A venit momentul să anunţăm articolul câştigătorul concursului „Discurs funebru”, însă nu înainte de a mulţumi tuturor morţilor care ne-au bântuit cu talent şi originalitate.
Am citit şi recitit articolele voastre, le-am triat şi cele mai reuşite trei abordări, imho, s-au dovedit a fi următoarele:
Câştigătorul este Lotus. La prima lectură, am rămas cu impresia unui articol mediu. La a doua lectură, Punctul de inflexiune a rămas în sita celor mai reuşite articole, iar în cele din din urmă, structura, titlul, subtitlurile, umorul, profunzimea şi sensibilitatea mesajului ne-au cucerit pe amândoi (subsemnata şi Ketherius).
„Povestea se termină indecis, ca și destinul meu, ce încă mi-e necunoscut. Dar după atâta timp, pot spune că din lista aia inițială mai am vreo două-trei poziții. Încă aștept să vină cineva din cer și să mă ia cu el. Sau, cine știe, poate să apară o altă fată, și să-mi restarteze bătăile inimii. Pentru că în lipsa lor, tot ce putem crea sunt epitafuri.”
Frumos spus, Lotus. Aşteptăm mailul cu datele tale de contact şi, cum altfel, bârfele de pe urmă, inevitabile ca moartea. Felicitări!
6 Comments
Cică Sfântul Petru aude niște bătăi în poarta raiului. Se duce să deschidă, dar afară nimeni. După un timp, scena se repetă. În cele din urmă, Petru se așează după ușă, la pândă. Nu trece mult și se aud din nou bătăile. Deschide repede-repede ușa și-l vede pe Lotus, care se pregătea s-o ia la goană.
-- Măi, ție-ți arde de glume? Vrei să intri sau nu?
-- Eu aș intra, dar mă tot resuscitează ăștia!
Mulțumesc pentru premiu și sunt încântat de cuvintele frumoase pe care mi le-ați adresat în final. Cam nu prea știu ce să mai zic, oarecum a fost o surpriză. 🙂
Nu trebuie sa ne multumesti, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti… Vorba aia.
felicitări, Lotusule! 🙂
Mulțu! 🙂
:), Lotus! 😉
Gratulari!