Cred că “1984” – George Orwell ar trebui să fie lectură obligatorie pe tot globul. Poate că ar trebui studiată în școală, poate că ar trebui să intre în programa de BAC. E istorie, politică, psihologie, sociologie, literatură și câte n-o mai fi laolată. Și parcă cel mai puțin îmi vine s-o numesc ficțiune. O să vă vorbesc puțin despre lectura asta, străduindu-mă să nu stric plăcerea vreunui viitor cititor divulgând cursul acțiunii, evoluția personajelor. De fapt, mai bine las deoparte personajele și hai să vorbim despre sistem. Unde sistemul ar putea fi numit personajul principal al cărții.

De ce personajul și nu subiectul cărții? Pentru că sistemul are un nume, ba chiar are și un chip, un afiș cu un bărbat cu mustață și ochi hipnotici, Big Brother is watching you! Un fel de… guru. Deja numele Big Brother – Fratele cel Mare ne sugerează cu ce fel de sistem avem de-a face, unul totalitar, cu clase sociale bine definite și al cărui scop este împiedicarea mobilității sociale, păstrarea unei anumite ierarhii, prevenirea unei eventuale revoluții. Cu Ministerul Păcii care se ocupă de războaie, cu Ministerul Adevărului care falsifică documente și, implicit, trecutul, cu Ministerul Iubirii care se ocupă de supraveghere/trădători/torturi, cu Ministerul Abundeței care se ocupă de raționalizarea mâncării, produselor de larg consum. Romanul a fost scris în 1948 și proiectează în anul 1984 un viitor sumbru, pe modelul stalinismului dus la extrem. Elemente din decorul perioadei sunt de o neliniștitoare actualitate: rețeaua de informatori și agenți provocatori ne amintesc de perioada comunistă, caracteristică securității ceaușiște; supravegherea continuă a individului, 24/24, foarte de actualitate, după cum ne arată dezvăluirile lui Snowden.

În mare, avem trei categorii de oameni – cei de sus, al căror scop este să rămână sus și privilegiați, cu frâiele puterii în mână. Cei de la mijloc, al căror scop este ajungă ei sus, devenind ei noua elită; și cei de jos, al căror țel este egalitatea, drepatea între oameni, asta în condițiile în care își permit a privi și dincolo de masa de mâine și greutățile de azi. Oamenii de mijloc se vor folosi de cei de jos în atingerea propriului scop, de a deveni ei elita. Le vor promite celor de jos dreptate și egalitate între oameni, însă odată ajunși elită, se vor descotorosi de ei. Cei de jos vor rămâne cei de jos mereu. Premisa cărții e că elita a constatat această ciclicitate socială, așa că după ultima Revoluție a ales să oprească acest curs, să elimine riscul unei următoare Revoluții, să rămână continuu la putere. Prin ce mijloace?

Prostirea populației – una din metode fiind reducerea vocabularului, inventarea de noi cuvinte, cât se poate de simplificate. Impunerea noii limbi, sărăcită de termeni precum “libertate”, de cuvinte care exprimă idei periculoase pentru elită,  astfel încât, în timp, omul să piardă acele concepte și să nu poată gândi decât docil. Devine ilegal orice impuls de cunoaștere, nu mai există cărți din trecut, Shakespeare este modificat, rescris, e semn de trădare să ai un caiet și o peniță ca pe vremuri în casă. Ba există chiar și o mașinărie – versificator, pe lângă care Iosif este un Alecsandri. Până și sexul a fost etichetat ca nociv, motiv pentru care o simplă tăvăleală-n fân ajunge să capete valențele unui gest politic.

Supravegherea continuă, prin tele-ecrane, un fel de smart TV-uri care ascultă și văd în timp real ce se petrece cu fiecare. Monitorizare continuă prin niște aparate care te filmează și transmit live supraveghetorilor. Monitorizarea merge până la detalii absurde (sau nu chiar), sunt atent interpretate până și expresiile faciale, unde a fi trist este o crimă, înseamnă că ești nemulțumit de Partid și ești un potential trădător. Original și notabil este și momentul zilnic al celor două minute de ură, când pe un ecran mare este proiectată imaginea dușmanului Partidului, ocazie cu care spectatorii trebuie să-și arate ura cu destul de multă vehemență ca să nu pară neinteresați de dușman și nu exagerat de multă pentru a nu arăta că simulează, că se prefac a-l urî.

Războiul permanent – starea pretinsă de război justifică și înnobilează penuria de resurse pentru oamenii de rând (printre care și raționalizarea mâncării), justifică eliminarea unor elemente mai puțin dorite – proletari, agitatori, permite eliminarea oricăror libertăți individuale, menține clasa de jos într-o sărăcie continuă, împiedicând-o să adune resurse pentru o nouă Revoluție în complicitate cu clasa de mijloc.

Modificarea istoriei – în funcție de interesele elitei, istoria este rescrisă continuu. Orice ar fi spus Big Brother în trecut, istoria este modificată ca să se potrivească cu ce se întâmplă sau se spune acum. Există un departament întreg în Ministerul Adevărului care se ocupă de falsificarea documentelor din trecut, de verificarea publicațiilor anterioare și modificarea lor după voia Partidului. Dacă Partidul spune că 2+2=5, atunci așa este. Dacă ieri eram în război cu X și azi X ne este aliat împotriva lui Y, ziarul de ieri este modificat, X a fost prieten cu noi dintotdeauna și ești trădător dacă îți amintești altceva.

Ar mai fi de adăugat că trădătorii Partidului nu sunt eliminați direct, sunt “reeducați”, distruși fizic și psihic prin tortură până când sunt complet dezumanizați și ajung să creadă sincer că ei sunt trădători nemernici care au uneltit împotriva Partidului sau a lui Big Brother. După ce ajung să creadă vina ce și-au recunoscut-o, sunt eliberați, reabilitați în ochii publicului. Și, când ajung să fie sincer recunoscători Partidului pentru binele făcut, dispar.

Dacă ne gândim bine, asta cu prostirea populației se întâmplă deja. Există o tendință general de simplificare a programelor școlare, pe de altă parte, facultatea e tot mai scumpă, astfel încât cei care, în ciuda opreliștilor, sunt destul de deștepți pentru facultate, ajung în situația de a nu-și putea permite financiar să urmeze cursurile vreuneia. La televizor se dă foarte mult circ ieftin, se promovează ignoranța, nonvalorile. Cu supravegherea continuă – tehnologia există, probabil că, în cazul unora, deja e în folosință. Războiul permanent se întâmplă și el, oare de când n-a mai fost America în stare de pace? Falsificarea istoriei – probabil se întâmplă și ea, de vreme ce mijloacele de informare în masă sunt sub controlul elitei.

“1984” este un avertisment pentru umanitate, pentru noi toți. Dacă ne lăsăm duși de val și prostiți, dacă renunțăm la drepturile și libertățile noastre pentru ceva strălucitor, pentru niște mărgele colorate sau temeri nedefinite, ne vom merita soarta: Orwell ne-a spus, nu mai avem nici o scuză.