Nu, n-am abandonat blogul, am fost foarte ocupați, atât. Ocupați cu proiecte casnice, cu ziua piticei, cu aventuri… Ieșisem afară să continuu proiectul mesei din curte – design original, nu intru acum în detalii, o să o descriu când va fi gata. Atât de original este designul, încât Cudi a simțit nevoia să caute pe Google “cum se face o…
Read More »După ce uşa dulapului de bucătărie l-a luat prin surprindere pe Mihai şi i-a lovit scurt osul piciorului, oferindu-i experienţa acută a acelei dureri fulgerătoare, de maximă intensitate, ce ne face pe noi, martorii ofensivei mobilierului, să ne înghiţim, pe cât putem, hohotele de râs, a urmat un dialog halucinant cu pitica: Dar de ce nu e frumos să râdem?…
Read More »Tot mai greu îmi amintesc de traumele copilăriei mele. Care au fost circumstanţele ce m-au expus drept copil fără apărare, dacă am fost. Poate că-n ziua recensământului de apoi voi admite că dramele capitale au fost mai degrabă emoţii ce m-au luat cu asalt şi voi fi uitat gustul lacrimilor de demult, deja tot mai imperceptibil. Poveşti de seară mi-au…
Read More »Nu îmi amintesc pe unde m-a purtat clickul de am ajuns la poezia asta. Am ascultat-o o dată, apoi încă o dată şi încă o dată… şi mi-au dat lacrimile tot de atâtea ori. Am căutat-o în varianta text pe internet, nu am găsit-o. E scrisă de Corneliu Vadim Tudor, poetul. „Pavană pentru copiii săraci ai lumii”. https://www.youtube.com/watch?v=pH4v2lHyUtg
Read More »“Uite ce am făcut azi la grădi!”, mi-a explicat într-un suflet pitica. „Doamna ne-a pus să ne jucăm scăunelul muzical. Noi ne învârteam în jurul scaunelor pe muzică, iar când doamna oprea muzica trebuia să ne aşezăm repede înapoi pe ele. Eu am pierdut, mami…” “Distractiv joc”, intervin eu. „Uite ce e”, a continuat ea: „Mâine dimineaţă îi spui doamnei,…
Read More »“Un copil, la grădiniță, încearcă să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: – Doamnă, dar sunt…
Read More »Să vă explic nişte chestii legate de universul preşcolar, că tot a început grădiniţa. Cum ar veni, dincolo de poarta grădinţei se întâmplă un fel de depersonalizare a adultului: indiferent că eşti inginer aero-spaţial, analist programator, doctor obstetrician sau candidat la preşedinţie, la grădiniţă eşti mămică, tătic, bunic, unchi etc. şi atât. Pe nimeni nu interesează numele tău, femeie fiind,…
Read More »Femeile de vârsta mea, fostele colege, prietenele, rudele etc. au cel mult un copil. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, doar două femei din cercul meu social au câte un copil. În sfera onlineului, unde contactele sunt însutite, proporţia e cam aceeaşi. Şi nu cunosc, chiar nu cunosc vreo familie, o femeie cu doi, trei copii. Citesc presă,…
Read More »„Se lehămetiseră până și cele două de gura cea rea a babei; și cea mai tânără găsi acum prilej să-i facă pe obraz și să orânduiască totodată și moștenirea babei prin o diată nemaipomenită până atunci, și iată cum: — Cumnatelor, zise ea într-o zi, când se aflau singure în vie. Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face…
Read More »