Inspirat de capodopera la ceaun a lui Klaus și de absența lui Cudi, am zis că-i momentul să gătesc ceva. Iar cum eu nu gătesc lucruri obișnuite (prea multe șanse de a greși, înțelegeți), încerc ceva tradițional. Azi – răcituri de porc.
Ok, să începem. Rețeta! Iau teancul de “Poveștile bucătăriei românești”, caut volumul “Sărbători creștine la Români” și caut “răcituri” la index. Nu-i. Iau celelalte volume, toate, caut “răcituri” și “piftie” și nu găsesc. Revin la primul volum, mai caut odată și, ce să vezi, acum găsesc.
Oase de vită – check. Picioare de porc – check. Copite de porc – check. Ceapă – check. Sare – check. Cap de porc, limbă – nu, pentru că nu am cazan destul de mare în care să le pun pe toate, cum s-ar cădea.
Oală. Pentru răcituri e nevoie de cea mai mare oală în care să fierb și să răsfierb carnea și oasele. Surpriză, oala e ocupată cu ciorbă. Nu-i nimic, răstorn ciorba în altceva. Bun, acum să o spăl. Pentru asta, trebuie să fac loc în chiuvetă. Ca să pot spăla ce-i în chiuvetă, trebuie să pun în dulapuri cele spălate de aseară. În fine, după un joc de Turnurile din Hanoi, ajung să am o oală plină cu apă pe aragaz și în ea pun oasele de vacă.
Aștept să dea în clocot, dau focul încet, petrec jumătate de oră adunând spuma și apoi las oala la foc mic să fiarbă trei ore. După trei ore, scot oasele de vită, strecor zeama și pun carnea de porc:
Bun. Acum, că am puțin răgaz, scot măduva din oasele de vită, o presar cu sare și o pun pe pâine. Iar cu pâinea bănuiți ce am făcut. După încă o sesiune de adunat spumă, am dat focul foarte încet (indicații de la Cudi – dacă focul e foarte încet, nu mai face spumă) și am mai lăsat să fiarbă vreo cinci ore. Cândva, la vreo oră după ce am terminat cu spuma, am pus o ceapă și un morcov, două frunzulițe de dafin și vreo 9 sau 11 boabe de piper negru. Am oprit focul când a început să cadă carnea de pe oase. Rezultatul arată așa:
Am strecurat iar zeama, am zdrobit niște usturoi (cu instrumentul aflat în familie de generații),
am pus usturoiul în zeama strecurată și am lăsat să se infuzeze preț de vreo 4-5 misiuni, timp în care s-a mai răcit și carnea, cât să o putem desface cu mâna. A urmat partea cea mai plicticoasă și lipicioasă – înșiratul cărnii în tavă și turnatul zemii (prin strecurătoare, să nu ajungă vreun fir de usturoi în produsul finit). Și am ajuns aici:
Și a fost noapte. Azi dimineață mă întrebam dacă s-o fi închegat zeama. “Cred că da”, a spus Cudi, arătându-mi zdrobitorul de usturoi:
Rezultatul a fost pe măsura așteptărilor:
Așa mult îi place lui Cudi, încât mă vede vrăjitor de categoria “mama lui Creangă”, care “închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare” – doar că fetele nu s-au crucit, ci m-au întrebat când termin să poată și ele să mănânce ceva.
168 Comments
Arată superb! :). Eu aș fi pus mai multe legume, singura mea observație.
Merge un morcov, un castravecior murat, dar piftia nu e aspic.
Felicitări bucătarului perfect.
Aspic! Ăsta era cuvântul! Aseară încercam să îi explic ceva lui Mihai despre modul elaborat de decorare pe care un anume gen de răcituri -- și nu am găsit cuvântul, am căutat pe dexonline la sinonime, degeaba -- aspicul, iată, îl permite. Că poți pune mazăre, legume colorate, murături, felii de ou fiert, carne de pasăre etc. Aspic! Și s-a lăsat pacea în creierul meu. Mulțumesc!
Ooo… nimeni nu mi-a mai zis asta. Una peste alta, nu am făcut decât să mă țin cât mai aproape de rețeta lui Radu Anton Roman.
Poate ar fi mers, dar, deja, morcovul, dafinul și piperul sunt abateri de la rețeta tradițională. Iar pentru claritatea aia am cules spumă aproape o oră, ca să fie limpede, cum ai zis tu.
Perfect, Keth, arata bine de tot. Si nu, n-as pune mai multe legume, eventual era tare fain sa ai parte de picioarele de porc alea parlite in curtea proprie. Au alt gust raciturile cu purcelul propriu decat cu carnea cumparata.
Dar avand in vedere circumstantele, ai facut o treaba grozava!
welldone!
Neverending, uneori mă umflă râsul imaginându-mi cum s-ar uita vecinii la noi dacă ne-ar vedea sacrificând porcul în curte, după obiceiul strămoșesc, pârlindu-l pe pat de paie etc. Cred că povestea s-ar sfârși cu poliția, protecția animalelor și echipa locală de știri, la noi acasă. :))
Neverending, e adevărat că porcul din curtea proprie dă alt gust răciturilor -- amintirile din copilărie îmi confirmă asta. Pe de altă parte, porcul (teoretic) din curtea mea nu ar fi dat gust niciunei mâncări, pentru că am fi devenit prieteni și n-aș fi încercat să trec prin drama “moartea căprioarei” 🙂
E fain că n-ai pus legume, Keth! Cum să strici bunătate de răcitură cu mazăre şi/sau alte alea! Doamne feri!
(Io o stric doar cu mămăligă. Nu-mi place cu pâine.)
Cu mămăligă? Asta n-am încercat încă, dar mai e o tavă de răcituri 😀 Eu le mănânc cu cremă de hrean și Cudi cu ceapă.
Nu zicea nimeni de mazăre sau aspic. Da’ mai mulți morcovi, țelină, pătrunjel…. las’ că le fac io :D.
Cu poze, Klaus, cu poze, da?
Mihai, dacă ajung să fac un lucru, îl fac ca lumea, da? 😀 Da’ până atunci pregătesc rața la pământ. Sâmbătă am fost la un botez și m-am documentat de la profesioniști. Băi, m-am împrietenit p’acolo cu un jumătate oltean și am “stabilit” de comun acord că afinitățile personale există. Căcaturile din rest le tratează filosofia! Factorii disturbanți sunt muierile. Eu, copleșit de insistența cu care consoarta îmi cerea plecarea, am ignorat cu desăvârșire dorința noului prieten de a avea numărul meu de telefon. Ce mai, um mojic.
Mai fratilor, n-a venit Craciunul, chiar asa, nu mai aveti rabdare deloc? Asa va grabiti voi astia din Alberta mereu, sa fiti primii la zapada, acu’ primii si la piftie. 🙂 Na, ca m-am suparat.
La piftie poftesc si eu, dar zapada nu, nu vreau.
Ei, Cristina, om fi noi primii la piftie, dar la voi răsare soarele mai devreme 🙂
Dupa ce fac rost de ultimul ingredient, o sa va prezint, daca imi ingaduiti, tot asa cu poze explicite, una dintre retetele mele preferate: “Doi coioti la protap, cu rozmarin si oregano, pe pat de branduse si busuioc”. Nu e din Sanda Marin, dar o sa va lingeti degetele unii la altii, pacatosilor si pacatoaselor!
Dr. Vader, titlul rețetei evocă ceva mai greu de definit, între povestire vânătorească de Sadoveanu, scenariu porno, film horror cu canibali și roman de aventuri semnat Jules Verne.
Vadere, ce ultim ingredient îți lipsește?
Nu stiu daca sunteti la curent cu conceptul de ‘comfort food’, adica, pe romaneste, ‘mancarea de suflet’. Oamenii, in zilele noastre, sunt foarte dezorientati si nici macar nu mai pot defini ceea ce nu le prieste, sau mai grav, ceea ce le place si ii hraneste cu adevarat. Oamenii au devenit chiar mai slabi de minte si de suflet decat oile. Caprele au fost tot timpul net superioare. Dar, chiar asa, mai rau ca oile? Nu va e rusine? Chiar nu va e rusine?
In fine, toate retetele pe care le-am vazut aici sunt asociate ‘bunastarii copilariei’, sau mai precis sigurantei emotionale si afective a ei. Retetele astea nu sunt din carti, facem mancarea care ne poate induce starea de implinire sufleteasca. Fiecare are propriul repertoriu, unul vrea rata pe varza, altul piftie, altuia ii adulmeca capul dupa borsul maica-sii, moarta de decenii. Nimic nou sub soare.
Ei bine, pe mine ma linistesc coiotii la protap. Si, da, imi lipsesc brandusele de primavara. Am un congelator plin de coioti si nu vreau, in ruptul capului, sa cumpar branduse de primavara, in extrasezon, din China. Si, da, mi se trage de la Jules Verne.
Las’ că vine și primăvara… culeg eu brândușele da’ vreau să fiu Cyrus Smith! Perpelim coioții ăia până mulțumirea generală nu mai dă în lături. Ai văzut ce alinare îți induce tulburelul după ce a devenit matur? Toată vânzoleala mustului e o adolescență scurtă și nebună.
Mihai… pai , ori sunt racituri din porc { piftie , aspic care de regula se face din pasare sau tuslama } … ori din vita !!! Pai fara suparare : nu-i tot aia >:( ! Las deoparte orice ” altceva ” dar , ce te faci cu gustul ? Un sfat : lasa-i dracului si pe Sanda Marin { felicitari ca ti-ai amintit numele ei Dr. Vader ! } si pe Radu Anton Roman cu retzetele lor si , daca vrei macare buna , ia si citeste ” Pseudo-Kinegetikos ” a lui Odobescu si , daca nu vei gasii acolo retzete de la Dumnezeu citire , ma poti injura de…mama lui Johannis : POFTA BUNA LA MASA !!! P.S. In Romania nu se mai gateste dupa carte ci…dupa ce vine in cratitza .
Marian, vita a fost numai sub formă de oase pe care le-am fiert ca să lase în zeamă esența aia de gelatină care încheagă apa. Le-am fiert și le-am scos. Răcitura conține numai porc.
Și am luat falsul tratat de vânătoare, cum m-ai sfătuit, să văd ce inspirație pot găsi acolo 🙂
În dialogul Sau cu ispititorul, Hristos îi da acestuia o replica geniala, citând din Cuvântul lui Dumnezeu.
“Este scris:’Omul nu traieste numai cu pâine, ci cu orice cuvâant care iese din gura lui Dumnezeu.'” -- Matei 4 --
@Iosif Iar Dumnezeu spune : “- MANCATI DIN TOATE ROADELE ACESTEI LUMI ! ” Care-I mai tare din punctul dumitale de vedere { nu ca m-ar interesa in mod deosebit } : Hristos IIsus sau DUMNEZEU TATAL ???
@Marian
Daca nu te intereseaza “în mod deosebit”, de ce ti-as raspunde, dragul meu ? 🙂
Iosive, ești nebun?
Eu i-aș răspunde doar pentru i-ul ăla mare de după cratimă, ființă insensibilă ce-mi ești!
🙂 ))) Da, sunt “nebun”… de dragoste de Viata !
Zice Păstorel Teodoreanu:
Deci. Lăsăm imaginile și facem copy/paste.
Zice Păstorel:
”Tu nu știi găti nimic,
Însă cine știe,
Când ți-o face un aspic,
Te-a făcut piftie.”
Ha! 😀
Iar nu pot insera imagini.
Păi învață. Ce programator low-level ești tu, dacă nu știi insera o imagine? 😆
Prima dată trebuie să urci imaginea pe un sait care să permită așa ceva. Exemplu: Flickr, Facebook, propriul tău blog.
Apoi, trebui să obții un link la imagine, adică adresa imaginii. O afișezi pe saitul unde ai urcat-o, dai click dreapta pe ea și ai opțiune de a o deschide într-o filă nouă sau de a-i lua adresa. Dacă o deschizi într-o filă nouă, adresa de sus, din URL, e adresa ei.
După aceea copiezi acea adresa aici (sau pe blogul unde vrei să o postezi). Asta e varianta simplă, majoritatea blogurilor wordpress ar trebui s-o afișeze. Dacă nu apare decât linkul, poți folosi direct codul HTML de afișare a unei imagini:
[img src=”adresa-respectiv-urlul-imaginii”]
unde în loc de paranteze pătrare folosești semnul mai mic și apoi semnul mai mare.
Aldus,
Mulțumesc pentru sfaturi. Sincer. Așa am făcut. Doar că acest blog are oarece setări particulare. Vrei să-mi faci o demonstrație?
Vax-albina, inserarea de imagini cu cod HTML direct de către comentator este un risc de securitate. Poți insera imagini dacă pui sub text, pe un rând separat, adresa directă a imaginii (URL). Cum am făcut eu mai jos.
Ia să vedem:
Lol, mi-a șters cineva comentariile. Albino, imaginile merg doar dacă le postezi direct sub formă de link. Dacă postezi codul html, nu merge. Am verificat cu două imagini, de pe două saituri diferite, postate în ambele variante (link și cod html). Dar cineva mi-a șters comentariile.
PS: erau imagini sexy. 😀
Aldus, pentru pozele pe care ai ales să le afișezi, ai time-out.
Sper ca Aldus să reușească. Nu mă deranjează să fiu tâmpită. Învăț mereu. Doar că una e să ai blogul tău și să postezi imagini, alta e să le pui pe blogul altcuiva. La mine au mers, la voi -nu.
Vax-albina, este o diferență între site-urile de WordPress.com (unde WordPress este configurat standard și tu poți adăuga unele plugin-uri) și Wordpdress găzduit separat, unde WordPress vine în configurație minimală și trebuie ca administratorul să facă tot.
Ei bine, în asemenea configurație minimă, pozele nu apar în comentarii decât dacă scrii comentariul în panoul de administrare. Noi am instalat un plugin care înlocuiește adresa (URL-ul) unei poze cu poza însăși. Pentru asta, trebuie să pui URL-ul, nu coduri savante de HTML, BB sau altele.
Setări speciale nu avem, nu am făcut nimic ca să blocăm poze sau alte elemente. Posibilele diferențe între bloguri se trag de la găzduire (wordpress.com vs. self-hosting) sau de la plugin-urile instalate (unele preinstalate forțat pe wordpress.com).
Superbe punctele de vedere ! Merci, Keth ! 🙂
Băi, ce-aveți? Umpleți burdihanele prin alte locații?
Deci….. de black fucking friday am găsit coioți. Am plătit unu’ al doilea ierea gratis. Brândușe n-am găsit, nici măcar din china. Doar ceva verdețuri și trei gogoșar degerați în seara asta prin grădină la lanternă. Dacă mai era și altceva înseamnă că nu era bună lanterna.
Cu oleacă de noroc, e o premieră, mâine seară mâncăm ceva. Salivarea e opțională.
Vă pupă klaus, powered by Dr. Vader! :))
Dacă nu iese treaba, am belit-o! 😀
Klaus, am muncit săptămâna asta de mi-au sărit capacele. Peste două ore ne vin și niște musafiri, sper ca mâine să am o zi mai liniștită și eu. Cu coioții: ce-am înțeles/dedus eu din ce-o zis dr. vader -- doi coioți simbolizează coaiele, proțapul -- o pulă sculată. Ori măcar, cumva. Poate sunt eu dilie, dar am fost sinceră.
hahahahaha, Cudi, la asta nu m-am gândit! :)))
atunci brândușele ce-or fi?
Brândușe? 😀
Îhîmm 🙂
Cudi, io la simboluri d’astea nu mă bag! Doar am profitat de ofertă. 🙂
Am apreciat cu like sinceritatea :))
Nu, nu e asa! Imi pare rau ca ai facut aceasta interpretare. Oricum, e de psihanalizat!
Sa va mai dau niste indicii. Avem doi coioti, atentie, nu am spus ca ar fi vorba de un coiot si o coioata, deci avem doi coioti in plina putere, stralucitori ca niste fulgere. Atat de stralucitori ca par doua umbre. Doua umbre care se strecoara prin iarba si se pierd tacute la Apus. Dar, “protapul”, ce poate fi? Ca doar nu o fi un simplu protap. E ca si cum v-ati gandi ca cei trei magi urmaresc un simplu taitel pe cerul plin de stele. Omul simplu cu ochiul liber se chioraste si vede doar cate o stea, pe rand, dar daca ai puteri mari si esti vrajit vezi doua stele sau o stea dubla. Ei, ati vazut cum au aparut cei doi coioti de la Rasarit, de data asta venind, nu plecand? Si mai este ceva…
Castor si Pollux or fi coioții, dar protapul nu mi-e clar daca e Venus, Elena(din Troia) sau Luna 🙂
Dar apar alte intrebari 🙂
frigiderul e cerul? vidul cel rece:) ?
Brândusele, mama lor, ce-or mai fi?
nțțț, prea complicat si nici nu ma dau în vânt după tulburel:)
Dr. Vader, I give up 🙂
Fara tulburel! Eu nu mai beau, dar mi se mai intampla.
totally agree :)!
Dr. Vader
Jules Vernes, 20 000 de leghe sub mari, dogfish!
Pe cer, doua umbre stralucitoare, ca doua fulgere, se pierd spre Apus, apar de la Rasarit! Astrologie.
Zodia Pestilor.
Peste la protap = crap la gratar.
Branduse de primavara? Patrunjel si (sau) usturoi verde?
Crap?! No, no, no!
Oh, never give up, no, never give up no, no, oh
I’ll find my way, find my way home, oh, oh, oh
Crap?! No, no, no!
Oh, never give up, no, never give up no, no, oh
I’ll find my way, find my way home, oh, oh, oh
dr. Vader, never give up :), nu te lua dupa aparențe
era doar tulburelul pentru care nu:)
in rest, e doar ceva după care se iveste altceva si tot asa, ca o papusa ruseasca
Dr Vader
Am cotrobait dupa coiotii tai in inaltul cerului si in adanc de ape. Nu crezi ca as merita acum sa-mi spui daca tac ca pestii sau iepurasii?? 😥 sau cotcodacesc sau macaie sau fac oac-oac sau… pitpalac? 😥
Nu merit sa-mi spui daca e rece sau cald? 🙂
Da, Codrina, tu meriti sa cunosti adevarul. Dar problema este: poti face fata adevarului? Stiti cum sunteti voi? Va rugati toata ziulica la Mos Craciun sau la Barbosu’ cum i se mai spune in mediile academice:
“Mos Craciune, Mos Craciune,
Vreau si eu afectiune,
Si-o papusa sa-mi aduci,
Cu umor si in papuci.
Sa danseze si cu mine,
Si sa si gateasca bine!”
Si cum stai tu infiorata in asteptarea Mosului cu sanie si reni, BUF si PUF!! te trezesti cu Vader, racheta de foc si coiotii lui telepatici, ghicitori in stele!!
Coiotii lui nu tac ca pestii sau iepurasii, nu cotcodacesc, nu macaie, nu fac oac-oac si nu se culca cu gainile! Niciodata! Coiotii lui iti canta la orga din ceruri “Born to be wild”. Si, sigur ca da! iti da Vader papusa, da, da,iti da… si te apuca, si te desface, te despoaie, te patrunde, iti deschide capul, elibereaza sticletii, te regleaza hormonal, dar ce mai conteaza, pentru ca imediat iti smulge sufletul din piept, nu se incurca in fire, iti arde inima si ti-o mananca, apoi pulpele si partile moi, se da pe derdelusul tau de fildes moale pana se satura, pana iei foc si lesini, uneori mai rontaie si zgarciurile si suge maduva din oase. Nu consuma tot, doar ce e bun, restul arunca la coioti.
Asa ca ai grija ce-ti doresti si ce scrisori ii mai trimiti Mosului, sa nu te trezesti cu noi la usa!
Vadeeeeer…. ..
Pai e o dorinta mititica si nevinovata. Daca-ai stii ce-si doresc altele! Ntz, ntz, te-ai infuria serios! Nu-ti spun, afli tu! 😂
De-aia-ti spun ca esti prea sangeros cu mine. Auzi acolo, sa-mi mananci sufletul si inima! Parca-as fi fiica lui Dracula. Ideea e ca nu stiu daca le mai gasesti, ca mi le-au mancat altii! 😂
Oricum iti mai spun ca habar nu ai ce fiara zace-n mine. Te asigur ca intalnirea noastra o sa fie ca intre Alien si Predator. Poti sa-ti alegi ce rol vrei ca nu conteaza, daca eu nu scap cu viata, nici tu nu ai sanse. 😂
Si Born to be wild e prea blanda pentru mine!
Brandusa de primavara -- floarea viilor. Din unele branduse de primavara (crocus sativus) se obtine sofranul, unul din cele mai scumpe condimente ever:)
Brandusa de toamna -- floarea mortilor
Ambele variante, desi specii diferite, sunt toxice, mai ales aia de toamna 🙂
nu cred ca Vader s-a referit la patrunjel sau la usturoi ci mai curand la pretiosul sofran
si nu vrea chinezarii, ci ceva valoros, autentic
si inca se mai poate abera cu gratie pe tema:)
Mi-ai placut! Totusi, de ce sa aberam despre aberatii?
varianta 1
de dragul jocului, Dr. Vader, de dragul jocului 🙂
sau
varianta 2
in fapt nu e nicio aberație, dar pentru ca e greu de digerat de unii, se poate camufla metafora sub tichia bufonului
@neverendning
Totusi, aberatiile noastre, mai mult decat onorabile (aberatii onorabile😂), merita rasplatite! Cu dezvaluirea secretului! In asteptare, eu ma retrag in compania tulburatoare a… tulburelului! Ca eu am voie!
stii ce cred eu, Codrina? ca secretul ăsta e ca si Graalul 🙂
nicicand descoperit, mereu căutat
oare chiar există?
Da, exista! iubirea este cel mai pretios condiment al vietii. Pacat ca e cam toxic, daca nu respecti doza. Poate fi si un stimulent al spiritului (eu prefer afrodisiac al spiritului), dar, iarasi, care este doza potrivita? oare dracul stie?
Bun! Acum sa va vad cu busuiocul! La sfarsit de tot revenim la coiotii nostri.
@neverendning
Nu’s ce sa zic! Oare mai au barbatii secrete? Si culinare? 😋
banuiam răspunsul tau, dr. Vader, mi-a plăcut.
Si ideea absolut delicioasă de a bucătări prin stele, in ciuda unora care vad bucătăria ca fiind ceva …hai sa-i spun tandru ”ceva domestic”
Busuiocul? oh, no, no, no, dr. Vader, iar incepem :))
bine, stai sa-mi pun sorțul de bucătăreasă 🙂
Busuiocul ăsta te-ndeamnă la cântat, chiar si de unul singur
asa ca-l pun drept coloana sonoră:)
Cudi, uite o reţetă de fudulii la grătar: https://www.bucataras.ro/retete/fudulii-de-tauras-i-la-gratar-21848.html
Nu ştiu cum e produsul finit astfel obţinut, aştept să aflu, poate, de la voi. 🙂
Nu ştiu nici dacă se fac fudulii la proţap.
Şi nu ştiu nici cum se numeşte pula în context gastronomic, nici dacă se obişnuieşte pe undeva să fie halită. Poate aia de armăsar, dacă mor caii când vor câinii?
Aştept să-mi îmbogăţească cineva cultura generală cu informaţii pe această temă.
@Arlech
Am aflat de la altii (eu nu as avea cum sa stiu altfel!) ca accesoriul cu numele p…, este tratat diferit, in diferite culturi. Intr-un cuplu de gay, acum cativa ani, a fost prajit in tigaie, a fost mestecat si inghitit. Intr-un cuplu hetero, a fost retezat cu dintii si aruncat la caini. In cuplurile (sau chiar grupurile!) de fumatori si nefumatori, se suge cu sete precum o tigara.
Chinezii consuma tot ce misca!
Cu fuduliile am o amintire destul de vaga si destul de …amara! 😂
Codrina, or fi consumând chinezii tot ce mişcă, dar alte părţi ale corpului (degetele, buzele, limba, pleoapele etc) se mişcă mult mai mult şi mai des decât aia căreia nu vrei să-i scrii numele întreg! Mă îndoiesc că e în top. 😛
Şi nu am cerut informaţii despre acte de canibalism, atrocităţii sau perversiuni omeneşti. Credeam că se subînţelege, că reţeta aia către care am pus link nu e pentru gătirea fuduliilor de om. 😀
Arlech
De la tulburel mi se trage. E tulburator. 😛 Totusi cred ca si informatiile mele iti pot fi de folos, vreodata. Lasa-ma sa aflu daca se intampla! 😛
Da, fireşte. Dac-o să mai găsesc articolul ăsta de blog când s-o întâmpla, o să-ţi las cu dragă inimă vorbă aici. 😛
Arle, coaie am mâncat, pule nu. Stai așa, cocoșii au pulă? Să nu mă fi luat gura pe dinainte 😀
Klaus, tu ar trebui să ştii mai bine decât mine ce au cocoşii, că eu îi cumpăr gata evisceraţi; sau cumpăr numai bucăţi din ei -- pulpe, piept şamd.
Dar, dacă au fudulii…
Oricum, ai putea să faci autopsia următorului cocoş pe care o să-l tai. 😀
Arle, știu că belesc mulți ochii p’aici da’ habar n-am dacă pula de cocoș face parte din categoria viscere :D. Altfel, i-o mănânc cu plăcere, cu suptul am avut mereu o problemă 😀
Nu face parte, klaus. Trebuia să zic că-s fără viscere şi alte alea, sau ceva de genu’, dar nimeni nu-i perfect şi mie mai mi-e şi lene pe deasupra. 😀
Am găsit și-o țelină da’ lanterna era de vină! 😀
klaus,
1. ce treaba să iasă si ce ai (de) belit?
(rogu-te fie-ți milă si tradu unui biet cititor, amator in ale gastronomiei, ce ințelege domnia ta prin coiot la proțap, că, de când o scris Dr. Vader despre, îmi chinui si unicul neuronaș din dotare pe tema asta:) )
2. era aia promisă? (țelina, evident)
Belitul e opțional, poate fi oaia ce se oferă sursă de pastramă pentru Dr. Vader. Pentru zburdălnicia cuvintelor, ca liniștitor, recomand exces de frunze de pătrunjel. :))
klaus, m-ai băgat în ceață 🙂
deci coiotul e oaie cu exces de pătrunjel:)))
Da, calmează zburdălnicia cuvintelor 🙂
Frunzele de pătrunjel.
erată: *amu, nu mu :)))
na, că ești futere, klaus!
mai întâi bagi coiot în sus și coiot în jos, ca mu să vii cu pătrunjelu’ recomandat altora!
Conștient că-s futere? Da. Pătrunjelul e pentru toată lumea.
Coioții își arată colții mâine! Cu tot cu țelina din ei.
Quid sit futurum cras, fuge quaerere
(mai bine ascult sfatul lui Mr.H 🙂 )
What????
(Horațiu) -- Nu întreba ce va aduce ziua de mâine.
adica m-am hotărât să ascult sfatul lui și să nu te mai intreb ce va fi mâine (de unde colți si alte minuni înțelinate etc etc)
Ești smart, super smart! 🙂
cred că doar smart , și doar uneori 🙂
Ochilor care privesc n-ai ce să le faci.
no, atunci mă uit 🙂
***ăăă!!!! :)))
da:))!
Parca-l vad ca apare cu doua bufnite grase la cuptor, peste care a dat sotia dansului cu masina aseara… Bai, klaus, daca apari cu bufnitele sa stii ca scot reteta cu Vucub Caquix rumenita la ceaun. Treaba ta!
I dare you, Vadere, I double dare you! 😀
…zise Skywalkerklaus 🙂
Oleacă vă stârnește omu’….. :))
da, dar ce salturi, domle, ce salturi!
oricum, asteptăm cu nerăbdare colții promisi.
(wave wave wave -- ca în tribune 🙂 )
Si-a mai trecut o seara si o dimineata, iar înteleptii lumii, ramân etern în ceata…
Da, Iosive, da’ au anvelope de iarnă! No ofensă că te-am băgat. În s(z)eamă. Te pupă Santa Klaus! :*
Cârcotesti, klause : *
Rozmarinul și oregano ar fi părul pubian, ca să-mi termin ideea. Patul e pat, partea cu brândușele ține de parteneră. (Freud, I have more if you want!)
Salut, Codrina! Welcome to the loony bin!
Arlech, cred că am mâncat fudulii când eram mică, tata mereu insista să mâncăm ce știe el că e mai bun dintr-un animal. Nu sunt rele deloc -- mestecate sau doar înghițite -- satisfacție deplină.
Rețeta lui dr. vader e folclor pur, se transmite pe cale orală. :p
@Cudi
Multumesc frumos.
Nu stiu cata nevoie ai de oaspeti de-astia, ca mine, ce se trezesc vorbind in casa ta, dupa ce comit anume fapte!
Vazand, totusi, ca esti o gazda generoasa, mi-am incercat norocul! 🙂
Şi eu am mâncat fudulii, Cudi, dar nu la grătar. Şi, cum voi aveţi grătar în curte iar noi n-avem în balcon, mă gândeam că, dacă o să experimentaţi, o să ne spuneţi şi nouă cum sunt când le pregăteşti după reţeta aia.
Cudi,
Poate încerci și niște ”pizdulice”. Par delicioase. 🙂
link la explicații: https://adevarul.ro/locale/sibiu/mancarea-rada-clientii-unui-restaurant-sibiu-gateste-pizdulicea-1_53345ef60d133766a847e09c/index.html
Honni soit qui mal y pense.
Vadere, dragi urmăritori, îmi torn cenușă-n cap. Operațiunea coioți la pământ a fost un fiasco aproape total. Coioții, aka două rațe hrănite cu mâna mea au murit fără glorie. Un fel de inglorious bastards. De ce spun aproape total? Pentru că am mestecat, vreo șase persoane, ce se putea alege din scrumul rezultat. Urla în noi nevoia de vitamina k, probabil,alt motiv nu văd. Dar nu mă las! Până mă ajută șeptelul și hoții de pădure. Am futut aproape un metru ster de lemne ca să-mi iasă cărbuni comestibili. Of, îs chiar io, ecologistu’…. 🙁
klaus, e doar o lecție, mai cresti un rând de rațe si data viitoare o sa-ți iasă.
ai sa vezi:).
Ending-ule, coioți mai am. Mă tem doar de cum ar arăta lumea dacă aș fi multiplicat.
klaus, io mă tem că nu am înțeles cum te-ai putea multiplica în două rățuste făcute scrum.
altminteri, cu câți ecologisti mai mulți, cu atât o lume mai curată, nu?
atunci de ce teama?
Io mă tem că ai înțeles. :p
rămâne cântecul din jurul focului, klaus
Klaus
Prin urmare, coiotii aia care erau pesti (dupa mine) s-au aratat a fi rate! Noroc cu tine, Klaus, ca ai dezvaluit Misterul. Daca era dupa Vader, aveam si eu si Neverending, soarta ratustelor tale. Ne perpelea Vader cu ghicitul pana ne faceam scrum.
Codrina, stai ca le amesteci, ca doar coiotii lui klaus sunt rațe
ai lui Vader încă nu stim
p.s. de perpelit, m-oi perpeli, da’ scrum nu mă fac:)
Codrină, nu-s misogin. Uneori mojic și foarte rar Moromete. În virtual. În realitate sunt un Ion scăpătat prin mai multă viață decât trebuia. Mistere nu pot dezvălui. Eu însumi îmi văd moarte ca pe o trecere spre….pula mea mai știe spre ce. Dacă n-o fi nimic după, nici misterele nu se supără că le-am dus spre nimic, nu? 🙂
Klaus
Eu te percep ca pe un tip foarte de treaba, cu oaresce asperitati ce pot fi netezite pana la catifelare de o manuta delicata dar ferma!
In prietenia ta cu altii, dovedesti o intelegere subtila si intuitiva a lucrurilor si ai exact doza de sensibiltate ( masculina, desigur) pe care o cer imprejurarile.
Stiu ca, uneori, noi doi, ne-am poticnit in conversatie dar s-a aratat ca suntem totusi capabili sa depasim dificultatile de comunicare. Cu bunavointa si un zambet! 🙂
De viata si de moarte m-am lovit si eu. Au fost momente cand mi-a fost frica de amandoua si inca imi mai este. Ce va fi dupa? Hai sa ne lasam surprinsi! 😜
Tipul de treabă din mine, cu asperități, habar n-are cu ce față percepută de tine să-ți răspundă. De treabă nu-i prea complicat să înțelegi cam ce-ar vrea să însemne. Asperitățile-s baiu’!
Klaus
Cred ca m-ai blocat iar! Te superi ca am vorbit de asperitati? Tu ai afirmat ca esti, uneori, mojic. Eu nu am vrut sa-i spun mojiciei pe nume! I-am spus… asperitate!
Raspunde-mi cum se raspunde oamenilor. Sunt si eu un om.
Hai să facem un pact. N-aș vrea, conjunctural, să încasezi pentru ceva pentru care nu ești vinovată. Eu sunt oleacă mai slobod la gură, nu neapărat coerent, cu multe întrebări, inclusiv de ce îmi umblă acum gura, prin degete, p’aici.
Mojicia n-are legătură cu asperitățile, zic eu. :). E mai degrabă asocierea superioară a orășanului cu țăranul care n-are cum plăti impozite decât prost.
Pactul e o pace, prin tăcere.
N-are nici o treabă tăcerea cu pacea sau pactul, Codrina. Dar chiar nici o treabă. Nu îl lua ìn serios pe Klaus când face pe filosoful, ori dacă ìl iei, gândește-te că partea asta e the dark side of the Klaus. 😛
Cudi, eu totusi cred ca dragoste cu sila nu se poate. Nu-i bai! 🙂
Esti tare draguta, multumesc! 🙂
Da, Codrina, tot ce e de neînțeles în mine e dark side.
Totuși, e un dark side pozitiv, ok, nu știu cum să explic. Ideea e că, deși ar putea părea că Klaus împunge sau mușcă, trebuie recitit, reinterpretat ce spune, pentru că omul ăsta e alb, e blândețe, e lumină.
Asa e, Cudi.
klaus e ca pamantul
uneori e seceta si-atunci doare
alteori e o ploaie nebuna de vara, te face ciuciulete din cap pana-n picioare dar te trezesti ca razi in hohote, copilareste, asa ud leoarca
a, da. (nu pot sa nu scriu si asta, desi imi imaginez unii tembeli caraind de-aiurea doar pentru ca nu pot vedea dincolo de lungul unui ego alterat) : klaus e fratele pe care-ai fi vrut sa-l ai in copilarie.
Mihai, uneori nu-i bine să stârnești mâncarea, o tulburi! Io am futut doi coioți pentru că știam că-s rațe. Da’ ce coioți aveam! Io, tâmpitul, le-am vândut pielea de pe gard, d’aia au devenit măcăitoare. Io le-am făcut, io le omor! 😀
Vadere, pă tine te-aș angaja să pierdem vremea împreună. Deziluzii poate provoca oricine, eu știu că poți face focul. 🙂
klaus, să aduc polonicul? 🙂
Evident! Vreau să lovesc pe cineva în cap! 😀
m-am înscris în clubul wow al creatorilor de ciorbă
cu mâna pe excalibur-cuțitul- declar că iubesc cu patimă, mama ei de zamă,
chiar dacă plâng retezându-mă-n ultima ceapă
vreau să port cu noblețe un suflet julien azvârlit în clocot
stiind că va fi mâncat
de viu ce e
oh, nu, categoric
nu oricine poate purta polonicul drept sceptru
să-mparți cu el, regeste, egal
porții de viață morților de vii
voi fi milostiv cu cei pe jumătate oameni
pe jumătate câini purtători de limbă
(le vezi picurând saliva
de poftă nepusă-n cui)
vor primi cu grație
la final un os
de ros
domestic
pentru că sunt chef-arthur în fiecare zi
pentru că din aburi risipesc timpul spirală
cu puțină sare de cavaler
cu puțin piper
de cuvânt
o dovada vie
că din bucătărie
se miroase libertatea
și se gătește sufletul
p.s. dreptatea e o mâncare de pește
răstignită în crucea cu care-mpărțea bunică-mea mămăliga
restul sunt doar abureli.
@neverendning
Superb! Iti apartin versurile?
da, Codrina, cuvintele de mai sus imi apartin.
multumesc pentru apreciere, desi nu cred o merit.
@neverending
Meriti mai mult decat aprecierea mea. Crede-ma.
Eu sunt o “mancatoare” de cuvinte frumoase. Pe ale tale le-am savurat cum se cuvine. Multumesc pentru masa! 🙂
Codrina, esti un copil bun (acela dinăuntrul tău, desigur, tu adult fiind), iar asta e doar o ciorbă cu perisoare, urma unui big bang pe cerul gurii mele.
Bucătăreasa (atribut asumat cu mândrie si fără teamă de nimeni câtă vreme polonicul e la mine!) nu poate fi decât muțumită de un mesean sătul, desi tot nu stiu a găti coioți :).
Să îți fie de bine!
@neverending
Ciorba de perisoare-i… poezie pentru papilele gustative. Sa nu uitam un ingredient important, firul de par a lui Cudi ( Cudiiii, glumeeeesc!).🙂
Atata timp cat Hannibal the Cannibal, ooops, adica Dr Vader nu vrea sa ne spuna reteta, o sa mancam coioti cand o zbura purcelul.
Tare, tare, tare! :))
Vrei tu sa stii reteta, Codrina, ai tu ambitia asta! Si ce mai vrei sa stii? Vrei sa stii si cum ii cheama pe coiotii astia doi? Ce-ti mai place curiozitatea, mori dupa ea. Treaba ta, coiotii au nume de fiara: ala alb cu negru e si ala roscatu e . Intre ei e diferenta de 20 de coioti, pe care ii am pe nava inghetati in azot, ii scot numai la nevoie. Da, este si o nava cu care ma deplasez, interstellara , normal, model mai vechi, normal, merge pe peleti de branduse uscate.
Codrina, coiotii telepati nu sunt de mancare, coiotii telepati FAC mancare! De ce nu esti atenta? Cand spun “2 coioti la protap” este ca si cum as spune “2 coioti la picnic”. Mancarea esti tu sau orice alta gagica pana in 66 de ani, mai impanata asa, sa aiba carne pe ea dar si un pic de grasime, sa mearga unsa la protap. Ce este protapul? Nu stii sa citesti! Nu este un subiect, nicidecum un obiect, asa cum in mod foarte gresit crede si Cudi, protapul este o actiune, o fapta. Ce ii spune tanara corporatista seara sotului plictisit: “Iubire, dupa ce il culcam pe asta micu faci si cu mine un protap?” Sau, taranul, cand da cu usa de perete: “Fa, lasa dracu televizoru ala ca ti-l trantesc in cap acusi, treci incoace sa te protapesc!” Ai inteles acum?
Reteta, pe scurt, pe lung alta data. Opresti nava pe unde vezi campuri de branduse, cu cat mai dese brandusele, cu atat iese protapul mai bun. Te uiti imediat dupa busuioc, daca e un pic de busuioc, e loc curat,te bagi. Arunci niste boabe din nava, uneori merg bine boabele de pisici, alteori gagica trage mai tare la rama. Aici, fiecare cum se descurca. Vezi gagica cum vine aiurita si ciuguleste cate o boaba, cate o boaba, pana ajunge in poiana cu branduse. Intre timp, coiotii si-au confectionat cate o coronita, de rozmarin si oregano, sa miroasa frumos, sa nu se sperie lumea de ei. Daca iti vin gagici de la tara, merge si cu coronite din cimbru sau chiar funii de usturoi, reteta nu e batuta in cuie. Mai departe. Ti-a intrat gagica in poiana, Pac! Surpriza! Ramane cu gura cascata: un coiot cu coronita, inca un coiot cu coronita si EU, solar, cu o sabie mare de foc in mana. Foc roz, e foarte important.
Mai departe, reteta clasica. Am zis clasica, nu moderna. Apuci gagica, ii pui mana la gura, coiotii incep si ei sa traga de ea, o apuca de maini, de pulpisoare, fara sa-si bage coltii de la inceput. Rupi hainele, daca are, smulgi cu dintii, mai incet, mai repede, cum iti vine, daca vrei sa mananci trei mese pe zi, mai repede. Chiar daca se zbate, o patrunzi iute cu sabia de foc roz incandescent si o rascolesti bine de tot pe dinauntru pana nu mai ramane nimic nimic necopt. Ii mesteci sanii pana ajungi la inima, la cate una mai dai si de suflet, e bun si ala. Dupa aia o arzi si pe dinafara, dar, iarasi, depinde, eu pe dinafara ii las pe coioti. Sa se sature si ei, dragii mei. Toata treaba la reteta asta este sa o arzi bine pana o faci scrum. Deci, klaus, tie ti-a iesit reteta din prima, nu te mai alinta! Bun, ai obtinut din gagica niste scrum si ti-ai facut damblaua. Civilizat, dupa ce ti-ai potolit pe moment poftele, ce faci? Raspandesti cenusa peste branduse si treci cu coasa prin ele in timp ce coiotii nadusiti si fericiti fac baloti si impacheteaza pentru peleti, sa dai si la nava sa manance, pai , nu? cin’te duce, cin’te aduce la campia cu mandrute?
Am uitat sa precizez ca reteta se face pe fond musical, eu, spre exemplu, deschid toate usile la nava sa se auda tare pentru fratii mei din toate poienile: “Ce frumos va fi in Ceruri cand durerea se termina”. Varianta la orga, normal.
Începi să zici de coioții ăștia ca Iosif de atemporalitatea lui.
Dr Vader
Ai mai jos raspunsul, acelasi pe care i l-am dat lui Cudi. 😋
V-aţi tot dat cu părerea sau aţi pus întrebări despre coioţii lui Vader. Pe Iosif nu l-a provocat nimeni să vorbească despre atemporalitate.
are dreptate Arlech, nu-i nici pe departe acelasi lucru
ca, metaforic vorbind, coiotii lui sunt cam misogini -- e alta mancare de peste.
ca merge cu racheta, asta e, se poate pricepe, eu insami folosesc foarte des bostanul, (si asta e o dovada ca sunt chiar mai conservatoare , bostanul meu merge cu 12 seminte in 2 timpi si nu stie de combustibilul modern cu paletii de branduse )
Arlech, Neverending, aveți dreptate, iertați-mi impulsul. Dar știu ce alte chestii super mișto ar putea zice Dr. Vader, însă acum îmi pare blocat pe episodul coioților și sabiei care fute până ce-i iese pe urechi femeii, ok, am înțeles din prima, nu-i nevoie să repeți și să repeți ceea ce, în fond, e doar o teorie. :p Că poate în practică o fi vreo pulă bleagă, n-avem de unde să știm. Eu sunt pro diversitate, chiar și în privința scenariilor de genul. Mă rog, ideea e că n-am zis-o cu rea intenție, ci în în ideea: zi și altceva, că zici mișto.
E si vina mea, Cudi! Eu, ca o Dalila nemernica (si preistorica, crede Vader 😂), am atentat la pleata (vorba ta) si rabdarea lui si mi-a servit citeva fulgere, traznete, tunete si alte fenomene… meteo! Sa ma faca scrum, nu alta.
Si da, de acord cu tine, Dr Vader poate. Si poate misto.
Vader cu sabia lui de foc… și păr lung, samsonic, ce coboară de sub cască… asta da imagine! :)) Marvel, ați ratat câteva milioane bune!
Cudi, te contrazic
reciteste, te rog, textul
nu e nicio scula din aceea acolo, nici ca spada, nici altceva
sau daca e , e la fel cum ciorba mea e dintr-o bucatarie care nu exista
adica nu e.
te rog io reciteste, hai sa facem un exercitiu de imaginatie dincolo de penis si altele de gen.
Oi fi eu bătută în cap, dar n-ajung la metafore, eu tot tăvăleală citesc acolo. Explicați-mi și mie ce altceva o fi, nu vă supărați. Ca unui prost.
1. Cudi, tu nu esti proasta! 🙂 sa fie clar.
2. Iti pot doar varianta mea de intelegere, care poate fi diferita de a lui Vader si de a ta
hai sa ma joc un pic 🙂
Fiarele care ne pazesc sau care mai curand ne intregesc sunt dintr-o parte yin-yangul, plusul si minusul , femininul si masculinul din fiecare, iar pe de alta e rosie, inima, impulsul, patima
Intre ei 20 de nuante, fețele omului, 20 de reactii, pot fi si 10 pot fi si 1000, de ce 20 nu stiu. reactii la care te stapanesti sa le ai, dar carela nevoie ies la iveala
Nava este trupul omului, model mai vechi e semn de varsta, anii, iar mersul pe peleti de branduse e sentimental , crede inca in dragostea aceea esența
SI-acum ajungem la mancarea facuta de cotoi, adica viața, Cudi, viața ta, a oricui
Faptul ca Vader isi vede cotoii, nu inseamna ca noi, astia maruntii, nu-i vem, doar ca unii surzim din nastere, altii ne umplem gura cu noroi, altii isi rup realitatile de adevar si tot asa
Evident ca nu s-a putut stapani in comentariu si-a fost si-o doza de bascalie acolo, la fazele cu 66 si cu impanatul (de ce 66 nu stiu inca, aici fiecare se poate juca sis a-si imagineze simetria, sau niste ghilimele uriase intoarse sau pur si simplu o fi vreun cod-masina, nu le am cu astea)
Dupa aia da cele doua exemplela cu protapul de la corporatista la taran, atentie ca aici e vorba de un exemplu cu o ea, apoi cu un el, deci si ea poate proțăpi, si el poate proțăpi, deci oamenii proțăpesc, da? Fiecare o facem intr-un fel sau altul, incepand cu cel de langa noi si terminand cu una sau unul care pe blog nu scrie cum vrem, una scrie prea mult despre bucatarie sau altul despre-ce-mama-ma-sii vrea el.
Coiotii telepati FAC mancar, ne fac supa asta universala in care ne ducem zilele
Protapul e viata, Cudi
Cu nava oprita in campul de branduse, este fiecare din noi in cautarea esentei,a a devarului, a iubirii.
Cu cat mai multe branduse cu atat viata ne este mai buna.
Restul..restul poti traduce cum vrei tu. Is multe variante.
Cu melodia de final , zic, fiecare isi alege instrumentul, linia melodica, el a ales orga, eu aleg sa fluier, culegand niste maci din ăia rosii ca focul
s-apoi m-oi duce.
Wow! Mulțumesc, Neverending. Cred că interpretarea ta o să-l impresioneze și pe dr. Vader.
@neverending
Foarte fain dar pe mine nu ma ajuta. Spiritualitate orientala, cele 50 de nuante ale lui Grey…😕 Misterul se adanceste, e tot mai SF.
🙂
p.s. scuzati erorile de tastare, de genul cotoi in loc de coiot, etc.
graba:)
nu caut sa impresionez pe nimeni,Cudi
pur si simplu mi-a placut joaca asta, sa rascolesc dincolo de evident.
chiar nu caut nici macar confirmare, eu asa am vazut si atata tot.
Codrina, e un menage á trois
———--
suntem trei ascunşi
*
sub un joben oarecare roşul e-o litanie
fiecăruia în parte soarele îi ridică umbra
intrăm toţi deodată
spovedanie cu numele cu trupul şi restul de suflet
întâmplător
ne călcăm în picioare orele prin suprapunere exacta
coincidenţele
cresc în urmă un copil un barbat înainte eu mijloc simetric de foc
din el coşmarul trăieşte
încă o zi dreaptă ca o lumânare
hai, vii să sufli ?
ce faci, bă ?
bine, bă, îmi fut viaţa nu vezi, cară-te
altfel risc un rigor mortis interruptus
vine salvarea vine
la-paş-te-le-ca-i-lor-ci-ne-mă-mai-des-prinde
eşti nebun, bă
ba tu, bă
eu sunt doar nervos că-i frigidă în morţii mă-sii de viaţă
nu se lasă încălzită oricât m-aş munci eu să
i-o trag artistic
te bag în aia mă-tii, bă, nimic nu ştii
acolo e cel mai bine
fii bagat
să te naşti
doi
apoi
îmi iau pruncul de mâna să mergem
cerc pe marginea pălăriei curg ploile
pe dedesubt umbrele
tatăl e plecat înăuntru ard mirodenii
leave this hat on
ceva ceva trebuie să se vadă
ceva ceva trebuie să se ascundă
întodeauna să ştii
unul
cercul se va sfârşi cu primul dintre noi
intrăm în cuvinte în puncte pe rând
orgasmul verde e al tău şi al lui şi al nostru e doar
în numele
sufletul
singur
cu trupul
de lună
oglindă
capcană
pierdută
poleiala
din jungla
umbrelor
*
spectacol comun
magul
trei iepuri albi
câte o teamă pentru fiecare colivie
pălărie
nimeni din sală nu ştie
care din noi are grijă de celălalt
@Neverending
Doar pentru tine:
C’est La Vie -- Emerson, Lake & Palmer
am uitat coloana sonora a filmului. 50 shades of life.
Cudi, Neverending, Klaus
In cazul asta s-au intalnit Lady in Black (ken hensley), adica eu! 🙂 cu Hello darkness, my old friend, I’ve come to talk with you again (Klaus). 🙂
La urma urmelor cred ca suntem toti un amestec de lumini si umbre. Si asta ne face, uneori, mai frumosi, alteori, nu!
Am găsit ce înseamnă proțapul (Prăjină cu vârful despicat) lui Dr. Vader: stetoscopul!
Vadere, mutăm coioții până negociază brexitul?
klaus, deja metafora asta a ta mă depaseste.
wtf, mi-a lasat un gust amar.
Neverending, ăștia-s bărbații, îi iubim cum sunt, ce naiba să facem! Oricum, eu am râs mult azi pe aici, sper că nu s-a supărat nimeni, dr. Vader mai ales. Glumesc cu voi aici, unde aici e o oază de prietenie, suntem degajați, facem mișto, ori așa sper să fie. Ne mai dăm și-n cap, true, dar, într-un final, zâmbim cu drag. Eu mă bag la somn acum că-s ruptă de oboseală.
Dovada că ești super smart.
oare?
klaus…
e iarnă, ma duc in bârlog.
Veni-vor și alte primăveri, fii pe pace.
Îți place, castane?
https://www.youtube.com/watch?v=zw08Py5nz1w