web analytics

62

Am repetat în mai multe rânduri că eu nu sunt blogger, că ăsta nu e blog, că suma articolelor mele alcătuiesc o struţocămilă infimă din perimetrul online. Vizitez cu interes însă adevăraţii bloggeri, pe mai marii şi fruntaşii blogosferei, căutând la aceştia condeiul ce mie nu mi-a fost hărăzit să-l dezvolt, ideea, omul de dincolo de cuvinte, cu ale sale opinii, cu al său umor. Şi nu o dată m-am bucurat constatând nivelul la care onlineul a ajuns, oferind posibilitatea ca vocile celor mulţi să se facă auzite ca atare,  nesufocate de constrângeri de moderare, adaptare la anume cerinţe, impuneri. Pentru mine, precum şi pentru unii dintre voi, bloggerii sunt precum editorialiştii, respectabilii jurnalişti de opinie; ei îşi exprimă atitudinea vizavi de un anume subiect, postările acestora au corp şi suflet, ei pun accent pe semnificaţii, cumva sunt tangibili prin propriul text, identificabili dincolo de cuvinte. Spre deosebire de aceştia, însă, bloggerii au  marele avantaj de a-şi permite cu atât mai mult a fi liberi, sinceri şi îndrăzneţi în scrierile lor, pentru că se presupune că ei nu sunt plătiţi pentru elaborarea unui anume subiect, răsplata pentru cele scrise fiind aprecierea, respectul, consideraţia cititorului încântat să ia contact cu părerile oneste, necosmetizate, neinfluenţate ale bloggerului său. Sau aşa ar trebui, presupunerea dovedindu-se adesea nefondată şi tot mai mult, utopică. Scriu asta după ce recent am întâlnit pe la mai mulţi „grei” advertoriale despre răcoritoarele Lipton, cu nu ştiu ce studiu scos la rampă cum că ceaiul hidratează mai bine decât apa, parcă. Ăsta e doar un exemplu.

Acum, înainte de a arunca cu piatra să privim niţel şi în ograda noastră de orătănii microscopice, adică prezenţe online insesizabile (precum a subsemnatei). Concursurile, explic şi eu cum pot, sunt încercările bloggerului de a obţine anume beneficii materiale, sprijinit fiind de cititorii săi. Bloggerul visează la cutare premiu, îşi exprimă direct intenţia, scoate de sub pălărie un articol publicitar şi spune: uite, cu ăsta îmi încerc norocul, ajutaţi-mă, susţineţi-mă, am nevoie de galerie, like-uri etecetera. E altfel, zic eu, e mai puţin blamabil decât în cazul articolelor plătite (însă tot de aiurea este pentru cititor).

Accesându-ţi blogul, ori cutare articol, investesc timp în tine, mare blogger, aşa că mi se pare onest ca tu să-mi oferi ceva în schimb. Dacă vroiam să citesc ştiri, deschideam un ziar, dacă doream circ, porneam televizorul pe un canal de informaţie, dacă vroiam reclame tâmpite, mă uitam la teleshopping. Şi ce-mi oferi tu, alături de alţi de-ai tăi din top?! Mă ameţeşti cu te miri ce povestioară ca în cele din urmă să-mi bagi pe gât ceaiul Lipton, verde, negru, nu contează, c-ai fost plătit să faci asta. Concret, să-ţi baţi joc de timpul investit în tine de cititorii tăi, să-ţi bagi ceva în aşteptările lor. Practic, îţi trădezi oamenii cu prostiile astea, pentru treizeci de monezi de argint, Iscarioteanule ce eşti tu, şi asta cam lasă un gust amar pe limba celor ce ţi-au căutat sinceritatea între rânduri şi-au înghiţit, conştient ori ba, rânduri mercantile, fardate cât să nu pută de la o poştă a reclamă, a publicitate, a materialism. Dar na, ăsta-i mersul, iar tu îi dai înainte, în ritm vioi. Iar noi citim ca proştii, ne lăsăm păcăliţi, aşteptând ca poate mâine, poimâine, cuvântul ce ni-l oferi să  nu fie dictat de vreun interes sau folos personal.

Termenul blogger e enervant de general. Ar fi pacat însă să devină enervant precum în cazul agentului imobiliar sau de asigurări: agasant, insistent, persuasiv din cale afară, de ocolit. Conţinutul plătit (sărutul lui Iuda) pe blogul personal are în comun cu filele dezinteresate de jurnal online cât are a noastră Nikita cu Barbie, însă cum tu eşti deosebit, talentat şi descuiat la minte, mare bloggere care eşti, vom aştepta răbdători să te scuturi de comercial, logo-uri şi recomandări plătite şi să scrii, ca-nainte, mai deloc pentru ei, mai puţin pentru noi şi restul pentru tine.

49 Comments

  • ketherius 2013-04-22 Reply

    Mda, asta e motivul pentru care nu mai citesc nici un “greu”.

    Nu de mult, unul din acesti lipstonisti mi-a raspuns -- cu nonsalanta -- ca el nu scrie nici pentru bani, nici pentru glorie; asta in timp ce pagina ii era (si este) imbacsita cu reclame din surse multiple si cu un numar de trackere.

    • Cudi 2013-04-22 Reply

      Da, reclame peste reclame, insa le ignori si citesti ce scrie omul. Te apuca insa dracii cand si articolul se dovedeste comercial… nu stiu, cititor fiind, ma simt agresat, luat de fraier.

  • Drugwash 2013-04-22 Reply

    Sîntem în consens. Nu suport curvele virtuale. Fiindcă în fond nu e altceva decît prostituţie: îşi vînd corpul, fiinţa virtuală definită de propriul blog, pentru un pumn de arginţi.
    Eu sînt sărac, n-am de lucru (şi nici şanse) de peste 20 de ani, însă n-am să mă înjosesc vreodată cu aşa ceva; prefer să mor de foame, literalmente. Principii.

    OK, am şi eu două poze cu link-uri, dar acelea sînt două persoane dragi mie, pe care le cunosc de mult (una chiar în persoană), corespondăm prin mail sau telefon, una a avut mari probleme de sănătate şi cu greu şi-a revenit, iar creaţiile lor îmi plac, le admir, le preţuiesc, aşa că dacă se poate spune că le promovez, cel puţin o fac în cunoştinţă de cauză şi din pură plăcere, nu pentru recompensă -- de orice fel ar fi ea.

    Însă cei care scriu pe bandă rulantă advertoriale sau găzduiesc bannere pentru produse ori servicii de care n-au cel mai mic habar, sînt în faţa mea nimicuri, zero barat, nihil, nada, zilch.

    Mai fac uneori, rareori, excepţii pentru cei dragi care participă la diverse concursuri, deşi chiar şi acelea mi se par lipsite de etică. Înţeleg totuşi, pînă la un punct, dorinţa de a-şi dovedi sieşi propriile puteri şi pentru asta, încerc să fiu un adevărat prieten, trecînd temporar peste propriile-mi principii.

    • Cudi 2013-04-22 Reply

      🙂 Exact, Drugwash, prostitutie intelectuala. Stiu ca este un exemplu deplasat… dar cum ar fi ca pana si cartile sa contina bannere, reclame, publicitate, si nu pe coperti, ci din doua in doua file, zic si eu? Suntem in consens, intr-adevar, insa eu am de gand sa calc adanc in strachini, pe cand se va organiza un concurs de creativitate, cu premiu un laptop.. :)) Si da, este lipsa de etica, insa stiu ca mana mea de cititori ma va ierta cu anticipatie, exact cum treci si tu peste participarile celor dragi tie.
      Iti multumesc mult pentru vizita. 🙂

      • Drugwash 2013-04-22 Reply

        Call me Dragoş, e mai simplu, dacă tot sîntem conaţionali. 🙂

        Citeam de curînd la Zorin despre diferenţa de concepte: push media versus pull media. Cred că trebuie să trecem cît de curînd la cel de-al doilea, pînă nu se distruge şi bruma de cultură, educaţie şi bun-simţ care-a mai rămas în omenire.

        Adică, vrei să faci reclamă? OK, pune undeva într-un pătrăţel special desemnat, un text pe care să scrie RECLAME. Cine e interesat de aşa ceva -- indiferent de domeniu -- va intra acolo deschizîndu-se o nouă pagină, va căuta, va clickui, treaba lui. Dar nu-mi arunca mie în faţă bannere pe toate părţile paginii, ferestre zburătoare din stînga în dreapta ori de sus în jos, supratipar transparent care “ia” un click automat de la utilizatorul ţinut în completă obscuritate şi aşa mai departe. Cam asta-i ideea: nu-mi băga pe gît cu forţa ceva de care n-am nevoie, cel puţin la momentul respectiv. Lasă-mă să aleg.

        Dacă vrei să participi la concursuri şi alte cele, multă baftă! Eu stau deoparte, pe bordură, spărgînd seminţe, bînd bere şi chibiţînd. 🙂

        • Cudi 2013-04-22 Reply

          Dragos, imi pare bine, eu sunt Cudi. Imi plac comentariile tale, exact asta gandeam si eu, insa tu o spui intr-o forma imbunatatita. Sper sa mai treci pe aici.:)

          • Drugwash 2013-04-22 Reply

            Desigur, cînd mi-aduc aminte. Deşi la cît sînt de uituc, dacă nu mă trage cineva de mînecă… 🙂

            Treaba e că dulciurile mi-au plăcut de mic, aşa că m-am învăţat să tăvălesc şi cuvintele prin zahăr. Uneori mai greşesc şi le scap prin sare -- atunci e haiu’ naibii! 😆

        • ketherius 2013-04-22 Reply

          Fii realist: daca reclama ar fi oferita numai la cerere, publicitatea ar disparea ca domeniu de activitate. E ca si cum ai spune sa nu fie jefuiti decat cei care doresc.

          Dar, deh, e misto sa apari sa te dai interesant cu idei utopice, nu?

          Eu am transformat push media in pull media cu no-script. Nu vad decat reclamele pe care le permit eu (adica nicuna). Dar, repet, asta se poate intampla numai la destinatie, la consumator, niciodata la sursa. Nimeni nu renunta la sursa de venit numai pentru ca “nu e frumos” sau pentru ca “deranjeaza pe cineva”.

          • Drugwash 2013-04-22 Reply

            Dacă atîta lume respinge cu brutalitate reclamele, ce reiese din asta? Că sistemul e defect. Aşadar, trebuie schimbat. Că nu le convine lor, je m’en fiche -- nici mie nu-mi convine sistemul curent. Şi cum în ultimă instanţă eu sînt cel pe spinarea căruia ei trăiesc, atunci să facă bine să mi se muleze mie pe nevoi, nu să mi le bage pe gît forţat, cu lopata, că atunci le resping total şi permanent. Şi pierd toţi.

            Îmi place totuşi că ai recunoscut numele real al publicităţii: jaf. 😎

  • Sonia 2013-04-22 Reply

    Eu chiar nu îi condamn pe cei care câștigă scriind pe blog. Lucrurile sunt simple. Nu-mi place ce văd (reclame) și ce scriu (advertoriale) nu mai pun piciorul pe acolo. Fiecare face ce dorește. Partea interesantă este că blogurile care livrează conținut pentru bani sunt cele cu trafic foarte mare. Și mă întreb… dacă au așa mulți vizitatori… atunci pe cine deranjează reclamele?
    Eu chiar nu-mi bat capul. Ei au cititorii lor multi, eu pe ai mei atâția câți sunt. Ei câștigă bani, eu investesc timp. Și mai particip la câte un concurs când mi se pare interesant.:) Ai ;i tu categoria Concursuri pe blog. Nu mi se pare de rușine.

    • ketherius 2013-04-22 Reply

      Mi se pare mie, sau pierzi esenta? Era vorba despre cei care iti baga sub nas texte publicitare, platite, fara nici un avertisment. A trebuit sa citesc doua treimi de articol pana sa imi dau seama ca e reclama si sa plec de acolo.

      De ce? Pentru ca sugereaza ca e blogul personal si nu este.Si-ar fi pastrat respectul meu daca, sub titlu, ar fi scris “text comandat de firma X”. E adevarat, atunci nu l-as fi citit deloc si clientul nu ar fi avut audienta pentru care a platit.

      E o insulta pentru mine, pentru ca “marele” vinde atentia si timpul meu. Le are “promitand” un blog personal (nu scrie nicaieri ca articolele de pe blog sunt platite, iar la “about” se afla numele si moaca lui), apoi imi inseala asteptarile bagandu-mi in fata reclame. Iar cate unul mai are si tupeul sa ma minta in fata, spunand ca el nu pentru bani scrie -- asta in conditiile in care articole ce promoveaza marfa din magazinul personal. Serios? Sa ii citeasca cine vrea, eu ma duc la alte surse cand vreau reclame.

    • Lotus 2014-08-28 Reply

      @Sonia Traficul nu vine datorită reclamelor ci invers. E ca la televizor: stai la un anumit post pentru că-ți plac filmele, nu pentru reclamele de acolo. Dar având public, postul respectiv primește și contracte de publicitate.

      Acum, de ce stă lumea pe bloguri ca zoso, asta-i o altă discuție.

      Mai nou, publicitatea se vinde și pe bloguri mici, fără trafic. Pentru că există și acolo un cititor demn de luat în seamnă, respectiv Google. Numai să ai trecere la el. Adică PageRank.

  • Cudi 2013-04-22 Reply

    Sonia, am explicat cum ca ideea de concurs e putin altfel: spre exemplu tu ti-ai somat de la bun inceput cititorii privind intentia de a participa, mai apoi ai explicat foarte clar in primul paragraf despre ce e vorba in cel cu cartile, ba mai mult ai inserat si un widget ajutator unde pentru a treia data subliniezi ca este vorba despre o competitie. Cu alte cuvinte, nu mi-ai varat nimic pe gat, nu ai facut reclama ascunsa, nu m-ai pacalit pe mine, cititorul, lasandu-ma sa descopar abia in final ca scopul postarii tale este si unul material. E o mare diferenta intre acest tip de promovare si cel practicat de liptonistii (am ras copios pe seama acestui cuvant, multumim Ketherius) care ne plimba cu zaharelul zeci de randuri pentru ca in cele din urma sa pricepem ca ei au fost platiti sa promoveze un anume ceai. E impropriu spus, nu are cine stie ce haz dar daca e tradare, fie, dar cel putin s-o stim si noi! Nu, clar, n-are haz, tradarea-i tradare.

    • bloodie 2013-04-23 Reply

      Io dau un sfat. Daca vreti sa evitati advertorialele, uitati-va la categoria in care sunt postate articolele. Majoritatea bloggerilor pe care ii citesc au categorie speciala pentru astfel de articole. A mea se cheama cat se poate de evident: “Publicitar”. Nu e foarte populata, dar exista.

      • ketherius 2013-04-23 Reply

        Indingarea generala era impotriva alora care ascund pana in ultimul moment faptul ca e advertorial.

        • Sonia 2013-04-23 Reply

          Vezi… aici poate nu ai înțeles tu sau poate nu m-am exprimat eu clar. Indignare generală spui. Și totuși cititori mulți. De aceea și primesc oferte de a scrie pe bani. Ce îmi scapă? Nu ne place, dar dăm buluc în continuare și le facem trafic. Referitor la un comentariu de mai jos, unde ți-a răspuns Anca și unde eu nu mai pot cometa (tehnic văd că nu se poate) Atelier 360 este mica mea afacere. Este greșit ca fiica mea să își susțină mama?

          • Lotus 2014-08-28 Reply

            Nu ne place, dar dăm buluc în continuare și le facem trafic.

            Ție îți plac reclamele de pe ProTV? Și atunci de ce dai buluc? Mă gândesc că pentru filme, nu pentru pauzele publicitare.

      • Cudi 2013-04-23 Reply

        Buna, Bloodie! Sfatul tau e bun, insa unii se rezuma la a semnaliza printr-un simplu si minuscul tag, ex. “pub”.

  • Sonia 2013-04-23 Reply

    Cred că nu m-am exprimat prea clar. Ideea este că vezi de la o poștă articolele scrise pentru bani. Nu ți le bagă nimeni pe gât. Nu vrei, nu citești. Nu mai suntem copii mici.
    Nu am comentat la articolul tău pentru că m-aș fi simțit vinovată că am participat la un concurs, dar am auzit de prea multe ori discuția despre articolele plătite. Până la urmă este și asta un fel de publicitate, ca și cea de la televizor. Nu-mi place să mă uit, schimb canalul. Ideea este că internetul este mare și așa cum există oameni și oameni, există bloguri și bloguri. Citesc și comentez unde îmi place. iar când nu îmi mai convine îmi iau jucăriile și plec.

    • ketherius 2013-04-23 Reply

      Eh, mama de bloggerita ca, probabil, vrea sa faca bani din online -- sau cel putin asa inteleg de pe blogul tau. Normal ca o sa mergi in panzele albe aparand liptonistii.

      Vezi? Ar fi trebuit sa incepi prin a spune ca esti subiectiva, implicata in miscarea “blogger de inchiriat”, apoi sa iti spui parerea. Asa m-ai facut sa incerc sa te lamuresc, cand tu, de fapt, nu vrei sa vezi nimic altceva. Mi-ai irosit timpul.

      Felicitari, esti un troll!

      • Cudi 2013-04-23 Reply

        Ketherius, iti respect opinia, asa cum o respect si pe a Soniei. Imi place franchetea ta, desi in acest caz spun ca e cam dura. Dumireste nestiutorul din mine, te rog, si defineste-mi trollul blogosferic (ceea ce, anticipez, Sonia nu este). Bland, ca pentru ardeleni.:)

        • ketherius 2013-04-23 Reply

          Ok, nu e troll (conform definitiei: http://en.wikipedia.org/wiki/Troll_%28Internet%29 ). E doar o persoana care prezinta o opinie subiectiva drept ca fiind obiectiva. Care e cuvantul pentru oamenii care nu accepta ca actiunile lor si ale celor dragi lor supara/incomodeaza/inseala pe altii si merg pana in panzele albe luandu-le apararea?

          • Sonia 2013-04-23 Reply

            Îmi pare rău dacă te-am supărat/incomodat/înșelat. O întrebare doar, dacă nu supără și asta. Unde scrie pe blogul meu despre făcut bani? Poate doar în articolele în care amintesc că am două joburi…

            • ketherius 2013-04-23 Reply

              Unde? Aici ( http://blogdeiarna.wordpress.com/2013/04/10/mama-de-bloggerita/ ) faci referire la Anca ( http://bloodie.ro/ ) .

              In blogroll ai “Bloodie (fiica mea)”.

              Iar la Bloodie gasesc titluri ca “Delegaţia oficială TM Brands Tour a ajuns la Primărie şi la cluburile sportive”, “Prima ediţie Timişoara Brands Tour” si categorii precum “”Evenimente”, “Media”, “Profesional”, “Publicitar”.

              Deci fiica ta e bloggerita care “activez la straightAD”, “particip la timisoara brands tour”, “sustin atelier360” si “I inima Rev de Pov” (capitalizarea ca in imaginea reclama de pe blogul ei).

              Deci, da, fiica ta e implicata in mass-media si traieste/castiga/profita/incearca sa profite (alege varianta corecta) din asa ceva, iar tu ii iei partea ei.

            • bloodie 2013-04-23 Reply

              ketherius, iti raspund eu. Da, sunt oarecum implicata. Iti spun sincer ca mi-as dori sa fiu chiar mai implicata decat atat. Si crede-ma ca nu e pentru bani. La Timisoara Brands Tour, am primit 2 tricouri, 2 sticle de vin si niste biscuiti de bere, dar m-am simtit incredibil de bine.

              Eu scriu din 2008 si m-am “consacrat” cu categoria “Ganduri”, nicidecum cu cele enumerate de mine. Imi place, uneori, sa scriu mai… literar. La straightAD lucrez abia din 2012. Asta doar ca sa ne lamurim. Iti zic sincer ca apreciez ca nu m-ai acuzat ca scriu DOAR pe bani. Probabil ai vazut categoriile de cultura, chestii personale etc. Singurele advertoriale de pe blog sunt cele din categoria “Publicitar”. Fix 3. Doua platite si unul in urma caruia am obtinut o reducere la un serviciu. Si am un principiu, pot sa ma-mbrace in aur, nu mint in advertoriale, nu recomand ceea ce eu nu consum etc.

              Concluzia e ca dupa 5 ani, 3-4 domenii si probabil peste 1000 de articole, eu am doar 2 platite, inseamna ca fie is proasta gramada, fie nu ma straduiesc prea tare. Eu vreau sa cred ca inclini si tu pentru a doua varianta. (Sper!)

              P.S. Nu zic ca nu o sa accept colaborari viitoare, ba chiar imi doresc sa am de-a face cu produse sau evenimente faine. Dar NICIODATA nu imi voi “insulta” cititorii servindu-le gogosi. Am refuzat multe campanii pe motivul asta.

      • Sonia 2013-04-23 Reply

        Mulțumesc pentru aprecieri. Sunt subiectivă, recunosc, să arunce primul piatra ăla de este posesorul adevărului absolut. Sunt dispusă să încasez. Cât despre strădania de a mă face să pricep, nu te mai strădui. Se pare că sunt mai grea de cap sau că cei doi neuroni funcționali pe care îi mai am judecă ambele fețe ale monedei.
        Din respect pentru Claudia, și pentru blogul ei, mă opresc aici. Mai multe, probabil, pe blogul meu.

  • Hapi 2013-04-23 Reply

    “Accesându-ţi blogul, ori cutare articol, investesc timp în tine, mare blogger, aşa că mi se pare onest ca tu să-mi oferi ceva în schimb” TOUCHE Asa cred si eu
    Si ma regasesc in descrierea ta pentru ca initial nici eu nu m-am simtit deloc blogger. Daca ma simt acum? Nu cred, habar nu am
    >Ar trebui sa-mi fac o analiza mai serioasa

    • Cudi 2013-04-23 Reply

      Din punctul meu de vedere (care este si obiectiv, dat fiind traficul pe care il ai si calitatea condeiului), faci parte dintre “grei”. Insa tu nu esti un liptonist, tu oferi acel ceva, iar investitia timpului s-a dovedit inteleapta ori de cate ori ti-am calcat pragul virtual.

  • Hapi 2013-04-23 Reply

    Ah, ce compliment mi-ai facut 🙂 Ba chiar m-ai inspirat pentru o postare azi
    Nu fac parte dintre grei si-ti spun si de ce
    In primul rand ca n-am avut un scop si-am inceput fara sa stiu ce-.i aia blogging, eu fac cu totul altceva.
    Apoi- eu nu fac bani din blogging, de cand scriu am colaborat cu o singura firma . Putinele alte oferte le-am refuzat ca nu mi se potriveau deloc. Sunt “tari” cei care scriu 2-3 articole pe zi, sunt invitati la evenimente, au PR 4-5 sau mai mult, etc. Asta din analiza mea subiectiva
    Intru foarte rar in campanii si acelea pentru ca-mi plac mie si vreau sa ofer ceva celor care ma citesc.
    Si nu in ultimul rand nu o data mi s-a dat cu flit (n-au avut curaj sa-mi spuna direct ca stiu c-am limba ascutita) pentru faptul ca habar nu am de trafic, SEO, nu stiu sa ma “prezint” sau sa-mi stilizez singura blogul 🙂

  • ketherius 2013-04-23 Reply

    Bloodie, nu era vorba despre tine. Este vorba despre cineva care refuza sa accepte ca reclama nu este intotdeauna marcata ca reclama -- si nu din greseala sau scapare. Este vorba de cineva care, in loc sa accepte ca unii sar peste eticheta online, isi baga degetele in urechi.

    Intr-o discutie despre cei care isi mascheaza advertorialele drept articole personale, zice “Ideea este că vezi de la o poștă articolele scrise pentru bani. Nu ți le bagă nimeni pe gât. Nu vrei, nu citești. Nu mai suntem copii mici.”

    • Sonia 2013-04-23 Reply

      O să încerc să fiu la fel de elegantă în exprimare ca și Bloodie. Sper să îmi iasă, deși nu pot înghiți atât de ușor schimbarea ta de atitudine. Ba e vorba de cineva, ba nu e vorba. Ești convinsă că tot ce ai scris aici referitor la noi a fost obiectiv? Nu e nevoie să-mi răspunzi.
      Cât despre afirmația citată, oare cu ce am greșit? Să înțeleg că suntem ușor de păcălit și numai eticheta ne face să ne dăm seama dacă un articol este advertorial sau nu? Hai să fim serioși! Orice ar zice alții, nu suntem chiar o nație de proști! Și dacă ne-a păcălit o dată, de ce naiba mai citim pe cineva. Ca să ne indignăm și data viitoare, cu toții, că nu e corect cum procedează?

      • ketherius 2013-04-23 Reply

        Daca nu ne indignam si nu avem nici o reactie, cei care ne fac ce nu ne place vor considera ca acceptam si vor continua sa o faca. Pana la urma avem dreptul la opinie si avem dreptul sa fim revoltati.

        Neavand nici o reactie, mesajul pe care il transmitem e ca e ok sa incerci sa pacalesti. Si de la pacalit se ajunge usor la furat, impins, violat etc. Stiu, generatia ta e invatata sa isi adune ce i-a ramas dupa ce a primit o teapa si sa isi continue exista in tacere, cu fericirea ca nu a fost mai rau.

        S-ar putea sa te surprinda, dar altii iau atitudine, chiar daca atitudinea consta numai in vorbe.

  • ketherius 2013-04-23 Reply

    Exemplu:

    publicat @ 15 April 2013 in categoria > pentru copii
    Taguri: Andreea Ibacka, Andreea Patrascu, ceai, ceai de culoare, ceai negru, ceai verde, FUN, Lipton, Lipton Ice Tea, Mencinicopschi, Prof. Dr. Mencinicopschi, pub

    Se vede de la o posta ca e publicitate, nu?

    • Sonia 2013-04-23 Reply

      Lipton de două ori, după ce am mai văzut pe două bloguri exprimată dragostea pentru Lipton. Pentru mine ar fi fost clar. Probabil nu aș fi citit articolul, dar aici aș fi fost chiar foarte subiectivă. Nu îmi place ceaiul de niciun fel.

      • ketherius 2013-04-23 Reply

        Cand deschizi un ziar, tu citesti mai intai categoria in care intra pagina, apoi titlurile? Citesti colectivul de redactie inainte de a citi un articol?

        Eu sunt de-ala care se uita la titluri, nu la taguri. Titlul e mare, tagurile sunt mici. Plus ca si tagurile sunt mincinoase: dau click pe tagul “FUN” si gasesc reclame; dau click pe “ceai” si gasesc reclame. Eu m-as astepta la un articol serios despre ceai, sau ceva amuzant, dar nu o reclama, ca aia tre’ sa fie la “pub”. Care “pub” e de la local sau de la publicitate?

        Dar deviem si deviem numai pentru ca tu tii mortis sa ai dreptate. Ok, ai dreptate! Ai pus la punct blogosfera cu interventiile tale. Esti fericita?

        • Sonia 2013-04-23 Reply

          Ketherius. Pe cine am pus la punct? Blogosfera? Vai mie! Am încercat să îți spun printre rânduri ce aveam de spus. NU ai înțeles, deci voi fi directă. M-ai acuzat pe mine și pe Anca de lucruri neadevărate. Chestia asta mă deranjează, mai ales când vine de la un om care se declară obiectiv. Asta una. A doua chestie. Îți respect părerea (pe a ta și pe a altora). Nu vreau să fi de acord cu mine, dar nu-mi răstălmăci vorbele. A treia. Ai dat dovadă de lipsă de politețe și de inconsecvență în păreri. Ca să te parafrazez (sper că îmi dai voie) cum se numesc oamenii ăștia?
          Nu ți-am cerut să îmi dai dreptate. Ai revenit doar ca să mă pui la punct. De la un moment dat problema ta nu a mai fost subiectul, ci persoana mea. Ketherius, nu tot ce zboară se mănâncă, poate ar trebui să înveți asta. Și apropo de reacția pe care trebuie să o avem. La articolul despre care tot discutăm, ai comentat. Unde era atitudinea ta față de tagurile mincinoase? Eu nu am văzut-o, sau ai camuflat-o tu bine.
          “Stiu, generatia ta e invatata sa isi adune ce i-a ramas…”. Nu știi, că nu ai de unde. Dacă spuneai “părerea mea este că…” era altceva. Cum era cu subiectivitatea?
          Altfel, eu sunt bine merci, fericită. Ceea ce, sincer, îți doresc și ție!

          • Sonia 2013-04-23 Reply

            *să fii de acord, scuze

    • Lotus 2014-08-28 Reply

      La Cabral, tot ce e în rubrica „Pentru copii” e advertorial. A explicat el undeva că banii merg la donații, nu și-i ține lui, de aceea a făcut rubrica în cauză. Cei care-i sunt cititori fideli probabil îl cunosc. I se poate imputa că nu-i un marcaj evident, cine aterizează din Google nu se prinde.

      • Cudi 2014-08-28 Reply

        Da? Misto gest. Dar asta nu schimba esenta discutiei.

  • Sonia 2013-04-23 Reply

    Claudia, îmi cer scuze că un comentariu de-al meu a dus la o discuție care a degenerat (mea culpa). O să încerc să iau din toate astea partea bună a lucrurilor, am învățat un cuvânt nou, TROLL. 🙂 Vă doresc tuturor noapte bună și mă retrag.

  • Cudi 2013-04-23 Reply

    Sonia, esti norocoasa cu asa o fata, Ketherius, faci cinste prin atitudine blogului meu. Zic sa bem un pahar cu apa si sa lasam liptonistii sa se hidrateze cum stiu ei mai bine. Deocamdata. :p

  • Dan Terteci 2013-04-25 Reply

    Un mecenat pe care îl susțin și eu, chiar dacă numai prin însumarea propriei păreri la celelalte.

  • Alfred 2013-04-27 Reply

    Te intreb, fara suparare, oare articolul tau, aici de fata, nu este advertorial?
    Tehnic vorbind, ai specificat de mai multe ori numele Lipton, deci poate fi considerat cu usurinta reclama mascata, la fel cum atitudinea critica si extrem de acida la adresa celor care scriu advertoriale, mai ales advertoriale pentru Lipton, nu poate insemna nimic altceva decat o tentativa de a castiga bani de pe urma respectivei companii! Nu ar fi o noutate, in fond sunt extrem de multi cei care prefera sa apeleze la acest gen de advertoriale, atacand tocmai campania in sine stiind ca reclama negativa tot reclama este!
    In concluzie, cumpatarea in vorbe dar mai ales claritatea in gandire si viziunea asupra tuturor detaliilor, se cuvin si se impun atunci cand abordam un astfel de articol, altfel s-ar putea sa fie in genul ”unde dai si unde crapa”! 😉
    Sugestia mea: -nu ar fi tocmai indicat sa fii impotriva celor ce scriu advertoriale, mai ales ca 99% din bloggeri au scris, scriu si sunt dispusi sa scrie advertoriale si nu sunt de condamnat pentru asta, mai ales ca multi au de platit hosting lunar (de multe ori peste 50 de euro pe luna) deci se justifica atitudinea de a recupera investitia si in plus, chiar nu e justificabila atitudinea ”contra” in cazul in care freelancingul este un mod de viata de atatia si atatia ani!

    • Cudi 2013-04-27 Reply

      Alfred, nu am vizat bloggerii care scriu advertoriale, ci pe aceia care nu semnalizeaza clar ca este vorba de un articol pe bani. Intri, citesti mai bine de jumatate de articol, nu-ti miroase deloc a publicitate si abia spre final intelegi ca era vorba de o reclama.
      Cat despre freelancing… eu astfel imi castig banii. Scriind advertoriale, scriind texte publicitare, zi de zi, de mi-a iesit pe nas. Insa am incercat sa separ blogul personal de scriitura platita, sa nu amestec ineptiile sufletelului meu cu advertorialele, pentru ca putinii cititori care intra aici nu sunt, evident, in cautare de publicitate.
      In concluzie, nu am nimic cu cei care scriu pe bani pe blogul personal, vreau doar ca postarile publicitare sa fie vizibil subliniate ca publicitare, prin includerea de tag-uri clare, in categorii speciale, astfel incat sa nu ma simt pacalita. Asta era ideea.

    • Lotus 2014-08-28 Reply

      @Alfred Ești incoerent și dai dovadă de prostie. De exemplu, atitudinea critica si extrem de acida la adresa celor care scriu advertoriale poate însemna și altceva decât o tentativă de a câștiga bani. De-un alt exemplu, înainte să-l acuzi pe un bloger de chestii atât de greu verificabile ca reclama negativă, te documentezi puțin, respectiv îi citești blogul. Și vorbești când ai ceva la bază.

  • Daniela 2014-06-14 Reply

    “Pacalita”? Adica acesta nu este blogul lui Lotus?

    • Cudi 2014-06-14 Reply Author

      Asta se vrea a fi o intrebare filosofica?

    • Lotus 2014-06-14 Reply

      Daniela: Nu tot ce pun pe Facebook e de la mine. Ăsta e blogul lui Cudi, care-i o ea. Da’ parcă tu-mi știai blogul. 😕

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *