222. Scurt dialog inspirat de o discuţie cu soţul meu
Artistul: – Pentru că nu îţi înţeleg munca, nu pot face ceea ce faci tu. Inginerul: – Eu îţi înţeleg munca, însă tot nu pot face ceea ce faci tu.
Read More »Tag: existentiale
214. Povestea celor două găuri din cerul gurii
În urmă cu câteva săptămâni m-a luat cu o durere continuă de gât, în condiţiile în care pe mine, de obicei, nu mă doare gâtul. Probabil că pitica mea, în nemăsurata-i generozitate virusală, m-a pricopsit cu o infecţie a amigdalelor, ceva. Cum nu eram obişnuită cu acest tip de disconfort al gâtlejului, într-o dimineaţă m-am holbat mai cu atenţie în…
Read More »130
Anul ăsta am văzut prea puţine filme. Cel mult 10? În afară de Django Unchained, mi-e greu să le numesc. Anul trecut, cel mult tot atâtea. Habar n-am care au fost. În aceşti doi ani, mi-am cumpărat două poşete. Pe acestea le rulez şi acum. La sfârşitul anului trecut mi-am dat Ipadul pe un netbook Aspire One, pentru că aveam…
Read More »Shine on you (116)
Unii se tem că pe cum trec anii simt mai puţin. Că înaintând în vârstă emoţiile se estompează, flacăra se stinge lăsând în urmă un molcom jăratec. Că fluturii se aşează întru eternă hibernare pe pereţii stomacului, iar faptele, gândurile, simţămintele se desfăşoară într-un perimetru plictisitor, fără intensităţi anormale. Că totul se cronicizează, că frumuseţea acutului piere. Că maturizarea este…
Read More »Cutremur! (112)
Cum le potriveşte, d’le, soarta! Zic de titlu. Deci. Ieri, pe la amiază constat că pe uşa de la parter a liftului fusese lipită o coală mare de hârtie pe care scria bolduit: „ASCENSOR DEFECT!!!”. Care ascensor oricum mie îmi cam dă fiori. Vreo două ore mai târziu i-am auzit huruitul, era în funcţiune. M-am întrebat, ca într-o doară, cine…
Read More »Despre anonimatul celor care-si posteaza sufletul
După ce am bătut câţiva ani câmpii blogosferei am înţeles o chestie. Blogurile alea sensibile, care exploatează stări sufleteşti, care vorbesc despre iubire, despre disperare, despre suflet & company în modul cel mai brut (cei care-şi transpun în poezii emoţiile lasă pârghiii pentru a putea fi identificaţi) sunt 99% anonime (pseudonime, avataruri care, la o minimă cercetare, nu duc înspre…
Read More »Cum scapi de şobolanu’ din baie
Well, când viaţa unei femei singure are glume proaste în program îi dărâmă pur şi simplu masca de sub cadă. E, cu desăvârşire, suficient. Dacă mai încadrezi acţiunea şi după miezul nopţii, ai tacâmul complet pentru un thriller la cote maxime. Deci, eşti femeie, nici un homo erectus în casă, copilu’ doarme, îţi vine să mergi la baie. Uşa e…
Read More »Cum să ratezi o tocană de cartofi
În zilele alea păcătoase când în mod repetat şi obsesiv deschizi degeaba frigiderul, căutându-l pe dumnezeu într-însul, iar perspectiva cumpărăturilor se amână, se amână şi se amână, o soluţie la îndemâna tuturor însă tragică, ori mai degrabă apocaliptică, o reprezintă tocana de cartofi, în varianta sa minimalistă. În cele ce urmează n-am de gând a vă explic cum se face…
Read More »Poveste
Se povesteşte că demult, tare de demult, fiecare om a primit în dar de la Dumnezeu visul, sub înfăţişarea unui peşte înaripat, ce-şi purta zborul de jur împrejurul stăpânului său. În acele vremuri Pământul era paradis, oamenii îşi purtau visele aproape de nori, în zborul peştilor ce înotau în linişte şi pace pe cerul acelei lumi. Cu timpul, însă, unii…
Read More »60
Adânc s-au mai înfipt în subconştientul nostru unele cântece de-ale copilăriei, şi nu numai. Cred că vi s-a întâmplat să vă pomeniţi aşa, tam-nesam, vociferând artistic sau măcar îngânând refrenurile alea de demult, gen Melc, melc, codobelc, Un elefant, se legăna…, În pădurea cu alune, sau la un nivel mai elevat, refrenuri stil Frunza mea albastră, lui Mirabela Dauer &…
Read More »57
Când eram adolescentă, tata îmi repeta o vorbă: „Cât eşti pe banii mei, faci ce zic eu.” Devreme, în anii studenţiei, respectiv când am făcut alceva decât mi-a spus el şi mi-am luat coleg de cameră iubitul, mi-am căutat şi găsit job. Într-un târziu au aflat şi ai mei unde şi cu cine stau, iar când mă întrebau de bani,…
Read More »56
Familia, banii, succesul, dragostea, prietenii, timpul, cotidianul, vremea, televizorul, socialul – toate şi toţi sunt frustrări în straie colorate, şi nu pentru că ne-am urca propriul Eu pe ditamai piedestalul. Întreaga lume pare menită să contracareze scopul individului şi să-i contrarieze aspiraţiile, singura şansă la non-frustrare fiind aceea de a-şi adapta cromatic propriile nevoi, precum un cameleon, în funcţie de…
Read More »52
Într-o lume în care se mai poartă cumplite cruciade în numele nevăzutului şi micii africani subnutriţi îşi află compătimirea de pe copertele lucioase, ea se doreşte salvată. Talpa i se potriveşte oricărui condur şi a convenit cu propria-i zână ca miracolul să nu înceteze la fiecare miez de noapte. Şi totuşi, magia se spulberă de la sine în a sa…
Read More »46
În urmă cu o săptămână constat pe uşa de la scară existenţa unui afiş curat, aşa că m-am oprit să-l citesc (pe ăla murdar, de lângă, scrie „Vă rugăm să nu scuipaţi în lift”, iar în lift e lipită continuarea: „Vă mulţumim că n-aţi scuipat în lift!” şi, DA, nu scrie nimic de muci, glumesc). N-are cum, mi-am zis. Imposibil….
Read More »30
Nu sunt bine dar presupun că tu ştii deja asta. Chiar nu înţeleg măreţul tău plan divin, nu pricep cu ce rost mă chinui pe lumea asta, de ce ai rânduit toate atât de alandala, ce puii mei vrei de la mine. M-ai băgat în povestea asta ca să ce? M-ai înconjurat de tot felul de oameni. Mi-ai plantat în…
Read More »22
De cum fac şi eu ochi, respectiv după orele prânzului, constat că e apa luată. Nu e o problemă, zic, ştiind că bazinul wc-ului e plin ochi şi cum alţii se trezesc cu dimineaţa-n cap să muncească pe banii statului, apa vine în maxim trei, patru ore. După alde 18, încep şi eu ca tot paranormalu’ să mă stresez, date…
Read More »Insensibilitatea cotidiana
Redau integral textul lui Andrei Pleşu, alte cuvinte fiind de prisos, Dianaticus Cudi vã invitã la un moment de recunoaştere. Enjoy! Insensibilitatea cotidianã “Faptul de a avea imaginaţie e o garanţie de nefericire. Nu te poţi bucura de imediat, fie pentru cã îţi aminteşti, melancolic, de necazuri trecute, fie pentru cã te preocupã dificultãţi viitoare. Nu te poţi bucura de…
Read More »Obiectiv sau sens
Par genul ãla de om aflat, cel puţin demagogic, sau mai blând formulat — teoretic, în cãutarea sensului vieţii. Practic şi evident, nu sunt. Ideativ, da. În viaţã realã caut sã ating obiectivele tuturor, scopurile acelea comune, cum cã sã ai bani sã trãieşti, sã îţi plãteşti utilitãţi şi nevoi primare. Obiective de subzistenţã. Mai apoi, proiectez tot asupra aceloraşi…
Read More »Lunã plinã. ªi mã întreb ca boul: acei pictori care au pensulat pe pânzele lor tristeþea, neputinþa, amãrãciunea, cu genialitate, sub protectoratul mamei muzã, într-un chip unic, empatic, astfel încât atâþia sã oftãm în faþa artei… Aceºti pictori, ce neîmpliniri aveau într-înºii? Pe acei poeþi ce ºi-au potrivit simþãmintele în rime, ce doruri îi chinuiau? Fundamentale? Sociale, politice, guvernamentale, economice,…
Read More »Autentica
Dacã ai ceva important de fãcut, sau chiar dacã n-ai, nu te obosi sã citeşti cele de mai jos. Închide pagina. Ai fãcut-o?
Read More »…este dificultatea de a face parte dintr-un popor de indecişi. Subiectivã, predicativã sau atributivã? Prefer sã îmbrãţişez suveranitatea subiectului, resemnatã acum, cã am înţeles de ce aşa şi nu altfel. Într-o ţarã în care Curtea Constituţionalã trebuie sã decidã cine ne reprezintã la Bruxelles, într-o ţarã în care Ministerul Educaţiei admite cã o propoziţie este deopotrivã subiectivã şi predicativã (albã,…
Read More »Repetabila povară
Simt nevoia sã vã împãrtãşesc o poveste tristã şi adevãratã. Astãzi am fost la înmormântarea mamei cuiva drag mie. A fost o zi rãvãşitoare, o pildã pentru mine, un exemplu pentru toţi. Este o poveste despre o familie cu mamã şi tatã, cu doi bãieţi frumoşi, dar greu încercatã de soartã, prea greu încercatã. Mama şi-a aflat sfârşitul devoratã de…
Read More »Muşuroiul
O piaţã, un parc, un loc public unde oamenii se adunã şi stau, nu fac nimic. Astfel de situaţii, locuri, mã fascineazã de-a dreptul. Practic, e ca şi cum aş asista la o însumare de oameni, singulari şi însinguraţi, solitari sau în cuplu, în familie sau între prieteni. O însumare de caractere şi destine, care se analizeazã reciproc, se privesc…
Read More »Noapte de iunie
Departe de luminile oraşului. La noi e întunericul şi sus ard fãclii. Jos e adierea şi sus danseazã curcubee îmbrãcate-n aur şi argint pe ritmul corzilor celeste. La ce bun aurorele lor, când cerul nopţii ãsteia-i spectacol divin? Când închizând ochii simţi şi vântul, simţi şi viaţa, te simţi pe tine altfel decât ai fi sperat, împlinit într-un film de-o…
Read More »You have loved enough
“You have loved enoughµ. De ceva vreme mã învârt în jurul acestui vers. Şi tot am cãutat sã mã agãţ de alt colţ al melodiei, pe care sã-l exploatez la maximum, astfel încât ‘Mnealui sã nu considere, în cele din urmã, cã în zadar mi-a propus-o spre analizã. Şi mai mult de-atât, eu nu cred cã versurile astea îl reprezintã…
Read More »Narcisismul – o virtute?
Care este personajul negativ — narcisistul sau cel slab, dependent, cel ce se-agaţã de altul pentru a fi el însuşi? Care este mai vinovat — cel care crede prosteşte în sine şi are încrederea oarbã ca e bine cum e, sau cel care ţine morţiş sã se modeleze dupã celãlalt, şi implicit sã-l modifice pe primul, pânã ajunge la echilibrul…
Read More »Dianaticus Cudi
Cheile — ah, cât le detest, pe ele şi pe celelalte — robinetele, prizele, toate chestiile alea ce se închid şi se deschid, sau, mai concret, ce trebuie fãcute… cumva, în dese momente minuscule ale existenţei noastre mãreţe — minuscule dar multe, multe şi mãrunte. Iar eu, eu însãmi, prin natura mea geneticã, spiritualã, socialã, fizicã şi umanã, nu pot…
Read More »Generaţia fără umbrelă
Ni se spune în multe feluri – generaţia cu cheia la gât, generaţia de sacrificiu, decreţeii, generaţia în blugi (de contrabandã). Oricum ai lua-o, suntem deosebiţi. Aşa cum au fost ş-alte generaţii înaintea noastrã, precum cele care au prins foametea din anii ‘40, şi cum alte vor mai fi. Fiecare cu drama, traumele ei şi debusolãrile ei. Noi cu-ale noastre….
Read More »Despre dulcele dar al incoerenţei
Lipsa logicii în gândire şi manifestãri – astfel este definitã incoerenţa. Un defect pe care mi-l asum într-o formã nuanţatã de candoare şi care, spun eu, mã face specialã. Pentru mine însãmi. Privesc coerenţa altora, existenţa lor armonizatã de ţeluri şi vise palpabile, şi nu-mi pot gãsi unul al meu. Pentru cã astfel sunt eu. Incoerentã şi fãrã scop în…
Read More »Salt mortal
Nu-mi gândesc cuvintele, nu le caut, nu le scornesc. Aceste rânduri, de neînţeles pentru voi, curg acum din mine cu o presiune atât de mare, intensã şi sincerã, încât nici nu apuc a le conştientiza dinainte. Mã simt împlinitã, incoerentã, tristã şi fericitã, şi am un rost. Mi-am legãnat cu milã sufletul în braţe, l-am mângâiat şi sãrutat, l-am compãtimit,…
Read More »Scrisoare pentru ea
Nu te înşeli, pentru tine scriu aceste cuvinte. Sunt neputincioasã în faţa nefericirii tale iar acelaşi sumar “înteleg” pe care ţi-l dau drept rãspuns de fiecare datã, ţi-l voi dezvolta în aceste rânduri. Ştiu cã necazul tãu îţi macinã fiinţa şi adunã nori grei pe cerul inimii tale, ştiu cât de mult suferi, cât te frãmânţi şi câtã revoltã ai…
Read More »Despre adevăr (şi implicit minciună)
Osho spunea cã nimeni nu minte, în afara omului. Cã dintr-o tufã de trandafiri nu pot ieşi gãlbenele şi cã adevãrul este religia autenticã a omului. În Sfânta Evanghelie dupã Ioan stã scris: ¥Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţaµ, iar Maxim Gorki spunea cã ¥Adevãrul este Dumnezeul omului liberµ. Exemplele pot continua — adevãrul este relativ sau absolut, al meu…
Read More »Perfecţiune imperfectă
Leonardo Da Vinci a schiţat celebrul homo universalis, omul vitruvian, omul perfect. A aplicat în elaborarea desenului său unitãţi de mãsurã precise, calcule riguroase, muncã, timp, pasiune. Cãuta perfecţiunea. Asemeni lui, o cãutãm cu toţii: în frumos, în iubire, în viaţã, în fiecare colţ al existenţei noastre. Tindem spre ea, o dorim, încercãm sã ne-o imaginãm, o visãm, îi gãsim…
Read More »