Ştiu pe cineva care în repetate rânduri a spus despre sine că nu înţelege de glumă. Însă care atunci când comite o răutate, replică cu „hai, mă, tu chiar nu înţelegi de glumă?”.

Exemplu de „glumă” tâmpită: să spui unei femei trecută de 30 de ani că femeile 30+ sunt „…”. Cum sunt?, insist eu. „…”. Cum sunt? „Păi, nu sunt ca alea de 20+”. Aha. Şi omul continuă, în contextul prezenţei altor dame, că „aaa, şi aia-i trecută de 30, e cu familie, cu copil”, care remarcă aflată la locul ei în discuţia cu pricina, estompa cumva valoarea prezenţei femeii din categoria sus citată, ca şi cum o apreciere de-a ei intra în sfera „cantităţii neglijabile”. Şi omul continuă, însă eu, evidamente, rămân blocată metempsihotic în josnicimea tipologiilor 30+, cu copil, mediocră. Mă evaporez instantaneu fără politeţuri, trântindu-i cu gândul în nas câţiva dumnezei indecenţi.

Oare. De ce unii dintre cei care nu înţeleg de glumă îşi închipuie că alţii salută bucuroşi orice fărâmă de umor tâmpit, indiferent cât de insinuant sau răutăcios ar fi? Nu face altuia ce ţie nu-ţi place, era sfatul, nu?

Despre femeia 30+, acum. E oricum, doar „…”, nu. Nu, nu e ca aia 20+. E mai puţin frumoasă, evident, iar dacă are şi copil, în cele mai multe cazuri, cu atât mai puţin. E coaptă. Nu în sensul că ţâţele şi fundul dau pe-afară de voluptate, ci că ea se cunoaşte pe sine îndeajuns cât să ştie că îşi este sieşi suficientă. Evident, e mult mai frumos să fie iubită, să aibă pe cineva, însă fără compromisuri. De dragul unui partener în pat şi a unei relaţii ea n-o să accepte orice bou în preajmă-i. Ea are demnitate.

În ciuda amprentei timpului lăsată pe propria-i piele, femeia 30+ este înfocată sexual şi dezinhibată. Este mai inteligentă şi ştie să iubească frumos, din când în când cu năbădăi pentru a alunga monotonia, alteori molcom pentru a instaura liniştea şi pacea.

Femeile 30+ sunt mai calde şi mai liniştite decât erau cu un deceniu înainte. Ele ştiu că bărbatul se vrea a fi respectat şi câtă vreme el e onest şi nu bou, îl vor face să-şi simtă cuvântul preţuit. Însă dacă totuşi el e bou, femeia 30+ îi va spune direct din ce familie de cornute face parte. Şi dacă boul tot bou rămâne, ei nu-i este teamă să plece din grajd.

Femeia 30+ poate fi mai prejos decât una de 20+,- doar în mintea unui bou superficial care, cu cât este mai înaintat în vârstă, cu atât se va dovedi mai dezamăgitor şi irecuperabil. Astfel de rumegătoare trebuie ocolite din simplă economie de timp şi, din punct de vedere relaţional sau strict la nivel de comunicare, însumează o subspecie de dăunători.

Să nu punem pe seama răutăţii ceea ce se poate explica prin prostie. O inutilitate de replică cu apel la mântuire; femeia 30+ nu înghite proştii. Şi, Q.E.D., nici glumele proaste.