web analytics

The right thing

Aproape că nu este film hollywoodian de acțiune în care să nu se întâlnească apelul de a face “the right thing”. Apoi urmează happy-end-ul de rigoare.

Ce este acest “the right thing to do”? Este decizia de a fi uman, onest, moral, bun, decent. Este decizia de a spune agenților federali unde urmează să explodeze bomba cu gaz sarin, decizia de a spune agenților federali care membru al familiei tale este teroristul ce se va sinucide luând cu el încă 200 de oameni. Este decizia de a nu mai mânca al treilea Snickers și de a-l da unui copil flămând sau decizia de a ajuta pe cineva în loc de a-i întoarce spatele. Este decizia de a prinde un infractor și a-l preda polițiștilor, este decizia de raporta corupția în loc de a te îmbogăți fiindu-i complice.

Din fragedă pruncie tot auzim – de la părinți, de la școală, de la ceilalți – să fim cuminți, să fim buni, să nu fim răi, să facem bine. Pe continentul acesta, îndemnul este mai simplu (respectiv mai ușor de memorat): do the right thing! Copilașilor nedumeriți li se explică, apoi, care este the right thing to do: dă jucăria ta altuia, ajută pe altul etc. Pe măsură ce cresc, lista de “the right thing to do” se îmbogățește, ghidând dezvoltarea persoanei îndrumate. Bun!

Din păcate, acest “the right thing” este foarte subiectiv. “The right thing” se schimbă în funcție de vorbitor și de situație. Să luăm exemplul unui furt dintr-un magazin. Din punct de vedere al proprietarului magazinului, the right thing este să recuperezi paguba și să trimiți hoțul în judecată, pentru a-l pedepsi, pentru a-l învăța că nu este bine să fure, pentru a descuraja alți hoți, pentru a nu pierde bani care sunt necesari familiei tale, nu? Din punctul de vedere al unui procuror, the right thing este să obțină o condamnare ca să aibă palmaresul bun, ca să aplice legea pe care a fost angajat să o aplice. Din punctul de vedere al unui polițist din Toronto, the right thing a fost să îi cumpere hoțului hainele pe care tânărul încercase să le fure pentru a le purta la un interviu de angajare.

Care ar fi fost “the right thing to do” când Jean Valjean a furat, flămând fiind, o pâine? Douăzeci de ani de ocnă sau o strachină cu mâncare? Care ar fi fost “the right thing to do” pentru Poirot, în cazul crimei din Orient Express? Să predea vinovații poliției sau nu?

Vedeți problema? Acest “the right thing” este variabil, reprezintă interesul celui ce vorbește și, întotdeauna, presupune un efort din partea celui ce trebuie să-l facă. Este instrumentul perfect pentru manipulare – folosit de la cele mai mici vârste, aparent inocent, mascat sub o aparență de moralitate și decență. Li se repetă, continuu, să facă “the right thing”, mass-media ridică în slăvi exemple de “the right thing”, peste tot se prezintă “the right thing” ca un comportament dezirabil, dar ambiguitatea lui este ignorată discret.

Mult mai bună mi se pare abordarea japonezilor: ei nu au conceptul de a face the right thing, având, în schimb, noțiunea de armonie. Armonia trebuie păstrată, căutată, iar dizarmonia evitată. Simplu, lipsit de subiectivitate.

Ca experiment, am tradus “do the right thing” în:
– română: “Fă lucrul corect!”
– franceză: “Faites le bon choix!”
– italiană: “Faccia la cosa giusta!”
– rusă: “Правильно!”
– latină: “Recte facere!”

Apoi am tradus “do the right thing!” în japoneză: “Tadashī koto o yatte kudasai!”. Apoi am tradus varianta japoneză în:

– română: “Cu toate acestea, vă rog să o faceți!”
– engleză: “However please do it!”
– franceză: “Cependant, faites-le!”
– italiană: “Tuttavia per favore fallo!”
– rusă: “Однако, пожалуйста, сделайте это!”
– latină: “Quaeso fac nobis tamen!”

Ce observ? Traducerile ce vin direct din engleză sunt imperative și nu lasă loc de îndoială, cerința este percepută (de vorbitor) și transmisă ca singura opțiune. Traducerile ce vin din japoneză, în schimb, recunosc dificultatea a ceea ce se cere (however, cependant, tuttaviaa, oднако) și roagă (please, per favore, пожалуйста) interlocutorul să facă acel lucru.

Am folosit numai limbi pe care le înțeleg cât de cât, sau le pot verifica ușor. Puteți încerca și cu alte limbi, rezultatele vor fi asemănătoare.

Ca fapt divers, comparând reacțiile la catastrofe naturale: în țara lui “do the right thing” majoritatea victimelor (peste 80%) au murit în zilele de după catastrofă, așteptând să fie salvate și luptând pentru resurse (uraganul Katrina în SUA); cei educați să facă “the right thing” au jefuit case și magazine (au participat și polițiști la jafuri, ce credeați?), s-au omorât între ei pentru sticle de apă au pentru mâncare, astfel încât cei puternici și înarmați au trăit, iar cei slabi au murit. Seamănă a “the right thing to do”?

În cazul cutremurului din Tōhoku-Japonia și a tsunami-ului ce a urmat, peste 95% din victime au murit în incidentul inițial, iar restul în operațiuni de salvare sau din lipsă de apă, mâncare sau îngrijire medicală.

Și, da, tânărul din Toronto a obținut jobul; datorită unei vorbe bune a polițistului, a primit un job și tatăl tânărului.

21 Comments

  • Renata Carageani 2017-08-29 Reply

    keth, foarte interesant pui problema. „The right thing to do”, în română, sună mai bine în forma „fă ce e de făcut/ce trebuie făcut. De-aici încolo intervine liberul arbitru, cred. Și inspirația de moment. Foarte tare gestul polițistului, care a ales între a distruge viața unui aproape-copil respectând legea și a-i oferi o șansă, încălcând legea.
    Există un film românesc, destul de static, dar foarte bine făcut și jucat, exact cu subiectul acesta. Care e the right thing de făcut pentru un tânăr polițist.
    https://www.youtube.com/watch?v=zgTxND8GrIs
    Recunosc, trebuie să ai o anume dispoziție ca să-l urmărești până la capăt, dar, dacă o faci, la sfârșit nu ți se pare că ai pierdut două ceasuri.
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Poli%C8%9Bist,_adjectiv
    Publicul românesc l-a primit foarte prost, obișnuit cu producții americane foarte alerte, în care se trag mii de cartușe pe minut, sângele țâșnește din personaje ca arteziana, dar nu mor decât cei de care scenaristul s-a plictisit și nu vrea să-i care după el, prin toată povestea, dar a luat ceva premii, inclusiv la Cannes.

    • Renata Carageani 2017-08-30 Reply

      Revin cu o completare la îndemnul de-a vedea filmul românesc „Polițist, adjectiv”. Pe IMDb e notat 7,1.
      Am găsit un scurt comentariu făcut de un american care a scris exact ce aș fi zis și eu despre film.

      „7th art, as it should be
      Author: adamsoch-1 from United States
      2 December 2009
      I will not bore you with much talk. The film I am talking about is not talking too much either. But what talked there is, is good talk. To some it might be even be boring, tedious, senseless or even useless. But for the brilliant mind, the deep soul, the person who can understand human beings and behavior, this film is a masterpiece. Very simple, if you liked “gone in 60 sec.” this film is not for you. just move on to the next mindless, senseless, empty film. There are thousands of them. This gem, this masterpiece, this amazing film, requires some brains and a understanding. BRAVO! is all I can say.

      It will stay with me as long as I live. It marked me, it made me be ashamed, it made me become a better person, and if a simple film can do something like this to anyone, in my books, is a great film.”

      • Cudi 2017-08-30 Reply

        O să urmărim în weekend filmul, Renata, vom avea mai multă liniște atunci. Mulțumim pentru recomandare, știi bine că ținem cont de ea (am ajuns la sezonul șase cu Midsomer Murders).

    • ketherius 2017-08-30 Reply Author

      M-am gândit și eu cum ar suna în română “do the right thing” și nu m-am putut hotărî -- de-aia am lăsat în engleză peste tot.

      Fă ceea ce trebuie” elimină aproape toată ambiguitatea lui “do the right thing“, pentru că, aproape întotdeauna e clar ce trebuie, nu? Mai elimină și subiectivitatea, pentru că ce trebuie făcut nu depinde de vorbitor, ci de situație.

      Faptul că traducerea lui “do the right thing” în română sună nenatural pentru o ureche de român este dovadă că nu ni se potrivește/aplică mecanismul acesta. Suntem, în schimb, manipulabili prin alte metode, specifice nouă.

      • Arlech 2017-08-30 Reply

        Eu aş fi tradus prin “fă ceea ce se cuvine”. Pentru că asta poate însemna pentru fiecare altceva. Dar şi sensul celor două variante propuse de Renata e, după părerea mea, la fel de ambiguu. “Ceea ce trebuie făcut/acceptat/aprobat” într-o anumită situaţie diferă în viziunea diverselor persoane.
        De pildă, unii cred că se cuvine (trebuie) să le porţi de grijă părinţilor tăi bătrâni, iar alţii că se cuvine (trebuie) să aibă bătrânii destul discernământ ca să-şi pună capăt zilelor, pentru a nu-şi împovăra copiii. Sau unii cred că familia se cuvine (trebuie) să fie alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie, iar alţii că se cuvine (trebuie) să laşi omul să se căsătorească cu cine vrea.Şi susţinătorii ambelor variante sunt convinşi că ştiu ce e de făcut. Că pot lua cea mai potrivită decizie, că ştiu care e “the right thing”.

        Altminteri,”the right thing” mă duce cu gândul la “reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol”, formulare care-i permite oricărui poliţai să te amendeze când vrea el, stabilind că limita aia e mai mică decât viteza cu care conduceai.

        • ketherius 2017-08-30 Reply Author

          Da, aia e, ai găsit formularea perfectă: “fă ce se cuvine”!

  • Iosif 2017-08-30 Reply

    Felicitari pentru acest superb articol, keth ! No comment !

    • ketherius 2017-08-30 Reply Author

      Mulțumesc, dar nici măcar unul? Eu așteptam părerea ta vis-a-vis de “do the right thing”…

  • Cudi 2017-08-30 Reply

    Treaba asta cu “the right thing to do” mă trimite cu gândul și la conceptul de corectitudine politică.
    Îmi place cum explică Pleșu:

    “Ne aflăm, cu alte cuvinte, într-o si­tuație care duce ideea creștină pînă la o culme a radicalității. În Scrip­tură, ni se cere să vedem bîrna din ochiul propriu înainte de a vedea paiul din ochiul celuilalt. Corectitudinea politică face un pas mai departe. Din perspectiva ei, a pretinde că celălalt are un pai în ochi echivalează cu a avea, în ochiul propriu, numai bîrne! Nu e destul să fii, pur și simplu, politicos și autocritic. Trebuie să fii mai curînd lingușitor, ipocrit și gata să afișezi un (justificat!) dispreț de sine. Orice opinie trebuie trecută prin focul izbăvitor al convingerii că ești pe cale să greșești, că tocmai ai greșit, că e mai bine să taci.

    Știam și pînă acum că nu se cade să-i spui „chiorule“ cuiva căruia îi lipsește un ochi, că nu e frumos să rîzi de un șchiop, că defectele fizice nu pot fi obiect de batjocură, că nu toți sîntem la fel, dar că a accepta „felul“ altora e condiția esențială a vieții comunitare. Nu știam, e drept, că a contrazice un interlocutor care insistă că doi și cu doi fac cinci e un mod vinovat de a-i induce un complex de inferioritate, că a sugera unui bîlbîit că nu e bun de crainic la radio e o specie crudă de discriminare sau că a socoti buzele botoxate drept un eșec al adevăratei feminități e o probă de misogism grobian. N-ai voie nici măcar să spui că, pentru gustul tău, Botoxul nu e o atracție. Nu. Trebuie să-ți placă sau măcar să nu te pronunți. Fiecare face ce vrea cu corpul lui. Te-ai gîndit vreodată ce simte o domniță care și-a expandat buzele pînă spre urechi și nas cînd tu nu „aderi“ la hotărîrea ei și, mai ales, cînd o spui public? Te-ai gîndit vreodată ce simte o omletă cînd tu declari, sus și tare, că îți place tocana?! Chiar nu-ți dai seama cît poți fi de nedrept, cît de ofensatoare este preferința ta?”
    http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/ce-e-voie-si-ce-nu

    • ketherius 2017-08-30 Reply Author

      Political correctness și the right thing to do sunt strâns legate una de alta. A fi politically correct este the right thing to do. Întotdeauna!

    • Arlech 2017-08-30 Reply

      Şi mie îmi place cum prezintă Pleşu lucrurile.

      • Cudi 2017-08-30 Reply

        Arlech, îți place Pleșu cum scrie pe tema în discuție sau la modul general? Întreb pentru că eu îl admir (mă refer la scrierile lui, nu la activitatea politică, despre care nu știu prea multe), însă foarte mulți îl consideră un papagal/colaborator al Securității/curvă politică, dintr-astea.

        • Arlech 2017-08-31 Reply

          Da, e o precizare necesară.
          Îmi place cum prezintă lucrurile în citatul dat de tine.
          Nu i-am citit scrierile (citesc, cu extrem de rare excepţii, numai beletristică) şi nici nu-i cunosc activitatea politică. Pentru că nu mă interesează. Consider politica un rahat de care trebuie să te ţii cât mai departe, fiindcă oricum nu te poţi pune -- cu succes -- împotriva sforăriilor din care e urzită.

  • Fire 2017-08-30 Reply

    Nu exista nici un right thing ori bad thing, ci exista doar … one thing, care poate fi perceput in diferite feluri, in functie de ochiul privitorului.

    • ketherius 2017-08-30 Reply Author

      Da, desigur. Dar numind o perspectivă “right”, cealaltă devine “wrong”. Uite-așa, manipularea-i gata!

    • Cudi 2017-08-30 Reply

      Fire, eu zic că există și una, și alta -- în cazul nostru, nu și al animalelor. Sigur, n-am înțeles ce vrei să spui, mai mult ca sigur acum îți răspund paralel cu ideea ta, dar albul și negrul moralei, moralitatea/binele individului și moralitatea/binele grupului este ceea ce ne face umani. Chiar și prădătorii animale își chinuie, uneori în joacă, prada. În cazul lor ne spunem “n-ai ce să faci, e legea firii”. Dar când un om chinuie un alt om, conștient fiind de natura inumană a chinului… that’s the wrong thing to do.

      Apoi mă gândesc la oamenii nevinovați ce-au murit pe timp de război. Fără efortul aprecierii binelui și răului, atât cât se poate, la nivel de grup, cred că și astăzi am fi murit pe capete.

      Mai e și influența socială. Da, totul e relativ, subiectiv, situația se schimbă de la un unghi la altul, uneori se lasă cu conflicte între normele sociale și impulsul interior, însă lumea în care trăim, așa cum e ea, s-a întemeiat pe bine și pe rău și s-ar destrăma ca un castel din nisp fără cele două concepte. Binele și răul sunt invențiile minților noastre, acum stâlpi de susținere pentru societate. Nu cred că e manipulare, așa cum spune Mihai, e cum am învățat să ducem lingura la gură ca subspecie de mamifere, bineînțeles -- după ce-am confecționat-o și-am înțeles că avem șanse mai mari în grup.

      • Fire 2017-08-30 Reply

        Incercam sa spun ca nu exista alb si negru, ci lucrurile sunt in general amestecate. Un soi de gri care devine mai albicios ori mai negricios in functie de unghiul din care il privesti.
        Copil fiind, m-am impiedicat de o piatra si am cazut. A fost rau, ca m-a durut si mi-a dat sangele. A fost bine, ca am invatat sa am grija pe unde calc si cum merg. A fot bine sau a fost rau ? Eu zic ca binele si raul sunt chestiuni relative care pot fi concise intr-un singur cuvant ” experienta”. E doar experienta, one thing, care devine alb sau negru in functie de unghiul din care te uiti la el.

        Uite, o sa iti povestesc cum am intalnit eu cel mai fascinant om, personaj pe care l-am intalnit in viata mea, ever, pentru ca are legatura cu bun / rau = experienta. Omul asta e singurul despre care pot sa zic ca m-a marcat, toata viata mea nu o sa-l uit ( din motive care nu pot fi expuse public si sunt dincolo de cuvinte ). Doar incearca sa citesti printre randuri.
        Exista un serviciu de consiliere aici in Toronto ( 30 minute free cu un avocat ) pentru cei care se reprezinta singuri la tribunal. Tot felul de tribunale. Pe hol, astepta la coada un mos alb, nins, cu baston si batran-batran ( a zis ca are 83 de ani ). Si ma uitam la el ca era … diferit. Aproape ca ii vedeam cerculetul de sfant deasupra capului. Pe bune !
        Nenea asta voia sa vorbeasca cu mine, doar cu mine ( si era o gramada de lume care asteptau la coada ), m-a chemat si m-am dus langa el. Anyway, printre altele imi spunea senin ca el are nevoie de consiliere ca l-a dat in judecata pe primarul Torontestiului, pentru ca a facut niste promisiuni in campania electorala fata de cetateni, pe care nu si le-a respectat. Iar el il dadea in judecata pentru treaba asta. Si imi spunea ca nu conteaza daca pierde sau castiga, ci ca am fac tot ce imi sta in putinta pentru ca adevarul sa iasa la suprafata. Ca el este in proces de invatare, iar acum invata cum sa se lupte pentru dreptatea lui in instanta.
        Inainte sa dea in judecata primarul, se judecase cu Politia pentru un tichet de parcare. Si a castigat. A cerut judecatorului sa dispuna ca politia sa-i plateasca si parcarea cat a stat el in sala de judecata, plus benzina consumata. Iar judecatorul i-a dat. Cum zicea el, nu conteaza daca pierd sau castig ; sunt in proces de invatare.
        Nu, omul nu era procesoman, nici reclamagiu, ma jur !

        • Cudi 2017-08-30 Reply

          Fire, tot respectul pentru tataie!
          Torontești?! :))
          Am înțeles acum mai bine cum vezi tu dotherightthing-ul ăsta și nu te pot contrazice.

        • ketherius 2017-08-30 Reply Author

          Era pe vremea lu’ Robbie? Ăla de fuma crack-cocaine cu curve, apoi conducea sub influență? Și, când s-a aflat, a plâns că e om slab și e dependent, da’ vrea să fie și el primar și nu demisionează și candidează și tura următoare? Și era și din partidul lui Harper, ăla de a modificat codul penal să fie tough on crime (numai pentru fraierii săraci) și să aibă pedepse minime obligatorii (nu obligatoriu să fie minimă, ci obligatoriu să fie minim x ani, cu x mai mare decât până atunci).

      • ketherius 2017-08-30 Reply Author

        Orice faptă este, pur și simplu, o faptă. Dacă este bună sau rea, asta este numai proiecția valorilor noastre morale asupra realității obiective.

        Iar valorile morale, desigur, ne-au asigurat un avantaj evoluționar -- le respectăm, deci putem trăi în grupuri mari, deci crește eficiența adunării de mâncare și a apărării, deci supraviețuim destul de mult ca să ne înmulțim.

  • Iosif 2017-08-31 Reply

    Entitatea bio-fizica numit om,este un paradox rational-sentimental,un microcosmos infinit,neexplorat decât la suprafata,prin perceptia celor cinci simturi primare,aparente,materiale,relative,trecatoare,iar cercetatorii în bioingineria genetica se zbat de decenii sa descifreze genomul uman investind sume colosale în acest domeniu,(care oricum este si va ramâne un esec al istoriei,o nebunie costisitoare ) -“în cautarea timpului pierdut” -- pentru a descoperi TAINA VIETII ETERNE,însa aceasta scotându-L din ecuatie,pe CEL CE ESTE CREATORULsi ARHITECTUL formulei magice primordiale a existentei macro si microuniversului viu,LUMINA ALB-STRALUCITOARE A ÎNTELEPCIUNII ABSOLUTE,sclipirea,scânteia,ideia,gândul din,prin,si pentru care exista TOTUL fie bine fie rau într-un echilibru prestabilit de la + la -- infinit atemporal,dincolo de capacitatea de perceptie a omului nemetamorfozat,(nenascut din apa si Spirit Sfânt) nascut din femeie însa neacceptând RE-nasterea din DUMNEZEU prin sacrificiul de sine EGO-ul ,aceasta trufie luciferica pe care EL,CREATORUL o mai tempereaza uneori prin interventii directe pentru a mentine un echilibru între întuneric si lumina,noapte si zi,bine si rau,pâna când omenirea întreaga va constientiza vinovatia neascultarii,relatata în Biblie în cartea (Gene)SA… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *