Cine? Religia.
Digi24 a reluat ieri ideea centrală a unui articol publicat de Huffington Post acum vreo cinci ani: omenirea se îndreaptă spre un viitor lipsit de religie!
Pe scurt, autorul ia ca exemplu nouă țări (Belgia, Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Japonia, Olanda, Suedia și Regatul Unit) în care populația este majoritar atee și ne spune că produsul lor intern brut (pe locuitor) este de aproape trei ori mai mare decât PIB-ul mediu al planetei. De aici mai e doar un pas până la profeție: pe măsură ce țările prosperă, gradul de religiozitate scade, pentru că, nemaifiind săraci lipiți și cu frica zilei de mâine, oamenii nu mai au de ce să se roage la o divinitate pentru ajutor.
Bun! Am ridicat o sprânceană la ideea că PIB-ul este o măsură a nivelului de trai, dar treacă de la mine. Dacă teoria este corectă, atunci se aplică și țării cu cel mai înalt nivel de trai – Norvegia, nu? Articolul este scris în 2012, dar abia în 2015 numărul norvegienilor atei l-a egalat pe cel al celor ce cred în Dumnezeu. Totuși, să ne înțelegem, sunt 38% atei, 38% credincioși și 24% nehotărâți. Până la 50% mai e cale lungă. Iar cei 38% de credincioși reprezintă o creștere, pentru că în 2010 erau doar 22%.
Dacă Norvegia vi se pare o excepție, ce spuneți de Arabia Saudită? Qatar? Dubai? Kuweit? Iran? Singapore? Țări foarte bogate, cu nivel de trai foarte ridicat, cu PIB pe măsură (raportat la numărul de locuitori), dar profund religioase, unde o blasfemie te poate lesne lăsa fără cap sau legănându-te în vântul deșertului.
Religiile ne învață, ne obligă sub diverse amenințări (cum ar o fi tortura veșnică) să fim morali, buni, îngăduitori și iubitori. Prin urmare, am crede că țările care nu pun preț pe religie sunt mai puțin morale, cu criminalitate mai ridicată, cu oameni mai indiferenți la durerile celorlalți, nu? Ei bine, statisticile ne spun că aceste țări ne-religioase au populații cu moralitate mai ridicată, cu infracționalitate mai mică, cu spirit și angajare civice mai evidente și cu un grad mai înalt de egalitate economică. Cine ar fi crezut?
Deci, oamenii (țările, societățile) sunt săraci pentru că-s religioși sau sunt religioși pentru că-s săraci?
106 Comments
Am încercat să mă abțin dar nu am putut. 🙂
Keth se pare că vrea să ne tragă în șabloane, să pună populația lumii pe rafturi cu etichete, uitând complet că nu prea se poate. Sunt credincioși extrem de bogați și atei săraci și invers, nu există o regulă în acest sens. Această statistică e doar un joc manipulativ sau un articol în pană de idei. Nu religia te face harnic sau inteligent, fiecare individ e unic. Religia nu te învață să faci rău ci sufletul omului îl determină să utilizeze orice lucru ori într-un scop bun ori într-un rău și apoi își gãsește justificări și interpretări pentru ce a făcut. Căci fiecare om are dreptatea lui provenită din judecata lui (modul în care el gândește, valorile, principiile, tradiția, educația lui, etc care toate cântăresc diferit de la om la om în balanța propriei judecãți. Unii își justifică până și crimele și toate relele pentru că de la nivelul său de evoluție spirit-uală, deci e vorba de spirit/suflet, acolo se situează). Un preot zicea: Omul face cum știe el și apoi crede după cum face.
E un citat profund, cuprinde un mare adevăr.
Dar ce este sărăcia? Sărăcia este acea condiție umană când ceea ce avem nu ne acoperă nevoile. Dar nevoile sunt diferite de la om la om, nu? Unii au nevoie de mult mai puțin pentru a supraviețui și a fi mulțumiți și fericiți, în timp ce alții au extrem de mult și nevoile lor cresc de la zi la zi (să fie vorba oare de lăcomie, de un lux dus la extrem? de mașini, vile somptuoase, de iahturi și elicoptere folosite rar?)
Importantă e pătura din mijloc că PIB-ul e o medie, așadar unii au enorm și alții deloc uneori, în unele țări “bogate și puternice”, gen China. Țările bogate exploatează în special resurse naturale, gen petrol , Norvegia se bazeazã pe petrol și pescuit -Malaezia, Singapore, Țările Arabe din peninsula arabică, etc
Modernismul antrenează consumerismul și oamenii sunt într-un cerc vicios muncă-mall, și alte activități moderne consumatoare de timp care nu le lasă loc și timp pentru meditație, suflet, religie, de aici și rata mare de ateism, probabil. Mulți sunt atei pentru că nu au studiat și nici nu au încercat să înțeleagă, să se implice.
Elena, eu cred că mai mulți au devenit atei tocmai pentru că au studiat și au încercat să înțeleagă, să se implice.
Tu ai fost botezată într-o religie și studiul tău ulterior a mers pe linia acelei religii. Dacă vei fi o persoană bună, probabil vei ajunge bine după moartea ta. Gândește-te, însă, și la cei născuți într-un trib izolat din Africa, care n-au auzit niciodată de dumnezeul tău. Și dacă te gândești îndeajuns, începi să realizezi inutilitatea religiilor.
Eu am fost botezată într-o religie și studiul meu nu a mers deloc doar pe firul acelei religii. 🙂
Am studiat câte puțin din istoria religiilor, apoi câte puțin din cele mai importante religii și cele mai cunoscute dar cel mai bine am rezonat cu scrierile sfinților ortodocși. În special cu o unora, culegând idei din scrierile lor, din care a rezultat ceva ce nu ar fi deloc acceptat de religia ortodoxă, cu ușoare influențe/asemănări orientale. De aceea cred că propriile noastre credințe sunt intime, personale.
V-am mai zis că rezonez cu teoria susținută de Origen care a fost “un mare ascet şi unul dintre cei mai redutabili teologi eretici (a trăit între anii 185-254)”( https://manastirea.petru-voda.ro/2016/09/19/15-motive-pentru-a-nu-l-mai-admira-pe-origen/ ), catehizat, cu anateme.
Apocatastaza de care v-am mai vorbit, susținută și de Sfântul Marcus, în parte chiar în Filocalia (3 parcă) unde menționează și de energii, de Sfântul Didim cel orb și alții.
Mai exact puzzle-ul creat de mine pe scurt ar fi cam așa:
-- Eu cred (100%) în Unul Dumnezeu -- Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. (din Crez, cam atât, restul e religie)
-- Sfânta Biblie e oarecum ciunțită de esențã prin traduceri și interpretări dar și prin eliminări voite, întucât dacă ne amintim bine chiar preoții și cărturarii l-au răstignit pe Iisus, religia este o Putere, și a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri pentru a manipula mase. Istoria e plină de exemple deși nu sunt toate redate și mai ales întocmai. Chiar Iisus a izgonit din Biserică pe cămătari și cei care faceau negoț în incinta
destinată rugăciunilor, lucru care se întâmplă și astăzi chiar, obiect de negoț fiind chiar rugăciunile, acatistele având uneori un preț impus, tămâie și smirnă contrafăcută și altele. Iisus a zis că Biserică se va chema locul unde se vor aduna câțiva credincioși la rugăciune în Numele lui Dumnezeu. Eu cred în rugăciunea colectivă și puterea ei și în aceste locuri purificate de rugăciuni care au o energie aparte. Cu toate acestea Sfânta Biblie conține destule informații pentru a ne ilumina fiind în esența ei istoria umanității și conține chiar și viitorul codificat -- putând fi numită pe scurt Cartea Umanității/Planetei Pământ. În ea sunt mici porțiuni unde se vorbește de căderea și înfrângerea lui Lucifer care a atras cu el a treia parte din cetile îngerești, care s-au înrăit și s-au întunecat. Întrebarea e de ce s-a menționat de acest lucru, ce s-au întâmplat apoi cu ei?
-- Dumnezeu construiește lumea în 6 zile și a 7-a s-a odihnit. E drept că noi suntem niște făpturi înfime dar nu lipsite de importanță pentru că Biblia spune că va fi vai de cel care va sminti și pierde un suflet. În timpul nostru terestru cele 7 zile ar putea echivala cu cel puțin 7 miliarde de ani -- aici sunt de accord cu teoria fizicianului premiat -Bohm, că timpul nu trece la fel pentru animale, oameni, ci diferit în funcție de evoluția spirituală, cu exemplul cu holograma, dacă v-am făcut curioși puteți căuta info. Deci Dumnezeu prin puterea voinței sale și a cuvântului a creat lumea văzută pe etape, întâi pământul era netocmit și gol, la fel ca celelalte planete lipsite de forme de viață, apoi a despărțit apa de uscat, a creat vegetația care a creat oxigen și condițiile de viață, și apoi în ziua a 5 a, gen după 5 miliarde de în timpul terestru, a făcut animalele, și peste animale omul ca fiind vârful Creației Sale, cel mai evoluat dintre specii, rațional, ceva mai mult decât doar instinctual, asupra căreia chiar el s-a aplecat asupra acestei creații și nu numai că a zis să fie, să mișune ci a făcut animalele terestre după chipul și felul lor și pe om l-a făcut chiar El după chipul și asemănarea sa, probabil cea din lumea nevăzută de om, făcândul asemenea Lui în lumea văzută, materială.
Așadar, eu cred, părerea mea personală, că îngerii decăzuți, învinși, când s-au înrăit și împotrivit, au fost complet înconștienți, inactivați, sub forma vegetativă (poate copaci), vii dar inactivi, apoi revenindu-și au luat forma unor fiare fiecare după natura sufletului lor, carnivore și feroce sau ierbivore și pașnice, de aici și împărțeala biblică în animale curate și necurate, și o dată ce a devenit raționale s-a încarnat în oameni care vor evolua , poate doar parțial până la desăvârșire, respectiv mântuirea sufletului sau din contra vor ajunge la o degradare a sufletului, împătimire și înnegrire/îmbolnăvire sufletească fapt ce le vor îngreuna sau chiar împiedica evoluția sufletească și mântuirea.
Mai exact apocastastaza, anatema “Dacă va spune cineva că, (după Judecata de obşte), viaţa îngerilor va fi asemenea vieţii care era la început, când îngerii încă nu ajunseseră la cădere: să fie anatema.”
-- Dacă ne gândim că prima femeie descoperită în Etiopia parcă, Lucy, datează de acum mai bine 3 milioane de ani, cred că Iisus a venit atunci când omul evoluase de la sălbatec, fioros, (amintesc câteva din obiceiurile păgâne și sângeroase ca decapitarea umană, dat de vii la fiare, corida, etc), îndeajuns cât să priceapă ceva, avea conștiința și rațiunea destul de dezvoltate. Dealtfel căderea lui Adam o consider ca fiind actul de a mânca din altceva decât îi spusese Dumnezeu și anume:
“29. Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.” Mai exact mărul simbolizând o inimă care se spune că e sediul sufletului,după mine aceasta ar fi simbolistica că a mâncat dintr-un animal, activând o karmă (Cunoașterea binelui și a răului) în acest biocomputer planetar. Prin acest păcat karmic su pierdut Edenul. Carnea provenea de la un strămos netârâtor încă al șarpelui care a ucis animalul, mai apoi din culegători au devenit vânători și din pielea animalelor și-au confecționat haine. Păcatele i-a îndepărtat de Dumnezeu, au început să se ascundă și după generații chiar să uitd de existența unui Creator cu care altădată comunicau la nivel de conștiință. În următoarea epocă/generație, au devenit crescători de animale și agricultori iar crescàtorul de animale Abel, omorând mai multe animale timp de generații a acumulat o karmă care i-a adus moartea, fiind omorât de Cain. În acest timp oamanii care prin păcate s-au distanțat de Dumnezeu și nemaisimțindu-l deloc au inventat zei și tot felul de false religii. Apoi s-a născut triburile de nomazi, poligamia și etc. De-a lungul vremii au mai existat oameni curați la suflet care au dialogat cu Dumnezeu, ca Moise, orin care Dumnezeu scapă poporul evreu din robie și care le arată calea spre îndreptare și curãțire prin decalog, și produsele kosher, o alternativă de îndreptare a obiceiurilor străvechi când poporul a cerut carne și le-a trimis porumbeii. Evoluția se realizează treptat.
Așadar oamenii din triburi care nu știu de Dumnezeu sunt la un anumit nivel evolutiv.
Dumnezeu e Drept și Bun și nu se poate explica mai bine soarta nedreaptă a unora decât prin reîncarnare. Rezonez cu ce a scris S. Demetrescu în “Viața dincolo de mormânt “. E o carte care merită citită, cel puțin pentru diversitatea de idei dacă nu pentru altceva. Există și online, chiar și gratis.
Dumnezeu care e atotcunoscător cunoaște schimbare de suprafață și evoluția spirituă a fiecăruia. Așadar cei care sunt răi pe dinăuntru dar buni la suprafață de frica religiei sau pentru a primi elogii, a face impresii nu sunt complet evoluați, desăvârșiți, mai au karmă, lecții, sunt poate doar în curs de evoluție spirituală. Omul poate păcătui cu gândul, vu vorba și cu fapta. Degeaba spui bine dacă gândești și acționezi prost.
-- Mai cred, spre deosebire de L, că timpul nu e nelimitat, ci la sfârșitul lumii, karma colectivă deja îl pregătește, se va separa grâul de neghină, e vremea recoltatului, grâul va fi luat și neghina arsă. Oamenii buni fiind grâul și neghina oamenii care au ales să fie răi.
Bunicul îmi citise demult (acum e decedat, Dumnezeu să-l ierte!) că până la primul potop au fost uriașii (și dinozaurii), acum suntem mijlocii și după potopul de foc când Dumnezeu va face cer nou și pământ nou cum a promis și scrie în Biblie, va fi lumea oamenilor mici, scria acolo că vor intra 7 oameni într-un cuptor, atât de mici. La fel sunt și îngerii clasificați se sfinți după mărimea sufletelor lor: mari, mijlocii și mici.
Cred că Dumnezeu ne-a acordat timp și șansa de a fi Fii a lui Dumnezeu și a ne mântui, alegerea e a noastră, El ne vrea vii, nu să pierim.
Acum înțelegi de ce oamenii nu sunt egali ca evoluție, religie, comportament, destin?
Elena, eu înțeleg condiționarea geografică, socială, culturală, ca generatoare de anume diferențe între grupurile de oameni. Dar nu pot înțelege explicația ta: “Așadar oamenii din triburi care nu știu de Dumnezeu sunt la un anumit nivel evolutiv.
Dumnezeu e Drept și Bun și nu se poate explica mai bine soarta nedreaptă a unora decât prin reîncarnare.”
De ce presupui că cei din triburile izolate ar avea o soartă nedreaptă și ar fi mai puțin evoluați spiritual?
Well, pai daca cercetam mai bine, constatam ca aia izolati si “primitivi” sunt mult mai avansati din punct de vedere spiritual si a intelegerii lumii si univversului.
Suntem aici ca sa experimentam totul, fara discriminate, atat binele cat si raul. Deci vrajeala cu bataita la fundulet pentru ca n-ai fost cuminte in altevieti … cade. Totul se desfasoara in acelasi timp, toate vietile concomitent, insa doar mintea noastra le percepe ca fiind succesive ( vieti anterioare )
Fire, dacă am înțeles bine ce zici tu (și Asimov, poate și Borges, pe undeva), Timpul e ca o rolă de film pe care o desfășori în fața ochilor și te poți uita la prima fotogramă din stânga (momentul în care apuci un pahar), la o altă fotogramă, mai spre mijloc (mâna ținând paharul în aer) și la una din extrema dreaptă a peliculei (mana cu degetele desfăcute, paharul țăndări pe podea). Între cadrele astea sunt zeci de alte fotograme intermediare, dacă le urmărești una după alta, înțelegi povestea: o mână ridică un pahar de pe raft și-l lasă să cadă pe podea. Plastic spus, am urmărit finalul tragic al vieții unui pahar. Dacă momentul când era ținut în aer e PREZENTUL, atunci momentul când l-am apucat e TRECUTUL și momentul când e cioburi, pe jos -- VIITORUL. Asta din punctul de vedere al paharului din film. Din punctul meu de vedere, al privitorului bucății de film desfășurat, toate trei momentele sunt concomitente, ele deja există, imortalizate, mă pot muta cu ochii ba pe scena inițială, când o mână l-a cuprins cu degetele, ba pe scena finală, când aceeași mână l-a scăpat pe jos. Deci eu știu și începutul și deznodământul poveștii, doar paharul care a jucat în film n-are cum să se vadă „din afară”, el trăiește fiecare fotogramă succesivă ca pe prezent, cu cele anterioare cunoscute -- drept trecut și cele ulterioare, necunoscute încă -- drept viitor.
(Scuze că am fost atât de pisăloagă în detalii, știu că ai fi înțeles și mai pe scurt ce vreau să zic.)
Deci ăsta e Timpul: trecut, prezent și viitor coexistente.
Întrebarea e: dacă viețile multiple ale unei persoane sunt, de fapt, concomitente, ca momentele dinamicii paharului din exemplul meu (cel puțin pentru un extra-privitor observator din afara filmului), cum se înmagazinează experiențele de viață, temele și rezolvările lor? Dacă aceeași persoană își trăiește, concomitent, și problema, și rezolvarea ei, cum se produce experiența și evoluția, în sens de informație acumulată?
Fiindcă sunt obligată, conform teoriei tale pe care o accept -- că Timpul, în totalitate, există deja, ca un fluviu care are și izvoare, și amonte, și aval și se și varsă în mare în aceeași clipă (ceea ce e adevărat!) -- să pun la îndoială funcția școlarizatoare, de învățare karmică: ce n-am bifat în viața asta, bifez în alta? Dacă le trăiesc pe toate, în paralel, unde e acumularea? Testul?
Ai putea să-mi explici? Fiindcă -- și închei -- reîncarnarea ca școală a existenței își pierde sensul într-un Timp Permanent.
Renata, ştiu că nu m-ai întrebat pe mine, dar poate că şi vieţile multiple (reîncarnările) sunt cadre de film, ca în cazul paharului spart. Viaţă trecută, viaţă prezentă şi viaţă viitoare pentru cel reîncarnat, dar vieţi concomitente pentru cel care ţine filmul în mână.
Zic şi io. 🙂
Păi asta cred și io. Viețile alea multe sunt cadre pe lungul film al timpului, dar nu suntem conștienți decât de una, aia pe care tocmai o trăim.
Deci „lecțiile învățate” au alt beneficiar, nu trăitorii.
Renata, poate că lecţiile învăţate sunt undeva, în subconştient, ne ghidează şi ne influenţează fără să ştim.
De exemplu, eu m-am întrebat întotdeauna dacă, în vreo viaţă anterioară, n-am murit cumva înecată. În primii ani ai copilăriei, mi-era o frică nebună de apă în general şi de apa mării în special. Întrebam, cu disperare: “De ce se mişcă, mămico?” 😀 şi făceam baie, pe plajă, în lighean. Şi dacă intra mama în apă începeam să urlu. (Nici răcitură/piftie n-am mâncat până târziu -- fiindcă tremura, se mişca adică. 😀 )
Până la urmă am reuşit să intru în mare şi chiar şi să învăţ să înot -- nu foarte bine, nu cred că rezist pe distanţe mari, dar am învăţat fără profesor şi o fac cu plăcere. Însă frica e acolo şi, oricât de liniştită ar fi marea, nu intru seara, sau când n-o mai face [aproape] nimeni. Trebuie să fie lume multă în apă ca să-mi pot eu înfrânge spaima.
Vero, la comentariul tău cu marea și piftia fac o remarcă: cele două au comun faptul că tremură, altminteri una e lichidă și alta semi-solidă. Oroarea ți se trăgea din tremurat, nu din frica de înec. Pe de altă parte, și piftia e, inițial, un lichid.
Interesant! M-aș duce, în locul tău, la niște sedințe de hipnoză regresivă să văd ce-i cu teama asta. Ai putea afla lucruri interesante.
Poate că aş afla lucruri interesante, Renata, dar pentru şedinţele de hipnoză regresivă e nevoie de timp şi de bani, şi n-am nici una, nici alta.
Renata, in opinia mea ( urmeaza ditamai poliloghia, sorry ! )
1. Asa zic si eu, ca toate liniile temporale exista in acelasi timp, cum ai aratat tu, Renata. E ca si cum am avea desenate pe o masa 3 linii, trecut-prezent -viitor, dar eu le pot vedea pe toate in acelasi timp. Asta este punctul de vedere al Flame of Fire, al observatorului. El de fiecare data cand e intrebat raspunde ca nu exista timp si nu poate face aprecieri in legatura cu timpul.
2. Din punct de vedere al paharului, al jucatorului implicat ( adica al omului ) da, timpul exista si e perceput secvential, de unde iluzia cu reancarnarea. Asa percepe mintea duala timpul.
Dar … daca ne uitam din punct de vedere al observatorului, constatam ca pentru pahar lucrurile sunt deja scrise in timp ( ” destinul” , ” karma” ), pentru ca observatorul STIE cum se va desfasura actiunea. Ba mai mult, rezulta ca timpul curge … din viitor spre trecut ! Intai stim ce se va intampla si abia apoi se intampla, dupa cum ai explicat mai sus, Renata !
De unde rezulta ca noi oamenii suntem actori care jucam dupa un script bine determinat. Intrebare ade 1.000 de puncte la care fiecare trebuie sa isi raspunda, este cine scrie scriptul si cu ce scop ? Cum dam shut down la joculetul asta ?
3. Da, vietile coexista. Pe scurt : omul animal ( paharul tau ) are mintea formata dintr-o triada cu care functioneaza, insa noi ne referim pe scurt la doar doua bucati care ne intereseaza, inconstientul si constientul. Inconstientul este biblioteca in care se stocheaza filmul vietii noastre de acum, absolut tot ce am vazut, trai, simtit, nimic nu se pierde. Oricine are notiuni de baza despre hipnoza stie foarte bine ca in hipnoza e imposibil sa minti, pentru ca se acceseaza inconstientul, biblioteca si asta nu stie sa minta, nu fabuleaza, nu inventeaza ci iti serveste exact informatia pe care o cauti si e stocata in biblioteca lui. De asta in hipnoza poti retrai ” pe viu” bucati din viata ta, pentru ca inconstientul iti ruleaza filmele ca pe Cd-uri.
Ok, poti pacali inconstientul sa creada ce ii spui. Daca ii spui ca esti caine, vei incepe sa latri convins ca esti caine. Cam la fel cum pacalesti un copil ca i-ai furat nasul si el incepe sa planga. Dar inconstientul niciodata nu va inventa ceva, nu iti va spune ca esti caine, decat daca hipnotizatorul ii induce sugestia. Daca nu induci nici o sugestie, accesarea inconstientului prin hipnoza e un great tool prin care poti afla multe informatii despre tine si nu numai.
Informatia acumulata de un pahar in timpul unei vieti este transmisa de inconstient … mai sus, in triada mintii celeste. Odata cu moartea corpului fizic, lower triad a mintii animalului se dezintegreaza, insa informatia acumulata supravietuieste in mintea eterna, in inconstientul, Neschamah din Kabbala. Adica triada, mintea care ” se reincarneaza” si este eterna. Acolo se acumuleaza toate informatiile transmise de mintile animalice ale avatarurilor unui Flame of Fire.
Cand in hipnoza incepi sa povestesti despre vietile anterioare, e clar ca ai accesat etajul superior al mintii, asa numitele figher functions of mind. In Kabbala e prezentat super clar si argumentat cum functioneaza mintea cu etajele ei si tot. Si poti corela cu ceea ce constati in realitate.
5. Iar in aceasta triada superioara, Flame of Fire este in varf, el conduce jocul si el face experienta. Tu nu trebuie sa inveti nimic, pentru ca esti doar o papusa trasa de sfori, un actor care joaca inconstient dupa scriptul impus de Flame of Fire. Daca esti un avatar prin care experimenteaza Flame of Fire. Multi sunt doar empty vessels si atat.
Fire, pe undeva, m-ai pierdut.
Deci, karma nu se asimilează la pahar, se contabilizează la hiper-observator.
Fire, muncim la o karmă care, nici măcar aia, nu ne aparține?!
Da si nu, Renata ! In opinia mea … urmeaza iar o poliloghie.
1. Uite, pot sa continui rationamentul tau, din locul in care am ramas : am stabilit deja ca timpul curge din viitor catre trecut, de unde rezulta ca jucam dupa un script predeterminat. Adica nu traim in realitate, ci intr-un film, intr-un joc pe computer in care reproducem scene si intamplari … deja intamplate, demult intamplate, cine stie cand si in care colt din multivers !
Adica e cam asa cum umbla vorba , ca am fi inchisi intr-o bula, in tarc ( universul holografic ) cum ziceau gnosticii si din care putem iesi daca ne prindem cum.
2. ” Muncim la o karma ce nu ne apartine” -- pai depinde din care unghi te uiti ! Daca suntem intr-un joc pe computer, umbre pe un ecran de cinema …noi nu existam, suntem o iluzie. Fix asa cum spuneau anticii, ca lumea si noi suntem un vis, maya, Matrixul, iluzia din care trebuie sa ne trezim.
Deci daca eu nu sunt paharul ( desi eu asa cred ), pentru ca paharul clar e o iluzie, e proiectat pe ecranul de cinema, atunci cine sunt eu ? Daca aflu cine sunt eu, am obtinut cheia la toata tarasenia.
3. Eu nu sunt corpul, nu sunt psihicul, dar sunt mintea. Daca eliminam mintea din ecuatie, eu nu as putea exista, as fi nimic. Totul e mental, exact asa cum ziceau anticii. Deci daca vrei sa afli secretul secretelor, trebuie sa studiezi mintea.
Anticii, dar cel mai clar Kaballa ne spune treaba cu structura mintii ( pe care stiinta oficiala o ignora cu gratie ) pe etaje, pe care ti-am zis-o in comentariile anterioare. Deci ne spune ca paharul e coordonat de lower mind : cum paharul nu e real, la fel si lower mind nu e real ( personalitatea, eu Nea Caisa ). Ne spune ca Flame of Fire coordoneaza jocul prin intermediul higher mind, aia care este eterna, imortala si cu care formeaza un intreg.
Ghici ciuperca ce-i ? ! Cine sunt eu ? Sunt Flame of Fire care conduce jocul in propriul meu interes si pentru propriul meu beneficiu.
4. Teoria ca teoria, insa practica ne omoara. Verificarea teoriei se face accesand higher function of mind si interogand Flame of fire, sa vedem care-i parerea lui. Cum te conversezi cu Flame of Fire va trebui sa descopere fiecare singur ( deja am aratat in comentarii una din solutii ).
Si o sa iti spuna mai multe, de ce face joculetul, cum il face, cu ce scop si … cum se va sfarsi, cum sa iesi din joculet, etc.
5. Empty vessels, oamenii ( paharele ) care nu au Flame of Fire, da, aia joaca dupa scriptul celor care i-au creat drept pioni, ajutoare : alienii sau Flame of Fire. E ca la sah, fiecare echipa are dreptul la un numar egal de pioni de sacrificiu, care sa ajute Regele si Regina ( higher function of mind ) in drumul de constientizare.
Deci astia da, joaca bietii oameni dupa script si sunt chiar carne de tun. Va multumim smerit pentru sacrificiu !
Astia da
Nu stiu la ce sa mai dau reply, asa ca zic aici.
Eu ma gandeam ca viata e cam asa: nu experimentez nimic nou, totul e in mintea mea, nu fac decat sa execut/sa derulez codul/filmul. Adica, e doar o iluzie ca daca am luat o decizie (ca de ex aceea de a pleca din Ro), e alegerea mea in totalitate, caci din start eu asa am fost programata sa actionez. Cred ca vorba aia “asa ti-e soarta” poate fi interpretata in sensul ca soarta e pelicula de film. Mama avea o vorba, “daca te nasti sub steagul prostilor, acolo ramai”, si ma gandesc ca poate voia sa spuna ca daca esti pe o anumita treapta de evolutie spirituala, nu ai cum sa sari (cel putin nu in viata asta), pe un alt nivel superior.
Cine si ce urmareste sa faca cu noi, asta e intrebarea.
Scuze pentru greșelile din text. Am vrut să spun poate prea multe, în speranța că așa mă voi putea face mai bine înțeleasă. 🙂
Sunt două propoziții fără legătură. Prima se referă la ce ai zis tu mai sus: “Gândește-te, însă, și la cei născuți într-un trib izolat din Africa, care n-au auzit niciodată de dumnezeul tău.” Legea rezonanței karmice ne repartizează la reîncarnare pe fiecare la locul și timpul potrivit. Nimic nu e întâmplător, deși poate uneori așa pare.
A doua propoziție făcea referire la reîncarnare și că doar așa se poate explica de ce unii au o soartă nefastă deși poate încă nu greșiseră cu nimic. Era o argumentație pro reîncarnare, Dumnezeu e Drept și nu ar putea face cuiva vreo nedreptate oferindu-i o conjuctură nefavorabilă, gen boli grave din naștere, familie rea, etc. Cred că toți avem exact ceea ce merităm și ceea ce ne este de folos pentru a evolua, dar noi uneori nu ne oferim timp să analizăm ceea ce ni se întâmplă, să ne străduim să devenim, să fim mai buni, să ne rugăm, etc. Socrate zicea că o viață neanalizată/nestudiată nu merită trăită. Poate de asta Dumnezeu a lăsat a7-a zi odihnei și meditației, rugăciunii, pe care omul modern o umple cu prea multe și abia dacă are timp de toate câte își propune, ocupându-si timpul și mintea mereu cu câte ceva, fiind într-o alergătură continuă.
Știi de ce mândria e considerat cel mai mare păcat? Păcatul lui Lucifer și a unei alte persoane cu L. Pentru că mândria nu te lasă să admiți că ai greșit și că nu ai dreptate. Neadmitând acest lucru nu te poți corecta și deci prin urmare nici evolua, să devii mai bun, crezând că tu deja ești bun, ai dreptate, etc. 🙂
Elena, dar dacă n-ai putea explica toate astea prin karmă și reîncarnare, crezi că, după moarte, un om religios, un bun creștin, spre exemplu, ar avea ceva avantaje în plus față de un membru al tribului african izolat, care n-a auzit în viața lui de creștinism, de Adam, Eva sau Iisus?
Întrebarea ta e una strict de imaginație, e ca și când te-aș întreba eu: Cudi, cum ar fi dacă am trăi pe o altă planetă unde toți ar fi sfinți, extrem de buni și nimeni nu ar face rău, și cum ar fi dacă toți am trăi pe o planetă unde sunt exclusiv numai oameni extrem de răi, egoiști, lacomi, hulpavi, obsedați sexual, nemilostivi, mincinoși, vicleni, înșelători, mânioși și foarte agresivi?
Un om confuz care nu știe de unde vine și unde pleacă, care e misiunea și rolul său pe pământ e mult mai ușor de manipulat. Dacă oamenii ar crede în karmă, în reîncarnare s-ar strădui mai mult să evolueze, să nu facă rău, să se roage, să devină din ce în ce mai bun până la desăvârsire. Toți cred că “o singură viață avem, haideți ca călcăm pe cadavre ca să ne fie nouă bine acum, mai bine să plângă mama lui decât mama mea”.
Cred că nu contează numai faptul că ai auzit și atât, contează ceea ce ești cu ca suflet. Dar se zice că prin suferință evoluăm. Oamenii nu prea acceptă schimbarea de bună voie ci mai mult experiențele traumatizante îl schimbă. Imaginează-ți un rege din trecut care tăia capul oricui nu îi făcea pe plac sau îl supăra cu ceva, avea slugi care îi racola femei frumoase, trimitea oameni să ia bani și bunuri de la poporul său sub formă de tribut și taxe, se gândea el la ce simt alții? La ce e corect când el avea putere și făcea ce voia? Atâta timp cât lui îi era bine se gândea el la răul pe care îl pricinuia altora cât timp lui îi erau satisfăcute toate poftele? Evolua în bine, sufletul devenea mai bun din postura aceasta? Nu cred. De obicei când simți răul tu însuți înțelegi abia că nu e bine să-l produci altuia. Când simți tu durere, foame, tristețe, necaz simți o milă în suflet când vezi altul în această postură, îți vibrează sufletul ca o aducere aminte de undeva, o intuiție, deși nu înțelegi de unde e poate, poate chiar din alte vieți. Sătul nu-l crede pe flămând -- asta e karma -- te face să vezi cum e ” să faceți oemenilor ceea ce vreți ca oamenii să vă facă vouă”.
https://youtube.com/watch?v=TdI3Yo-XKSs
Aș fi preferat un indian va cel din videoclip în schimbul africanului din tribul izolat ca exemplu de comparație dar și indianul crede în Marele Spirit și în plus nu distruge natura cum o facem noi, utilizează mai puține resurse. O familie normală, fără animale cum e una obișnuită de la bloc nu ar căra 50-80L de apă zilnic pentru consum dar așa prin running water îi consumă. Plus altele. Sunt mult mai ecologiști. Africanul, în schimb, mi se pare mai involuat, prin triburile africane sunt ritualuri ciudate, adoptă poligamia, nu respectă femeia, copii sunt hrăniți după ce bărbații se satură și apoi uneori femeile rămân flămânde, practică vrăjitoria, se închină la idoli, distrug și ei natura deși utilizează mult mai puține resurse decât un om care își duce traiul în civilizație.
Cam care e un diferența dintre un om educat și unul needucat? African vs creștin. Unii știu dar nu pun în practică, alții nici mãcar nu știu.
Elena, rasa umana de acum este foarte degenerata coparativ cu ce a fost odata. La fel si rasele umane sunt pe nivele de dezvoltare, indiferentcat s-ar trage pe cur aia cu antirasismul ca mvai, toate rasele sunt fix la fel. Nu sunt, si asta e o realitate ce se poate constata cu arguumeente, nu un rasism.
Dar la modul general vorbind, pleava, prostimea e majoritara la toate rasele, Cei care detin cunoasterea o tin la secret, nu o dau prostimii. Iar aia care detin cunoasterea, aia sunt diferiti de prostme si de cutumele ei.
Daca tot vrei sa judecam, hai sa judecam pe aia care detin cunoasterea in cadrul fiecarei rase in parte si o sa constatam ca nu au nici o treaba cu aberatiile prostimii. Iar vraitoria nu este nici cunoastere, nici spiritualitate.
Elena, cu tot respectul, întrebarea mea este mai puțin imaginativă decât răspunsul dat de tine. Întrebarea mea se leagă de aspecte cât se poate de reale -- de omul civilizat și de omul din tribul izolat din Africa. Întrebarea mea e bine ancorată pe pământ, pentru că și omul civilizat și cel din triburi izolate există, sunt parte din realitatea care ne înconjoară. Unul știe de Iisus și de creștinism, altul nu. Are unul sau altul ceva avantaje spirituale după moarte, în ideea existenței unui Creator?
N-am înțeles răspunsul și nici de ce nu poți oferi unul desprinzându-te de ideea reîncarnării.
Strict părerea mea neavizată e că nu are importanță ce știe un om despre Eva, Iisus, etc. Tot ce contează după moarte e nivelul evoluției sale sufletești, adică cât e de curat (bun sau rău), lucru dovedit prin faptele făcute în viață și nu numai. Dumnezeu simte schimbare și nivelul sufletului cu sau fără dovezile tale, gânduri, fapte. De exemplu ai făcut un rău și ai înțeles pe deplin că ai greșit și regreți fapta și mai mult în sufletul tău se imprimă ideea că nu o vei mai repeta în veci. Dumnezeu știe chiar și dacă într-o anumită situație vei fi ispitit din nou să faci acel rău și care-ți sunt limitele. Dar chiar dacă nu contează ce știi despre teorie, teoria te-ar putea ajuta în viața de acum să înțelegi niște fapte, sã rezonezi (sau nu), să faci corelații, să știi teoria ca mai apoi să o aplici, ca la școală, întâi partea teoretică și apoi cea practică. Bunul Samaritean (pilda biblică) nu era creștin și nu știa “teoria” dar faptele și sufletului lui erau mai bune decât ale unui creștin care știa teoria dar totuși nu a acționat în conformitate cu ea ci probabil s-a eschivat în spatele unor gânduri și justificări personale. Unii evoluează sufletește și fără teorie, la fel cum unii descoperă rețete de gătit fără a citi dintr-o carte de bucate, ci experimentând ei singuri și înțelegând cum merge bucătăreala. Alții fac și cursuri de gătit și tot nu se prinde nimic de ei. *Totuși, africanul nu știe pentru că la nivelul său de evoluție oricum nu i-ar folosi ca să înțeleagă și să-l determine să se schimbe.
Ok, Elena, îți înțeleg punctul de vedere, chit că nu coincide cu al meu. Tu crezi cu tărie în teoria reîncărnarii și răspunzi prin prisma acestei certitudini. Înțeleg și asta.
Elena, dacă mai citești odată articolul, ai să observi că am folosit exemplul unor țări foarte bogate care, în ciuda bogăției, au rămas țări în care religia este la loc de cinste, până la a avea și legi anti-blasfemie.
Da, am observat, dar tot am avut de obiectat, that’s me. 🙂
Țãri nordice, bogate, în care zoofilia era punct de atracție turistică până nu demult, gen Danemarca când s-a intervenit legislativ, idem Norvegia, Finlanda încă e dacă nu cumva trebuie să-mi fac update, la fel și Olanda, Germania, Belgia parcă, având chiar și bordeluri zoofile.
Papa încurajează avortul și impune preoților să ierte avortul la spovedit. Se dau legi pro homosexualitate, în Elveția am văzut pe tv5monde că s-a înființat o linie verde pentru consilierea celor care au gânduri și tendințe pedofile și deja au sunat peste 5000 de persoane care au fost îndreptați către psiholog, ceea ce e ok decât să comită atrocități și vorbea un consilier despre cât suferă ei, ca să stârnească mila și compasiunea pentru pedofili probabil. În Danemarca un partid susține legalizarea incestului și pedofiliei.
Se încurajează parcă aceste anormalități, deraieri, care sunt sterpe, probabil pentru a reduce populația în creștere (9mld?). Eu cred, pãrerea mea, că aceste “comportamente sexuale eronate și dorințe anormale” sunt consecința patimii desfrâului, preacurviei care a “evoluat” în direcția negativă. E absolut normal ca sufletul să ceară altceva după n vieți de preacurvie, să se transforme. Unii hetero devin homo pe parcursul unei singure vieți de desfrâu.Alții bi și apoi homo. Sunt cazuri.
Credința în Creator și religia sunt denigrate, religiile modificate, un proiect de lege european interzice botezul copilului de mic, ca copilului să nu i se încalce dreptul de a alege. Serios? Dar școala cine o alege? Materiile pe care le studiază, ceea ce mănâncă când e mic, etc. Atunci nu i se încalcă nici un drept? De parcă nu au existat oameni care la maturitate și-au schimbat confesiunea religioasă.
http://m.activenews.ro/externe/Canada-a-legalizat-relatiile-sexuale-intre-oameni-si-animale-134072
Înainte de a te întreba cum de ai ajuns de la religie la zoofilie, m-am blocat la “papa încurajează avortul“. Poți să-mi arăți o comunicare oficială de la Vatican care încurajează femeile să avorteze, te rog? Altfel, afirmația rămâne o exagerare care discreditează întregul tău mesaj.
Dacă ierți avortul, nu. ca și cum îl încuajezi și “elimini piedicile morale”? Schimbi mentalitatea. http://evz.ro/de-ce-cuplurile-catolice-nu-trebuie-sa-procreeze-ca-iepurii-incredibila-conferinta-de-presa-din-avion-a-papei-francisc.html
Era filmuleț pe youtube care suna mult mai dar l-au șters și a lăsat doar o parte din discurs și aia interpretată cu femeia care făcea a opta cezariană, dar în discursul său mai lung papa și-a exprimat clar părerea contra procreerii.
http://evz.ro/de-ce-cuplurile-catolice-nu-trebuie-sa-procreeze-ca-iepurii-incredibila-conferinta-de-presa-din-avion-a-papei-francisc.html
De unde sar de la una la alta? Bine că pentru a îți stabili confesiunea religioasă trebuie să ai 18 ani (unii zic că 33 chiar, vârsta lui Iisus) dar pentru avort sau ați stabili orientarea sexuală e îndeajuns să ai 11 ani. Bine că UE a dat lege ca să respectăm dreptul copilului de a “nu fi botezat într-o religie” ci de a-l lăsa să crească ca să aleagă el singur, dar în schimb dăm legi ca homosexualii să adopte copii, atunci nu mai respectăm dreptul copilului adoptat că poate vrea să crească într-o familie clasică, mamă-tată, uităm de PUTEREA EXEMPLULUI care poate va influența alegerile copilului.
Eu cred că într-un popor ateu legile împotriva moralității creștine sunt mai ușor de dat. Olanda e atât de deschisă la orice pentru că nu e o țară religioasă.
Elena, nu e iertarea principala trăsătură a bunului Dumnezeu?
Nu vorbesc foarte-credincioșii creștini de toleranță?
De ce să nu ierți avortul?
Iar ajungem la avort? Parcă am lămurit-o odată -- unii dintre noi sunt adepții autonomiei femeii asupra corpului și vieții ei și alții o confundă cu o fermă de pui.
Elena, trecând peste faptul că EVZ nu este o sursă de încredere, pentru că a susținut că o găină a născut pui vii și a insistat că nu a inventat știrea, hai să facem un mic exercițiu de logică.
Dacă papa a spus că nu este nevoie să se înmulțească ca iepurii, asta înseamnă că îi îndeamnă la avort? Nu, există multe metode de prevenire a sarcinii, fără să fie nevoie să întrerupă o sarcină. Nu ai găsit argumentul bun, sorry.
Am pus link spre evz dar mi-au mai dat la rezultate și alte articole asemenea de pe alte situri. De fapt eu nu căutam un articol ci un filmuleț pe youtube în care Papa ținea un discurs chiar într-un avion parcă pe culoar în drum spre…nu mai știu că am văzut video-ul și mă șocase mesajul lui atipic contra procreerii.
Papa a impus preoților catolici să schimbe regula și să dezlege avortul, asta e o încurajare pentru avort întăritã și de faza cu să nu se înmulțeascã ca iepurii.
Elena, dacă ziaristul care a scris articolul e un disperat în lipsă de subiecte, dacă a scos din context afirmații și le-a prelucrat până i-a ieșit de-o știre scandaloasă… Eu nu mai iau de mult asemenea articole sforăitoare drept știri.
Menționez că nu am citit articolul în semn de protest față de fotografia „căutată” de la început (judecătorii ăia râzând), un instantaneu sentențios.
Ce e rău că 5000 de inși cu înclinații zoofile au cerut consiliere într-o țară? Asta ar trebui să facă și ciobanii români. 🙂
Renata, cu toată stima, la ce îți ajută iertarea când scopul tău e să devii mai bun, să evoluezi? Iertarea nu face decât să îți dea apă la moară ca să greșești în continuare. Împerecherea este destinată reproducerii, tu vrei și cu slana-n pod și cu burta plină. Toți vrem să mâncăm de plăcere, mai mult decât e ok și chestii gustoase cu extrem de multe calorii, dar fără să ne îngrășăm, să facem sex de plăcere dar fără să facem copii, să avem bani dar fără să muncim, să etc. Te pune cineva să faci sex dacă nu vrei copii? Mai ales neprotejat? Un lucru îl accepți și cu bune și cu rele. Pentru corpul tău îl strivești pe al copilului -- egoism curat. Orice crimă are în spate un motiv egoist, în special unul de autoconservare. Orice faptã rea are în spate ca sentiment frica, egoismul sau lipsa iubirii- simptomele unui suflet care nu a evoluat destul. Un suflet evoluat implică iubire, bunătate, smerenie, și multe alte virtuți. Sfinții prin asceză asta urmăresc: cultivarea acestor virtuți -- evoluție spirituală pe care ei o numesc înduhovnicire.
Din Jurnalul Fericirii- N Steinhardt :
“Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dușmanii mei, ba și cu mine însumi.
De nebunie trebuie să ne vindecăm, nu de rațiune.” (https://chgabriela.wordpress.com/2012/10/04/jurnalul-fericirii-nicolae-steinhardt/)
Esti tu sigura, Elena, ca venim aici ca sa invatam sa fim mai buni si mai smeriti ? Bagi mana in foc si pui capul pe sina trenului pentru asta ? Din ce sursa stii sta ? De la popi si religii, ori ti-a zis tie Flame of Fire ca el e imperfect ( desi este emanat de D-zeu ), e un netrebnic negru in cerul gurii care cpboara aici in iad ca sa invete … sa fie mai bun ! Nu iti da cu rest ?
Fire, îngeri decăzuți, înrăiți, învinși (înactivați) conștiința prin care comunicãm și cu Dumnezeu (o spune și C C D) se trezește treptat, karmã ne ajută sã Cunoaștem Binele și Răul, sã evoluăm (sau nu -- liberul arbitru) și apocatastază -- sã redevenim ce am fost înainte de cădere.
Recunosc, a trebuit să caut “apocatastază” în dicționar.
E adevărat că de-a lungul istoriei au mai existat treziți, oameni mai evoluați sau mai dâng dâng (a se citi primitivi), și e normal ca printre antici să mai avem și minți luminate, care au scris păreri, interpretări proprii, etc. La fel cum și astăzi sunt triburi în lume care duc o viață primitivă, vânează, au ritualuri ciudate, sângeroase, ducând o viață cam ca a animalelor, mai ales prin Africa. Și printre noi mai sunt humanoizi care te lovesc cu bâta dacă îi superi. Sunt oameni în maiulte stadii de evoluție.
Dovadă că au existat uriași pe Terra.
http://m.adevarul.ro/locale/satu-mare/descoperire-unica-lume-uriasul-razboinic-misterele-scheletelor-gigantice-i-au-adunat-cercetatorii-straini-romania-1_55129e73448e03c0fde42fed/index.html (Keth, dacă nici în adevărul nu ai încredere dă un google și culege informația din altă sursă).
P.S. Cudi, e a nșpea oară când tot scriu de apocatastază, never too late, but better never late (apropo de căutatul în dicționar, sper că un dicționar religios, gen orthodoxwiki )
Acum am căutat, fără succes, ce înseamnă “dâng”.
Dang -- onomatopee cu sensul de ” talamb”, ” intarziat mintal”.
Recunosc sasit ca si eu l-am intrebat pe Sf.Google ce-i aia apocatastaza …
Ok, eu nici “filocaliile” nu știam exact ce sunt (evident, niște scrieri, dar ce fel de scrieri?), dar, cu Elena noastră, ne îmbogățim vocabularul.
Elena, ești cam categorică cu rolul exclusiv reproductiv al sexului. Adică tu nu te iubești cu partenerul tău dacă nu e rost de procreere? Are rost să îți pomenesc de avantajele hormonale ale sexului?
Nu asta am vrut să zic, ci că ești conștientă că sexul neprotejat te poate face mamă, nu? Nu e ca și când faci sex și apoi crezi că ți-a crescut burta pentru că ai mâncat fasole. Și apoi dacă se întâmplă, vai că nu era în plan, ești adult, știi cum stau lucrurile. Nu întotdeauna e după planul nostru, nu iei satârul și îți ucizi seful că prea îți încurcă ție planurile. Adică majoritatea crimelor cu premeditare au un motiv de genul “îmi încurca treburile” dar totuși, noi dacă suntem buni, nu facem rău altor ființe oricât de mici și fără apărare ar fi. Au și ele dreptul la o viață, la șansa de a evolua, să nu fim egoiști și să ne gândim doar la noi și la plăcerea noastră. E adevărat că unii ar ucide pentru plăcerea lor dar ei nu se pot numi evoluați spiritual.
Commentul era pentru commentul de mai sus. 5000 dar nu ai citit bine propoziția, era vorba de pedofili.
Sunt religiosi pentru ca-s prosti, nu pentru ca-s saraci !
Mă gândisem că ar fi interesant să fii ambasador la Vatican, da’ m-ai răzgândit 😀
Voi începe ca Elena: am încercat să mă abțin [să-i răspund Elenei] dar n-am putut. 🙂
ketherius nu încearcă nimic. Rezumă conținutul unor articole, pune niște întrebări. Nu face etichetări, prezintă niște statistici.
Eu cred că scăderea procentului de credincioși este determinat de educație, nu de nivelul de trai.
Oamenii se nasc atei. Părinții/bunicii decid să-i familiarizeze cu noțiunea de Dumnezeu, cu ritualuri religioase, rugăciune, dus la biserică sau nu. E o învățare conștientă sau prin imitație, măcar. De sărbători, la biserică, în coada la împărtășit vezi, întotdeauna, femei cu copii în brațe sau de mână. E de presupus că, pe drum spre biserică, celor mici li se explică cine e doamne-doamne, cine e popa, de ce merg acolo, de ce se înroșesc ouă etc. Am văzut că la noi se editează biblii cu poze pentru copii, cărți cu povestiri religioase… Dumnezeu e un moș cu plete albe și barbă lungă, îmbrăcat într-o cămășoaie de noapte. Mă abțin de le comentarii față de kitschioșeniile respective.
Probabil că numărul familiilor care aleg să nu-și mai îndoctrineze copiii, de mici, e în creștere. Fie pentru că adulții sunt deja la a nu știu câta generație de sceptici în ale învățăturilor sfinte, fie că așteaptă ca cei mici să manifeste sau nu curiozitate în domeniu. Un alt motiv: azi, copiii cresc cel mai adesea departe de bunici, timpul preșcolar și-l petrec cu bona sau la grădinițe.
Statisticile astea sunt discutabile (e posibil ca numărul ateilor să fie mult mai mare) și iată ce mă îndreptățește să zic asta: la recensământul românilor, la întrebarea despre religie/credință în Dumnezeu, dacă ezitai, primeai o întrebare ajutătoare (și restrictivă) -- dacă ai fost botezat religios. Și, da, absolut toți liber-cugetătorii sau ateii care la momentul investigației aveau peste 40 de ani, fuseseră botezați în biserică. De asemenea, mulți nehotărâți au ales, pentru simplificare, să se declare creștin-ortodocși, fiind vorba de tradiție și nu de credință profundă, neapărat.
În privința arabilor bogați, înclin să cred că sunt foarte religioși doar la nivel declarativ.
Fără să fiu dură ca Fire 🙂 , lipsa de educație și lipsa unui proiect de viață îi predispune pe oameni la resemnare, delăsare care pot fi îmbrăcate frumos în sintagma „așa vrea Dumnezeu!”
Cum am mai zis de multe ori, sunt adepta moralei laice, unde funcționează liberul arbitru, discernământul, și nu frica de pedeapsa divină, ca în cazul celor religioși.
Am vizionat mai multe documentare de genul https://m.youtube.com/watch?v=-A1OTb82IFY , Le “Printemps arabe”, documentare despre construcția insulelor artificiale din Dubai, altul despre un arab extrem de bogat din Qatar, despre cum ei dețin numeroase afaceri și altele și acei oameni extrem de bogați se roagă la ore fixe și nu fac rabat de la rugăciuni, toată lumea știe acest lucru. Adam s-a ascuns și s-a îndepărtat de Dumnezeu după săvârșirea păcatului, deci e foarte probabil ca cei cu o karmă plină de păcate să nu îl mai simtă, să-i conteste existența și să creadă că hazardul este Tatăl lor. Nu cred în varianta că dacă au fost îndoctrinați de mici, vor crede. Sunt mulți care au părinți credincioși care le-au explicat și dus la Biserică făcând acest lucru mecanic, apoi când au întâlnit argumentele unui ateu s-au lipit brusc de ele și le-au însușit și ei. La fel și un copil dintr-o familie de atei poate rezona cu impresiile unui creștin, studia și adopta o atitudine diferită de cea a părinților sau a persoanelor care au manifestat o oarecare influență în trecutul lor.
Credința în Dumnezeu, religia, e ceva personal, e ceva ce simți sau nu simți, exact ca în iubire/dragoste. 🙂
Renata, pe de o parte, educația se cam corelează cu nivelul de trai. Totuși, când la putere este o religie autoritară, cu arma în mână, corelația dispare cât ai spune “fanatism”.
E adevărat că din tradiție, presiune socială, șantaj emoțional din partea familiei etc., majoritatea copiilor sunt botezați înainte de a putea să formuleze un gând coerent, cu subiect și predicat. La maturitate, însă, nu îi împiedică nimic să renunțe la mersul la biserică -- acolo unde renunțarea la religie nu se pedepsește cu scurtarea de cap.
Și să nu uităm că religia organizată este o industrie foarte lucrativă și concurența e acerbă chiar și între stabilimentele aceleiași religii. Clienții trebuie agățați și fidelizați de îndată ce pot reține brandul și sloganele companiei.
Cum am mai spus cândva, dacă ai nevoie de bici ca să fii moral și bun, ești orice, dar nu moral și bun.
Religia este o politica periculoasa în care dictatura fricii e la ea acasa,iar cei ‘iluminati’,(buni psihologi),lideri spirituali,preoti,guru,profeti,evanghelisti,manipuleaza cu inteligenta si siretenia ‘sarpelui’ constiintele slabe,dând interpretari distorsionate,Cuvântului Adevarului Absolut,în beneficiul propriu EGO-ist,ei fiind slujitori devotati ai dumnezeului acestui sistem (mort) materialist-umanist “Mamona” limitati la relativitatea spatio-temporala prezenta,necredinciosi ce traiesc în lux si distractii desarte,înselând masele îndoctrinate,necunoscatoare de Dumnezeul Cel Viu si Adevarat (DRAGOSTEA ABSOLUTA) de care toata omenirea(fara exceptie) este dependenta
Dacă Dumnezeu este în noi și peste tot, dacă Dumnezeu știe tot, de ce am nevoie să mă duc până la o biserică și să mă ploconesc la alți oameni?
Chiar asa,ma întrebam si eu cu ceva vreme în urma,iar raspunsul a venit de la sine,realizând ca societatile s-au format prin relatiile dintre doi sau mai multi indivizi apartinând aceleiasi specii,care percepeau existenta pe aceeasi frecventa si/sau lungime de unda,care-i reunea,în acelasi scop comun,SUPRAVIETUIREA.
De aici a început “comuna primitiva” (vezi istoria lui Cain si Abel din Geneza cap.4)iar grupurile,(familiile,triburile) aveau ca leaderschip pe cel mai puternic si întelept,caruia erau supusi toti ceilalti,într-o ascultare neconditionata,în lupta pentru supravietuirea si dezvoltarea,(cresterea) nivelului de trai al întregii comunitati.
Eu mi-am marturisit credinta personala într-UN DUMNEZEU UNIC,CREATOR ABSOLUT,ATOTPUTERNIC,CARE N-ARE ÎNCEPUT SI/SAU SFÂRSIT,CARE **ESTE* PRIN SINE ÎNSUSI**dincolo de perceptia omului muritor ***EL ESTE***ATOTPUTERNICUL GÂND SI SENTIMENT ATOATECREATOR DE BINE SI FRUMOS,ABSOLUT…100%***IUBIRE*** ETERNA,ATEMPORALA
Eu nu aș lega starea materială de credința în divinitate, căci nu văd nicio legătură între cele două, nici la nivel de individ, nici la nivel de popor.
Pe de altă parte, religiozitatea este o opțiune personală, așa cum și credința în Dumnezeu este alegerea fiecăruia dintre noi. Nu pot lega credința de nivelul educațional al persoanelor, nici de nivelul de cunoaștere acumulat. Am cunoscut personal un cercetător în domeniul fizicii nucleare, specializat în studiul luminii, care, la întrebarea legată de credința în Dumnezeu a răspuns: “Cu toate cunoștințele pe care le-am acumulat și a lucrurilor pe care le-am descoperit, nu pot decât să aleg să cred în Dumnezeu.”
Iar dacă ar fi după mine, cel de acum, aș lăsa copiilor mei alegerea credinței în Dumnezeu pentru o vârstă matură, poate chiar cea a lui Iisus Hristos atunci când a fost răstignit, considerând că este cea mai potrivită vârstă pentru o astfel de alegere.
Coincide cu părerea mea.
Ce coincidență, Mugur! Am cunoscut de curând un bătrân fizician, profesor și cercetător la IFA. Am vorbit cu el câte-n lună și-n stele. Firește, și despre Cernobîl. Surprinzător nu era chiar îngrijorat de urmări, ba chiar m-a asigurat că am fost norocoși, condițiile meteorologice au făcut ca praful radioactiv să ajungă într-o concentrație suportabilă deasupra României. Inevitabil, la un moment dat l=am întrebat ce părere are despre religie. Mi-a spus că în adolescență, tatăl său îi făcuse un tur al religiilor, ducându-l în biserici creștine ortodoxe și catolice, la cultele existente în România, la sinagogă și la moschee. Apoi i-a zis: acum poți să alegi cărei religii vrei să-i aparții. Și el a răspuns: niciuneia. La întrebarea „Credeți în Dumnezeu?”, răspunsul a fost, cel puțin pentru mine, surprinzător: „Ce importanță are ce cred eu?”
Coincidența rezidă și în faptul că este vorba de fizicieni, lucrând la IFA, căci și fostul meu profesor tot acolo încă lucrează, deși a depășit 70 de ani.
Altminteri, nu cred să fie aceeași persoană, după răspunsurile ce ți-au fost date. Însă nici profesorul meu nu se lăsa prea ușor angrenat în discuții pe tema credinței. Răspunsul de mai sus l-am obținut cu mare greutate.
Este incorect să hotărâm noi, părinții, care să fie alegerea copiilor în ceea ce privește credința sau cultul religios.
Mugur, nu e același, al meu e mult mai bătrân. 🙂
În legătură cu ultima afirmație sunt de acord, numai că e aproape imposibil să-ți imaginezi că într-o familie de religioși practicanți părinții l-ar lăsa pe copil să alegă. Nici nu concep așa ceva.
Caracteristica principală a celor practicanți (cei care merg regulat la biserică, țin posturile, au un duhovnic, se spovedesc, se împărtășesc) e intoleranța. Îmi pare să că trebuie să spun asta, dar asta observ.
Din păcate, suntem prea tineri atunci când procreem, iar înțelepciunea vine, cel mai adesea, odată cu vârsta.
Deja intrăm într-un domeniu greu dacă vorbim despre religioșii practicanți, mai ales că eu i-aș împărți totuși în două, cei habotnici și cei care cugetă. Probabil că habotnicii sunt cei intoleranți, iar cei ce cugetă sunt cei care văd religia ca “o ființă vie”, care evoluează odată cu omenirea. Doar că această evoluție este mai greu de văzut, dacă nu cumva este inexistentă, iar asta poate că tocmai din cauza înalților prelați.
Daca ar cugeta, ei nu ar maai pune botu’ la religii. La nici una diintre ele.
Putem fi de acord amândoi că religiile, măcar în parte, pot fi concepte filozofice?
Nu, nu putem fi de acord, pentru ca istoria demonstreaza contrariul.
Religiile sunt niste mascareli care maimutaresc sistemul filosofic original si cu care nu au nimic in comun decat niste fragmente de texte vechi codate si pe care nu le pot intelege, dar pretind asta.
Religia ca filosofie aplicată -- e posibil. Pentru cei ce înțeleg, filosofia în forma ei pură; pentru cine n-o înțelege, filosofia se transpune într-o formă mai accesibilă și cu toate restricțiile necesare pentru a asigura că adepții vor respecta un cod moral măcar de frică.
Cu așa ceva sunt de acord.
Mugur, într-adevăr, opțiunea de a te orienta spre religia cu care rezonezi cel mai mult, la o vârstă matură, ar fi preferabilă conformismului de astăzi, când până te dezmeticești pe această lume, ești deja botezat și subordonat unui sistem de valori religioase. Însă dacă ar fi așa, dacă la 33 de ani ar trebui să iei o decizie în acest sens, iată cum văd eu că ar sta lucrurile.
O persoană educată -- unde confortul în sine de a fi avut timp și condiții pentru a citi, învăța despre toate religiile lumii impică și o minimă relaxare materială, altfel persoana în cauză ar fi muncit pe brânci pentru a trăi, neavând timp pentru studiu -- ar ajunge, foarte probabil, la cei 33 de ani, la concluzia că diferențele dintre diversele concepții religioase le anulează întâietatea. Foarte probabil, în momentul alegerii, persoana în cauză s-ar raporta de religii cum se raportează omul sătul de politică, la partide. Și chiar dacă omul crede cu tărie în existența unui creator, asta nu-l poziționează de partea religiilor, la fel cum credința într-un sistem economic ideal nu te recomandă nici pe departe drept un politician sau un partizan. Omul de știință din exemplul tău crede în existența unui Creator, însă asta nu-l indică drept religios sau nu ni-l arată venerând dumnezeul catolicilor sau pe Iehova. Dispariția religiilor, ca varii ansambluri de practici, rituri și dogme, nu înseamnă renunțarea la credința că ar exista ceva mai presus de noi, nu înseamnă negarea creației, ci doar o recunoaștere a denaturărilor lumești, o renunțare la certitudini neprobate, un mod de a spune că adevărul este dincolo de noi, o respingere a ierarhiilor lumești construite, vorba vine, întru placul și voia unui, altui Dumnezeu. Când spui că crezi în existența unui Dumnezeu, nu ești religios, când spui că crezi într-un anume Dumnezeu – în Allah, în Iehova – atunci da, ești religios pentru că indici nu existența a ceva mai presus de ce-am putea ști noi, ci ceva explicat și structurat de om, pentru om.
Dacă crezi că există ceva, nici tu nu știi ce, un Dumnezeu, dar simți că diversele religii exagerează pe o linie sau alta explicându-L, nu ești o persoană religioasă. Motiv pentru care, ca să răspund și eu la întrebarea lui Ketherius, cred că oamenii săraci, în general, nu au șansa unei educații corespunzătoare, ceea ce îi face mai vulnerabili și mai ușor de manipulat.
Pe de altă parte, cunosc și eu bărbați, femei cu condiții materiale de invidiat, educați și rafinați, dar care au fost atât de ușor manipulați de o persoană de sex opus, de care se îndrăgostiseră. Păi dacă te poți înșela în privința omului de lângă tine, omițând copilărește defecte evidente, chit că mănânci, vorbești și dormi cu omul ăla în pat, ce valoare să mai aibă certitudinile tale cu privire la Dumnezeu? Admite că ești prea mic pentru certitudini atât de mari!
Eu cred că o lume fără religii nu înseamnă o lume fără creator, fără Dumnezeu. Ci o lume matură, în care oamenii recunosc, într-un sfârșit, că nu știu nimic despre El.
Fac diferențiere clară între credință și religie. Ce anume a făcut să apară religiile? Ar fi multe de spus și nu în ultimul rând s-ar situa dorința de putere a unor oameni. Dar eu cred că suntem sclavii tiparelor de gândire, căci tot ce vedem, auzim, simțim în jurul nostru, aranjăm în aceste tipare. Pentru ce tocmai Dumnezeu să scape acestor tipare? Deci, L-am introdus si pe El în niște tipare, pentru a deveni mai ușor de înțeles și figurat în mințile noastre. Chiar si cei care cred în Dumnezeu dar nu-l încorsetează în tiparele unei religii anume, tot își concep, în mințile lor, niște tipare despre cum a fost creată lumea, sau cum anume “guvernează” Dumnezeu universul.
Cred că ar trebui să luăm de la fiecare religie acele elementre benefice, făcând abstracție de latura materialistă sau cea manipulatorie. Pentru ce nu am recunoaște, spre exemplu, rolul rugăciunii, care este parțial meditație, dar si concentrarea si canalizarea energiilor pozitive către un suferind, către un om drag, sau de ce nu, chiar către noi înșine?
Nu știu cât educația și cât instruirea personală te fac mai mult sau mai puțin vulnerabil în fața manipulărilor de orice natură, nu numai religioase. Aș face diferența între educație și acumularea de cunoaștere/cunoștințe în diverse domenii. Îmi place definiția dată de Șăineanu în 1929:
” educați(un)e f. 1. desvoltarea facultăților fizice, intelectuale și morale; 2. apucături din copilărie: bună, rea educație; 3. cunoștința și practica datinilor sociale: om fără educație.
sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) ”
Sigur, educația și acumularea de cunoștințe merg mână în mână, dar se pot vedea și separate la multe persoane din jurul nostru. Ce face un om educat, dar fără cunoaștere? Sau, ce face un om ce cunoaște foarte multe, dar nu este educat?
Dar iar, nu aș face neapărat o legătură directă între educație/ cunoaștere și credință sau religiozitate. Sincer, mi-ar plăcea să pot citi o statistică reală despre acest subiect, în care să putem vedea repartiția religioșilor, a credincioșilor și a ateilor adevărați, pe grupe de educație, de cunoaștere, de stare materială (iar aici s-ar putea face o defalcare funcție de a câta generație de stare materială bună este subiectul).
Mugur, subscriu diferenței între credință și religie. Relevantă e și defalcarea de care pomenești în încheierea comentariului tău -- un exemplu fiind Becali, care a plonjat de la statutul de cioban la cel de milionar. Sau miliardar.
😀 Ultimul la care m-aș fi gândit este Becali, pe care eu îl percep ca fiind un religios de fațadă, nu unul real. Mi-ai amintit de un episod în care el a “donat” case unor sinistrați, dar nici unul dintre aceștia nu a primit acte pentru case, ele rămânând proprietatea lui Becali.
😀
Iar tu mi-ai amintit acum de Elena Udrea, donând pantofi cu toc sinistraților. Am rămas mută când am aflat că își face masterul în teologie.
Cu “sfinții” s-a pus bine, așa că acum vrea să se aranjeze și pe lângă Dumnezeu. 😀 😀 😀
Aromânii sunt crescuți foarte strict și sunt religioși -- chiar dacă-l iau pe Dumnezeu complice, nu-l desconsideră.
Nici nu mi-am pus problema desconsiderării lui Dumnezeu, căci el este credincios, doar că-l simt ca făcând anumite lucruri cu anume superficialitate, din prisma religiozității practicante.
Dar este posibil ca percepția mea să fie eronată.
Nu cred că percepția ta este greșită.
Becali. Un personaj ridicol, de fapt, nu ridicol, bolnav psihic de delir religios.
Mai jos, Keth zice că aromânii sunt religioși. Tata era aromân și era ateu discret. Adică nu aducea niciodată vorba despre Dumnezeu și nu avea reacții când se aducea vorba despre el. Firește, tata era o excepție, machedonii sunt religioși, chiar bigoți, dar am simțit nevoia să spun asta.
Renata, eu am crescut în Dobrogea, unde am avut contacte mai mult sau mai puțin superficiale cu aromânii și aia a fost impresia pe care mi-au lăsat-o, ca și comunitate. Acum, desigur, dacă ne uităm la nivel individual, nu-s doi la fel.
Nu vreau să fiu rău, dar, ca fizician, se pune problema să alegi să crezi într-un creator? Dacă scrii ecuațiile Modelului Standard, ajungi să te întrebi cine a făcut regulile după care se combină barionii, cine a stabilit valorile constantelor fundamentale? Chiar dacă BigBang-ul a fost doar un scurt-circuit accidental într-o altă dimensiune, cine a băgat șurubelnița între bornele bateriei? Cu cât cobori în detaliile intime ale universului, cu atât mai clar este că a fost creat de cineva, nu?
Când eşti cu desăvârşire ignorant, ai nevoie de cel puţin un Zeu Creator, ca explicaţie pentru toate. Când începi să descoperi explicaţiile câtorva fenomene, te grăbeşti să arunci Zeul/zeii la gunoi. Când aprofundezi cunoaşterea fenomenelor şi a legilor naturii, începi să te îndoieşti că sunt rodul hazadului orb, scoţi Zeul Creator din coşul cu gunoi, îl scuturi de praf şi îi ceri iertare.Dar nu poţi defini Zeul, pentru că, de fapt, încă nu ştii mai nimic despre lumea imensă în care trăieşti. Nici pe ea n-o poţi defini. Cunoştinţele noastre despre univers/multivers, sau cum vrem să-i spunem, sunt încă şi mai superficiale decât zgâieturile făcute cu vârful unui ac bont pe coaja unui pepene. Şi tot atît de superficiali sunt şi ateul convins, şi credinciosul fanatic -- no offense.
Înțelept grăit-ai, Vero! Zeul trebuie să stea sub pernă. Poate mai facem schimb de gânduri cu el, în somn. Fanaticii îl urcă pe soclu, îl fac statuie. Ateii îl aruncă la gunoi și imediat golesc coșul, de teamă că le-ar veni cheful să scurme în el. Ambele categorii se leapădă de zeu, în moduri diferite, absolut umane, dar de o lașitate fără seamăn. În fond, ambele categorii vor să scape de El, unii avansându-l în grad, foarte sus, alții concediându-l.
(Mi-e teamă că n-am ortografiat corect acest gerunziu, dar Dumnezeu e Bun și Iartă!) 🙂
Citeam pe undeva că atomii ce ne alcătuiesc rămân în formula asta (a omului care suntem) în medie 650.000 de ore. Aceiași atomi, împrăștiați pe jos, n-ar mai fi noi, pentru că atomii n-au conștiință, iar conștiința ce ne definește nu poate fi decât cu atomii adunați în acest fel unic în care suntem. Așadar, dacă suntem o sumă de miliarde de atomi, atomi lipsiți de conștiință, ce ne face pe noi, noi? La un moment dat, atomii vor renunța a ne alcătui astfel, ne vom dezintegra (muri) și ei vor deveni alceva, o parte vor construi o altă ființă, poate.
L-am întrebat aseară pe Mihai: e posibil ca fiecare atom din noi să fie, în sine, un univers?
Nu știu, e prea mare ingineria existenței pentru a fi o simplă întâmplare.
Cudi, din câte știu eu, cea mai mare parte a celulelor din corpul nostru mor și sunt înlocuite de altele noi. Viața celulelor este de la câteva ore (peretele intestinului) până la 60 de ani sau mai mult, în cazul celulelor nervoase. Nu știu să-ți spun despre fiecare atom în parte, dar cred că noi ne tot schimbăm “interiorul”. Poate ar fi de discutat ce anume ne face să fim noi înșine pe toată durata vieții. Sufletul? Din câte știu eu, acesta nu a putut fi localizat undeva anume, iar unii susțin că el ar fi parte din corpul nostru energetic.
Mugur, ce mi-a venit în minte ca răspuns: “Jana nu e moartă, Jana se transformă”.
Celulele sunt formate din molecule și moleculele din atomi. Câte combinații chimice între atomi, atâtea posibilități în lumea asta. Că e un fir de iarbă, că e o piatră sau un pisoi -- totul ține de modul în care atomii se combină între ei.
Sper că am înțeles bine discutând cu soțul meu -- sunt aceiași atomi de la începutul lumii, ca și cum am fi modelați din aceeași bucată de lut, apoi ne-am sfărâma și ar urma o altă formă și tot așa, la nesfârșit.
Pe de o parte, organele se schimbă, celule mor și se descompun, dar componentele lor rămân pe acolo și sunt preluate de alte celule specializate sau nu (da, mai pierdem din țesutul mort al pielii, dar la nivel atomic, suntem cam aceiași). Iar celule nervoase nu se reînoiesc, ele sunt aceleași de la naștere până la moarte. Se împuținează, e drept, dar nu se reînoiesc.
Nu știu “sufletul”, dar gândurile sunt interacțiuni între neuroni, s-a demonstrat asta. Poate că conștiința depinde de aceste celule nervoase care nu se schimbă de-a lungul vieții.
Plecăciune!
În privința atomilor mă declar depășit.
Recunosc, nu stăpânesc prea bine fizica, iar cea cuantică și mai puțin. Cu termenul “barion” m-am întâlnit prima dată acum câteva zile abia. Nu știu dacă este voba de o alegere, sau credința vine “de la sine” într-o astfel de situație.
Părerea mea este că între micro și macrocosmos există o corespondență ciudată, ca și cum ai privi totul într-o oglindă care mărește sau micșorează, după caz. “Precum în cer așa și pe pământ” figurează perfect această legătură, sau poate doar ca imagine. În microcosmosul atomic găsim aceeași complexitate ca si în macrocosmos, poate lucrând după legi diferite. Dar asta este doar o părere personală, nefundamentată, căci nu dețin cunoștințele necesare.
“Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu,pentru ca Dumnezeu este dragoste.”
https://biblia.resursecrestine.ro/1-ioan/4
S-a spus cam tot din ce voiam sa zic. Ca multi prospera pe seama religiei nu e nimic nou, ia priviti aici:
https://www.youtube.com/watch?v=SWOcf_7K6i8
Tipul asta, Joel Osteen, parca e actor de la Hollywood, umple sali/stadioane cu oameni si e transmis la TV.
https://en.wikipedia.org/wiki/Joel_Osteen
Cristina, mi-ai amintit de o reclamă ce am văzut-o aici, în Canada, la tv. Cu Peter Popoff și apa lui miraculoasă, care te vindecă de orice și îți rezolvă toate problemele, inclusiv alea financiare…
https://www.youtube.com/watch?v=znJh0FZ-gdo
Cristina, acum am văzut comentariul tău anterior. Și eu am senzația/mă tem că jucăm după un scenariu deja scris. Că avem doar iluzia că facem alegeri în viață. Nu știu dacă e adevărat și dacă e, nu știu dacă treaba asta ar trebui să ne bucure.
Cudi, ca tot ai adus vorba de Elena Udrea, uite cine/ce a fost ea:
http://m.cotidianul.ro/amanunte-de-sub-si-de-langa-fusta-doamnei-elena-udrea-149468/
Nici cei 38% atei,nici cei 38% credinciosi nu reprezinta problema principala a omenirii ci,cei 24% indecisi religiosi practicanti care înclina balanta în functie de propriile necesitati egoiste,oscilând într-un perpetuum mobile,când la dreapta când la stânga,provocând dezechilibre,panica si haos între cele doua emisfere ale existentei absolute,atemporale,succesiuni eterne de lumina si întuneric,bine si rau,viata si moarte…
Acestia vor sa obtina si pamântul si cerul (aici si acum),ceea ce este o utopie,o iluzorie speranta înselatoare,otravitoare,ce produce mult rau omenirii întregi.
“Nimeni nu poate sluji la doi stapâni. Caci sau va urâ pe unul si va iubi pe celalalt;sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.” (Matei 6:24)
“Stiu faptele tale;ca nu esti nici rece nici ân clocot.O,daca ai fi rece sau în clocot ! Dar,fiindca esti caldicel,nici rece,nici în clocot,am sa te vars din gura Mea.”
“Varsarea” acestei forme de religiozitate are loc acum sub privirile noastre,pentru cei clarvazatori,care traiesc în “clocotul” dragostei pentru Hristos,înfierbântati de flacara Spiritului Sfânt,transformati în particule de vapori ce se înalta deasupra pamântului contopindu-se cu cu Hristos în Dumnezeu pe “norii cerului” prin credinta neclintita în CEL CE *ESTE* ADEVAR ABSOLUT,ELIBERATOR AL SUFLETELOR ÎNCHISE ÏN ÎNTUNERICUL MATERIEI MOARTE,acest trup de carne si oase lipsit de valoare facut din pamânt,apa si elemente gazoaze,aceasta casa (închisoare) a sufletului care,de la nasterepâna la moarte o fortificam,renovam,investind mult efort si sacrificii în consolidarea propriei închisori,constienti fiind totusi,ca pamântul se întoarce mai devreme sau mai târziu în pamânt,însa ce se întâmpla cu sufletul,ratiunea,constiinta dupa?!…
Avem memorie scurta.Nu am învatat nimic de la istorie,de la conflictele ce s-au desfasurat dealungul mileniilor din cauza religiilor si al politicii mondiale,acest razboi al ideilor în care cei puternici,si inteligenti asupresc pe cei slabi,si neajutorati,într-un sistem sclavagist din ce în ce mai drakonic si sofisticat provocând un HAOS (holocaust) planetar la nivel fizic ,sufletesc si spiritual într-o inconstienta submediocra,sub nivelul fierelor salbatice care ucid doar pentru a se hrani si supravietui .
Specia homo sapiens sapiens,este cea mai degradata si mai usor manipulabila entitate vie,rational-sentimentala din univers iar religiile nu fac decât sa produca efecte nocive si daunatoare existentei si evolutiei omului spre cunoastere de sine si de Dumnezeul Cel Viu *SURSA EXISTNTEI*…
Istoria se repeta,este o ciclicitate evolutiva atemporala. “Ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face,nu este nimic nou sub soare.Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune :
“Iata ceva nou”,demult lucrul acela era si în veacurile dinaintea noastra. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai înainte;si ce va mai fi,ce se va întâmpla mai pe urma,nu va lasa nici urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai târziu.”(Eclesiastul 1:9-11)
Vachiul Imperiu Babilonian,se reflecta perfect,în sistemul mondial evoluat în toata splendoarea lui si în toate aspectele existentei,fizice,sufletesti si spirituale ale omului nascut din femeie…
https://www.youtube.com/watch?v=vYK9iCRb7S4
Foarte interesante comentariile făcute pe marginea acestui text. Dar…
Ne-am legat cu toții de religii, dar nu trebuie să luăm în calcul doar creștinismul (el însuși având câteva zeci de culte/secte acceptate), ci și celelalte religii existente. Așadar, ar trebui să luăm în calcul și reîncarnarea, care face parte din concepțiile filozofice ale Asiei, având foarte mulți adepți, dar si religiile triburilor africane, chiar dacă acestea nu sunt la fel de bine structurate ca si creștinismul, budismul etc. Fiecare religie are ritualurile sale, așa că pentru ce nu am considera si ritualurile africane ca fiind unele religioase? Doar pentru că nu sunt creștine? Oare ei nu către un zeu le înalță? Și ce ne împiedică să înălțăm ritualuri și jertfe mai multor zei? Doar pentru că noi, creștinii, suntem monoteiști? Oare Eliade nu povestește despre închinarea la copacul din curte? Oare copacul nu are energii vindecătoare pentru trup și suflet?
Cert este că nu putem amesteca toate religiile lumii într-un singur conglomerat, ci ar trebui să facem separația și să le “judecăm” pe fiecare în parte. Dacă privim lumea din prisma creștinului, nu vom putea accepta reîncarnarea, căci ea nu figurează nicicum în Biblie. Pe de altă parte, adeptul reîncarnării nu va accepta multe dintre conceptele descrise în Biblie, pentru că ele contravin credinței lui în existența mai multor vieți succesive.
Ar trebui să fim mai toleranți, să acceptăm ideea că adevărul suprem nu se află găzduit într-o singură minte, ci el este suma adevărurilor individuale, dar o cumulare selectivă, căci nici adevărul meu nu este neapărat unul definitiv, eu însumi corectându-mi-l cu fiecare zi în plus trăită.
Mugur, nu știu dacă am apucat să-ți spunem “bun venit printre noi!”. Să știi că ne bucurăm că ne onorezi cu prezența și-ți mulțumim pentru valoarea pe care o adaugi discuțiilor noastre.
Eu sunt cel care trebuie să mulțumească!
Comentariile mele sunt nesemnificative față de discuțiile voastre, cu argumentații bine susținute și documentate. De aceea și rămân cel mai adesea în umbră, doar citind.
Dimpotrivă, Mugur, comentariile tale sunt semnificative, argumentate și de un rar bun simț.
Mda…
Cudi, trebuie să punctez asta, omul cu nume de plantă și de poziție yoghină și-a luat obiceiul să-și alăpteze inspirația pentru blogul lui din frânturi de comentarii de pe blogurile altora. Nu e ilegal, poate nici imoral (deși scoaterea din context e obicei de jurnalist fără talent, fără noroc), dar e pervers.
Mie, una, nu-mi place să fiu citată și răstălmăcită într-un context care nu mă onorează. Ignor total și banare (cum ați procedat voi) nu e soluția fericită. Nici a mea, răbdare fără limite -- îi răspund mereu, și mereu, și mereu -- nu e bună de nimic, fiindcă omul nu poartă un dialog cu mine, doar eu mă iluzionez, el își continuă monologul.
De ce dracu ți-am scris asta?
Fiindcă a reușit să mă enerveze TOTAL, când l-am citit, azi dimineață. Mi-a stricat gustul cafelei și primele ore ale dimineții ( va fi mândru că a reușit!) și voiam să scuip asta, undeva. Iertare că o fac la voi pe blog! 🙁
Renata, am citit și eu aseară bancurile din ultimul ei articol (na, că pot înțepa și eu :P). M-am simțit constrânsă să comentez, dintr-un impuls de onestitate, pentru că tu ai spus ceva de genul “cu siguranță, Cudi și Ketherius nu îți mai citesc blogul”. Adevărul e că din când în când mai intru pe blogul florii, din curiozitate :(. Nu mă pot abține.
De câte ori nu i-am reproșat aici că îmi și ne răstălmăcește cuvintele?
Am urmărit și discuția voastră, de la articolul tău cu icoana plângăcioasă. Mare păcat că își canalizează inteligența pe linia întortocheată, obositoare și enervantă a narcisismului argumentativ.
Asta e. N-are rost să te enervezi pentru un fel ales de a fi, probabil exclusiv teoretic și virtual.
Cudi, iertare, cred ca am busit comentariul de mai sus, am copiat dintr-un draft, am dat enter, nu stiu ce am facut si apare cu multe spatii. Poate il aranjezi tu cumva, ca se vede aiurea.
Mersi mult.
Cristina, bușit sau nu, comentariul tău se termină cu o întrebare care ne frământă pe toți.
Cui folosim? Care îi suntem utili și care nu?
Iar mă întorc la Tony Victor Moldovan, răspunsul lui, deloc liniștitor, pare, totuși veridic. „Programul Terra”.
O găsești pe net, în pdf.
Renata,la întrebarea ta: “Cui folosim?” exista un raspuns pe cât de simplu pe atât de complex si paradoxal; LOGOSUL,verbul A FI conjugat atempotal. 🙂
Aș prefera să fiu de folos pisicului meu, celui care mi l-a adus, prietenilor apropiați și tuturor celor care solicită ajutor, la un moment dat. E limpede că în felul ăsta mă risipesc, fără scop personal, dar poate că-i mai bine.
https://www.youtube.com/watch?v=-1ZZawDqOXQ&t=61s
Alienii sunt doar niste ,mici pparaziti de importanta neglijabila. Firmituri . Maruntisuri.
Lumini si umbre iluzorii,declansate de sistemele TELE-SAT-MEDIA-informationale pe frecventa joasa a ratiunii joase,pamântesti,umanist-materialiste,captate de constiintele mortilor-vii (clonati) nemetamorfozati de iubirea absoluta,provocându-le îngrijorare,frica si panica ce-i va determina din iubire de SINE,sa se elimine reciproc în lupte EGO-iste pentru o supravietuire…MOARTA ! 🙂
Cât despre “Programul Terra” o alta inducere în eroare a omenirii,o alta “Teorie a conspiratiei” o nebunie a inteligentei omului (autorului),interpretare a CUVÂNTULUI prin perceptia spiritului omului lipsit de revelatie divina,de “ungerea” (alegerea) Spiritului Sfânt .
“Dar voi ati primit ungerea din partea Celui Sfânt si stiti orice lucru.” (1Ioan 2:20 & 27 )
Renata, m-ai incitat cu această carte, am citit un fel de recenzie/rezumat, dar si câteva (zeci) comentarii. Pare documentată cartea, pare a da răspunsuri, dar la fel de posibil este să conțină și unele “găuri negre” în ce privește informația. Cel puțin aceasta este prima impresie.
Trăim într-un univers cuantic, deci este posibil să existe mai multe răspunsuri, valabile simultan, totul depinzând de… observator.
Am descărcat deja cartea și o voi citi.
Mie asa imi rezulta, ca avem multe intrebuintari, mai mult sau mai putin importante. Aia ca le suntem de folos alienilor ( conexand folosinta descrisa de Malanga + folosinta descrisa de T.V. Moldovan ) … e doar maruntis ( un nesemnificativ si temporar parazitism ). Firmituri. Au venit mustele la festin. Putem corela ce spun cei doi de mai sus, cu ce spun Vedele rusesti si o sa avem the big picture.
Cea mai mare folosinta este a noastra, ne folosim noua insine, asta e scopul pentru care de buna voie si in cunostinta de cauza am coborit aici in Iad. Unii oameni isi amintesc, altii descopera in hipnoza, altii descopera din textele vechi, etc.
Parerea mea e ca teoria lui TVM se completeaza cu a lui Makanga si amandoua sunt doar niste chestiuni adiacente, maruntisuri. Malanga chiar si-a dat seama si o afirma public.
Gata, Cristina, l-am operat.
Mersi, Cudi. Weekend placut!
Cudi, voi n-aveți un blog de autor, cu toată dragostea, aveți mai mult, o cafenea virtuală. Vine un moment când comentariile se îmbârligă cu totul și-ți joacă ochii în cap, ca la păcănele, rulând în sus și-n jos. Nu e vina voastră, astea sunt opțiunile platformei. Ce-ar fi, dacă, după un număr de comentarii care permit reply la exact vorbitorul anterior, ați deschide un articol nou? Nu e nevoie de un text nou, ci de un pretext. O poză, un cântec, orice, pe ziua respectivă. Discuțiile pot continua, cu logica de sus în jos.
E posibil să fi propus o inepție.
Nici nu-mi lăsa comentariul dacă e cu desăvârșire tâmpit. 🙂
Renata, crezi că ar fi mai bine să apară sus cele mai noi comentarii? Sugestiile sunt binevenite, mulțumim.
Renata, când replicile vin încrucișate (cum am făcut eu acum, spre exemplu), este foarte greu să le gestionezi astfel încât să apară unele sub altele, în ordinea firească a lor. Deschiderea unei noi pagini pare a fi o soluție, dar apare o anume discontinuitate în șirul comentariilor. La fel ar apărea si dacă eu spre exemplu, aș fi scris acum un comentariu nou, dar adresat ție, iar nu ca replică directă. Oare cum afli că în fapt ție ți-am comentat (unii folosesc @Renata la începututl comentarioului, dar asta nu te va anunța că ai primit o replică la comentariul tău)? Într-un astfel de blog-cafenea, cum l-ai numit tu (mai cunosc unul pe care-l vizitez ades) comentariile se vor imbrica mereu, cu necesitatea derulărilor sus-jos, cu căutări pe linia de referință a celor dorite/căutate de tine sau de mine.
Este doar o părere personală, ca necunoscător în ale computerelor și aranjamentelor posibile printre setările blogurilor.