I-am aplaudat. 🙂

Thank you, Cudi. O sa razi, da’ la un moment dat am auzit in cantecul de la tine cum ciriia ceva si cir-cir, rau de tot, asa cum fac ciorile. La inceput am crezut ca sunt castile mele de vina, ca’s made in Dollarama. I-am dat si lui barbatu’meu sa verifice, si a zis ca asa e cantecu’ si ca eu sunt varza si ca de obicei, n-am nici o treaba cu muzica. Acuma stiu ce cantec e asta : e cantecul cu ciorile !
In perioada Craciunului, astia la radio dau numai colinde si ne fac cu capu’, asa ca trebuie sa ne bazam pe CD-ul propriu. Problema e ca barbatu’meu e fan Marlin Manson, iar eu fac bube cand il aud. Singura muzica pe care o putem asculta impreuna cu placere, e asta a baietilor de la Two Steps From Hell pe care ii ascultam pe repeat si fara sa vorbim intre noi in masina. Sunt singurii de pe lumea asta pentru care am plati un bilet la concert, da’ sunt rare si nu exista prin Canada.
https://www.youtube.com/watch?v=qwJj2EpC8vg

Săru mâna, Cudișor!
Acușica ascult! Da io așa sunt învățată: întâi mulțumesc și pe urmă deschid cadoul. 🙂

Eleno, și pe mine m-ai scos din fire (cu f mic!) de câteva ori, dar de data asta ai dreptate.
1. chimia dintre doi oameni se referă la atracție sexuală, nu la comuniuni spirituale. De-aia-i zice „chimie”, că funcționează hormonal, feromonal, peste rațiune. În chimie, când două substanțe cu afinități, atracții sunt puse în comun, reacționează, nu mai așteaptă să le împingi de la spate.
Chimiile dintre oameni apar spontan. Și oamenilor ălora li se citește în priviri cum schimbă „chimicale”. Nici nu se pot controla.
2. Personajul care m-a cam acrit și pe mine cu interpretări originale de sintagme și alte rahaturi are un comportament atât de infantil, că ar trebui să te umfle râsul. Când eram printr-a patra, așa ne strigam: nesimțit și bătut în cap. Mă mir că a omis să te amenințe că te spune lu tovarășa învățătoare.

Probabil că e conștient de faptul că se auto-tălmăcește permanent, că nu l-am văzut cu țandăra atât de sărită vreodată. Eu l-am jignit, pe bune, și n-a sărit de cur în sus.
Îl citesc în continuare din masochism și ca să văd ce manodopere îi mai ies din comentariile mele, ale lui Cudi, al cine știe cui, încă!
În fond, e primul troll cu care am avut de-a face, pe net. Obiect de studiu.

Da Elena,am auzit si chiar citit câte ceva din aceasta “chimie a sufletelor”,însa eu prefer sa ramân un demodat alchimist,cautând sa transform metalele lipsite de valoare,în aur de o puritate cât mai aproape de absolut… 🙂

Ups, hexistã? În fine, faptul cã cineva a vorbit de chimia sufletelor și crede în existența acestui tip de chimie, nu mã obligã pe mine sã cred și eu. Eu nu cred nici în suflete pereche.
Cred doar în unicitatea sufletului, fapt care îl face reconoscibil. Așa cum explicã marii inițiați ai lumii cu care eu rezonez, într-o viațã te poți reîncarna și deveni printr-un cumul de întâmplãri cel mai bun prieten, iubit, cu cel mai mare dușman al tãu din altã viațã, pe care îl urai de moarte și poți schimba legãturile sufletești pentru cã ajungi să-l cunoști în cu totul alte circumstanțe.
Vibrația pe care o simt uneori oamenii și o traduc ca atracție sufleteascã sau ioti -chimie sufleteascã- deși combinația aceasta de cuvinte mi se pare total nepotrivitã, nu este decât recunoașterea unui suflet cu care ai avut o legãturã în altă viață, poate chiar o mare iubire, o trãdare pe care ulterior ai regretat-o sau un mare respect. De aceea uneori în prezența unor oameni ne simțim de parcã i-am cunoaște de o viațã, ne sunt strãinii aceia familiari, confortabili sau inconfortabili uneori. 🙂
Și dacã am pãreri diferite sunt bătutã’n cap? Numai cei care sunt de accord cu ce zice și crede Floricioi nu dau dovadă de prostie? Totul se raportează la ce crede el cã e corect, la ce crede el că e adevãrat? El este un punct de referințã?

Suflete pereche, chimia sufletului -- concepte care vând.