Anul ăsta am văzut prea puţine filme. Cel mult 10? În afară de Django Unchained, mi-e greu să le numesc. Anul trecut, cel mult tot atâtea. Habar n-am care au fost. În aceşti doi ani, mi-am cumpărat două poşete. Pe acestea le rulez şi acum. La sfârşitul anului trecut mi-am dat Ipadul pe un netbook Aspire One, pentru că aveam mare nevoie de o tastatură mai mare. În aceşti doi ani mi-am cumpărat o singură haină de toamnă – iarnă, de la piaţă. Trebuie să îi rezolv cumva tivurile. În schimb am cumpărat vreo şapte tastaturi. Am ars vreo 7 becuri şi stricat vreo cinci perechi de căşti. Am cumpărat cinci plante în ghiveci, sunt verzi şi stufoase, dar n-au înflorit. Mi-am tuns vârfurile părului o singură dată, în faţa oglinzii din baie. Vreo două luni am avut unghii lungi, am renunţat la ele pentru că mă încurcau la spălat. Am vorbit cu foarte puţini oameni şi constat că mă exprim tot mai prost. Prin primăvară – vară am citit un sfert dintr-o carte a lui Pleşu, de atunci n-am mai citit nimic din bibliotecă. Dacă înainte nu ieşeam din casă nemachiată, acum mă rezum la pieptănat. Un fixativ şi o spumă de păr am cumpărat în viaţa mea (cred că atunci când m-am măritat), o dată le-am folosit şi le-am lăsat mamei, care le-a aruncat nefolosite după un cincinal. Când eram în liceu, cred, tata a cumpărat de la ruşi un uscător de păr. L-am folosit de vreo cinci ori, până mi s-a prins părul în elice. Altul nu mi-a trebuit. Când eram mică tare îmi plăcea când soră-mea îmi făcea masaj în tălpi.  Şi acum aş fi încântată să. Ar mai fi. Uit tot mai multe. Abia aştept să ningă. Zilele alea dinainte de Crăciun şi pănă-n Anul Nou. O să fac şi tort de ciocolată, şi tiramisu. Sunt norocoasă.