Category: amalgam

Nu, d-le, nu!

Nu ştiu, ajungi într-un moment în care comunicarea alambicată devine o corvoadă. Când lucrurile pe care le faci le vrei simplificate, eliberate de îngăduinţe, fără cedări de ambele baricade, fără compromisuri, cu riscul de a putea fi acuzat de mitocănie. Iar cei care nu se vor îndepărta de tine din pricina lipsei de delicateţe în dialog, cei care nu te…

Read More »

Chiar şi florile părintelui Arsenie ofilesc

Luni am fost cu ai mei la Mănăstirea Prislop. A fost frumos, mult verde, privelişti superbe, rustice, vreme bună. Partea nasoală a constat în puhoiul de oameni prezenţi acolo… sute de maşini, mii de persoane, un flux continuu pe două sensuri, până la grota Sfântului Ioan. Nu ştiu ce momente de reculegere şi meditaţie au bifat cei prezenţi, însă cum…

Read More »

Plăcintă cu urdă

Reţeta de mai jos am scris-o în urmă cu ceva ani… O urc din nou pe blog, că e o plăcintă de sezon, simplă şi tare bună. Dacă nu vă interesează reţeta în sine, care e elementară, sau sunteţi bărbaţi, ignoraţi pur şi simplu această postare. 🙂 Plăcintă asta am făcut-o în inerţia preparării bucatelor de Paşte, în Sâmbăta Mare,…

Read More »

Cum să ratezi o tocană de cartofi

În zilele alea păcătoase când în mod repetat şi obsesiv deschizi degeaba frigiderul, căutându-l pe dumnezeu într-însul, iar perspectiva cumpărăturilor se amână, se amână şi se amână, o soluţie la îndemâna tuturor însă tragică, ori mai degrabă apocaliptică, o reprezintă tocana de cartofi, în varianta sa minimalistă. În cele ce urmează n-am de gând a vă explic cum se face…

Read More »

Poveste

Se povesteşte că demult, tare de demult, fiecare om a primit în dar de la Dumnezeu visul, sub înfăţişarea unui peşte înaripat, ce-şi purta zborul de jur împrejurul stăpânului său. În acele vremuri Pământul era paradis, oamenii îşi purtau visele aproape de nori, în zborul peştilor ce înotau în linişte şi pace pe cerul acelei lumi. Cu timpul, însă, unii…

Read More »

Omoară baba şi ia-i averea, morala din Soacra cu trei nurori

„Se lehămetiseră până și cele două de gura cea rea a babei; și cea mai tânără găsi acum prilej să-i facă pe obraz și să orânduiască totodată și moștenirea babei prin o diată nemaipomenită până atunci, și iată cum: — Cumnatelor, zise ea într-o zi, când se aflau singure în vie. Nu putem trăi în casa aceasta de n-om face…

Read More »

Flower power

Ştirea care m-a amuzat zilele acestea a fost cea cu protestul şoferilor care au plantat panseluţe în gropile de pe drumul ce leagă Deva de Oradea, în zona Beiuş. Curiozitatea mea, după ce am râs cu un ochi şi plâns cu altul văzând aceasta, a fost: de ce panseluţe?! Ulterior am înţeles, panseluţele sunt mai vremelnice decât alte culturi, iar…

Read More »

Bani pentru cele sfinte

În ultimele zile, Remus Cernea, parlamentar din partea Partidului Verde şi hunedorean de-al meu, a reintrat în atenţia opiniei publice graţie propunerii sale ce vizează ca Biserica, cultele religioase să nu mai fie finanţate de către stat şi să fie întreţinute financiar direct de către credincioşi prin virarea celor 2% din impozitul pe venit, precum în cazul ONG-urilor, ori prin…

Read More »

Cudi reloaded: tema Origin

Sunt momente în viaţa fiecărei femei când, spre exemplu, culoarea de pe cutia de vopsit părul se vede niţel altfel în oglindă. Sau în a bărbatului când neputincios sub motorul maşinii caută pe nevăzute împrejur cheia inelară de 17 şi nimereşte cu pipăiala ba tubulara, ba pe aia de biciclete, sau când excitat nespus de înfăţişarea lucrată a unei tinere…

Read More »

Ei, cei cu majusculă

Ce le lipseşte? Ei răspund că nimic. Toate-s bune şi frumoase. Susţin declarativ teoria neîntreruptei updatări, cu toate că ar putea rămâne astfel, binemersi, şi pe mai departe. Sunt veseli nevoie mare când lumea se-adună împrejurul lor şi pun preţ mare pe faptul de a fi celorlalţi pe plac. Cu tot dinadinsul se înfiinţează înaintea reflectoarelor, unde banalul îmbracă mantia…

Read More »

Despre Valentine’s Day, oameni şi teoria formei fără fond

Toamna se numără bobocii, în februarie perechile. Am asistat în ultima perioadă la o mediatizare încăpăţânată a ceea ce se cheamă Valentine’s Day. Nu e nimic nou promovarea negativă a acestei sărbători, în fiecare an amintindu-ni-se strident că Valentine’s este sărbătoarea altora, e superficială, comercială, e alibiul perfect pentru promovarea diverselor produse, e stricăcioasă, toxică, românii n-au nevoie de ea….

Read More »

Şi totuşi există iubire

[youtube= Iubirea înseamnă libertate. Libertatea înseamnă bine. Cred că pentru a atinge zenitul existenţei noastre trebuie să fim cu adevărat liberi. Pentru a descătuşa veritabilul EU trebuie să iubim fără orizont şi să fim iubiţi ca atare. Iubirea, libertatea, sunt curate (sau este) ca lacrima. Nu există surogate care să ducă la împlinire şi oricâtă imaginaţie am avea nu putem…

Read More »

Vreau mai mult!

Text scris în urmă cu vreo 10 ani, îl pun în sertarul meu virtual şi în varianta text, pentru siguranţă şi neuitare. Romeo Roşia este un om frumos. Plin de viaţă, plin de vise, un om excentric şi fascinant. S-a născut în anul 1957 la Deva, trăindu-şi copilăria şi adolescenţa pe meleagurile simeriene, pe malul Mureşului, ale cărui ape au…

Read More »

Belalim

“Şi nu mai dau lumii de ştire Ideea de care mã tem, Cã nu mai existã iubire, Aşa cum existã blestem.” (Adrian Pãunescu, Totuşi iubirea peste blestem) [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=LC0bOcaQ8ms>]

Read More »

Un cadou real-,

Într-un sfârşit de an când mi-am abandonat toatã flota de corãbii sub umbre de nori şi când improbabile aveau sã fie bucuriile, s-a întâmplat o chestie. Am primit un mesaj pe telefon, apoi un al doilea… apoi un telefon. Cum cã un cadou fusese construit doar pentru mine şi pitica mea, aşa, pentru cã suntem noi speciale.

Read More »

River

Dupã ce am nãscut, care naştere a fost naturalã şi uluitor de uşoarã, am început sã mã simt din ce în ce mai rãu. Trebuia sã urc un etaj pentru a ajunge în salonul piticei ca sã o alãptez; în doua zi dupã marele eveniment abia am reuşit sã urc treptele iar în a treia mã simţeam ca şi cum…

Read More »

Through her eyes

Într-o noapte, am vãzut din maşinã, în depãrtare, luminile unui oraş. Şi le-am privit curioasã, fãrã a schiţa vreo emoţie, contemplând la rece buchetul de strãluciri din bezna nopţii. Şi am trãit cu senzaţia cã privesc un cimitir în noaptea Învierii. Luminile… evident, mai puţine decât sufletele. Şi mã întreb, acum, dacã fiecare om ar fi un licurici în noapte,…

Read More »

Alta stare

Am sã încep cu decorul. Am dat Ipadul pe un minilaptop Acer Aspire One, dat fiind faptul cã ventilatoarele anticului sistem desktop se învârt de aiurea, când şi cum vor, suficient cât sã moarã calculatorul la fiecare 10 minute. Având confortul acestui minilaptop de care m-a îndrãgostit îndegrabã, biroul a devenit extrem de incomod, aşa cã iatã-mã când pe canapea,…

Read More »

Wasted days and wasted nights

Mai pe scurt, wasted times. Ce-mi amintesc eu e efortul, incertitudinea, lupta. Mai apoi rãmâneam inertã cu sabia cãzutã şi eu sprijinitã-n ea, cu ochii miraţi şi suflarea blocatã, când morile de vânt capitulau înaintea-mi. No, ãla moment naşpa! Când jocul e gata, când visul se-ncarneazã, când indefinibilul capãtã coordonate de stânga şi de dreapta, de înãlţime şi nema profunzime….

Read More »

Insensibilitatea cotidiana

Redau integral textul lui Andrei Pleşu, alte cuvinte fiind de prisos, Dianaticus Cudi vã invitã la un moment de recunoaştere. Enjoy! Insensibilitatea cotidianã “Faptul de a avea imaginaţie e o garanţie de nefericire. Nu te poţi bucura de imediat, fie pentru cã îţi aminteşti, melancolic, de necazuri trecute, fie pentru cã te preocupã dificultãţi viitoare. Nu te poţi bucura de…

Read More »

The Star

Spre ideal. Spre steaua. Spre tine. De câte ori nu te-ai întrebat dacã ãsta-i drumul, dacã paşii nu te-afundã în loc sã te-nalţe, dacã ãsta-i sensul. De câte ori nu ai dezertat prãbuşindu-te în margine de drum şi ai zãcut astfel, fãrã ca nimeni sã te fi ajutat. Invizibilã într-o lume a ochilor, transparentã într-o lume a culorii. Dar nici…

Read More »

Here we go again

Vã amintiţi, dragii mei, când dezbãteam noi muzicã pe aici? Ooo, daaa, despre treaba aia vorbesc. O luãm de la capãt. Voi propuneţi câte o melodie care vã place în mod deosebit, eu scriu despre ea, pe lângã ea sau cumva, aşa, în stilul consacrat. O singurã piesã, nu douã, nu aleg din trei. Nu scriu despre voi, dar dedic….

Read More »

Never let me go

Mi-e poftã dintr-o datã, mã evapor de unde sunt pentru a mã deschide în ce sunt. Indiferent cât de greu ar fi totul, pot zbura deasupra oceanului din mine şi fiecare prãbuşire e o nesperatã baie în spumã de trãiri. Vibrez la cea mai finã adiere, tremur, îndur şi sper, greşesc pentru a simţi. Niciodatã nu doresc sã fiu altfel….

Read More »

Însemne

Eu Rãmãsesem fãrã bani şi, durere maximã, fãrã ţigãri. Ştiam cã trebuia sã intru în posesia unei sume, însã probabilitatea ca aceasta sã fi fost deja în cont era prea micã. Şi tot ce vroiam erau nenorocitele de ţigãri. Cu o searã înainte, mã gândisem la îngeri. Cu o searã înainte m-am simţit plinã de ceva, un fel de euforie,…

Read More »

In a manner of speaking

Cuvântul. Cel nerostit, cel aşteptat. De el se agaţã ziua şi noaptea, pentru el deschide ochii. Fãrã el e imobil, e gri, mut şi surd. Dar cuvântul… Îl prãbuşeşte spre înalt, îl urcã spre adâncuri, cercetând legat la ochi dupã propria-şi dumnezeire. Nu închide însã ochii, îi e teamã de luminã, de pericolul strãlucirii. Şi nu înţelege de ce şi…

Read More »

Corsario

Ştiu. Bombãn singurã când mai bag vreo piesã pe aici, dar n-am ce face, îmi tratez oaspeţii cum pot şi eu, încercând sã îndulcesc momentele de contemplare mutã cu muzicã de fundal. Nu cred cã aţi ascultat prea de curând piesa urmãtoare, aşa cã vã invit sã abandonãm încordata rutinã a celor zilnice preţ de câteva minute, în acordurile fine…

Read More »

Rockeri vs. manelişti

Nu am nici o treabã cu nici una dintre taberele astea în perpetuu conflict, absolut nici o treabã. Eu ascult de toate, selectiv, de-ale mele. Însã nu pot sã nu mã amuz pe seama afişãrii ostentative a unora, cum cã sunt ce sunt, cum cã ceea ce ei sunt e bine şi alţii sunt rãu, dar rãu-rãu…! Asta dupã ce…

Read More »

Melancholia

Mi-a fost recomandat în repetate rânduri, mi s-a spus cã e “oau!”, tulburãtor ºi original. L-am urmãrit în weekend ºi da, e ciudãþel scenariul, e interesantã abordarea, regia, muzica ºi imaginea. M-a incitat niþel ideea cum cã vine iarãºi apocalipsa cinefabuloasã, însã m-am calmat dupã prima parte a filmului, când am realizat cã se merge pe trãiri, reacþii în faþa…

Read More »

OMFG! E prima oarã când vãd reclamele astea… Şi ziceaţi cã se cautã creativitate?! http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=3p1osSjCYo0&feature=endscreen

Read More »

Fragile Dreams

Mã bag din nou în seamã cu câteva rânduri, însã fãrã a reuşi sã mã prind de o idee anume, de nimic. ¥Bunã!µ, cam asta e scopul aparent. De ce nu s-au inventat tehnologii care sã pãtrundã în mintea noastrã, atunci când vrem asta, şi sã cureţe tot, sã readucã o ordine confortabilã, sã arunce tot ce e stricat şi…

Read More »

Suflet de copac

Nu îl pot înţelege pe dobitocul care şi-a vârât primul gunoiul în scorbura acestui copac. Cu atât mai mult, mi-e greu sã pricep ce anume l-a îndemnat pe al doilea dobitoc sã procedeze la fel. Sau pe al treilea, sau pe al patrulea. Cu rãdãcinile adânc înfipte în pãmânt şi coroana ridicatã-n cer, copacul este un simbol al vieţii. Iar…

Read More »

Obiectiv sau sens

Par genul ãla de om aflat, cel puţin demagogic, sau mai blând formulat — teoretic, în cãutarea sensului vieţii. Practic şi evident, nu sunt. Ideativ, da. În viaţã realã caut sã ating obiectivele tuturor, scopurile acelea comune, cum cã sã ai bani sã trãieşti, sã îţi plãteşti utilitãţi şi nevoi primare. Obiective de subzistenţã. Mai apoi, proiectez tot asupra aceloraşi…

Read More »

Un moment de respiro binemeritat, inspirat, amuzant ºi pur democratic… Pentru descreþirea neuronilor, cu dedicaþie: :p

Read More »

Poveste

(Cotrobãind prin mail dupã înscrisurile trecutului, dãdui de povestea asta. Atemporalã, zãu aºa. Necesita corecturi, dar Dorel m-a asigurat cã mere ºi aºa… ) A fost odatã ca niciodatã,  pe meleaguri hunedorene, cã de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, iar noi nu ne-am mai fi întâlnit, o fatã mândrã şi frumoasã cum nu s-a mai vazut la televizor,…

Read More »

Vina ce ne-nvinuieste

“Performanţeleµ notabile marcate cu prilejul ultimei sesiuni de Bacalaureat din mioriticul plai au creat o vâlvã pe mãsurã şi o ocazie nesperatã pentru unii de a împroşca cu concluzii vehemente generaţia care a participat la examenul de sfârşit de liceu. Atât presa cât şi celelalte mijloace de informaţie au mustit zilele acestea de impresii şi categorisiri de tot felul, cei…

Read More »