Hmm..pai doar cine are blog poate participa si va poate amuza? 😛
vad ca toti participantii au scris de pe un blog

„Articolul participa la concursul Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius”

NOI

Mi-e dor de o mancare buna de “ Piti”.
De gogosele umplute frisca, de rulouri cu sunca si branza,ce mai vreau sa fiu o“ Piti”.
.
As vrea sa fiu o saptamana PITI sa-mi pun piercing ,sa port pantaloni scurti cu buzunare mai mari decat ei dar cu atitudine de INVINGATOARE.
Pentru ca astea sunt ele ,au atitudine de combatante, adevarati soldati ai viitorului, cu sulitele lor mamare indreptate catre soarele rasare si pure in inima ca si florile pline de roua diminetilor cand te trezesti mahmur si constati ca esti tot acasa,tot in somaj, fara bani si cu o blonda focoasa langa tine ,care nu mai e asa blonda si nici asa focoasa si culmea ea e directoare si te roaga sa o conduci pana la servici, ditamai spitalul.
Si in timp ce faci efortul ca sa te indrepti de sale ,te imbraci decent, sleampata, fosta focoasa incepe sa se transforme in ditamai directoarea, rujul ii umfla buzele, bluza abia ii retine sanii iar pantofii ei de caprioara, o transforma intr-o adevarata PITI, isi retuseaza coafura cu un rest de spuma si devine sex symbol al….ce ma mai pricep sa scot cei mai bun din om, sunt un adevarat maestro, daca faptul ca eu i-am oferit intr-o seara putina relaxare in acele locuri atat de vizibile inseamna ca pot sa devin maneger general, am stofa de lider si stiu sa indrum directorii.

Vai de viata mea, pe partea cealalta trece gazda care ma striga sa-i dau chiria,imi vine sa orbesc de manie, eu care am atatea calitati sa stau in gazda? Nu! Am nevoie de un apartament misto , de un costum negru ,un pic neras cu atitudine in priviri si devin…..devin ditamai MANAGERUL.
POT SA FIU CEEA CE VREAU! Sunt frumusel , am dantura buna,constiinta inca ma mai tine dar nu am incredere in mine.Oare umflatul asta care vine are cardurile si actele in portofelul care aproape ca iese din buzunarele pantalonilor stramti care ii scot in relief toate asperitatile.BUUUn!!!!Acum am carduri ,acte am pot sa cot un credit baban,imi cumpar apartamentul , o sa obtin slujba de manager si o sa recoltez puicute de pe miriste…….

Pfui,imi transpira mainile dar il gasesc pe SPILI imi scoate tot ce a avut grasanul pe card,imi face actele ,obtin creditul si parca nici nu-mi vine sa cred ca eu eram paispe in carti acum cateva zile.Cu jobul o rezolv ca sunt baiat destept si o sa bag o analiza de o sa fim pe profit, ce mai, o sa fiu un om mare.
Dar parca vad un chistoc pe trotuarul cofetariei de la PERLA, ce naiba, vechile obiceiuri nu se uita asa usor. Si cand ma gandesc ca mi-ar fi placut sa fiu PITI, acum voi fi manager, ce schimbatoare e firea omului.Da parca tot mi-e dor de o mancare de piti ca mi-e o foame de morr,imaginatia mea bogata ma face sa visez cai pe pereti,trebuie sa trag tare sa devin realist ca altfel devin pleava societatii si-o sa dau in judecata sistemul ca isi bate joc de constiinta noastra a oamenilor,ii transforma cand in perversi, cand in piti, cand in oameni mari. Sa o luam metodic, unde ma aflu, ce sunt si acum ce naiba , gandesc???????

„Articolul participă la concursul Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius”

https://misscotofana2013.wordpress.com/2014/08/03/miss-cotofana-si-pacala/

„Articolul participa la concursul Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius”
Nes-ul din fitness

A fost odatӑ o iubire ca niciodatӑ
Fac parte din categoria oamenilor care îşi fac planuri pe termen scurt şi nu spun niciodatӑ… “Niciodatӑ”! Banalitӑţi? Poate cӑ da, însӑ eu am un exemplu concret care sӑ îmi susţinӑ o asemenea filosofie ”matusalemicӑ” de viaţӑ, deşi abia mӑ indrept spre cel de-al treilea deceniu de existenţӑ.
M-am îndrӑgostit iremediabil! De 9 luni! Iubirea-i cum nu se poate mai înflӑcӑratӑ, cu obraji rumeni la fiecare întîlnire, cu emoţii şi transpiraţii abundente la orice atingere, cu respiraţii greoaie, sughiţuri strîmbe, genunchi moi, şoapte vinovate şi, desigur, dureri de mai tot felul şi de toate mӑrimile şi doruri nӑprasnice pîna la urmӑtoarea revedere. E adevӑrat, mari amoruri au fost şi vor mai fi pe lume, iar soţul ştie, nici n-a mustӑcit la aflarea poveştii, s-a conformat, aşa cӑ n-aş avea de ce sӑ mӑ simt vinovatӑ.
Problema e la mine: de ce tocmai acum, la 27 de ani? Sӑ-mi fie, oare, mintea mai coaptӑ şi mai aburindӑ, sau teama de viitor mai ascuţitӑ ca niciodatӑ? Din douӑ una, sau amîndouӑ, ce mai conteazӑ motivul pentru o patimӑ… sӑnӑtoasӑ? Aşa cӑ, de trei ori pe sӑptӑmîna, mӑ îmbrac în grabӑ şi plec la întîlnire. Nu-i bai, am hainele de schimb în portbagaj! Recunosc, eu mai întîrzii cîteodatӑ, şi-atunci mӑ ceartӑ cu foc, mӑ sleieşte de puteri în vӑzul tuturor şi-mi furӑ pînӑ şi ultimele rӑsuflӑri! Dar împӑcarea vine, în cele din urmӑ, şi iubirea mӑ asteaptӑ veselӑ-n prag, la ieşire, şi îl iert, cum ştiu eu mai bine, cu gîndul la noua porţie de endorfine primitӑ în dar, suficientӑ cît sӑ îmi toropeascӑ din nou visele.
Aşa-s amanţii, egoişti, te-ar vrea îngenunchiatӑ pe vecie! Şi, da, eu recunosc şi în suflet şi în faţa orişicui, iubesc… Fitnessul!
Cine are nevoie de el?
Fӑrӑ îndoialӑ, sportul nu e şi nu ne-a fost vreodatӑ prieten de familie. Cam pe la vîrsta cînd aflam cu stupoare cӑ tata nu e microbist, iar în serile de varӑ, televizorul nostru rӑmînea pornit pe vreun film artistic, în vreme ce, de la vecini, se auzeau Hai-uri sau Huo-uri de toate culorile şi intesitӑţile, eu pӑşeam cu graţie de balerinӑ orele de educaţie fizicӑ din gimnaziu, douӑ pe sӑptӑmînӑ. În liceu, nici mӑcar de dragul ochilor aproape rimelaţi din naştere ai profesorului proaspӑt absolvent de facultate, dupӑ care suspinau în tӑcere toate purtӑtoarele de fustӑ dintr-a doişpea, n-am sӑrit la groapa cu nisip. I-am fluturat şӑgalnic o fiţuicӑ ştampilatӑ de medic, iar el mi-a zîmbit cu subînţeles cӑ nu se bagӑ între mine şi-o miopie începӑtoare. Şi a întors spatele, a mӑzgӑlit ceva într-o agendӑ, iar eu m-am bucurat cӑ n-o sӑ mai am un bagaj în plus, echipamentul sportiv, pe drumul spre şcoalӑ.
La facultate, sport facultativ, adicӑ ore de somn în plus vineri dimineaţӑ sau, dupӑ caz, de gimnasticӑ în doi la aşternut. Şi n-a fost de mirare pentru nimeni faptul cӑ, la sfîrşitul cursului festiv, n-am aruncat toga nu de frica vreunei întinderi spirituale spre Absolut, ci a uneia articulare, spre cabinetul medical… Şapte kilograme în plus peste greutatea normalӑ, raportatӑ la înӑlţime! Noroc cӑ mi- s proporţionatӑ cît de cît! “Dar, nu, eu sunt o fire activӑ, eu nu fac şi nu am nevoie de sport! Niciodatӑ!”
S-au dus în tot atîtea luni, cele pregӑtitoare nunţii, iar jumӑtate dintre ele s-au aşezat cuminţi la loc, de unde au plecat, în numai doi ani de mariaj. Şi au mai fost încercӑri eşuate de împrietenire cu bicicleta, acasӑ, la serialul preferat, plimbӑri cu rolele “la modӑ” pe trotuare accidentate de provincie, un stepper devenit pe neştiute suport de haine, tentative zglobii de urcat scӑrile blocului pîna la ultimul etaj, pentru tonifiere zice-se… Şi toate trecӑtoare şi zadarnice în faţa caloriilor! Pînӑ la Ziua Z cînd, paf, deşi planetele nu s-au aliniat, “Eu îmi fac abonament la salӑ!”
Viaţa are gust, iubirea are sens
Fireşte cӑ nu am ştiut cu ce se mӑnîncӑ fitnessul pînӑ cînd, paralizatӑ de o febrӑ muscularӑ atroce, am hotӑrît cӑ am nevoie de un instructor care sӑ mӑ înveţe a,b,c -- ul fiecӑrui aparat de trudӑ. Are şi iubirea asta o noimӑ: un program personalizat, destinat fiecӑrui amator de mişcare, în funcţie de starea fizicӑ, sufleteascӑ şi, de ce nu, de… ambiţie!
Eu n-am planuri mari de viitor, dar îmi place sӑ simt gustul unui antrenament complet, ca un nes lung închipuit, deşi nu-s bӑutoare de cafea, îmi creşte brusc barometrul bunei dispoziţii cînd îmi simt muşchii tonifiaţi sau cînd îmbrӑcӑmintea altӑdatӑ dӑtӑtoare de bӑtӑi de cap se aşazӑ perfect în oglinda zîmbitoare. Amorul slӑbeşte, nu e glumӑ! Duc greul fiecӑrei întîlniri, am murit şi am înviat de zeci de ori pe bicicleta de spinning sau la aparatele cu greutӑţi pentru modelarea abdomenului, însa ce-ar fi dragostea fӑrӑ suferinţӑ? Poate o acadea roz, rotundӑ şi perfectӑ, care cade greu la stomac, sau o îngheţatӑ umflatӑ, cu parfum de vanilie şi fulgi de ciocolatӑ… La cîte nu viseazӑ omul pe banda de alergare?