„Dacă e conjuncţie adversativă, virgula aia e la locul ei”, bombăneam eu în timp ce studiam fiţuica lăsată-n uşă. M-am uitat şi la uşile celorlalte apartamente de pe palier, toate aveau strecurate pe lângă toc câte un pliant, însă altele două zăceau pe jos, purtând amprenta murdară a tălpii de bocanc. Sau pantof masculin cu striaţii antiderapante. Să revenim. „Acest…