Jocurile video, mai ales cele violente, ne sunt prezentate ca un pericol ce ne amenință copiii.
“Jocurile video violente afectează negativ creierul adolescenților” ne zice Mediafax, preluat de ProTV, deși articolul nu conține cuvântul “negativ“.
“Adevărul despre influența jocurilor video violente asupra copiilor” ne promite Pagina De Psihologie, dar nu spune nimic concret și definitiv, doar procente, “efecte mici“, “în medie“. Apă de ploaie, generalități.
“STUDIU: Jocurile video violente, asociate cu riscul de delincvență și abuzul de alcool” revine Mediafax. Autorii ne spun că “Acest studiu este important, întrucât el sugerează pentru prima dată faptul că jocurile video violente pot nu numai să îi incite pe adolescenți să adopte comportamente violente, ci încurajează şi consumul de alcool și de tutun, dar și comportamentele riscante, sexuale sau la volan”. Studiul vorbește despre jocurile video violente, dar a inclus numai trei asemenea jocuri, ignorând zecile sau sutele de alte jocuri din aceeași categorie.
“Internetul, televiziunea şi jocurile video influențează în mod nefast mentalitatea și capacitățile cognitive ale tinerilor, afirmă unii specialiști” ne zice YogaEsoteric. Fără să citeze nimic concret ca argument, ne spune că “Toate studiile sociologice dovedesc că violența de pe micul ecran naște violență în lumea reală“. Da’ toate, înțelegeți?
Nu lipsește nici Apărătorul Ortodox, care ne spune că “persoanele care au jucat un joc video violent timp de trei zile consecutiv, au înregistrat creşteri în comportamentul agresiv şi aşteptări ostile tot mai accentuate, de la o zi la alta. Ei au constatat, de asemenea, că cei care au jucat jocuri video non-violente nu au prezentat modificări semnificative în ceea ce priveşte comportamentul agresiv în acea perioadă.” Nu știm cine a constatat, nu știm nici când a constatat, nu ni se spune, trebuie să-i credem pe cuvânt, probabil.
La Antena 1 auzim că “Studiile arata ca violenta media in general are efecte negative asupra dezvoltarii copiilor. Insa jocurile video cu caracter agresiv au o mai mare influenta deoarece presupun si interactiune.” Evită, însă, să ne împărtășească studiile de care vorbesc.
Fac o pauză și mă îngrozesc: sunt un monstru! Miile de ore petrecute împușcând, arzând, electrocutând, dizolvând în acid, călcând cu mașina sute de mii sau milioane de vrășmași virtuali din zeci de rase și specii m-au transformat într-un monstru. Chiar nu știu ce mă împiedică să ies și să măcelăresc pe toți care-mi ies în cale. Chiar așa, ce?
Or fi ăia de la Oxford Internet Institute (din cadrul University of Oxford)? Cică jocurile video violente nu au legătură cu violența la adolescenți. Pe scurt, cercetătorii spun că “no correlation was found between playing video games and aggressive behaviour in teenagers“, că părtinirea cercetătorilor a influențat rezultatele studiilor precedente și că un rezultat modificat să corespundă părerii autorului poate legitima panica morală cu care privim jocurile video. Cu alte cuvinte, chill, dude!
Dar ce, jocurile fac mult mai mult rău decât să incite la violență. După cu am arătat mai sus, jocurile video distrug fibra morală a oamenilor, îi transformă între niște derbedei. Nț, zic unii de la Bournemouth University. Varianta scurtă este că a) tinerii gameri au gândirea morală mai dezvoltată decât cei ce nu joacă jocuri video și b) jocurile violente au un efect pozitiv asupra gândirii morale.
Știu, urmează “ce-i aia gândire morală”? Păi este procesul de gândire prin care omul determină dacă ceva este bun sau rău. Cu cât este mai dezvoltat, cu atât respectivul procesează mai mult ca să decidă dacă ceva e bun sau rău. Mai multă gândire = dezvoltare, zic eu.
Dar, totuși, sute de ore de stat în fața ecranului, asta nu poate să fie bine, oricum ai da-o! Păi… stai așa, că am văzut o prezentare TED în care Daphne Bavelier ne explică și ne demonstrează că gamerii au o vedere mai bună, au atenție mai bună, sunt mai buni la multitasking.
Vă las să trageți singuri concluziile, pe mine mă așteaptă niște misiuni neterminate.
32 Comments
Din rândurile articolului de pe Mediafax rezultă că cercetătorii s-au focalizat doar pe acele jocuri. Evident, nu poți face un sondaj care să vizeze miile sau zecile de mii de jocuri existente, că sunt prea multe. Așadar, or fi ales 3.
Ai omis linkul spre Yoga Ezoteric, a trebuit să caut articolul pe Google.
Din punctul meu de vedere, articolele „contra” sunt mult mai credibile decât cele „pro-gaming”, sau pornesc cu o prezumție de nevinovăție mai mare, deoarece nu le poți suspecta ca fiind plătite de cineva. Cine să le plătească, Biserica? De cealaltă parte, industria jocurilor aduce niște sume uriașe. De exemplu, conform Wikipediei, anul trecut, adică în 2018, veniturile generate de jocurile video în SUA (deci excludem jocurile de alt tip, cum ar fi de noroc, și excludem alte țări) au fost de circa 43 miliarde de dolari, la egalitate cu veniturile industriei de film americane:
https://en.wikipedia.org/wiki/Video_game_industry#Economics
Probabil de asta se plâng unii gameri că majoritatea recenziilor proslăvesc jocuri care, ulterior, se dovedesc a fi mediocre sau slabe, trăgând concluzia că autorii respectivelor articole sunt plătiți să scrie practic advertoriale mascate. De ce nu le-ai întâlni și în studii așa-zis de specialitate? Producătorii de sucuri cum își angajau experți care să concluzioneze, în urma unor studii, că sucurile lor sunt sănătoase și nu produc efecte adverse? 🙂
Presa stiintifica nu e ca presa plebee scrisa, modul cum ajunge un articol publicat intr-o revista stiintifica serioasa (si subliniez serioasa) e foarte diferit si nu are legatura cu investitia a milioane de dolari in ceva a unei industrii. Chiar daca esti sponsorizat in cercetare de un parteneriat stiinta-industrie, esti obligat sa-l dezvalui (pana si la prezentarile stiintifice de conferinta incepi cu asta). De asta cand gasesti studii stinitifice contradictorii e relativ important sa te uiti unde este grupul de cercetare si, mult mai important, in ce revista stiintifica a publicat. E peer-reviewed revista aia? Ce factor de impact are? Un studiu in Nature/Science sau in reviste clasice ale field-ului respectiv facut de un grup de la o universitate din top 200, e mult mai credibil decat un studiu publicat in ce e numit acum in stiinta “predatory journals” (publicatul intr-unul iti strica fantastic reputatia).
Lasand asta la o parte, care e doar o paranteza in care voiam sa zic ca Nature/Science/Annals of Mathematics / Annales de Physiques / Cell , nu-s evenimentul zilei sau pravda, desi au avut si ele scandalurile lor, corect e sa compari nu prin prisma a cine crezi tu ca ar putea la o adica plati, ci chiar statistica in sine. Care-i esantionul, cat e de mare, care-s intrebarile din chestionar (daca sunt), ce parametrii au fost considerati pentru read-out, cat de relevanti sunt, sunt ai altor studii mai buni (mai masurabili), pot fi ei interpretati inechivoc, etc, etc, etc…
Funny, ai observat că nu am pus link la YogaEsoteric, dar n-ai observat că lipsește link-ul de la Antena1 😉
Aldus, a fost o scăpare și am adăugat link-ul la YogaEsoteric, să nu se simtă cineva discriminat 😀
Eu îți respect punctul de vedere, dar voiam să te întreb: punctul tău de vedere ia în calcul factorul “reputație”, sau consideri că toți trebuie să fie la fel de corupți ca în România?
Păi nu știu, mă vezi pe mine mare Antenist? Recunosc că n-am observat lipsa linkului spre Antena 1. 🙂
Nici nu m-am legat în mod explicit de sursele tale. Am precizat doar că, la modul general vorbind, recenziile, opiniile și studiile pro-gaming trebuie privite cu un ochi critic. Mai mult decât cele negative, din considerentul că ar putea fi sponsorizate.
Nu m-am legat de sursele tale pentru că încă n-am avut timp să caut studii și să verific reputația autorilor, asta apropo și de ce zice Vladen mai sus. Dar auzisem că industria Pharma își angajează deseori astfel de medici (mă rog, îi sponsorizează, le dă burse etc) care emit studii despre diverse medicamente. La fel industria alimentară și altele. Trebuie și cercetătorii ăia să mănânce o pâine, au și ei rate, nu? 🙂 Mai știu că în 2016 circa 107 laureați ai premiului Nobel s-au unit în cuget și-n simțiri, ținând să anunțe populația că alimentele modificate genetic sunt absolut sănătoase, ba chiar au efecte benefice:
https://www.washingtonpost.com/news/speaking-of-science/wp/2016/06/29/more-than-100-nobel-laureates-take-on-greenpeace-over-gmo-stance/
Ceea ce, indiferent de ce veți spune voi, în ochii mei îi decredibilizează complet pe respectivii laureați.
Lista de semnatari laureați Nobel este aici.
Pe cei premiați pentru fizică, chimie, economie, literatură, pace îi pun la categoria “nu știu despre ce vorbesc”, pe cei specializați în economie și medicină îi pun în categoria “GMO aduce mai mulți $$$$$”, respectiv “îmi place să fiu God și trebuie să am un pretext nobil”.
Opa, deci suntem în acord pe subiectul ăsta? În subsidiar remarc că numărul lor a crescut față de ce știam eu de atunci.
Dar îți dai seama, tu îi treci pe cei de la literatură, economie etc la categoria „nu știu despre ce vorbesc”, ceea ce e corect, dar se pune următoarea întrebare: cine i-a mânat pe ei în luptă, în condițiile în care nu era domeniul lor? Că noi nu-i băgăm în seamă -- da, dar cum de au simțit ei nevoia să se bage în seamă singuri? Mai mult, cum de au făcut-o toți simultan, semnând acea scrisoare din iunie?
Adică, numai naiv să fii să-i presupui de bună credință și nemotivați financiar.
Mnoa, de asta am eu așa o reticență față de unele studii și afirmații oficiale, din partea unor autorități să le zicem consacrate.
Nu m-as grabi sa generalizez asa rapid. Cred ca ai ramane surprins cati nobelisti traiesc relativ modest. Nimeni nu rezista in stiinta pornind de la ideea ca se imbogateste. E greu, salariile sunt mici (comparativ cu joburile similare din industrie), programul e haotic. Ca sa ajungi sef de lab/grup de cercetare muncesti zi lumina, esti manat la PhD si post-doc 24/24, ca sa ajungi sa mani tu PhD studentii si post-docii de-ti iese pe nas (si lor), scrii lucrari si mai ales scrii granturi (care e un mod frumos de a spus “cersit bani de la stat”). Mai mergi si la conferinte unde juma’ te plictisesti, ailalta jumatate de timp i-ai da cu capul in banca pe idiotii care-i curteaza pe editori si pe aia care depasesc timpul la cuvantari de-ti intepeneste mana jucand pokemon. Din toate motivele astea, aia care corespund imagini voastre despre savantii manjiti se cara cu muuuult inainte din stiinta si se duc in industrie sa lucreze la R&D. Nu zic ca nobelistii sau medialiatii Fields or fi niste floricele neprihanite, dar magariile lor sunt de regula la complet alte niveluri (distrus protejati, stat cu curul pe institut, deturnari de granturi, etc).
Nu stiu de unde a aparut ideea asta cu scientistii care-s corupti si ticalosi si care fac parte din cine stie ce mare conspiratie mondiala, zau asa. Probabil din lipsa de interactie cu publicul, ceea ce cumva explica de ce trebuie scris vreo juma de pagina mai nou in granturi despre “diseminare”. Acum nah, nu incerc sa va conving de contrariul, dar e grozav de trist ca s-a ajuns aici. Pentru umanitate zic, ca pentru partile direct implicate nu conteaza.
Vladimir, tot ce am vrut să spun încape în două fraze:
Un scriitor (sau un activist pentru pace, sau un fizician) nu se poate pronunța despre efectele pe termen lung ale organismelor modificate genetic asupra ecosistemului (care include și oamenii care le consumă), pentru că nu este specialitatea lor, nu aia este munca vieții lor (de unde categoria “nu știu despre ce vorbesc”).
Un laureat Nobel pentru medicină, pe de altă parte, știe despre ce este vorba, dar are un puternic interes personal ca munca vieții lui să fie văzută pozitiv, folosită în industrie, patentată, numele lor să rămână în istorie etc. -- alt motiv pentru care îi bănuiesc de tras spuza pe turta proprie.
Discuția despre GMO este mult mai largă și nu își are locul aici, cred.
Vladimir, eu nu am avut impresia (și nici nu am susținut personal) că Q ar fi aderat la teoria asta conspiraționistă cum că toți savanții ar fi membri în cutare loji francmasonice sau mai știu eu ce. Eu am spus că faptul că 100+ laureați Novel au semnat acea scrisoare de susținere a organismelor și alimentelor modificate genetic îi decredibilizează complet în ochii mei și explică reticența pe care o am față de studii și luări de poziție ale unor astfel de nume de marcă din diverse domenii.
De ce cred eu că au făcut lucrul respectiv? Simplu, pentru că au fost plătiți de Monsanto, într-o perioadă în care existau proteste puternice împotriva GMO, compania dorind să-și promoveze o imagine de promotoare a unei agriculturi sănătoase, benefice, moderne, eficiente etc. Iar faptul că ei, după cum spui tu, au venituri mici, sunt și ei oameni etc, îi face cu atât mai coruptibili și întărește ce spuneam mai sus.
Adică exact ce ziceam în primul comentariu: a se lua aceste studii ale unor savanți cu un drob de sare. Că până una-alta, nu trăim într-o societate perfectă, trăim în mundanul nostru cotidian, unde oamenii, char experții, au rate la bancă, au veniturile pe care le au etc. Iar între calitatea de savant și cea de sfânt (sau de persoană cu un cod etic și moral ireproșabil) poate să existe o diferență mare.
De curiozitate (pentru că chiar nu știu), care au fost scandalurile legate de revista Nature?
Pai nu vad de ce i-ar “decredibiliza”, ca nu te pricepi la subiect. Si nevasta-mea zice ce zic ei si ea stie ce spune, ca e fix meseria ei. Si ea nu-i finantata de nici o industrie. Ce-i drept n-are nici nobel si nici nu cred ca o paste pericolul :P. Da’ a publicat in reviste amintite de mine mai sus, ceea ce o face foarte-foarte buna la ce face.
Pentru că eu sunt de aceeași opinie cu Q când spune că cei care lucrează în domeniu și susțin ingineriile genetice aplicate de exemplu în industria alimentară se consideră (în mod evident nefondat) niște mici Dumnezei.
Atât timp cât oamenii de știință nu pot explica cum a apărut viața (pe Terra și în Univers) și atât timp cât n-o pot produce din materie anorganică, așa cum a făcut inițial Natura (sau Dumnezeu, dacă ești religios; în orice caz, punctul de la originea Big-Bang-ului nu pare să fi fost viu), înseamnă că ei nu înțeleg cu adevărat tainele din spatele geneticii. Ei doar fac observații, experimente, adică merg pe o cale empirică, pe bâjbâite. Și dacă asta nu mă deranjează în cazul fizicii, care descoperă pe calea asta mașina și apoi avionul, aș prefera să nu facă nimeni experimente pe corpul meu când vine vorba de alimentație.
În plus, agricultura genetică este un subiect de dată recentă. Ți-ar trebui cel puțin o generație pentru a putea produce o statistică cât de cât relevantă, așa, la modul minimal. Noi, practic, astăzi suntem cobaii experimentelor lor. Mulțumesc frumos, să le mănânce ei dacă vor, eu prefer alimentele clasice.
Aldus, Pharma nu angajează medici ca să „emită” studii clinice. Un medicament nou, înainte de-a fi aprobat de FDA/EMEA , trece OBLIGATORIU prin faza de studii de laborator (pe animale) și studii clinice (pe pacienți voluntari). Astea durează uneori ani. E destul de nepotrivit, ținând cont de protocolul unui studiu clinic să folosim verbul a emite. Posibilitatea de-a corupe cu o prăjitură sau o plimbare în străinătate grupul care face cercetarea e extrem de redusă. Studiile clinice se semnează de către medici cu nume greu, cu grade academice, nu de către doctori de familie angajați la policlinica de cartier. Oamenii ăștia nu prea duc grija zilei de mâine. Industriașul medicamentos plătește, oricum, din greu la studiile clinice. Prețul piperat al unui medicament nou (moleculă nouă) acoperă cheltuielile cu cercetarea, în cea mai mare parte, nu cu producția.
Organismele modificate genetic (frecvent plante folosite în alimentație) sunt, practic, soiuri selecționate rapid, prin intervenția ingineriei genetice (taie sau adaugă gene) pentru a accentua calități favorabile consumului și a elimina caracteristici mai puțin agreabile. Piersicile nepubescente sunt organisme modificate genetic, de pildă. Strugurii de masă, cu bobul mare și coaja mai subțire sunt rezultatul unei intervenții inginerești. Și tot așa. De ce ar fi câh OMG-urile?!
Observație: selecția, rapidă au ba nu prea se pupă cu mutațiile genetice voluntare. Sunt două chestii distincte, observație pentru nelămuriți.
Mă bucur să te revăd! 🙂
Știu că nu se pupă, dar mi s-a părut că simplific lucrurile. 🙂
klaus, n-ar fi mai bine să ne explici tu, pe înțelesul nostru, nu ca în articole științifice, dacă omg-urile sunt nerecomandabile în consum sau nu? Mie, din cât m-am bunghit, mi se par ok. Ceva care nu produce cancer a devenit perfect! Dar poate că Aldus are dreptate. Sau poate adevărul e la mijloc.
Când ai timp. Dacă vrei, scrie-mi opinia pe mail și o facem articol în Gară. Mi-ai face un serviciu, eu n-am, momentan, răbdare să scriu despre nimic, deși multe-mi stau în gușă…
Ce înseamnă asta că n-ai răbdare să scrii? Credeam că ai în continuare comenzi de păpuși și de aceea nu prea intri pe blog. Totul ok?
Dacă tu tot te-ai apucat de păpuși, mă vezi ce-am ajuns să fac io? 😀 Mai că-mi vine să o pun de-un showbizz.
N-am, răbdare mi-a venit să scriu, nervi, căcat… mi-am adus aminte de gxg și criza bărbatului pe la patru zeci de ani. Poate despre asta o fi vorba, habar n-am.
Despre omg-uri nu pot să spun prea multe. Din ce am citit, ele pot fi mâncate, bine-mersi ,mai departe. Studiile contra nu au depășit, din cunoștințele și înțelegerea mea, faza de război economic. Nu ajută pe nimeni să spun că am cel puțin un dinte împotriva lor. Dincolo de băgatul la mațe apar pericole care îmi par mult mai mari. Deocamdată atât.
Renata, uită-te la documentarul Generation RX. Dacă nu-l găsești, ți-l dau eu. O să vezi cât de puțin se pliază realitatea practică peste teoria spusă de tine, cel puțin în State. Și cât de multă bază poți pune pe FDA, în condițiile în care numeroși membri au ceea ce la noi s-ar putea numi conflicte uriașe de interes prin faptul că figurează direct sau indirect (familie, rude etc) pe statul de plată al unor mari companii farmaceutice. Și o să vezi cum în SUA se pune o presiune uriașă pe medicii școlilor, care-și riscă chiar jobul dacă nu diagnostichează un mare număr de elevi cu tulburări de comportament (am uitat denumirea exactă, dar ceva de genul că sunt agitați). Și cum acestora le sunt prescrise medicamente ce conțin substanțe care altfel, în afara cadrului școlii, sunt considerate droguri și sunt interzise. Medicamente aprobate tot așa, în mod cât se poate de dubios. Și la ce duce asta. Dar aceste lucruri nu le citești în mass-media și nu le vezi la televizor.
Având în vedere lucrurile pe care le cunosc despre cum funcționează lumea asta, dă-mi voie să am rezerve și față de produsele Monsanto.
Altfel, mă bucur și eu că ai revenit, văzusem evident înainte să intru aici. 🙂
Dar vezi că nu e varianta de o juma de oră de pe YouTube; documentarul are durata de 81 minute.
Să nu uit: deși problema recenziilor false, slabe sau cumpărate este una importantă și de actualitate, nu despre asta am scris eu.
Eu am scris despre cum opinia publică și mass-media au fost luate de val și au publicat tâmpenii, încercând să influențeze negativ copiii, părinții, relația copil-părinte fără dovezi.
Eh, dar a fost intotdeauna misto sa-i sperii pe parinti si chinui pe copii :)). Parerea mea e ca-s ultimele zbateri, ca oricum in afara de ceva mamici si poate chiar si niste tatici mai filologi asa, nu-i baga in seama cineva. Iar pentru plozi e chiar sanatate curata sa se educe sa-si dezvolte de mici metode de evitat vointa parintilor. E si asta un joc (ce-i drept mult mai real si cu un potential DPS infernal :)) ).
La asta mă gândeam și eu când auzeam păreri de-astea negative: că autorii sunt de-ăia, rigizi de modă veche: prea se distrează copiii și uită să-și manifeste respectul către cele importante, ia să le luăm jucăria!
Am uitat sa zic! Multumesc Q pentru schimbatul discutiei, sunt profund recunoscator! 😀
Cu mare plăcere. Cu ocazia asta am descoperit ce listă lungă de subiecte am salvat și n-am apucat să procesez… Cred că tre’ să-o las mai moale cu jocurile alea :Đ
[…] sfârșit, după cum îi spuneam și lui Q, consider că recenziile și studiile pozitive cu privire la astfel de jocuri trebuie citite cu o […]
ha ha ha ha
Salut, băieţi!
şi scuze că mă bag şi io ca şnuru’ în curul virginei.
Aka.., nu că-mi place subiectu’, da’ tare mă mai mănâncă dialogu’.
So. Păi dacă voi n’aveţi vr’un dubiu, apăi vă spun io:
omul ăsta fără koie, are nevoie d’un maslu!
Urgent. Chemaţi’l pe iosif, dară.
Trust me. Handicapa… Scuze. Conaţionalul ăsta- aflat într’o lipotimie verbală, demnă de spitalul 9)- vă face dinmuie. Din vorbe, pardon.
păi dacă voi sunteţi convinşi că specia asta de om a jucat altceva decât mario… apoi io’l provoc să ne arate SCULA!
Sunt tare curioasă.
Pen’că, n-aşa? orice ai juca, apăi trebe să ai şi cu ce! GIZĂS!!!
Nostratellă, de unde ideea asta că un tip care scrie că jocurile video te influențează negativ ar trebui să fie cel mai experimentat jucător din lume? Altfel, I had my fair share of games.
Schimburi de imagini sexy cu tine nu fac.
Răspund și eu, chit că nu-s băiat. Hai să zicem în calitate de om care investește mult timp și bani -- ăștia nu-s gaură-n buget -- în hobby-ul numit generic jocuri video -- în cazul meu, preonderent shooting games (o, da, dintr-alea violente, cale pavată spre iad). Nu ne face Aldus din vorbe, că nu e relevant ce spune, le scoate din burtă și nu zice din prisma experienței de gamer, ci în calitate consacrată de părerist. Am văzut că aduce în discuție problema banilor, ceea ce nu e o problemă -- un om normal cumpără cărți fiindcă îi place să citească, filme ca să le urmărească, timp pe pârtia de schi că-i place să schieze, jocuri video ca să le joace. Un om normal investește bani -- dacă e nevoie -- și timp în ceea ce-i place să facă.
Da, am citit pe diagonală cearceaful de articol al lui Aldus, cu o puternică impresie c-ar fi un fel de recenzie la un film pe care nu l-a urmărit. Zice așa:
“În trecut am avut o perioadă în care m-am jucat destul de mult. În trecut aveam timp liber. Astăzi joc jocuri video foarte rar spre deloc. Când ești copil, puber sau adult, cea mai mare resursă de care dispui este timpul. Îl ai din belșug, ți se pare că este infinit și nu știi cu ce să ți-l ocupi. Problema apare când timpul devine deja o resursă prețioasă și, totuși, îl pierzi cu astfel de jocuri. ”
Ce să zic acum? C-o fi mai bine să stai cu controllerul în mână, decât să scrii recenzii boring la seriale proaste, pe care le-ai urmărit cap-coadă? Apropo, majoritatea jocurilor ce mi-au trecut prin mână sunt deasupra serialelor, au poveste, au tot ce vrei. Nope, n-are sens să zic așa ceva, pentru că-i fix treaba lui ce face cu resursa prețioasă -- timpul. Pot doar să m-amuz.
Dacă tot zici că sunt bully, hai să fiu și cu alte persoane. În porțiunea citată mai sus dai dovadă de prostie. Dar nu e nici urmă de agresivitate în ce-ți spun, e doar o opinie. În primul rând, n-am susținut niciodată că aș fi gamer. Ba chiar am clarificat relația mea cu jocurile video. În al doilea, care-i relevanța faptului că nu sunt gamer din prisma efectelor discutate de mine? Că nu trebuie să fii gamer ca să te pronunți pe chestia asta, la fel cum nu pe un fumător trebuie să-l întrebi ce efecte toxice are fumatul (ci pe un medic sau pe un biolog). Deci, cineva postează pe blog o serie de efecte toxice ale tutunului iar tu îi găsești nod în papură pe motiv că nu vorbește din prisma experienței lui de fumător? Cum ziceam, mostră de prostie. Dimpotrivă, fumătorul, la fel ca gamerul, nu e conștient de ce face, decât într-un mod superficial și teoretic, pentru că dacă ar fi conștient la modul real și profund, s-ar lăsa de fumat, respectiv de jocuri video. Deci, nu la ei vei găsi informații prețioase și înțelepte pe tema asta. La fel cum nu la hoți vei găsi informații prețioase și înțelepte pe teme de morală.
Păi e destul de simplu, jucându-te sau urmărind seriale consumi ceva, pe când scriind recenzii distilezi informația consumată și o pui și la dispoziția altora, care se pot folosi de ea. Deci, e mai bine să scrii recenzii (să dai și altora) decât doar să te joci / să urmărești filme (doar să consumi).
Dovadă că te uiți la seriale foarte proaste, lipsite de poveste și de tot ce vrei. Cu toate acestea, mai sus spuneai că eu mă uit la seriale proaste.
@ nostrastella
De ce pe “Iosif” si nu pe M.Tuca ?!… 🙂 )))
Din punctul meu de vedere, totul tine de fiecare om in parte, pe unii ii afecteaza si pe altii nu. Personal sunt un gamer de mic, jocurile video le consider entertainment!
Acum la 30 de ani cele mai interesante momente in jocuri sunt acelea cand le joc alaturi de un prieten (co-op ori nu). Pot sa mai consider ca in ziua de astazi, gamingul are si un anumit procentaj de socializare la mijloc, foarte putini sunt cei care se inchid in camera si butoneaza singur. In multe cazuri sunt deja intr-o conferinta pe discord, skype sau chiar vechiul team speak, ori cauta jucatori pe grupuri de facebook sau forumuri.
E aiurea ca ne gandim atat de mult la lucrurile astea, cand de fapt, am putea sa fim mai fericiti chiar si prin jocuri video, daca este cazul!
100% de acord la partea cu co-op. De vreo trei ani jumate jucăm doar co-op, pentru că duce experiența la un alt nivel.