web analytics

Masa

Totul a început cu pagoda unui amic ce locuiește mai încolo, pe strada noastră. Da, este cel care zicea că fericirea unui bărbat stă în bani și femei frumoase. Cum ziceam, și-a făcut acoperiș la prispa din spatele casei și, fiindcă primăria nu i-a dat permis pentru pagoda pe care o voia, a mai redus din înălțime și i-a rămas ceva material. Care material a rămas sub forma a doi stâlpi de felul ăsta:

Ca să scape de el, trebuia să îl ducă la groapa de gunoi, dar acolo l-ar fi costat $15. Așa că a căutat o variantă gratuită, respectiv a început să mi-l laude mie și să-i sublinieze calitățile și versatilitatea. Eu, intuind situația, l-am lăsat să-mi facă un sales pitch complet și i-am făcut favoarea de a-l accepta ca potențial lemn de foc.

După ce l-am văzut în curte, parcă era prea frumos și mare ca să-l ard. Cudi a sugerat să facem o masă pentru afară, ideea care mi-a sunat tare bine – ocazie perfectă ca să folosesc fierăstrăul primit anul trecut și, probabil, pretext plauzibil să mă lipesc și de o bormașină. Deci, masă va să fie!

Bun! Și cum fac masa? Păi tai patru picioare. Așa. Apoi unesc picioarele prin doipepatru (o scândură de doi țoli pe patru țoli – teoretic, că practic este un țol jumate pe patru țoli). Și cum fixez doipepatru de picioarele mesei? Cu șuruburi. Și țin șuruburile alea o masă încărcată, copii ce se cațără pe masă când nu se uită nimeni sau pe mine ce aș încerca să schimb becurile de afară fără să scot scara din beci? Că nici prea multe șuruburi nu pot să pun, că fac franjuri doipepatru-ul. Bine, atunci decupez în piciorul mesei locul pentru doipepatru și, în felul ăsta, toată greutatea tăbliei o să fie susținută direct de picioarele mesei.

Ajuns cu proiectul aici, i-am descris lui Cudi viziunea mea – ca în poză, dar, în acel moment, nematerializată încă:

Nu știu ce s-a înțeles din cuvintele mele, dar a fost cuprinsă de o tulburare, pus mâna pe telefon și a căutat pe Google “cum se face o masă“, apoi mi-a citit algoritmul oficial.

După ce am terminat picioarele, am realizat că doipepatru se vor intersecta, dar trebuie să rămână în același plan orizontal, adică să se întrepătrundă. Nu-i problemă, decupăm jumate dintr-unul, jumate din altul și gata:

Apoi am realizat că îmbinarea dintre doipepatru va fi în decupătura piciorului, așa că va trebui să asamblez doipepatru-urile mai întâi, apoi pun structura în decupăturile picioarelor și le prind laolaltă cu șuruburile cele mari:

Acum întoarcem masa și punem încă două doipepatru ca să avem pe ce prinde scândurile ce vor forma tăblia:

Mai prind câteva unupeșaseșiunsfert ce vor forma tăblia:

Și masa este gata:Nu este perfectă, dar este mare, grea, stabilă și ușor de reparat. Nu că vreau să mă laud, dar este primul meu proiect de tâmplărie și, cum se spune, se putea și mai rău. În plus, m-am făcut și cu o bormașină.

34 Comments

  • Iosif 2017-06-11 Reply

    Ketherius,eu nu sunt menuisier,ci maçon,însa parca-i lipseste ceva esential care sa-i confere mai multa rezistenta si un aspect mai estetic.

    • Cudi 2017-06-11 Reply

      Iosif, te asigur că rezistentă e. E mai rezistentă ca orice masă din lemn Ikea, bag mâna în foc pentru asta.

      • Iosif 2017-06-11 Reply

        Asta veti constata în timp.Are într-adevar picioare grozave,însa acestea nu sunt consolidate între ele.(zic si eu). 🙂

        • Fire 2017-06-11 Reply

          Iosif, intr-adevar, picioarele nu sunt prea consolidate intre ele, insa avand in vedere ca e prima lui incercare de a face mobila, eu zic ca s-a descurcat excelent si masa e functionala.
          Totusi, a plecat de la stadiul de ” eu sunt mic, nu stiu nimic”, si a ajuns la ” iata masa ! ” , facut de unul singur, cu info luate la repezeala de pe net. Las’ ca are tot timpul din lume sa invete despre diferitele tipuri de imbinari in lemn !

          • ketherius 2017-06-11 Reply Author

            Iosif, am gândit același lucru ca și tine. Am vrut să unesc picioarele așa , dar am zis că acum este foarte rigidă, șuruburile-s bine strânse și nu are joc deloc. Dacă dă semne că se slăbește, o să fac precum în poză.

            • Mugur 2017-06-11 Reply

              Pe la noi, bătrânii numeau o astfel de masă “masă cu bogdaproste”, pentru că își odihneau foarte bine picioarele pe stinghia aceea inferioară.

              Felicitări pentru această primă încercare a ta în tâmplărie. Succes în următoarele, mai ales că acum ai și bormașină! 🙂

              • ketherius 2017-06-11 Reply Author

                Mulțumesc, Mugur! Abia făcusem picioarele mesei, iar Cudi deja îmi propunea să folosim lemnul rămas pentru o altă masă, în subsol. Varianta îmbunătățită urmează cât de curând. Și deja mă gândesc la un upgrade de scule, de la Mastercraft/Black&Decker la Bosch 😀

            • Iosif 2017-06-11 Reply

              Asta era ideea ! 🙂

            • Elena 2017-06-12 Reply

              Nu cred că are nevoie, piciarele mesei sunt solide, groase, iar afară o barã de pus picioarele la masă ar fi poate comode pentru mesean dar mesei i-ar aduce un deserviciu in timp când s-ar roade sau murdari și i-ar strica aspectul care e superb. Mie îmi place masa, e un model actual. Se poartă naturalul, rusticul, modele ca acesta. 🙂
              Numai să nu-i cumperi scaune din plastic. Sugestia mea ar fi ca din resturi să- i faci o băncuță unde se pot înghesui mai mulți pe niște pernuțe de bancã de la ikeea sau jysk, colorate sau nu. Iar pe margini tot niște scaune cu același gen de pernuțe. Eu ador pernuțele gen. 🙂

          • ketherius 2017-06-11 Reply Author

            Exact, Fire, a fost un proiect original, făcut de plăcere, care a servit mai mult la adunat experiență și cu un efect secundar pozitiv -- avem o masă pentru curte, masă pe care știm că nu ne-o va lua un vânt mai hotărât.

            Și, ca notă de subsol, deși Cudi mi-a arătat cum se face o masă în mod normal, eu am ținut-o pe a mea -- adică toate greșelile îmi aparțin, ca și toate plusurile 😀

        • windwhisperer 2017-07-14 Reply

          Contravantuiri ?!?zici ?
          Doar nu-I scena ….a trecut proba ; sta, e dreapta si e prima . Bravo ,incurajam DYI 😉
          Salut ,de ‘m avalanche .:(

          • Cudi 2017-07-14 Reply

            Mulțumesc în numele Creatorului, până ce vine de la lucru. Proba a trecut-o, a rămas intactă după câteva furtuni. Salutări și ție, oriunde ai fi (tot pe continentul american?)!

          • ketherius 2017-07-15 Reply Author

            Mulțumesc de încurajare. Deja a prins patina vremii, acu’ e momentul să o lăcuiesc 🙂

    • ketherius 2017-06-11 Reply Author

      În privința esteticii, sunt de acord cu tine, parcă îi lipsește ceva. Când pui micii și berea pe ea, însă, estetica este transformată radical 🙂

  • Elena 2017-06-11 Reply

    Mie îmi place, e rustică așa. 🙂
    Mi-o imaginez lăcuită cu un lac pentru lemn care sã o facă reziste la intemperii și în același timp să îi dea o culoare de lemn masiv dar mai uniformă.
    Apoi nu îți mai lipsește decât să o înconjuri de prieteni la o masă în aer liber cu veselie și glume bune. 🙂

    • Cudi 2017-06-11 Reply

      Elena, asta urmează, să o lăcuim, pentru protejarea lemnului. Nu știu dacă lacul îi va da o altă nuanță, îmi închipui că e transparent.

      • Fire 2017-06-11 Reply

        Daca vrei sa-i dai culoare, trebuie sa cumperi bait cu care se vopseste lemnul, se lasa la uscat si abia apoi se lacuieste lemnul. Lacul, intr-adevar e transparent si se da minim 2 straturi ( dupa ce se usuca primul strat ). Nu stiu cum ii zice la bait in engleza.
        Inainte sa aplici baitul, cumperi niste smirghel din cel mai fin, cu care smirgheluiesti suprafata mobilei ( invelesti o bucata de lemn masiv, cat un pachet de tigari, in smirghel si asa smirgheluiesti mobila ), ca sa se faca perfect plana si fina, sa nu ramana asperitati. Abia apoi aplici baitul.

        • ketherius 2017-06-11 Reply Author

          Trebuie să negociem o culoare compatibilă cu culoarea picioarelor, Fire, iar asta este treabă grea 🙂

    • ketherius 2017-06-11 Reply Author

      Mă gândeam să o mai lăsăm vreo lună, două, să se păteze în mod “natural” de bere, vin, muștar, ketchup etc. Apoi, abia, dăm cu lac să conservăm patina naturală.

  • Renata Carageani 2017-06-11 Reply

    O masă foarte rezistentă și sănătoasă. Merge și să mănânci, și să dansezi pe ea!

    • Cudi 2017-06-11 Reply

      E rezistentă, merge și să-ți rupi spatele mutând-o din loc. Probat!

      • Cristina 2017-06-12 Reply

        Eu asa zice ca poti sa tai si porcul pe ea!
        Felicitari! S-o stapaniti sanatosi!

        • Iosif 2017-06-12 Reply

          @ Cristina
          În statele civilizate ‘porcul’ este onorat si respectat,se taie cu mila si în conditii strict supravegheate de ‘sistem’, nu ca în tara ‘vampirilor’ lui Dracula ! 🙂 🙂

  • Renata Carageani 2017-06-11 Reply

    La magazinele de bricolaj există o sculă, nu știu cum se numește nici în limba română, dar mite în engleză, care seamănă cu o perie de frecat podele, cu mâner/toartă. Acolo unde ar veni perii periei e o suprafață plană în care se prinde banda de șmirghel. Arată așa:
    https://www.google.ro/search?q=suport+de+prins+smirghelul&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj0oZ-SxLbUAhWFPBoKHbiKBdoQ_AUIBigB&biw=1219&bih=864#imgrc=-h4sFLl4GTB3QM:&spf=1497209541565

    În privința finisării cu lac, există lacuri colorate. Mate sau lucioase. Alea mate sunt mai sexy. Părerea mea! 🙂

    • ketherius 2017-06-11 Reply Author

      Ha, pe-asta cu suportul de șmirghel nu o știam. Foloseam un căpătâi de lemn și îmi oboseau degetele repede. Spre mat înclin și eu. Masa din sufragerie, de la JYSK, e acoperită cu ceva, nu știu ce, dar nu se lipește de ea nici vin, nici sos de roșii, nici muștar. Parcă ar fi un câmp de forță ce o protejează; sau un strat finuț de platic.

      • Mugur 2017-06-11 Reply

        Pentru finisat iată un dispozitiv mult mai eficient.
        https://www.google.ro/search?q=suport+de+prins+smirghelul&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj0oZ-SxLbUAhWFPBoKHbiKBdoQ_AUIBigB&biw=1219&bih=864#imgrc=uaAvmCZTEhujcM:&spf=1497209541565
        Se prinde în bormașină sau polizor unghiular, apoi pe fața lui se prind rondele de smilgher cu “arici” și se procedează la finisarea suprafețelor. Eu îl folosesc de multă vreme.

        După opinia mea, un lac transparent, din cel folosit la protejarea parchetului, merge excelent, căci păstrează texgtura lemnului vizibilă, ceea ce dă un farmec aparte.

        • ketherius 2017-06-11 Reply Author

          Cred că o să folosesc unul din cele ce se prind la bormașină, că n-am răbdare să finisez manual.

          Am văzut că lacurile ce se vând aici trebuie aplicate în cel puțin trei straturi (pentru afară) și trebuie reaplicate la 12-18 luni, altfel se dezlipesc. Dezamăgitor…

          Weekend-ul viitor vreau să termin și cu finisarea -- șmirghel și lac. Om vedea ce-o ieși atunci.

      • Elena 2017-06-12 Reply

        Forța care o protejează poate fi un strat de rășină epoxidică (sunt vreo 3000 de feluri de la lipit până la înlocuitor de gresie sau parchet) epoxy resin în traducere. 🙂
        Sunt lacuri speciale pentru exterior, care îi dã și o culoare dar nu ca vopseaua ci una naturală de rămâne aspectul de lemn frumos și aici au denumiri specifice unui tip de lemn, nuanță nuc, fag, stejar, etc. Aici cele de exterior au în nume yacht, adică gen ” poți lăcui și barca și yachtul nene că rezistă”. 🙂

    • ketherius 2017-06-11 Reply Author

      Uite, asta este masa de la JYSK:

      Mi-a servit drept inspirație, dar ea a venit cu tăblia asamblată din fabrică și nu aveam nici o șansă să ating același nivel de calitate a finisajului.

  • smaranda64 2017-06-12 Reply

    Masa noastra e impregnata cu un ulei special dar e bun si cel de masline. Trebuie pus mai mult sa si traga lemnul cat doreste. Surplusul se poate sterge cu o carpa uscata.

    • ketherius 2017-06-12 Reply Author

      Mi se pare o idee bună, dar cât de inflamabilă devine masa îmbibată cu ulei? Asta ar putea fi o problemă aici, unde totul este făcut din lemn neignifugat…

      • smaranda64 2017-06-12 Reply

        Nu stiu.

        • ketherius 2017-06-12 Reply Author

          O să fac un test cu o bucată de lemn, ca să știm o chestie. Aș prefera uleiul de măsline în loc de chimicale.

          • smaranda64 2017-06-12 Reply

            Buna idee. Mi ar plãcea sã aflu rezultatul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *