web analytics

Party!

Ieri a fost ziua cea mare: party-ul piticei. Ne-am trezit devreme, am mai făcut o tură de curățenie, am mai făcut un inventar al proviziilor ca să fim siguri că nu rămânem fără ceva esențial – și totul devine esențial când petrecerea este în desfășurare.  Și “am făcut” trebuie citit “Cudi a făcut și eu nu i-am stat în drum” – #sasestie.

Apoi am plecat să aduc tortul. Tort pe care l-am comandat, alatăieri, cam așa: am început cu “hai la cooperativă să vedem dacă au tort mai bun, că ne-a zis Dan că acu’ vreo zece ani îi plăceau prăjiturile de acolo“. La COOP, într-adevăr, aveau mai multe feluri de tort, dar fetele nu se puteau hotărî la unul – unul era prea alb și n-avea căpșuni, altul era prea negru, altul era plin de frosting (cremă de zahăr pudră) și colorant… Îl chem pe adolescentul care servea la prăjituri și-l luăm la descusut – cu ce e ăla, ce cremă are ălălant, cum e blatul pentru cel cu ciocolată etc. Băiatul părea să aibă răspuns la toate întrebările, ceea ce am considerat să fie un semn  bun.

După ce ni s-au amestecat toate în cap, am zis “hai să gustăm, să vedem dacă ăla ar fi bun“. Ok, gustăm, dar ce? Că prăjiturile felii nu erau exact din torturile care ne interesau. Îl chem pe băiat înapoi și îi zic: “vreau o felie din ceva care este cel mai apropiat de tortul ăla”. “Ok, zice el, ăsta e cel mai apropiat, la cremă” și-mi arată ceva. “Dar ăstălant are blatul mai asemănător“, adaugă el foarte serviabil. Eu, nespecialistul la prăjituri, aleg felia care are cel mai asemănător blat. Ies triumfător cu ea afară, să o gustăm și îi povestesc lui Cudi ce am cerut. Reacția ei a fost: “Trebuia să o iei pe aia ce semăna la cremă, nu la blat, crema e mai importantă!“. Norocul meu a fost că Bobo s-a declarat satisfăcută și a zis că vrea ceea ce am gustat.

Mă întorc înăuntru să mă asigur că or să aibă și mâine un tort de care am gustat. Băiatul îmi pune în mână un formular de comandă și-mi promite că o să fie tortul gata la ora potrivită – dacă îl comand. Comand, ies, plecăm cu mașina și le dau fetelor vestea: “Am comandat tort!” Cudi răspunde, resemnată: “O, Doamne!“.

Cu vreo două ore înainte de sorocul stabilit pentru ridicarea tortului, primesc un telefon: “Ce fel de buttercream să folosim la tort? Ce culoare să aibă? Ce fel de ornamente să aibă?” Am zis să îl orneze cum știu ei, dar să îi placă unei fetițe de zece ani. M-am dus, apoi, să-l iau și am primit asta:

Acasă a fost primit foarte bine tortul, cu speranța secretă că gustul nu va fi departe de aspect. Oricum, ca să fie sigură că o să aibă un tort bun, pitica a cerut ca, neapărat, mami să îi facă un tort tiramisu, preferatul nostru. Și mami, întru fericirea generală, ne-a făcut un tiramisu legendar, din cele de care mănânci și mănânci și iar mănânci – singurul tort din care am mâncat toată porția ever. Poză n-am, că n-am apucat…

Apoi au venit invitații – copiii. Au sosit pe rând și, cum veneau, treceau de masa cu dulciuri

și se opreau în jurul mesei cu pizza. Când au ajuns la ultima cutie de pizza, au trecut la dulciuri, apoi au plecat la joacă. N-am apucat să facem trei runde la Holodome, că vin copiii “putem să ne jucăm afară?” Sigur, le arătăm ușa, le scoatem pături de picnic și-i lăsăm pe iarbă. Aparent, peluza și curtea noastră nu le-au fost de-ajuns, că piticei i-a venit ideea să mergem în parc. Invitații s-au împrăștiat ca potârnichile să ceară aprobare pentru deplasarea în parc. Deci parc să fie! Ne-am dus, i-am lăsat să se dea fiecare în ce-au putut, apoi i-am adunat și am jucat un fel de dodge ball, cunoscut de noi ca rațele și vânătorii. Regulile au fost un pic variabile și neclare, dar a fost voie-bună și mișcare în soarele fierbinte și uscat de Calgary (nouă ne lipsește cel mai dens kilometru de atmosferă), de ne-a lăsat cam așa:

Când și-au revenit, au mai dat o rundă de joacă, apoi tort, apoi joacă și, uite-așa a zburat timpul și au început părinții să îi cheme înapoi.

Una peste alta, emoții, agitație, entertaining și supraveghere pentru copii – toate astea ne-au epuizat. Adică m-au epuizat pe mine, pentru Cudi a fost just another day.

And another:

Ziua a trecut bine, azi, ca să ne revenim, am început pe multiple planuri – sarmale (ca să ne dregem după torturi), transformat mastercard-ul primit de pitică în cadouri, grădinărit, landscaping – am pomenit că transformăm curtea din spate din maidan în curte cu gard, peluză și loc de picnic?

Dacă vă-ntrebați cine a mânuit cazmaua aia și-a săpat toată curtea, ei bine, răspunsul este “nu eu”. Cudi a făcut toată munca, eu doar am venit seara și am desfășurat covorașele de iarbă. Acum suntem în faza de negocieri – unde punem grătarul, unde punem masa, unde punem gazebo, unde facem focul etc.

33 Comments

  • Aldus 2018-06-04 Reply

    Cât de mare e curtea?

    • Cudi 2018-06-04 Reply

      Aldus, cam cât să parchezi șase mașini pe două rânduri.

    • ketherius 2018-06-04 Reply Author

      Prea mare -- când o sapi cu cazmaua!

  • Vladimir 2018-06-04 Reply

    Cand aud pomenindu-se de curte si amenajari dau in spasmofilie si tourette :)). Foarte buna atitudinea aia de evitare a cazmalei ai avut! Mie nu mi-a mers (dar ca orice treaba din asta abrutizanta a ajuns sa-minplaca o fi ceva sindrom Stockholm la mine). Oricum promite sa arate foarte misto din ce poze ai aratat (noi ne-am incapatanat sa incepem iarba din seminte, asa ca inca nu pun poze in spatiul public).
    Ce fel de gratar aveti, pe gaz?
    Cat despre petrecere, respect maxim, cred ca o petrecere de fetite de varsta asta are mai multi decibeli decat o lansare NASA :D.

    • Cudi 2018-06-04 Reply

      Pe cărbuni, Vladimir:

      Mulțumim pentru complimente, dar noi încă n-avem idee cum va arăta la sfârșit, cel puțin eu. Ce știu e că după ce terminăm cu iarba, o să decupăm părți din ea să punem pași de beton, plăci de beton unde stabilim locul grătarului, mesei etc. Decupăm după pentru că, am observat noi în fața casei, mașina de tuns iarba n-atinge marginile de beton aplicând metoda asta de instalare, treci cu ea liniștit, plăcile sunt adâncite suficient de bine. Aș vrea să arate cam ca aici:

      Mai departe de-atât nu-mi pot închipui cum va arăta. Mai e în lucru și ultima latură de gard, a omis Mihai să spună că săptămâna trecută am instalat și patru stâlpi, cu săpat gropile aferente și turnat ciment.

    • ketherius 2018-06-04 Reply Author

      Aici, cu climă semi-deșertică, precipitații numai de la furtun și pământ argilos, șansele să iasă ceva fain, pornind doar de la semințe, sunt prea mici ca să merite încercarea.

      Dacă nu putem avea mândria ierbii moșite de noi, avem, în schimb, mândria tufelor proprii de leuștean!

  • Cudi 2018-06-04 Reply

    Mihai, uite, la poza asta mă refeream dimineață când ziceam de micul dejun: cafea, două ouă și-un hotdog:

    • Vero 2018-06-04 Reply

      😆

  • Vero 2018-06-04 Reply

    S-ar părea că petrecerea a fost un adevărat succes. 🙂
    Succes şi la negocieri! 😀

    • Cudi 2018-06-04 Reply

      N-a fost tocmai succes petrecerea, dar a fost ceva… acceptabil, din unghiul invitaților și sărbătoritei, sper. La un moment dat, epuizați fizic și psihic (e greu să le faci pe plac copiilor, să-i menții preocupați și veseli, mai ales când nu-s ai tăi și nu poți să bagi nici un “I don’t give a fuck right now”), i-am mărturisit lui Mihai, în șoaptă, că urăsc zilele de genul. Oftând adânc, mi-a răspuns că și el.

      • Vero 2018-06-04 Reply

        Peste 3-4 ani scăpaţi -- sărbătorita şi invitaţii se vor distra fără concursul vostru.
        Dar s-ar putea s-o luaţi de la capăt cu nepoţii. 😀

        • ketherius 2018-06-04 Reply Author

          Ei, aș, atunci o sa fie și mai greu: pe unde or fi? Ce or face? Cu cine?

  • Fire 2018-06-04 Reply

    Poza cu pustoaica aia turtita de covor si cu ochelarii linga ea … mi-a luat in jur de 2-3 minute bune de analizat, pina sa ma dumiresc daca sta pe fata sau pe spate, ca fata era dezmembrata rau de tot, ceva gen crime scene, nu birthday party !

    Referitor la gradinarit, in curte la magazinul rusesc de la noi, ea un caprifoi inflorit cit era gardul de mare, doar ca nu mirosea deloc. Da’ deloc ! Cred ca de la compozitia pamantului de aici i se trage, ca inca nu s-a pomenit caprifoi fara miros, decit pe aici, pe la canadieni.

    • ketherius 2018-06-04 Reply Author

      Închipuie-ți cum mi-a fost mie să o văd așa fără avertisment. Noroc că a râs pitica “crime mystery photo” și a început să-mi bată inima din nou. Colac peste pupăză, ca orice canadian get-beget, mai e și alergică la diverse (inclusiv la pisici).

    • Cudi 2018-06-04 Reply

      Concluzia mea: caprifoiul e vedetă printre românii din diaspora. Chiar dacă nu miroase (ce ciudat!), ochiul tău de român l-a reperat de îndată, Fire! E ca și cannabisul pentru noi.
      Urmează studii serioase: proprietățile psihoactive ale caprifoiului.

      • Fire 2018-06-05 Reply

        Cudi, chiar ai nimerit-o cu caprifoiul ! Indienii de aici din North America il folosesc pe post de sedativ ! Fructele de caprifoi le prajesc si fac din ele vin cu proprietati psihoactive care le induce delir si viziuni. Animalele care maninca fructele, se drogheaza si ele.

    • Vladimir 2018-06-05 Reply

      Ba da cica sunt varietati de caprifoi care nu miros a nimic. De regula e ala cu flori mai colorate. Stiu de la persoana de unde am facut noi rost de caprifoi si care a zis ca ne trimite “standard” sa miroasa. Care caprifoi trimis prin posta, apropo, a prins. Si arata si foarte fericit!

    • renata 2018-06-05 Reply

      Exact așa am pățit și eu, Fire! Până la urmă am crezut că e trucată în photoshop. Ceva mai târziu mi-am dat seama că, dacă pornesc de la premisa că copilul e culcat pe burtă, da, începe să fie posibil… 🙂

      • Cudi 2018-06-06 Reply

        Fetelor, să fii părinte cam este un scenariu thriller/horror/mystery. Vai de capul meu ce senzații te trec când ăla mic zice de pe budă: “mami, uite, caca meu e verde!”, “wow, cât sânge!”, “mi se mișcă dintele ăsta, dar parcă mi-a mai căzut o dată” etc.

        • Fire 2018-06-07 Reply

          Cudi, asta e tot din ciclul thriller, da’ funny ( nu pentru cel in cauza ). In rest, e funny cu copiii, cind ii aud cu vocile alea subtiri de parca au inhalat heliu…

          https://www.boredpanda.com/5th-grade-science-museum-trip-live-dad-tweets-simon-smith-simonfromharlow/

      • Aldus 2018-06-06 Reply

        Bre, da’ ce-aveți cu poza asta, de-ați ajuns să ziceți că-i trucată? 🙂 E o fată întinsă pe burtă, cu un picior sprijinit de piciorul mesei și fotografiată de sus. Se vede podeaua, covorul alb etc. Ce-ar putea să vă pară neclar sau trucat?

        Și e o poză foarte mișto.

        • Fire 2018-06-06 Reply

          E complicat pentru ca nu iti poti da seama care e fata si care e spatele, pentru ca e femeia snur, fara tite, fara cur ! Din cauza asta pare dezmembrata.

          • klaus 2018-06-10 Reply

            Fata șnur? Fire, io zic că e mai bine să bem ceva.

        • Vero 2018-06-06 Reply

          E aşa cum zice Fire, plus că te bagă-n ceaţă şi bluza, croiala de decolteu s-ar potrivi perfect şi în faţă.
          După părerea mea, poza e foarte mişto tocmai pentru că în prima clipă derutează, nu-ţi dai seama ce e cu fata aia.

          • Aldus 2018-06-07 Reply

            Pe mine nu m-a derutat nimic și nu mi s-a părut nimic dezmembrat sau nelalocul lui. Bănuiesc că nici pe fotograf, de vreme ce n-a postat și alta, făcută dintr-un unghi diferit. Acum, cu precizările aduse de voi, observ că într-adevăr dacă iei bustul separat, fără cap, mâini și bazin, te poți întreba dacă-i nu cumva e partea din față. Dar cum să fii derutat când privești întregul? Eu abia acum observ, când merg pe indiciile voastre.

            Dovadă că voi, femeile, vă uitați la haine și croieli mult mai atente decât noi. Ca să nu zic la sâni. 😀

            • Cudi 2018-06-07 Reply

              Sincer, când am văzut-o pe fată lățită în halul ăla pe jos, m-am uitat în zadar împrejur după o cretă (la naiba, n-aveam cretă), pentru marcarea poziției cadavrului.

              • Aldus 2018-06-07 Reply

                Și mie mi-a sărit în ochi și mi-a dat senzația că-i cea mai expresivă poză de pe pagină.

  • cristina 2018-06-05 Reply

    Se pare ca v-ati distrat, nu gluma!
    Uite cum mai afla omul cate ceva, habar n-aveam ca planta careia ii ziceam mâna Maicii Domnului e chiar caprifoiul. 😊

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *