Month: February 2013

31

Ce bine ar fi dacă gândurile, amintirile, imaginile s-ar tipări singure, cu fidelitate, în culori, sunete, cuvinte. Cum aceasta nu se întâmplă, însă, iată exerciţiul meditaţiei, iată forma prost prelucrată a emoţiei, iată nostalgia, visul, ideea. M-am încăpăţânat, cu o umilă aroganţă, să am blog. Respectiv să mai am ceva căruia să mă dăruiesc mai mult sau mai puţin parţial,…

Read More »

30

Nu sunt bine dar presupun că tu ştii deja asta. Chiar nu înţeleg măreţul tău plan divin, nu pricep cu ce rost mă chinui pe lumea asta, de ce ai rânduit toate atât de alandala, ce puii mei vrei de la mine. M-ai băgat în povestea asta ca să ce? M-ai înconjurat de tot felul de oameni. Mi-ai plantat în…

Read More »

Ei, cei cu majusculă

Ce le lipseşte? Ei răspund că nimic. Toate-s bune şi frumoase. Susţin declarativ teoria neîntreruptei updatări, cu toate că ar putea rămâne astfel, binemersi, şi pe mai departe. Sunt veseli nevoie mare când lumea se-adună împrejurul lor şi pun preţ mare pe faptul de a fi celorlalţi pe plac. Cu tot dinadinsul se înfiinţează înaintea reflectoarelor, unde banalul îmbracă mantia…

Read More »

28

Mai devreme sau mai târziu, soseşte clipa. Oricând ar veni, însă, te ia pe nepregătite şi va fi prea târziu, se va fi întâmplat deja. Şi nu mai rămâne nimic de făcut, de îndreptat sau desfăcut, este deznodământ, coşmar organizat. N-am să mă grăbesc. Timpul curge, va fi undeva, sub alt cer. Până atunci, se va fi sfârşit; mi s-a…

Read More »

Despre Valentine’s Day, oameni şi teoria formei fără fond

Toamna se numără bobocii, în februarie perechile. Am asistat în ultima perioadă la o mediatizare încăpăţânată a ceea ce se cheamă Valentine’s Day. Nu e nimic nou promovarea negativă a acestei sărbători, în fiecare an amintindu-ni-se strident că Valentine’s este sărbătoarea altora, e superficială, comercială, e alibiul perfect pentru promovarea diverselor produse, e stricăcioasă, toxică, românii n-au nevoie de ea….

Read More »

24

Bărbatul e un nenorocit ce se pretinde la cârma raţionalului, însă e plin de contradicţii sub forfota poftelor testosteronice. E oportunist, adesea vrednic de milă, incurabil, resemnat, aspirant, manipulator. Are conştiinţa împăcată în timp ce simulează regrete şi minte fără să clipească, este frustrat, profitor, cu alibiuri îndesate sub pălărie, iluzionist romanţios. Crede că nu-i scapă nimic. Stârneşte interesul din…

Read More »

22

De cum fac şi eu ochi, respectiv după orele prânzului, constat că e apa luată. Nu e o problemă, zic, ştiind că bazinul wc-ului e plin ochi şi cum alţii se trezesc cu dimineaţa-n cap să muncească pe banii statului, apa vine în maxim trei, patru ore. După alde 18, încep şi eu ca tot paranormalu’ să mă stresez, date…

Read More »

21

O fărâmă de înţelepciune populară zice aşa: rămâi în viaţă cu ce bagi în gură şi cu ce tragi pe…  ţeavă. Nu contest sâmburele de veridicitate din şucăra zicere carpato-daubiano-pontică, dar strâmb din nas adulmecând atrocele misoginism, ce anulează justa moştenire matriarhală. Adică, carevasăzică, noi, femeile, rămânem cu cele ce le băgăm în gură şi atât ne-a fost dat să…

Read More »

20

Noi, femeile, revărsăm şi pătăm cu dragoste de jur împrejurul nostru şi nu e detergent pe măsura iubirilor noastre multicolore. Vrem să deţinem şi să iubim oameni, lucruri, animale şi plante. Din categoria celora din urmă, personal deţin, la actuala locaţie, două plante. Ultima şi-a luat în primire onorabilul loc de pe birou abia ieri, când am primit-o în dar,…

Read More »

16, 17

* Subtil şi delicat, în căutarea echilibrului. Că răsuflatele şi, uneori, abstractele mele inepţii vă par fără temei, nu-mi pasă. Sunt o fiinţă naivă şi blândă, limbaju-mi alunecă după pofta clipei, alternând într-o ameţeală pe alocuri complicată, sofisticată, moale, caldă, dulce, îngreţoşată. Eu nu pot să nu fiu obositoare, eu nu pot fi limpede. Enunţuri, gânduri, paralizii, toate despre mine….

Read More »