Viața noastră pe scurt: muncă, școală, fracții, fără carne, lapte, ouă, bifat câteva cine în deplasare. Inclusiv la indienii noștri vegetarieni care, răspunzând întrebării mele – ce părere aveți de Osho, care-i de la voi din regiune?, au replicat că e un fake și c-au fost și sunt ca el cu duiumul. Am fost  în silențio stampa și pentru că mi-au propus, la muncă, să devin manager de departament, propunere în fața căreia inițial am zis că mai bine nu, că nu sunt eu prea comunicativă și nici spirit de lider n-am, respectiv să spun oamenilor ce să facă, plus că sunt alții cu vechime mai mare care visează la un pas înainte – eu fiind cea mai nouă. În cele din urmă, am acceptat. Așa că, în curând, o să trec și eu pe program de zi, ca tot omul normal.

Prin programul de noapte, m-am gândit eu, o să fiu lângă pitică mereu, e mama acasă, în caz de. Dar nu prea e mama, adevărul e, ci un fel de zombie iritat. Bun, le-am cerut la muncă să încep dimineața de la 6 și/sau 7, astfel încât pe la 2 jumătate – 3 să ajung și eu acasă, chiar înaintea piticei, care termină școala pe la 3 și 20. Cu vacanțele om vedea ce-om face, cum o să iau ceva bani în plus, poate o băgăm în ceva programe de zi, gen tabere de leadership or something, astea-s undeva de la 250 în sus pe săptămână pe perioada verii. Până una alta, continui să merg de noaptea la lucru, am început trainingul pentru poziția de manager de departament și când mă voi considera pregătită, mă mut pe program de zi.

Cu postul alimentar – ne-am ținut de el cu două excepții – când am fost la vecinii indieni, a pregătit ea nu știu ce desert tradițional la ei, o cremă de mango pe bază de lapte sau ceva lactate – smântână, naiba știe. Un vis. Am mâncat o ceșcuță mică. Al doilea incident – am descoperit noi că gelateria aia mișto din Britannia Plaza are și închețată pentru vegani, cu lapte de cocos în loc de laptele obișnuit. Delicioasă. Ni s-au aprins beculețele după ce Mihai a început să geamă de plăcere când a ajuns la cornet – mamă ce bun era. Ne-am uitat unul la altul lung, am mușcat și eu să văd ce gust are, da, avea albuș de ou, ca mai toate waffles. În rest, am băgat în noi la verdeață și legume și orez și cartofi în noi de n-ai văzut din alea. Pa-pa, constipație! – am descoperit rețete noi, ba chiar ne place teribil ideea de post. Noi l-am ținut fără lapte și ouă, ocazie cu care am înțeles că nu e capăt de lume să fii ovo-lacto-vegetarian, ba chiar e boierie. Eu am suspinat după brânză, Mihai după ouă. După carne – deloc. S-a cam întunecat el la față când i-am sus că mă bate gândul să devin vegetariană din asta de mănâncă și brânză și ouă. Și ca un ateu convins ce e, a decis să ținem toate posturile din calendarul ortodox, de aici înainte.

Fac curat cât pot acum, mă bazez pe Mihai care va citi primul postarea asta să aducă de o salată când vine de la birou, la noapte merg la lucru și apoi intru pe modulul pregătește casa de musafiri. O să înroșim ouă, o să fac un cozonăcel, vechea poveste. Sper să fie frumos, să fie zile bune, așa cum vi le doresc și vouă, cu tot dragul.

Stai să bag și-o piesă de final, cu un seducător la microfon (nu țip/leșin ca disperatele din video, dar mă uit și eu zâmbind tâmp):

https://www.youtube.com/watch?v=jx0llzSntd8