Author: Cudi

Stresul lui Ketherius.
Stresul lui Ketherius.

56

Familia, banii, succesul, dragostea, prietenii, timpul, cotidianul, vremea, televizorul, socialul – toate şi toţi sunt frustrări în straie colorate, şi nu pentru că ne-am urca propriul Eu pe ditamai piedestalul. Întreaga lume pare menită să contracareze scopul individului şi să-i contrarieze aspiraţiile, singura şansă la non-frustrare fiind aceea de a-şi adapta cromatic propriile nevoi, precum un cameleon, în funcţie de…

Read More »

55

Pentru că săptămâna trecută am văzut filmul Gattaca, revin cu un video ce însumează trei secvenţe ce m-au impresionat şi care se încheie cu melodia celor de la Five For Fighting –

Read More »

53

Incidentul numit OM. Toţi am fost pentru câtva ai cuiva, atât cât a fost frumos. Am fost vis, am fost scop, am fost emoţie, căldură, am fost singurii între mulţi, minunaţi. Uneori, însă, vine timpul. Când trebuie să laşi şi să fii lăsat, să renunţi la excepţie, să nu (te) minţi, să pleci pur şi simplu şi să te strecori…

Read More »

Cudi reloaded: tema Origin

Sunt momente în viaţa fiecărei femei când, spre exemplu, culoarea de pe cutia de vopsit părul se vede niţel altfel în oglindă. Sau în a bărbatului când neputincios sub motorul maşinii caută pe nevăzute împrejur cheia inelară de 17 şi nimereşte cu pipăiala ba tubulara, ba pe aia de biciclete, sau când excitat nespus de înfăţişarea lucrată a unei tinere…

Read More »

52

Într-o lume în care se mai poartă cumplite cruciade în numele nevăzutului şi micii africani subnutriţi îşi află compătimirea de pe copertele lucioase, ea se doreşte salvată. Talpa i se potriveşte oricărui condur şi a convenit cu propria-i zână ca miracolul să nu înceteze la fiecare miez de noapte. Şi totuşi, magia se spulberă de la sine în a sa…

Read More »

50

Îndărătul fiecărui om pe care îl cunoaştem, rulează propriu-i film. Şi nu e taină mai ispititoare decât să îndrăznim a privi şi înţelege. Stările de fapt ce ţin de topografia existenţei concrete nu sunt de mare interes, scuturaţi de emancipare, statut, educaţie, formare, profesie, stil… rămâne, în fiecare, visătorul. Care poate fi incitant ori ba, utopic, placid, impresionabil, sec etecetera….

Read More »

49

Locuind doar împreună cu fetiţa mea, televizorul a devenit un obiect aproape inutil (rulează doar pe programele de desene animate Boomerang şi Disney Junior). Nu mi-a fost foarte greu să mă îndepărtez de telecomandă şi lumea tot mai grotescă a ecranului, deşi am crescut, precum majoritatea, în anii când televizorul a fost parte integrantă din viaţa de familie. Se întâmplă,…

Read More »

48

Epopeea lăsatului de fumat continuă. Au curs rânduri, râuri pe aici în care cuvântul „fumat” a fost vedetă, semn că ţigara continuă să îmi preocupe gândurile atunci când e absentă, aspect ce mă frământă mai mult decât las să se întrevadă în postări. În urmă cu o lună aţi asistat la nebunia celor peste 70 de ore fără fumat, încheiate…

Read More »

46

În urmă cu o săptămână constat pe uşa de la scară existenţa unui afiş curat, aşa că m-am oprit să-l citesc (pe ăla murdar, de lângă, scrie „Vă rugăm să nu scuipaţi în lift”, iar în lift e lipită continuarea: „Vă mulţumim că n-aţi scuipat în lift!” şi, DA, nu scrie nimic de muci, glumesc). N-are cum, mi-am zis. Imposibil….

Read More »

45

Nu ştiu vouă, dar mie tare mult îmi plac poveştile animaţiilor Pixar. Filmuleţul de mai jos, intitulat “La luna”, a fost nominalizat la Oscar, iar călătoria iniţiatică a băieţelului este de o inocenţă şi o fantezie cum rar întâlneşti până şi în basmele copilăriei. Dacă nu l-aţi văzut, sfătuiesc copiii din voi să îşi dedice nici şapte minute unei poveşti…

Read More »

44

Am întâlnit în cartea “Despre îngeri” a lui Andrei Pleşu o metaforă genială: “[…] lumea este o frază muzicală.” Lumea se aseamănă, astfel, unei orchestre uriaşe, în care sufletele interpretează la unison, cu ale lor instrumente irepetabile, opera vieţii. Totul este cântec şi fiecare om participă cu propria melodie la armonia sonoră a lumii, în acordurile emoţiilor. Frumos, nu?

Read More »

Pe urmele Castelului din Carpaţi

Ce bucurie să-l citeşti pe Jules Verne la 31 de ani! Dar mai ales, hunedorean fiind, ce încântare să citeşti Castelul din Carpaţi, urmărind cu mare atenţie detaliile ce descriu în amănunt judeţul, căutând să înţelegi cu exactitate unde anume ar putea fi amplasată mândra cetăţuie bântuită de forţe malefice, în care Stilla, fermecătoarea cântăreaţă italiană, a fost ţinută ostatică…

Read More »

43

Toată lumea e grăbită, toţi sunt presaţi de timp, mai importanţi şi mai egali decât ceilalţi. Cum bine vă închipuiţi, de felul meu sunt molâie iar pe faţa mea scrie „lasă-mă să te las”, cu litere scurse a lene. Însă în privinţa unei chestiuni, mi s-a cam pus şi mie dopul, concret, cu statul la rând. Că mă aflu într-un…

Read More »

42

Cum tot revin asupra volumului de poezii “Amfore de lumină” a lui Ioan N. Roşca, printre puţinele cărţi ce le am aici, la actualul domiciliu, am zis să vă arăt şi vouă una dintre poeziile-mi preferate. A fi ca într-o pasăre închis Pasărea avântată în eter, cu trunchiul drept şi aripi larg deschise, iat-o căzută pe pământ din cer cu…

Read More »

38

Mă simt confuză şi nerăbdătoare, însă n-am idee ce dracului aştept. Poate e SPM dinaintea SPM-ului, poate e o bubă, poate nu e nimic. Poate-i astenie de primăvară. Nu-mi atârnă plumburi existenţiale de gânduri, cred, ci doar stau aşa, în amorţire. Hai, că ştiţi cum e. Trece, mă duc, se duce, se duc, ştim, cunoaştem. Mă întreb, alţii câte dialoguri…

Read More »

36

Când şi cum ieşim dintr-o relaţie? Părăsim, sau mai degrabă ne lăsăm părăsiţi? Cum procedăm atunci când partenerul/partenera se comportă ok, dar jocul a devenit plictisitor? Cum îl/o pedepsim pentru imprudenţele, derapajele, greşelile mici, cu atac fără ţintă, necalculat? Cum manipulăm o relaţie astfel încât să continue sau să se încheie cum şi când vrem noi? Întrebări întrebătoare. Well, vă…

Read More »

35

Văd binele internetului. Consider că acesta poate să ne schimbe viaţa în bine şi că dependenţa de această lume e un fapt normal, mai puţin dăunător decât multe alte obiceiuri cu care ne îndeletnicim în viaţa din spatele desktopului. O lume fascinantă este la îndemâna fiecăruia, ale cărei majore păcate sunt falsul, ipocrizia, minciuna, impostura. Internetul e un fel de…

Read More »

31

Ce bine ar fi dacă gândurile, amintirile, imaginile s-ar tipări singure, cu fidelitate, în culori, sunete, cuvinte. Cum aceasta nu se întâmplă, însă, iată exerciţiul meditaţiei, iată forma prost prelucrată a emoţiei, iată nostalgia, visul, ideea. M-am încăpăţânat, cu o umilă aroganţă, să am blog. Respectiv să mai am ceva căruia să mă dăruiesc mai mult sau mai puţin parţial,…

Read More »

30

Nu sunt bine dar presupun că tu ştii deja asta. Chiar nu înţeleg măreţul tău plan divin, nu pricep cu ce rost mă chinui pe lumea asta, de ce ai rânduit toate atât de alandala, ce puii mei vrei de la mine. M-ai băgat în povestea asta ca să ce? M-ai înconjurat de tot felul de oameni. Mi-ai plantat în…

Read More »

Ei, cei cu majusculă

Ce le lipseşte? Ei răspund că nimic. Toate-s bune şi frumoase. Susţin declarativ teoria neîntreruptei updatări, cu toate că ar putea rămâne astfel, binemersi, şi pe mai departe. Sunt veseli nevoie mare când lumea se-adună împrejurul lor şi pun preţ mare pe faptul de a fi celorlalţi pe plac. Cu tot dinadinsul se înfiinţează înaintea reflectoarelor, unde banalul îmbracă mantia…

Read More »

28

Mai devreme sau mai târziu, soseşte clipa. Oricând ar veni, însă, te ia pe nepregătite şi va fi prea târziu, se va fi întâmplat deja. Şi nu mai rămâne nimic de făcut, de îndreptat sau desfăcut, este deznodământ, coşmar organizat. N-am să mă grăbesc. Timpul curge, va fi undeva, sub alt cer. Până atunci, se va fi sfârşit; mi s-a…

Read More »

Despre Valentine’s Day, oameni şi teoria formei fără fond

Toamna se numără bobocii, în februarie perechile. Am asistat în ultima perioadă la o mediatizare încăpăţânată a ceea ce se cheamă Valentine’s Day. Nu e nimic nou promovarea negativă a acestei sărbători, în fiecare an amintindu-ni-se strident că Valentine’s este sărbătoarea altora, e superficială, comercială, e alibiul perfect pentru promovarea diverselor produse, e stricăcioasă, toxică, românii n-au nevoie de ea….

Read More »

24

Bărbatul e un nenorocit ce se pretinde la cârma raţionalului, însă e plin de contradicţii sub forfota poftelor testosteronice. E oportunist, adesea vrednic de milă, incurabil, resemnat, aspirant, manipulator. Are conştiinţa împăcată în timp ce simulează regrete şi minte fără să clipească, este frustrat, profitor, cu alibiuri îndesate sub pălărie, iluzionist romanţios. Crede că nu-i scapă nimic. Stârneşte interesul din…

Read More »

22

De cum fac şi eu ochi, respectiv după orele prânzului, constat că e apa luată. Nu e o problemă, zic, ştiind că bazinul wc-ului e plin ochi şi cum alţii se trezesc cu dimineaţa-n cap să muncească pe banii statului, apa vine în maxim trei, patru ore. După alde 18, încep şi eu ca tot paranormalu’ să mă stresez, date…

Read More »

21

O fărâmă de înţelepciune populară zice aşa: rămâi în viaţă cu ce bagi în gură şi cu ce tragi pe…  ţeavă. Nu contest sâmburele de veridicitate din şucăra zicere carpato-daubiano-pontică, dar strâmb din nas adulmecând atrocele misoginism, ce anulează justa moştenire matriarhală. Adică, carevasăzică, noi, femeile, rămânem cu cele ce le băgăm în gură şi atât ne-a fost dat să…

Read More »

20

Noi, femeile, revărsăm şi pătăm cu dragoste de jur împrejurul nostru şi nu e detergent pe măsura iubirilor noastre multicolore. Vrem să deţinem şi să iubim oameni, lucruri, animale şi plante. Din categoria celora din urmă, personal deţin, la actuala locaţie, două plante. Ultima şi-a luat în primire onorabilul loc de pe birou abia ieri, când am primit-o în dar,…

Read More »

16, 17

* Subtil şi delicat, în căutarea echilibrului. Că răsuflatele şi, uneori, abstractele mele inepţii vă par fără temei, nu-mi pasă. Sunt o fiinţă naivă şi blândă, limbaju-mi alunecă după pofta clipei, alternând într-o ameţeală pe alocuri complicată, sofisticată, moale, caldă, dulce, îngreţoşată. Eu nu pot să nu fiu obositoare, eu nu pot fi limpede. Enunţuri, gânduri, paralizii, toate despre mine….

Read More »

15

Astăzi am fost trezită cu o cafea fierbinte sub nas. Şi nu am făcut-o eu, se înţelege! Tot azi m-am simţit puternică şi aproape de oameni. Deşi nu prea pricep de unde atâta putere când pe dinăuntru şi pe dinafară tremur ca o răcitură în furculiţă. Astăzi am fost răsfăţată şi… am răsfăţat. Am îmbrăţişat, am zâmbit, am vorbit şi…

Read More »

14

“Modestia este calitatea celor care nu au calităţi.” Napoleon Bonaparte [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YgSPaXgAdzE]

Read More »

Şi totuşi există iubire

[youtube= Iubirea înseamnă libertate. Libertatea înseamnă bine. Cred că pentru a atinge zenitul existenţei noastre trebuie să fim cu adevărat liberi. Pentru a descătuşa veritabilul EU trebuie să iubim fără orizont şi să fim iubiţi ca atare. Iubirea, libertatea, sunt curate (sau este) ca lacrima. Nu există surogate care să ducă la împlinire şi oricâtă imaginaţie am avea nu putem…

Read More »

13 (Cu noroc)

Se întâmplă uneori toate într-un asemenea hal încât ajungi să crezi în destin. Coincidenţe de o evidenţă cutremurătoare, trecute cu vederea adesea şi remarcate într-un (prea) târziu par a ţese o conspiraţie suverană din calea căreia am ajuns să cred că e mai înţelept să nu te abaţi. Şi iată-mă în clipa asta hotărâtă să mă abandonez valului, fără busolă,…

Read More »

Vreau mai mult!

Text scris în urmă cu vreo 10 ani, îl pun în sertarul meu virtual şi în varianta text, pentru siguranţă şi neuitare. Romeo Roşia este un om frumos. Plin de viaţă, plin de vise, un om excentric şi fascinant. S-a născut în anul 1957 la Deva, trăindu-şi copilăria şi adolescenţa pe meleagurile simeriene, pe malul Mureşului, ale cărui ape au…

Read More »

4-1

Ziceam ieri de o chestie ce o fac atunci când am gânduri negative, când mintea mea afişează spontan imagini crunte, hidoase, iritante şi izvorâte din patologicul imaginaţiei mele. Acolo, în străfundul lumii mele, am întotdeauna la îndemână o pensulă groasă şi o cutiuţă cu vopsea albă. Când o astfel de reprezentare oribilă se dezvăluie ochilor interiori, înmoi pămătuful în vopsea…

Read More »

3

În urmă cu ceva ani, un avocat australian apărea la ştiri după ce a trimis o citaţie prin Facebook. În România de azi, citaţiile circulă deschise prin Poşta Română. Respectiv o foaie A4 tăiată pe din două, lăsată vederii, unde scrie clar calitatea de pârât, petent, reclamat, acuzat etc.,cazul pentru care persoana a fost citată, informaţii cu caracter de ştire…

Read More »

2

Cum n-am fost niciodată cine ştie ce frumuseţe, n-am fost vătămată decât bănuit de fascinatorul deochi. Şi atunci intervenea bunica cu descântece şoptite, ale căror cuvinte nu mă preocupau în sine, eu fiind hipnotizată şi sedusă de gestica ritualului, de preocuparea ei exclusivistă pentru binele meu de moment, de modul în care îşi rotea degetele-n aer cu chibritul aprins deasupra…

Read More »

1

Hello, dragilor! Cei care n-au uitat de colţişorul meu virtual în timp sunt cam ameţiţi de cap, date fiind mutările repetate ale caravenei cu jucării, ghiduşii, gânduri şi exhibiţii emoţionale ale semnatarei. Supravieţuitori n-am de unde visa că mai sunt, dar voi pretinde că sala-i plină şi că-şi ronţăie cu loialitate popcornii, seminţele, alunele ori îşi sting setea cu apă,…

Read More »