Mi-e dor de târgurile de mărțișoare din România, de acel 1 Martie când, dinainte de prima oră a dimineții, prin centre de provincie, pe lângă școli și instituții, vezi tarabe pline de fire alb-roșii. Îmi amintesc că mergeam la școală și mă întrebam dacă băieții îmi vor oferi și mie mărțișoare. Da, ne dădeau tuturor și, la sfârșitul zilei, studiam mărțișoarele primite, unul câte unul. De vreo câteva ori. 🙂 Și, până la un moment dat, comparam cu soră-mea avuțiile.
Acel moment dat a fost primul ei an de învățământ. Nu mai venea acasă cu 10-15 mărțișoare, venea cu câte 50-75-100, ba chiar și cu brațele pline de flori – ghiocei, clopoței, zambile, lalele etc. Avantaj d-na profesoară.
În prima jumătate de martie, mereu purtam mărțișoare în piept. Unul pe haina de afară, altul pe bluziță, cămașă. În ultimii ani din țară, țin minte, apăruse și moda brățărilor „mărțișor”, purtam și din alea. Uneori îmi erau atât de dragi unele mărțișoare încât, după ce trecea martie, le dădeam firul alb-roșu jos și le agățam de lănțișor, le transformam în pandantive. De fapt, cutiuța mea de bijuterii cam asta cuprindea – fel și fel de mărțișoare, mult mai prețioase pentru mine decât aurul, argintul.
Preferatul meu a fost, mereu, trifoiul cu patru foi.
Aici nu există tradiția mărțișoarelor, 1 Martie este ca oricare altă zi banală. Nu tu târguri de mărțișoare, nu tu fete cu mărțișoare-n piept.
În suflete, da.
Și unul din partea mea:
https://www.youtube.com/watch?v=sMVFXfoaS3w
54 Comments
O primavara eterna în sufletele tuturor, si un mic, neânsemnat simbolic martisor.
https://www.youtube.com/watch?v=0nFT0CgyIP4
Mulțumim, Iosif! 🙂
Nu știu cum e vremea la tine, dar îți doresc un început de primăvară însorit și călduros.
Aici a fost Soare cu dinti de rechin, însa cerul mereu albastru si senin. Azi cerul s-a acoperit, dar dintii înca i-am simtit. Zapada nu am prea avut, parca aici e Raiul pe pamânt 🙂
Hai cu iarba verde si floricele pe campii!
Hai, hai, că mi s-a urât de atâta alb și frig.
Mie mi-a plăcut azi ăsta (l-am găsit pe facebook 🙂 ):
Vero, e tare frumos și înduioșător. L-am mai văzut astăzi o dată, am dat like. 🙂
Ar fi frumos ca aceasta traditie sa se imprastie prin lume! E tare frumoasa!
Multumesc de martisoare!
O primavara minunata, cu bucurii si sanatate!
Asemenea și ție, Suzana!
La noi fetele dădeau mărțișoare băieților, iar aceștia le făceau cadouri de 8 martie. Păi și cadou și mărțișor? 🙂
La voi fetele ofereau mărțișoare băieților de 1 Martie?! Pe bune?!
Am auzit de multă vreme şi din mai multe surse că-n anumite zone din ţară există obiceiul ăsta (băieţii primesc mărţişoare de la fete). Sau cel puţin a existat, n-am idee dacă se mai păstrează.
Din Adevărul: ” „În Bucovina există obiceiul ca, de 1 Martie, fetele să lege la încheietura mâinii băieţilor un şnur alb cu roşu. În special flăcăii ce nu erau căsătoriţi primeau acest mărţişor pentru a-i proteja şi a le aduce noroc. Odată cu ziua de 1 Martie, venea şi primăvara, astfel că tinerii trebuiau să plece la muncă, la vânat, prin pădure, reluându-şi activităţile, astfel că tradiţia de a oferi aceste simboluri s-a menţinut până în zilele noastre şi femeile le oferă bărbaţilor din viaţa lor mărţişoare pentru a-i ocroti de necazuri şi pentru a avea noroc în toate”, a declarat istoricul sucevean Ilie Gliga.”
Frumos.
La mine, de unde vin eu, si baietii ofereau martisoare. Era frumos asa.
scuze, erata: si fetele, si baietii
Îmi zicea Mihai, aseară, că știa de obiceiul ăsta cu fetele care oferă mărțișoare băieților, dar credea că se practică sus, acolo unde agăți harta-n cui. 🙂
De frumos, trebuie să fie frumos, emoții la puterea a doua.
era frumos, era joaca, era vânzoleală si zâmbet.
fiecare cu trăsnaia lu, ne dădeam unii altora, nu conta de eram băieți sau fete, primăvara era aceeasi pentru toți.
mi s-a părut ciudat ca in partea astălaltă de lume unde sunt acum, femeile doar sa stea si să primeasca, asa ca am gasit o solutie de compromis pentru sufletul de copil (cu amintirile lui vechi de demult) din mine: fiecare martisor primit era intors printr-o bomboana de ciocolată in loc de un simplu multumesc :).
(concret, pe 1 Martie eu am pe birou o cutie cu ele, just in case:) )
Gata, acum simt că am trăit pe jumătate tradiția mărțișoarelor…
🙂
zâmbeste, sis!
uite o melodie faina pentru primavara ta si a lui Mihai
https://www.youtube.com/watch?v=CfQ2MbnkbYA
“E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi.”
https://www.youtube.com/watch?v=R8p3AtfWl1U
Ce frumos…!
Da, întotdeauna fetele. Dar nu brățări, ci mărțișoare obișnuite, de pus în piept. De fapt, când am auzit prima dată, acum mulți ani, că prin alte părți băieții dau mărțișoare, am rămas surprins. 🙂
Pai in Romania , in Europa in general , 1 Martie simboliza triumful Primaverii asupra Iernii , triumful vietii asupra mortii simbolizata de acest anotimp numit Iarna . La voi in Canada…voi care puteti avea in unele regiuni , in unele state chiar si sase luni de iarna….cum dracu sa existe o astfel d e traditie altfel decat in traditia unor oameni in a caror tara exista aceasta traditie ? Dar macar Traditia de 8 Martie exista in Alberta -Canada ? In Romania 1 Martie insemneaza si inceputul Babelor iar romanii isi aleg ” baba ” intr-o anume zi si , spera ca acea zi , in functie de cat d e frumoasa sau mai putin frumoasa este , le va aduce bucurii , prosperitate , dragoste . Dumneata Cudi ce ” baba ” ti-ai ales ? Intrebare : la pitica , ti-a dat prin cap sa-i impletesti macar un snur rosu si alb pe care sa i-l prinzi la incheietura mainii stangi ??? Respect dintr-un Bucuresti atat de inghetat de zici ca esti in …. Toronto !
Marian, 8 Martie e Ziua Femeii și aici, dar nu și ziua mamei. Mare lucru nu se întâmplă de 8 Martie, nu le vezi pe femei cu flori în brațe ca la noi, ori în grupuri pe la restaurante.
Să ne alegem o “babă” e cam aiurea, dată fiind vremea capricioasă de aici. Ar rezulta un an greu pentru mai mult de 80% dintre superstițioși. 🙂
Spre rușinea mea, nu am improvizat mărțișoare pentru noi, ori măcar pentru pitica. 🙁 Dar nu e prea târziu, nu? Să mai zic că magazinele au deja rafturi pline cu ouă și iepurași de ciocolată?
“Să mai zic că magazinele au deja rafturi pline cu ouă și iepurași de ciocolată?” Asta , insemneaza ca tipii de la Carefour sau Kaufland Romania …ai pierdut startul pentru prima data de cand faca afaceri in Romania iar a sat , ma bucura enorm !!! Iar piticei…impleteste-i un snur alb rosu pentru a avea noroc si sanatate cu caru ‘ !!! Respect si dragoste , chiar si asta-i simbolistica acelui snur .
Cudi, Mărțișorul de la 8-10-12 ani e ca un turnir. Nu dormeai noaptea, întrebându-te dacă Icsulică îți dă mărțișor, dacă le dă la toate, dacă numai ție, dacă numai câtorva, cine sunt alelalte?!
La 30 de ani, după cum ai navigat prin viață, mărțișorul e o blană naturală, o mașină, un buchet de ghiocei… Uneori te oftici de culoarea mașinii, de blană -- că e o biată vulpe argintie de neam prost, nu e șinșilă… La ghiocei, dacă poți să nu te oftici că nu e liliac alb sau blană sau mașină, înseamnă că l-ai ales bine pe Icsulică. 🙂
În fond, asta contează.
Vorba lui Arghezi: „Trei cuvinte, viaţa-ntreagă. /Două puncte, îmi eşti dragă.”
Nu știu dacă se mai vând, mai mult ca sigur că da, mărțișoare suflate-n aur, mărțișoare cu Swarovski, de argint etc. Era trendul ultimilor ani în România. O tâmpenie, din punctul meu de vedere.
Nici eu nu știu. Nu m-a preocupat problema. Mie îmi plac mărțișoarele hand made, făcute din cele mai ciudate materiale, cu mesaj, cu umor…
O primavara insorita va doresc! Si cand ma gandesc ce vreme e in Romania, brrr…pentru prima data de 1 martie am simtit ca miroase a primavara pe aici.
Si ca sa vezi, Cudi, cine cumpara martisoare suflate cu aur si cu cristale Swarovski, citeste articolul de mai jos:
https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/stiri-locale/trai-neneaca-pe-bani-publici-oprisan-a-cumparat-martisoare-de-4.000-de-euro
Oh, doamne! Mai bine dădea banii ăia unui centru seismologic. 🙂
Cristina, numai bine și ție!
Ce să facă ăia de la centrul seismologic cu banii? Poate o staţie de emisie de unde să dea sfară-n ţară că “la al cincilea semnal va fi cutremur”, ca să moară de inimă nişte pensionari care altminteri ar fi scăpat teferi; asta în folosul statului, rămas cu ceva obligaţii financiare în minus. 😛
Şi, apropo de pensionari, pare-se că generosul împărţitor de mărţişoare are alte cheltuieli prioritare, trebuie să întreţină vila cu heliport pe care (din câte-am auzit) şi-a construit-o maică-sa, din pensia ei. 😛
Vai, dar ce oameni gospodari în Vrancea! Dacă așa ceva poate cu banii dintr-o pensie, îți dai seama ce-ar face cu banii din bugetul național?! Dubaiul ar părea Cucuieții de Munte.
E cam de prisos să-i dai seismologilor. Din câte știu, un cutremur este mai impredictibil decât o femeie la ciclu. Japonezii îl pot prezice cu maxim câteva secunde înaintea producerii.
Pentru mine nici un mărțișor primit nu a semnificat vreodată o lance ridicată în turnir. Cu svaroavske sau făcute de mână le-am apreciat, cu efort, recunosc, unitar. Dăruirea unui mărțișor e un act superb, indiferent dacă-l primești sau îl oferi. Umbra consumismului apare atunci când apreciezi valoarea lui.
Cudi, târgul de mărțișoare e în același areal geografic în care se află medicii care iau șpagă fără să te falimenteze în cazul în care soacra vine în vizită . Eu prefer locul ăsta încă, chiar consumeristă fiind. E mai ieftin 🙂
+1 pentru ultima parte. Mă rog, nici prima nu-i de aruncat.
Anemona, am mai zis, locul ăla e acasă, e în inima mea. Și doare când tot trebuie să repet asta.
Pentru mine, acasa sunt eu. Unde imi pun cornu’ in perna, acolo e acasa si se muta cu mine oriunde as merge pe glob. Romanika e ceva ce nu vreau sa vad nici in poze, cu atit mai putin in amintiri.
Eu am o mamă și o soră acolo acasă, un tată și doi bunici îngropați în cimitir, un câine flocos și alții îngropați în grădină (Esca, Leuțu’, Țiți etc.), o mâță, doi mâți, trei mâți, un pod cu amintiri.
Eu am o bunica ingropata in cimitir ( restul lighioanelor nu se pun la socoteala ), un catel si citeva pisici ingropate in gradina. Niste oase in cimitir, bunica nu-i acolo. Trecutul a fost, dar eu traiesc in prezent . Delete.
Fire, mulțumesc pentru că mi-ai adus aminte de versul:
și pentru că, astfel, am recitit una dintre poeziile mele preferate din copilărie.
Anemona, eu prefer locul unde medicii te vindecă înainte de a-ți cere bani, în loc să te ignore până îi mituiești de frica morții. De ce ar prefera cineva să fie, în momentele în care se teme pentru viața lui, subiectul unui șantaj abject și obscen?
Încerc eu un răspuns: pentru că îl costă mai puțin, cu tot cu șpagă.
Dacă vrei, poți privi taxele uriașe de la un spital canadian drept o formă de „șantaj” perfect legală, practicată de către stat sau spitalul privat respectiv, care-ți spune: dacă nu ai suma asta de bani, nu vei fi tratat! În România cu mită cu tot te costă mai puțin, și nu toți medicii cer mită.
La sfârșitul zilei, în Canada rămâi cu buzunarul gol și cu dilema filozofică dacă ai fost sau nu șantajat.
Altfel, cred că argumentul cu frica morții și a te teme pentru viața ta este manipulator. Faptul că în Canada nu ți se cere mită, dar, nefiind rezident, trebuie să plătești suma aia gigantică pe care n-o ai, nu te face să-ți fie frică de moarte? Acolo ești relaxat, sau cum?
Voi ați fost relaxați mai devreme? Că nu v-a cerut nimeni mită. Cudi zicea mai sus că v-ați căcat pe voi! 😀
Dacă ai domiciliul în Canada, în mod legal, nu te costă nimic. Dacă ești vizitator, cumpără-ți asigurare sau stai acasă.
În România ești și la tine acasă, plătești și taxă la sănătate și ți se și pretinde mită ca să nu mori. Dacă asta numești tu avantaj, bucură-te tu de el!
Ok, dar eu am comparat situația în care ai de plătit mult, de ex pentru că nu locuiești în Canada, cu cea în care taxele plus eventuala mită sunt mici, de ex pentru că locuiești în România. Cred că pe asta au pendulat discuțiile de mai sus. De la asta a și pornit articolul, dacă nu mă înșel.
Știu, tu mereu ai vrut să spui altceva decât spun cuvintele alese de tine.
Cuvintele alese de mine:
sau felul în care le-ai citit tu:
?
Din punct de vedere al bolnavului într-o țară străină, fără asigurare de călătorie corespunzătoare, în România e mai ok, cum zice Aldus. Din punct de vedere al cetățeanului/rezidentului care are nevoie de îngrijire medicală în țara lui, e mai bine în Canada, cum zice Mihai.
Străin fiind, în România ești tratat de aceiași doctori ce afișează același grad de (dez)interes, cu aceleași șanse de a muri ca și un român. Dar e pe gratis.
Străin fiind, în Canada ești salvat, apoi ți se cere să plătești factura. Nu ți se confiscă pașaportul, nu ești împiedicat să ieși din țară, nu ți se iau banii din buzunar cu forța, nu te urmărește nimeni în țara ta de origine să îți ia banii. Practic, tot un fel de gratis. Plus că a fost alegerea călătorului să vină în Canada fără asigurare.
O sinteză echilibrată.
Bre, cum vă inserați replicile între ale noastre, utilizatorii simpli! Remarca mea de mai sus era pentru comentariul lui Cudi.
Ketherius, n-am dat niciodată șpagă la medicii din România (nu românika, Fire, te rog). Nici n-am simțit că ar condiționa careva actul medical. E adevărat, nici n-am avut probleme grave.
Dar nebunia aia povestită de Cudi, să mă ierți, e bătaie de joc. De ce nu pun prețuri rezonabile care să reflecte pământean raportul serviciu-plată? Nu trebuie nimeni să speculeze serviciul de sănătate canadian dar mi se pare aiurea să fac asigurare pentru pană la mașină mai mare decât aș plăti-o direct la o vulcanizare locală. Dacă pic bolnavă, normal îmi pare să plătesc cât face. Altfel, dacă eficiența sistemului e cum spune Fire, adică uiți să plătești și toată lumea te pupă-n cur, nu mai am cuvinte..
Mă gândeam, în paranteză, că probabil toți românii emigrați ajung să îngroașe rândurile celor ce aruncă atâta mâncare încât ai îngrășa toată Africa. Servicii medicale, mărțisoare și alte milioane de motive, sursa aceleași iluzii de căcat.
Intai ti se presteaza serviciul si apoi vine factura, ca nu e cu plata inainte ca la curve. La fel e si la spitalele din USA. Nu vine nimeni dupa tine sa le dai banii … daca pleci din Canada. Daca ramai in Canada ca rezident, sigur vor veni dupa tine aia de la recuperari si te mai pun si pe lista neagra de rau platnic, asta insemnind ca nu primesti credit, nu primesti carti de credit ( fara de care esti ca si mort ),nu iti inchiriaza nimeni locuinta, etc.
Mincare arunci cu gramada, pentru ca e atit de rea la gust, incat nu se poate. Cam jumatate din fructele pe care le cumpar, le arunc. Se vind toate verzi si le pun in camera la “copt”, insa nu se coc, ci putrezesc inauntru iar pe dinafara se mai inmoaie putin. De multe ori le cumpar gata putrede inauntru din supermarket. Ori arata ca un fruct copt, dar ele sunt verzi si acre inauntru. Ori cumpar vinete care in loc sa se coaaca, se string si se fac negre si tari ca piatra si le arunc. Ori castravete care a doua, maximum a treia zi se face pastra in frigider. Ori multe alte mizerii.
Eu i le fac eu. Am cumparat o data vreo 100 de fire din acelea rosu cu alb din Romania ca sa am. Martisorul il fac eu si doar ii agat snurul. Anul asta n-am avut cum face ca am fost plecat, dar am rezolvat-o de la distanta cu cumparat niste chestii de cada de fata si aranjat sa aiba firul.