “offline” (doar un exemplu) si ai nevoie sa memorezi ceva, dar n-ai memoria antrenata. Sau daca le dai alora de mai sus un pix in mana si le iei computerul de la gura. Sau, cel mai rau din punctul meu de vedere, cand iti trebuie rapid o informatie si n-ai cum o accesa din diverse motive. Mi se pare foarte greu sa fii creativ si mai ales eficient fara a avea memorie buna si fara a fi informat. Iar sa te informezi doar pe subiectul de activitate mi se pare ca e foarte limitat si loveste fix in creativitate (adica, nah, de exemplu te ajuta sa stii istorie sau biologie si daca esti inginer), ca pana la urma un subtip important de creativitate se bazeaza pe solutii atipice preluate din alte contexte.
Acum, desigur, daca societatea actuala isi pastreaza actuala organizare, nu vad o problema in a fi neinformat (atat timp cat ai curent electric si conexiune), dar eu unul as prefera, pe cat posibil, sa pot accesa informatii si independent de surse de energie :D. Iar memoria, fix ca pe muschi, daca nu o antrenezi, nu e buna de nimic.
Altfel si eu am injurat cu spor toate elementele de toceala de la tabelul lui Mendeleev, la muschii de la anatomie la datele de domnie ale regilor europeni, dar nu-mi mai pare de fel rau ca le-am memorat. Macar acum nu pierd timp sa trebuiasca sa le google.
Dupa mine memoria e ca sportul, care desi nu e necesar sa-l practici, e bine, sanatos si cu rezultate utile.
Vladimir, eu sunt de acord cu faptul că memoria trebuie antrenată şi că există anumite cunoştinţe (inclusiv ortografia) pe care trebuie să le deţii. (Mai sus am susţinut doar că ăia cu spell-checker-ul nu-s proşti, nimic mai mult).
Mai cred şi că scenariile post-apocaliptice sunt extrem de plauzibile. Fiindcă suntem învăţaţi să avem surse de informare la îndemână şi fiindcă specializările se fac pe domenii din ce în ce mai înguste, un cataclism sau o catastrofă de proporţii, care i-ar lăsa pe puţinii supravieţuitori fără computere, fără cărţi şi fără specialişti într-o serie de domenii, ar anula progresul tehnic din ultimele sute de ani. Mai mult decât atât, unii ca mine, care nu ştiu să dea cu sapa, să mulgă vaca şi să aprindă un foc fără chibrituri, s-ar curăţa extrem de repede.
Unde aveam undă verde la copiat -- că așa lăsa de înțeles profu’, copiam și eu, unde nu, nu.
Nu, ca n-am avut nevoie, citesc foarte repede si am memorie foarte buna. Dar am trisat in multiple alte feluri. Cum am zis mai sus: “lenea a facut progresul” 😀
Apropo de sistemul educațional și Pink Floyd:
(We don’t need no education” -- dublă negație)
😀
Eu am copiat doar la profesorii care spuneau că pe ei nu-i poți copia. Cu succes! Înțeleg progresiv, odată cu înaintarea în vârstă, rebelul din mine. Folosul necuvenit, respectiv nota nemeritată la materia respectivă nu era esențială. Dar m-am bucurat enorm că profesorul meu de fizică mi-a dat câte un zece pentru fiecare metodă divulgată. Hai, nu zecele era cel mai important. Fața lui perplexă în fazele reconstituirii era cea mai mare răsplată. M-a întrebat odată de unde-mi vin ideile și de ce o fac. Sursa ideilor era imaginația mea, evident. Și o făceam pentru că vroiam să verific ceva. Citisem atunci pe undeva că oamenii, indiferent cât de perfecți par, pot fi răpuși folosind exact supraîncrederea în propriile lor calități.
Eu am folosit stilul Bond -- când am copiat, era atât de riscant, încât nu credeau că aș putea îndrăzni să copiez. Din cauza aia nu s-au obosit să verifice niciodată 😀
🙂
Doar la cei din categoria aia am copiat. La un profesor moale îmi era lene, era neinteresant, preferam să încasez un patru. Probabil era provocarea.