Numa’ ce intră tata ostenit în casă, revărsând un braţ de lemne în lada de lângă sobă, după ce a tăiat cu drujba juma’ de remorcă de lemne şi a crăpat cu toporul un sfert dintr-însele, că mama l-a şi întrebat cumva nerăbdătoare: – Mâine nu mai tai lemne, aşa-i? – Nu, mâine-i pauză. – Atunci poate-mi tai unghiile mâine….
Read More »Tot mai greu îmi amintesc de traumele copilăriei mele. Care au fost circumstanţele ce m-au expus drept copil fără apărare, dacă am fost. Poate că-n ziua recensământului de apoi voi admite că dramele capitale au fost mai degrabă emoţii ce m-au luat cu asalt şi voi fi uitat gustul lacrimilor de demult, deja tot mai imperceptibil. Poveşti de seară mi-au…
Read More »Una dintre marile supărări de pe vremea când locuiam cu ai mei a fost generată de soră-mea care, într-o dimineaţă dintr-un anteajun de sărbătoare, a frecat maioneza pentru salata de boeuf în locul meu. Au trecut mai bine de zece ani de atunci, însă şi astăzi ai mei râd pe seama mea, amintindu-şi de cum îmi plângeam în pumni de…
Read More »Mi-am redescoperit mai putin subtila şi eleganta fericire de înfuleca popcorn (facut de mine pe aragaz) în timp ce joc Luxor, singurul neajuns fiind acela că nu am nici pumnul, nici gura mai încăpătoare. Mă bucur din plin de fericirea din bolul cu ciorbiţă de aripioare, dreasă cu smântână şi usturoi, ronţăind cu devoţiune cartilajele fiecărui oscior în parte. De…
Read More »Are tata mania lui cu ascuţitul cuţitelor. Cum te prinde în bucătărie în plin proces de tăiere a ceva, te întrerupe, îţi cere cuţitul să-l ascută. „Dă, mă, să-ţi ascut cuţitul, să vezi cum taie dup-aia!”, „Nu, nu trebuie, taie foarte bine!”. „Dă-l, mă, să-l ascut!”. I-l dai, că n-ai încotro. Apoi te pune să-i aduci cutea. „Dar unde-ai lăsat-o…
Read More »Anul ăsta am văzut prea puţine filme. Cel mult 10? În afară de Django Unchained, mi-e greu să le numesc. Anul trecut, cel mult tot atâtea. Habar n-am care au fost. În aceşti doi ani, mi-am cumpărat două poşete. Pe acestea le rulez şi acum. La sfârşitul anului trecut mi-am dat Ipadul pe un netbook Aspire One, pentru că aveam…
Read More »Unii se tem că pe cum trec anii simt mai puţin. Că înaintând în vârstă emoţiile se estompează, flacăra se stinge lăsând în urmă un molcom jăratec. Că fluturii se aşează întru eternă hibernare pe pereţii stomacului, iar faptele, gândurile, simţămintele se desfăşoară într-un perimetru plictisitor, fără intensităţi anormale. Că totul se cronicizează, că frumuseţea acutului piere. Că maturizarea este…
Read More »Mă aflu tot timpul în căutarea întregului, ca şi cum eu aş fi doar parte. E dependenţă. Sunt uşor de doborât, de învins, sunt slab şi prea rar fericit. Glume, cuvinte, un copil, un om, cerul, un copac, un câine, o adiere, o emoţie şi iată şansa de a trăi frumos. Apoi de la capăt. Şi în aşteptarea întregului viaţa…
Read More »Sesizez un (aparent nou) curent online în rândul celora care postează pe blog, pe facebook, pe unde apucă. Al ofuscaţilor sătui de cât se vobeşte pe o anume temă (luăm exemplul BAC 2013 ori cel al divelor caftite ce s-au spovedit public, după ani şi ani). Aceştia dedică rânduri rânduri explicaţiei cum că ei sunt sătui de subiectul în sine,…
Read More »Pam-pam!
Read More »Când eram adolescentă, tata îmi repeta o vorbă: „Cât eşti pe banii mei, faci ce zic eu.” Devreme, în anii studenţiei, respectiv când am făcut alceva decât mi-a spus el şi mi-am luat coleg de cameră iubitul, mi-am căutat şi găsit job. Într-un târziu au aflat şi ai mei unde şi cu cine stau, iar când mă întrebau de bani,…
Read More »Familia, banii, succesul, dragostea, prietenii, timpul, cotidianul, vremea, televizorul, socialul – toate şi toţi sunt frustrări în straie colorate, şi nu pentru că ne-am urca propriul Eu pe ditamai piedestalul. Întreaga lume pare menită să contracareze scopul individului şi să-i contrarieze aspiraţiile, singura şansă la non-frustrare fiind aceea de a-şi adapta cromatic propriile nevoi, precum un cameleon, în funcţie de…
Read More »Epopeea lăsatului de fumat continuă. Au curs rânduri, râuri pe aici în care cuvântul „fumat” a fost vedetă, semn că ţigara continuă să îmi preocupe gândurile atunci când e absentă, aspect ce mă frământă mai mult decât las să se întrevadă în postări. În urmă cu o lună aţi asistat la nebunia celor peste 70 de ore fără fumat, încheiate…
Read More »Cum tot revin asupra volumului de poezii “Amfore de lumină” a lui Ioan N. Roşca, printre puţinele cărţi ce le am aici, la actualul domiciliu, am zis să vă arăt şi vouă una dintre poeziile-mi preferate. A fi ca într-o pasăre închis Pasărea avântată în eter, cu trunchiul drept şi aripi larg deschise, iat-o căzută pe pământ din cer cu…
Read More »Mă simt confuză şi nerăbdătoare, însă n-am idee ce dracului aştept. Poate e SPM dinaintea SPM-ului, poate e o bubă, poate nu e nimic. Poate-i astenie de primăvară. Nu-mi atârnă plumburi existenţiale de gânduri, cred, ci doar stau aşa, în amorţire. Hai, că ştiţi cum e. Trece, mă duc, se duce, se duc, ştim, cunoaştem. Mă întreb, alţii câte dialoguri…
Read More »Ce bine ar fi dacă gândurile, amintirile, imaginile s-ar tipări singure, cu fidelitate, în culori, sunete, cuvinte. Cum aceasta nu se întâmplă, însă, iată exerciţiul meditaţiei, iată forma prost prelucrată a emoţiei, iată nostalgia, visul, ideea. M-am încăpăţânat, cu o umilă aroganţă, să am blog. Respectiv să mai am ceva căruia să mă dăruiesc mai mult sau mai puţin parţial,…
Read More »Nu sunt bine dar presupun că tu ştii deja asta. Chiar nu înţeleg măreţul tău plan divin, nu pricep cu ce rost mă chinui pe lumea asta, de ce ai rânduit toate atât de alandala, ce puii mei vrei de la mine. M-ai băgat în povestea asta ca să ce? M-ai înconjurat de tot felul de oameni. Mi-ai plantat în…
Read More »Mai devreme sau mai târziu, soseşte clipa. Oricând ar veni, însă, te ia pe nepregătite şi va fi prea târziu, se va fi întâmplat deja. Şi nu mai rămâne nimic de făcut, de îndreptat sau desfăcut, este deznodământ, coşmar organizat. N-am să mă grăbesc. Timpul curge, va fi undeva, sub alt cer. Până atunci, se va fi sfârşit; mi s-a…
Read More »* Subtil şi delicat, în căutarea echilibrului. Că răsuflatele şi, uneori, abstractele mele inepţii vă par fără temei, nu-mi pasă. Sunt o fiinţă naivă şi blândă, limbaju-mi alunecă după pofta clipei, alternând într-o ameţeală pe alocuri complicată, sofisticată, moale, caldă, dulce, îngreţoşată. Eu nu pot să nu fiu obositoare, eu nu pot fi limpede. Enunţuri, gânduri, paralizii, toate despre mine….
Read More »Astăzi am fost trezită cu o cafea fierbinte sub nas. Şi nu am făcut-o eu, se înţelege! Tot azi m-am simţit puternică şi aproape de oameni. Deşi nu prea pricep de unde atâta putere când pe dinăuntru şi pe dinafară tremur ca o răcitură în furculiţă. Astăzi am fost răsfăţată şi… am răsfăţat. Am îmbrăţişat, am zâmbit, am vorbit şi…
Read More »Am sã încep cu decorul. Am dat Ipadul pe un minilaptop Acer Aspire One, dat fiind faptul cã ventilatoarele anticului sistem desktop se învârt de aiurea, când şi cum vor, suficient cât sã moarã calculatorul la fiecare 10 minute. Având confortul acestui minilaptop de care m-a îndrãgostit îndegrabã, biroul a devenit extrem de incomod, aşa cã iatã-mã când pe canapea,…
Read More »