Dupã ce am nãscut, care naştere a fost naturalã şi uluitor de uşoarã, am început sã mã simt din ce în ce mai rãu. Trebuia sã urc un etaj pentru a ajunge în salonul piticei ca sã o alãptez; în doua zi dupã marele eveniment abia am reuşit sã urc treptele iar în a treia mã simţeam ca şi cum…
Read More »Într-o noapte, am vãzut din maşinã, în depãrtare, luminile unui oraş. Şi le-am privit curioasã, fãrã a schiţa vreo emoţie, contemplând la rece buchetul de strãluciri din bezna nopţii. Şi am trãit cu senzaţia cã privesc un cimitir în noaptea Învierii. Luminile… evident, mai puţine decât sufletele. Şi mã întreb, acum, dacã fiecare om ar fi un licurici în noapte,…
Read More »Am sã încep cu decorul. Am dat Ipadul pe un minilaptop Acer Aspire One, dat fiind faptul cã ventilatoarele anticului sistem desktop se învârt de aiurea, când şi cum vor, suficient cât sã moarã calculatorul la fiecare 10 minute. Având confortul acestui minilaptop de care m-a îndrãgostit îndegrabã, biroul a devenit extrem de incomod, aşa cã iatã-mã când pe canapea,…
Read More »Mai pe scurt, wasted times. Ce-mi amintesc eu e efortul, incertitudinea, lupta. Mai apoi rãmâneam inertã cu sabia cãzutã şi eu sprijinitã-n ea, cu ochii miraţi şi suflarea blocatã, când morile de vânt capitulau înaintea-mi. No, ãla moment naşpa! Când jocul e gata, când visul se-ncarneazã, când indefinibilul capãtã coordonate de stânga şi de dreapta, de înãlţime şi nema profunzime….
Read More »Redau integral textul lui Andrei Pleşu, alte cuvinte fiind de prisos, Dianaticus Cudi vã invitã la un moment de recunoaştere. Enjoy! Insensibilitatea cotidianã “Faptul de a avea imaginaţie e o garanţie de nefericire. Nu te poţi bucura de imediat, fie pentru cã îţi aminteşti, melancolic, de necazuri trecute, fie pentru cã te preocupã dificultãţi viitoare. Nu te poţi bucura de…
Read More »Spre ideal. Spre steaua. Spre tine. De câte ori nu te-ai întrebat dacã ãsta-i drumul, dacã paşii nu te-afundã în loc sã te-nalţe, dacã ãsta-i sensul. De câte ori nu ai dezertat prãbuşindu-te în margine de drum şi ai zãcut astfel, fãrã ca nimeni sã te fi ajutat. Invizibilã într-o lume a ochilor, transparentã într-o lume a culorii. Dar nici…
Read More »Vã amintiţi, dragii mei, când dezbãteam noi muzicã pe aici? Ooo, daaa, despre treaba aia vorbesc. O luãm de la capãt. Voi propuneţi câte o melodie care vã place în mod deosebit, eu scriu despre ea, pe lângã ea sau cumva, aşa, în stilul consacrat. O singurã piesã, nu douã, nu aleg din trei. Nu scriu despre voi, dar dedic….
Read More »Cã e toamnã…
Read More »Mi-e poftã dintr-o datã, mã evapor de unde sunt pentru a mã deschide în ce sunt. Indiferent cât de greu ar fi totul, pot zbura deasupra oceanului din mine şi fiecare prãbuşire e o nesperatã baie în spumã de trãiri. Vibrez la cea mai finã adiere, tremur, îndur şi sper, greşesc pentru a simţi. Niciodatã nu doresc sã fiu altfel….
Read More »Oh, da!
Read More »Eu Rãmãsesem fãrã bani şi, durere maximã, fãrã ţigãri. Ştiam cã trebuia sã intru în posesia unei sume, însã probabilitatea ca aceasta sã fi fost deja în cont era prea micã. Şi tot ce vroiam erau nenorocitele de ţigãri. Cu o searã înainte, mã gândisem la îngeri. Cu o searã înainte m-am simţit plinã de ceva, un fel de euforie,…
Read More »Cuvântul. Cel nerostit, cel aşteptat. De el se agaţã ziua şi noaptea, pentru el deschide ochii. Fãrã el e imobil, e gri, mut şi surd. Dar cuvântul… Îl prãbuşeşte spre înalt, îl urcã spre adâncuri, cercetând legat la ochi dupã propria-şi dumnezeire. Nu închide însã ochii, îi e teamã de luminã, de pericolul strãlucirii. Şi nu înţelege de ce şi…
Read More »Dacã tot am pornit boxele…
Read More »Ştiu. Bombãn singurã când mai bag vreo piesã pe aici, dar n-am ce face, îmi tratez oaspeţii cum pot şi eu, încercând sã îndulcesc momentele de contemplare mutã cu muzicã de fundal. Nu cred cã aţi ascultat prea de curând piesa urmãtoare, aşa cã vã invit sã abandonãm încordata rutinã a celor zilnice preţ de câteva minute, în acordurile fine…
Read More »Nu am nici o treabã cu nici una dintre taberele astea în perpetuu conflict, absolut nici o treabã. Eu ascult de toate, selectiv, de-ale mele. Însã nu pot sã nu mã amuz pe seama afişãrii ostentative a unora, cum cã sunt ce sunt, cum cã ceea ce ei sunt e bine şi alţii sunt rãu, dar rãu-rãu…! Asta dupã ce…
Read More »Mi-a fost recomandat în repetate rânduri, mi s-a spus cã e “oau!”, tulburãtor ºi original. L-am urmãrit în weekend ºi da, e ciudãþel scenariul, e interesantã abordarea, regia, muzica ºi imaginea. M-a incitat niþel ideea cum cã vine iarãºi apocalipsa cinefabuloasã, însã m-am calmat dupã prima parte a filmului, când am realizat cã se merge pe trãiri, reacþii în faþa…
Read More »OMFG! E prima oarã când vãd reclamele astea… Şi ziceaţi cã se cautã creativitate?! http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=3p1osSjCYo0&feature=endscreen
Read More »Mã bag din nou în seamã cu câteva rânduri, însã fãrã a reuşi sã mã prind de o idee anume, de nimic. ¥Bunã!µ, cam asta e scopul aparent. De ce nu s-au inventat tehnologii care sã pãtrundã în mintea noastrã, atunci când vrem asta, şi sã cureţe tot, sã readucã o ordine confortabilã, sã arunce tot ce e stricat şi…
Read More »Nu îl pot înţelege pe dobitocul care şi-a vârât primul gunoiul în scorbura acestui copac. Cu atât mai mult, mi-e greu sã pricep ce anume l-a îndemnat pe al doilea dobitoc sã procedeze la fel. Sau pe al treilea, sau pe al patrulea. Cu rãdãcinile adânc înfipte în pãmânt şi coroana ridicatã-n cer, copacul este un simbol al vieţii. Iar…
Read More »Par genul ãla de om aflat, cel puţin demagogic, sau mai blând formulat — teoretic, în cãutarea sensului vieţii. Practic şi evident, nu sunt. Ideativ, da. În viaţã realã caut sã ating obiectivele tuturor, scopurile acelea comune, cum cã sã ai bani sã trãieşti, sã îţi plãteşti utilitãţi şi nevoi primare. Obiective de subzistenţã. Mai apoi, proiectez tot asupra aceloraşi…
Read More »Un moment de respiro binemeritat, inspirat, amuzant ºi pur democratic… Pentru descreþirea neuronilor, cu dedicaþie: :p
Read More »(Cotrobãind prin mail dupã înscrisurile trecutului, dãdui de povestea asta. Atemporalã, zãu aºa. Necesita corecturi, dar Dorel m-a asigurat cã mere ºi aºa… ) A fost odatã ca niciodatã, pe meleaguri hunedorene, cã de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, iar noi nu ne-am mai fi întâlnit, o fatã mândrã şi frumoasã cum nu s-a mai vazut la televizor,…
Read More »“Performanţeleµ notabile marcate cu prilejul ultimei sesiuni de Bacalaureat din mioriticul plai au creat o vâlvã pe mãsurã şi o ocazie nesperatã pentru unii de a împroşca cu concluzii vehemente generaţia care a participat la examenul de sfârşit de liceu. Atât presa cât şi celelalte mijloace de informaţie au mustit zilele acestea de impresii şi categorisiri de tot felul, cei…
Read More »Lunã plinã. ªi mã întreb ca boul: acei pictori care au pensulat pe pânzele lor tristeþea, neputinþa, amãrãciunea, cu genialitate, sub protectoratul mamei muzã, într-un chip unic, empatic, astfel încât atâþia sã oftãm în faþa artei… Aceºti pictori, ce neîmpliniri aveau într-înºii? Pe acei poeþi ce ºi-au potrivit simþãmintele în rime, ce doruri îi chinuiau? Fundamentale? Sociale, politice, guvernamentale, economice,…
Read More »Dacã ai ceva important de fãcut, sau chiar dacã n-ai, nu te obosi sã citeşti cele de mai jos. Închide pagina. Ai fãcut-o?
Read More »Constatãri existenţiale… :p
Read More »Una dintre piesele acelea care mã “lovesc” adânc ori de câte ori le ascult. Şi nu sunt multe. Genul de melodie în timpul cãreia iubeşti, chiar dacã, în rest, n-o faci.
Read More »(Un text redescoperit într-un sertar dosnic din calculator) “Ceas. Un dispozitiv cu mare valoare moralã pentru om, potolindu-i îngrijorarea pentru viitor prin faptul cã îi reaminteşte ce mult timp îi rãmâne.µ Ambrose Bierce Dacã ar fi sã stãm şi sã judecãm societatea actualã, desi e la fel de valabil si pentru cele trecute, se poate spune liniştit cã trãim într-o…
Read More »…este dificultatea de a face parte dintr-un popor de indecişi. Subiectivã, predicativã sau atributivã? Prefer sã îmbrãţişez suveranitatea subiectului, resemnatã acum, cã am înţeles de ce aşa şi nu altfel. Într-o ţarã în care Curtea Constituţionalã trebuie sã decidã cine ne reprezintã la Bruxelles, într-o ţarã în care Ministerul Educaţiei admite cã o propoziţie este deopotrivã subiectivã şi predicativã (albã,…
Read More »Noi, ãştia mai de pe la ţarã, avem alţi indicatori economico-financiari decât cei matematici, precişi, concreţi, bazaţi pe analize cantitative şi calitative. Nivelul de trai, bunãstarea populaţiei, protecţia socialã, progresul, regresul economic, toate astea se vãd cu ochiul liber, se constatã stând sprijinit în poartã, bâtã, cot sau oricum, privind corcoduşii şi duzii neîngrãdiţi, adicã crescuţi la drumul mare şi…
Read More »Bunicã-mea a fost o moldoveancã pur sânge. Femeie frumoasã la viaţa ei, cu trup bine fãcut, piele albã, ochi albaştri şi pãtrunzãtori, pãr blond închis şi lung, adunat în coc. N-am moştenit, spre ghinionul meu, nici una dintre trãsãturile ei fizice. Dar, chiar aşa nenoroc, nici mãcar una. Sorã-mea, mai norocitã decât mine în privinţa zestrei genetice, şi acum se…
Read More »…I wish I could eat your cancer when you turn black. Hey! Wait! I’ve got a new complaint! Forever in debt to your priceless advice…
Read More »[Text scris în urmă cu mulți ani, pierdut, recuperat și republicat] Grea întrebare. Dată naibii. E ca şi cum aş face publică harta ce indică traseul spre ditamai comoara. Şi zău, se pierde din farmec. Aşa că în locul drumului precis şi sigur, aleg să îmbârlig oarecum situaţia foarte simplu: rup harta în două, apoi în patru, apoi din nou…
Read More »Cum tot împroşc cu muzicã în toate pãrţile, nu putea scãpa nici blogul de obsesia melomanicã. Aşadar, o minciunã frumoasã:
Read More »Şi uite aşa, omul mai aprinde câte o torţã, coborând tot mai spre adânc, în şi mai multã beznã, redescoperind ce-a fost uitat demult. Nimic nou, totu-i la fel, neclintit. Mai mult pustiu şi mai mult dor. Praf de stele aşternut în timp peste toate, praf de vise, neatins, neîmplinit. Într-un colţ dosnic, o altã torţã. O aprinde şi pe…
Read More »Simt nevoia sã vã împãrtãşesc o poveste tristã şi adevãratã. Astãzi am fost la înmormântarea mamei cuiva drag mie. A fost o zi rãvãşitoare, o pildã pentru mine, un exemplu pentru toţi. Este o poveste despre o familie cu mamã şi tatã, cu doi bãieţi frumoşi, dar greu încercatã de soartã, prea greu încercatã. Mama şi-a aflat sfârşitul devoratã de…
Read More »Toatã lumea vorbeşte despre politicã. A vorbit despre politicã şi o va mai face şi de aici înainte, fiindcã e an apocaliptic şi electoral. Octavian Paler avea o vorbã: ¥Politica nu are principii. Are numai interese.µ Iar când vine vorba de interese, Cudi lasã garda jos. Sunt o pârlitã şi voi muri ca atare. Nu-mi place politica, nu simpatizez circul…
Read More »Îi privesc, îi ascult şi nu mã satur. Pavarotti, priviţi-l cum cântã, cum simte. Uitaţi-vã la faţa lui. O interpretare care te face sã trãieşti deopotrivã durerea şi-mplinirea. Şi care-adunã gândurile, le cerne şi le inspirã pe-acelea care-şi meritã rostul. “Te voglio bene assaie ma tanto bene sai, É una catena ormai che scioglie il sangue dint’e vene sai”… Atât…
Read More »O piaţã, un parc, un loc public unde oamenii se adunã şi stau, nu fac nimic. Astfel de situaţii, locuri, mã fascineazã de-a dreptul. Practic, e ca şi cum aş asista la o însumare de oameni, singulari şi însinguraţi, solitari sau în cuplu, în familie sau între prieteni. O însumare de caractere şi destine, care se analizeazã reciproc, se privesc…
Read More »