web analytics

99 billions black balloons

Ok. Pauză de câtva minute, trebuia să scriu ceva aici, mi-era dor de acest „aici”. Am recreat ordine în jumătate din haosul parterului, restul poate să mai aștepte, restul e background, „aici” nu mai poate să aștepte.

Ar fi trebuit să intru pe program de zi de sâmbătă, 8 iunie, însă weekend-ul ăsta o să trag tot de noapte, trebuie să treinuiesc un băiat să facă treaba mea de noapte; luni și marți sunt liberă, miercuri încep de la 6 dimineața. O să-mi ia ceva timp să mă adaptez fizic noului program, acum somnul meu e debusolat total, nu mai știe creierul meu ce e aia noapte, ce e aia zi. De fapt, ce știe și insistă să-mi dovedească e că m-am dezadaptat luminii soarelui – dacă vrei să mă pui la pământ, scoate-mă în soare și-o să mă topesc ca un vampir. Nu în flăcări, ci de oboseală, de leșineală. Cam asta sunt ziua, un rebut, o “cam leșinată”, cum zicea clasicul ăla în clipul „Bâlci de bâlci la Piscani, Argeș”.

Ce-am mai făcut? Nu știu, timpul se duce de nu știi ce-i aia. Am avut un party de ziua Alexandrei, am fost la alt party la aniversarea unui prieten, apoi la un altul, am descoperit că-mi place tare mult sucul natural de portocale. Cu Campari. Că nu e deloc rău să pui peste salata verde și câteva frăguțe, boabe fierte de orez sălbatic. Am realizat marea performanță de a intra bine-mersi în blugii ăia de-i țineam de pomană în dulap, pentru o viață viitoare, când, cu puțin noroc, aveam să-ncap în ei. Guess what? Am slăbit 7 kg în ultimele 7 luni. Într-un fel, mă transform. Sunt la cumpăna aia din viața unei femei când toți mă cred mai tânără și e o încântare să răspund la întrebarea „câți ani ai?”. 😊

Asta din pricina defectului dinților mei de sus, aduși mai în față de degetul mare pe care l-am supt până prin clasele primare. Cu dinții mei de iepuraș, mi-e greu să pun vârful limbii pe incisivi pentru a pronunța cum trebuie thirthy-eight. Și rezultă varianta fonetică aproximativă a lui forty-eight. Așa că toți se miră și-mi replică că, vai, arăt mai tânără. Mă mai pot bucura pe seama confuziei ăsteia încă maxim doi ani, așa că exersez acceptarea automanipulatoare cu zâmbet a tuturor complimentelor. Why not?

My beautiful Honda îi dă înainte fără hibe de rulaj, impresionând cu rugina și lacul ei ce se dezpielițează obscen sub căldura soarelui. Hârtia cu „New Driver” s-a boțit bine, dar scotch-ul încă o ține de două colțuri. Adevărul e că am cea mai cu personalitate mașină de pe acolo și chiar zâmbesc ironic dar cu o ciudată mândrie când mă întreabă careva unde-i mașina mea.

Umorul meu e clar diferit de ce-i pe-acolo. Spre exemplu, o ședință cu personalul de noapte, mai entuziast de felul lui, managerul magazinului ne explica despre realizările retailerului pentru care prestăm. „Throw me numbers, throw me numbers!” Cât a donat corporația în nu știu ce scop umanitar, pe ultimul an. Un milion! Nu, mai mult! Două milioane, altul. Nu, more! Și tot așa, până când avea să exclame el uimitoarea sumă, iar nouă avea să ne palpite sufletele de emoție. Eh, nu și românului, scăldat prin toate rahaturile vieții.

Alt exemplu, altă joacă cu numerele. „I want numbers, give me numbers, how much is the fish?! Throw me, more, more!

La a treia serie , nu m-am putut abține. „Câți bani, CREDEȚI? Aruncați-mi numere, vreau numere!”.

Eu: 99 billions.

Și s-a făcut liniște, am stricat toată joaca. Am râs doi din vreo douăzeci.

25 Comments

    • Cudi 2019-06-07 Reply

      “Oye, piensa en tu futuro, no pierdas mas tiempo!
      Por que?
      Porque la vida es corta.
      Dejame en paz, dejame solo, yo vivo hoy no miro para atras.
      Pero piensa que es muy importante mirar para.

      Adelante!”

      -- Sash

  • Aldus 2019-06-06 Reply

    Asta din pricina defectului dinților mei de sus, aduși mai în față de degetul mare pe care l-am supt până prin clasele primare.

    Perversă mică ce erai! Nu știai că-i anormal să sugi degete?

    • Cudi 2019-06-07 Reply

      Well, I can surely tell you that Mihai didn’t enjoy your comment.
      Also, what I can tell you is that only an advanced creep like you knows that you suck not only one finger, the thumb from the dominant hand, but others, too…

      • Aldus 2019-06-08 Reply

        Tu-ți sugeai degetul, mașina-și dezpielița obscen lacul și rugina… you wrote that, not I. I just reacted. Poate nu știi ce ai prin subconștient. 🙂

      • vax-albina 2019-06-08 Reply

        @Cudi,
        Citind mai sus am vrut să spun că și eu am supt degetul (doar la mâna stângă) până în clasa întâia. Toate încercările de a mă face să renunț (bandaj, piper, amenințări) au dat greș până când mi s-a promis o poșetuță. Rezolvat. Până în adolescență am avut un deget mai subțire decât cel de la cealaltă mână.
        Era cât pe-aici să renunț a scrie căci m-a scârbit comentariul lui Aldus (acum niște ani nici nu aș fi înțeles ce vrea să spună). Noroc că i-ai ripostat.
        Pun și eu un filmuleț despre numere. Mai deosebit, mi se pare. Sper să reușesc.

        • Q 2019-06-09 Reply

          Și eu am supt degetul când eram mic și nici un fel de “tratament” nu a reușit. E drept, ai mei nu au folosit decât amenințări și forță, dar nu a mers. Acum, că mă gândesc, nu pot să-mi amintesc cum de am încetat…

        • Cudi 2019-06-11 Reply

          Adevărul e că pe mine nu m-au îmbiat niciodată cu o poșețică. Îmi amintesc de piper, boia, sare și caca pe deget (aici nu știu dacă creierul meu a inventat tortura asta, dacă a fost pe bune, dar îmi amintesc vag ceva de genul), de bandaje etc. Nimic n-a funcționat. Acum nu mi-e clar de ce-am renunțat la prostul obicei.

  • smaranda 2019-06-06 Reply

    La ședință puteai să întrebi de cifre spectaculoase în ce privește salariile voastre. Dar probabil că trebuia să îți cauți azi un loc nou de muncă. 😏🙂

    • Aldus 2019-06-07 Reply

      Fair point. Și eu m-am întrebat, citind, cum se face că filantropia se manifestă întotdeauna față de altcineva decât proprii angajați.

    • Cudi 2019-06-07 Reply

      Smaranda, m-am obișnuit cu oamenii, cu șefii și trebuie să mărturisesc că nu e un loc de muncă aiurea. Nu e grabă în a-mi săpa groapa, încă sunt ok pe acolo. Dar o să țin minte comentariul tău, pe când o să vreau să înțep și n-o să am săgeți la îndemână. Evident, nu e cea mai profi atitudine, dar merită. 🙂

  • Vladimir 2019-06-10 Reply

    Partea buna e ca ritmul circadian e rege si ca foarte rapid te re-adaptezi pe programul standard de lucru. Dar stateam sa cuget ca in afara cazului in care stai langa magazinul respectiv, ora 6 tot presupune sa te scoli pe la vreo 4, nu? Acum insa poate e un avantaj, ca situatiile astea sunt stimulente bune sa vrei ajungi sef iar tu pari sa ai veleitati din astea de manat lumea si pus disciplina in lucruri ca orice mama adevarata. Adica nah, ora 4 -> motorul progresului 😀
    Altfel te admir pentru rabdarea cu neghiobul de manager al magazinului :))
    P.S eu unul nu m-as supara pe Aldus cand face genul asta de comentarii, cred ca nu necesita dezbatere faptul ca bietul om e in nevoie de activitati sexuale cu un numar de persoane implicate n>1 si f>1/an.
    P.S 2 Blogul vostru nu accepta litere grecesti 😀

    • Aldus 2019-06-10 Reply

      Vorbești din experiență cu literele ălea grecești? 🙂

    • Q 2019-06-10 Reply

      α β γ δ

      Se pare că merge, dacă pui keyboard layout grecesc.

      • Vladimir 2019-06-11 Reply

        Am incercat un niu, dar mi-l arata ca “v” (si la copy/paste si cu tastatura greceasca. Nu neg ca e pe aproape ca forma dar il voiam un pic mai eliptic ca sa fie clar ca-i grecesc :D. Acum ce-i drept n-am incercat sa postez sa vad cum arata, da’ incerc acum: ν ερτυν.
        Hehehe, e doar stilul fontului, vad ca altele arata cum trebuie. Ieri n-am incercat cu altele 🙂

        • Vladimir 2019-06-11 Reply

          *nu nu niu..

        • Q 2019-06-11 Reply

          Sunt cel puțin trei factori implicați: codarea folosită de site (UTF-8, cred), codarea folosită de browser și fontul oferit de sistemul de operare.

          Nu sunt sigur cum merge, până acum m-am oprit când l-am făcut să scrie românește.

    • Cudi 2019-06-11 Reply

      Gata, s-a sfârșit programul de noapte. Și partea cu trainingul celui care mă va înlocui a fost chiar amuzantă. În prima seară, am avut de-a face cu un tip cam de vârsta mea, cu glume în program. “Cloudia, Cloudia… so many clouds outside…” Cu păr gelat, cască la ureche, blugi șmecheri, thumbs up, everything is cool, we are cool. La sfârșitul primei nopți, era roșu ca focul, ciufulit și întreba încontinuu: toate astea le faci tu? Adică cum o să rămân singur, cum o să fac toate astea, n-am cum?! A doua seară arăta ca după douăzeci de ani, ba chiar șchiopăta de un picior, părul turtit peste frunte, thumbs down. A transpirat de zece mii de ori și a reușit performanța de a face cam o treime din cât ar fi trebuit. E cum eram și eu la început.
      Pe Aldus nu-l judec prea aspru, dacă zici de supt degete, o parte din gândurile mele vor aluneca pe panta aia și voi glumi ca el, dacă-mi permit, cu cine-mi permit.

      • Aldus 2019-06-14 Reply

        În ziua a doua: “Cloudia, Cloudia… so many clouds inside (the store)…”

  • klaus 2019-06-14 Reply

    Ce muțenie ar stăpâni lumea asta dacă pentru a rosti cuvinte ai avea nevoie de permis pentru portarmă.

    • Vladimir 2019-06-14 Reply

      Eh, deci eu tot as vorbi :)).

      • klaus 2019-06-16 Reply

        Deci ai alege ilegalitatea :)).

        • Vladimir 2019-06-16 Reply

          nuuuu, fereasca sfantul, eu-s cuminte si diafan ca un zanoi, am voie de la stapanire cu arma 😀

          • klaus 2019-06-17 Reply

            Stăpânirea, cine e stăpânirea?

  • someone 2019-06-16 Reply


    🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *