Departe de luminile oraşului. La noi e întunericul şi sus ard fãclii. Jos e adierea şi sus danseazã curcubee îmbrãcate-n aur şi argint pe ritmul corzilor celeste. La ce bun aurorele lor, când cerul nopţii ãsteia-i spectacol divin? Când închizând ochii simţi şi vântul, simţi şi viaţa, te simţi pe tine altfel decât ai fi sperat, împlinit într-un film de-o…
Read More »Rãmâi sã mai ciocnim o cupã La hanul vechi de pe coclauri, Cãci pentr-un vin şi pentru tine Mai am în sân trei pungi cu aur – Rãmâi sã ne-alungãm tristeţea Şi setea fãrã de-alinare Cu vinul negru de la hanul Din valea umbrelor fugare. Ştii tu, frumoaso, cã ulciorul Din care bei înfriguratã E fãurit din taina sfântã, Din…
Read More »Aţi avut ocazia sã cunoaşteţi specimene din cele umane, tip sugativã, care se-ntovãrãşesc cu cei pe care îi simt mai buni decât ei? Şi le stau alãturea cât e nevoie pentru a le înţelege, mãsura şi aprecia potenţialul, structura intimã, modul de a gândi şi cel în care acţioneazã? Pentru ca mai apoi sã probeze noile tipare, modele şi pentru…
Read More »Sunt zile în care rãbdarea, nervii, reacţiile, toate astea ţi-s încercate pânã-n mãduva fiinţei. “A scrâşni din dinţi” nu este doar o expresie. Nici “trash of man”, nici “dobitoc”, nici “pielea pu..”rcelului, nici altfel. Mda, nu stãpânesc artileria de cuvinte eliberatoare de demoni, dar încep sã învãţ sistematic şi vocabularul ãsta murdar, cãci de mai mult decât o vorbã-n spate,…
Read More »“You have loved enoughµ. De ceva vreme mã învârt în jurul acestui vers. Şi tot am cãutat sã mã agãţ de alt colţ al melodiei, pe care sã-l exploatez la maximum, astfel încât ‘Mnealui sã nu considere, în cele din urmã, cã în zadar mi-a propus-o spre analizã. Şi mai mult de-atât, eu nu cred cã versurile astea îl reprezintã…
Read More »Fiindcã spune atâtea dintre cele ce eu nu pot. Şi fiindcã mângâie cum ceilalţi nu ştiu s-atingã. Şi fiindcã e noapte, şi plouã cu gânduri.
Read More »O povestire care m-a dezamãgit sfârşindu-se. Care m-a fãcut sã uit de toate cele, pentru care am nutrit propriu-mi deznodãmânt, am anticipat fire epice, am recitit pagini, mi-a revitalizat apetitul de science fiction, m-a lãsat îngunduratã, m-a fascinat pânã la ultima filã. Dintr-un motiv anume, mi-a reamintit oarecum de “Numele trandafirului”, de Umberto Eco. Poate misterul, poate efortul de a…
Read More »Aveţi mai jos lista completã cu ofertele din catalogul lunii mai oferit prin intermediul RAO direct. Acestea sunt preţurile promoţionale de vânzare, însã eu, în calitate de reprezentant, mi le pot comanda la jumãtate din preţul afişat mai jos. Aşadar, spre exemplu prima carte din listã, v-o pot oferi nu la 18 lei, ci la 9 lei. Primul venit, primul…
Read More »Salut, prieteni! Pe scurt: astãzi m-am înscris ca reprezentant RAO direct, mai precis, ca vânzãtor de carte. Cu toate cã prin acest canal de vânzare, RAO vizeazã contactul direct dintre client şi reprezentant, eu m-am înscris din douã motive — pentru a-mi procura cãrţile dorite la un preţ mic, dar şi pentru a le comercializa prin intermediul blogului, cu toate…
Read More »1. Te consideri un om superstiţios? Prin superstiţios nu se înţelege doar a crede în 13, marţi etc., ci a crede în general în noroc şi ghinion. Nu, nu sunt superstiţioasã. 2. În care “ghinioaneµ crezi? Nici în prostii gen zbatere de ochi, nici în horoscopul Uraniei. Dar ãsta oricum nu intrã la categoria superstiţii. Cu toate cã poartã ghinion….
Read More »Hai sã vã povestesc o chestie amuzantã ce mi s-a întâmplat astãzi. Aşteptam autobuzul în staţia Opera din Deva, dupã-amiaza. Cãldurã mare, mon cher. Prea mare. Şi aici fac o parantezã – cred, sincer, cã mã descurc mai bine cu frigul şi mã-ngrozeşte perspectiva gradelor prea numeroase din urmãtoarele luni. Dar asta-i altã poveste. Sã revenim. Dupã ce câteva luni…
Read More »Un lung tren ne pare viaþa, ne trezim în el mergând, Fãrã sã ne dãm noi seama unde ne-am suit ºi când. Fericirile sunt halte, unde stãm câte-un minut; Pânã când sã ne dãm seama, sunã, pleacã, a trecut… Iar durerile sunt staþii lungi, de nu se mai sfârºesc, ºi în ciuda noastrã parcã tot mai multe se ivesc. Arzãtori…
Read More »The child is grown, the dream is gone. …This is not how I am. Ceva se tânguie acolo, ceva e putred şi doare. O singurã loviturã puternicã sau poate mai multe, repetate, chiar în acelaşi loc. Iar locul e loc, e parte şi întregeşte, nu poate fi extras, nici extirpat, nici vindecat. Înainte nu era aşa. Înainte nu simţeam locul,…
Read More »Care este personajul negativ — narcisistul sau cel slab, dependent, cel ce se-agaţã de altul pentru a fi el însuşi? Care este mai vinovat — cel care crede prosteşte în sine şi are încrederea oarbã ca e bine cum e, sau cel care ţine morţiş sã se modeleze dupã celãlalt, şi implicit sã-l modifice pe primul, pânã ajunge la echilibrul…
Read More »Nu este o femeie frumoasã. Are o grãmadã de defecte fizice şi… psihice (permiteţi-mi sã surâd), însã mi-e dragã fata asta. Şi nu mã refer nici la nasul cârn, nici la dinţii de iepuraş, la tenul mãsliniu, la şoldurile mamut ori bizara structurã osoasã. Mici detalii ce o fac mai… specialã (ãsta nu mai e surâs, e hohot amplu şi…
Read More »“Omul este mãsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt cã sunt, a celor ce nu sunt, cã nu sunt.” Protagoras Timpul. Unii îl numesc duşman. Timpul care implicã termene, obligaţii, necesitãţi, urgenţe. Dacã n-ar fi timpul, noi cum am fi? Sau am mai fi, cãci din timp suntem clãdiţi; ne naştem la timp, creştem în timp şi murim dupã un…
Read More »Iarãşi îmi pun întrebãri imposibile. Respectiv, cu ce este mai dãunãtor OTV-ul decât scârboşenia asta de reclamã difuzatã pe un post de desene animate, sau poate, pe mai multe, şi care promoveazã nişte aşa zise jucãrii adresate copiilor mai mari de 5 ani?! Sub ce pretext CNA-ul considerã cã Dan Diaconescu este mai nociv decât clipul ãsta publicitar? Pe de…
Read More »M-a obsedat întreaga zi. Sper sã vã molipsiţi.
Read More »Am crescut cu ele. Le-am auzit de atâtea ori încât s-au înrãdãcinat în noi, fiind porţi spre alte timpuri, trãite parcã într-un vis.
Read More »“În bisericã, pe stradã sau în mijloacele de transport în comun vedem mereu oameni care se închinã. Fie cã sunt ortodoxi sau catolici, credincioşii îşi fac semnul crucii! Dar, oare, se închinã corect?µ Continuarea aici. Iniţial am zis sã tac. Dar nu mã pot abţine. Nu în faţa unei lecţii capitale de credinţã şi în numele a tot ce se…
Read More »De ce nu? Dacã tot o ducem prost, dacã nu ne plac liderii politici şi suntem perpetuum nemulţumiţi, ar fi o idee deloc neglijabilã. Sã urmãm schema lui Karl Schwarzler, care în urmã cu aproape un deceniu a demonstrat cã Liechtensteinul ar putea fi închiriat în întregime. Anul trecut, pe vremea asta, una bucatã stat de 160 km pãtraţi costa,…
Read More »Un om fascinant, o viaţã frumoasã. O poveste veche, dragã mie, aflatã în urmã cu 7 ani. Şi nu în ultimul rând, o fotografie fãcutã de mine :). Mulţumesc, Romeo!
Read More »Pentru cã Paştele îşi meritã cu prisosinţã colindul. Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte Ştergarul alb de in la porţi, Te-ai pregãtit şi tu de Paşte, Hristos a înviat din morţi. Pe mal de rîu mai cîntã broaşte Şi rîul cîntã-n contraforţi, Reînviem şi noi de Paşte, Hristos a înviat din morţi.
Read More »Cum am mai spus, nu agreez postãrile sheruite într-o veselie pe feisbuc cu adopţii de animale şi alte asemenea. Dar astãzi am întâlnit un altfel de anunţ umanitar, referitor la un cãţel gãsit în stare de şoc (din care, înţeleg, nu a ieşit), care nu bea decât apã şi-şi face nevoile pe el, dupã ce a fost abuzat sexual. Şi…
Read More »Se ia o zi nasoalã de tot şi se transformã în muzã. Se ascultã muzicã tristã, se bea un pahar de vin. Se stã leşinat în scaun, cu ochii beliţi în neant, într-un punct fix, inexistent. Câteva minute. Apoi se aprinde o ţigarã, se fumeazã lent, oarecum în silã, se stinge cu-n gest forţat, apãsat. Apoi se revine la poziţia…
Read More »De ce Leonid Afremov? Într-un mod cât se poate de straniu dar natural, asociez orice lucru, fiinţã cu unitatea, cu unul, cu un specific mod de a fi. Respectiv cu o anume culoare. Spre exemplu, eu sunt maro. Adesea. Alteori sunt verde, albã, roşie, albastrã sau violet. Dar într-o strãfulgerare a existenţei radiez o singurã culoare. Şi fiecare lucru, fiecare…
Read More »Sunt genul ãla de om care mai citeşte din când în când. Ok, recunosc, insuficient. Rectific. Cu ¥Iµ mare. Însã atunci când îmi dedic timpul lecturii, pretind calitate, pricepere, informaţie, alteori emoţie şi întotdeauna, dar întotdeauna, cu menţiunea cã faptul în sine n-ar trebui amintit, ci subînţeles — corectitudine gramaticalã. Aşadar, uneori citesc, alteori ascult şi privesc, în acelaşi scop…
Read More »A trebuit sã trec de 30 de ani ca sã-mi dau seama cã locul meu este la casã, la ţarã. A trebuit sã repet de zeci de ori “ce bine ar fi fost sã stau la bloc!” ca sã-mi înţeleg, acum, greşeala. De atâtea ori am urât munca pãmântului, de atâtea ori mi-am blestemat soarta în timp ce sãpam cu…
Read More »Pentru cã astãzi am avut cuvântul în gând, pentru cã mâine-i praznicul poeziei, pentru cã mã fascineazã liricul, pentru cã mai ştiu sã simt în rime, închin în cinstea stihurilor o cupã de etern desfãţ autohton: Pãunescu. Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥dacãµ Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥nuµ Hai sã conjugãm…
Read More »Întotdeauna m-a impresionat mai mult apusul. La fel de mult prefer toamna, galbenã, arãmie şi nostalgicã. Iar acum este înspãimântãtor de mult rãsãrit, cu anticipaţii de prea mult verde crud, de prea multã sevã, de prea multã viaţã. De prea mult soare, de mult vacarm, de insolaţii şi topiri, contopiri şi vânt sec, ori ploi în rafale. Eu îmi vreau…
Read More »Sunã telefonul, fixul. Fumez. O voce masculinã, protocolarã, mã anunţã cã titularul abonamentului a câştigat, în urma unei tombole organizatã de Radio Zu şi sponsorizatã de Gigi Becali, o sumã de bani — fix 6000 de euro. Premiile acordate variazã între 1000 şi 10000 de euro, în funcţie de vechimea abonamentului, ca sã ne-nţelegem. Mai trag un fum. Simulez o…
Read More »Am un talent îngrozitor de a categorisi oamenii. Dintotdeauna am fost predispusã la exigenţã în ceea ce-i priveşte pe cei care se cred buni şi am fost tolerantã cu cei care se percep slabi. Celor din prima categorie le intuiesc (uneori eronat) defectele, celorlalţi calitãţile. Condamn obsesiv imperfecţiunile celor ¥deştepţiµ, privesc cu maximã admiraţie exerciţiile de minim progres ale celor…
Read More »Cheile — ah, cât le detest, pe ele şi pe celelalte — robinetele, prizele, toate chestiile alea ce se închid şi se deschid, sau, mai concret, ce trebuie fãcute… cumva, în dese momente minuscule ale existenţei noastre mãreţe — minuscule dar multe, multe şi mãrunte. Iar eu, eu însãmi, prin natura mea geneticã, spiritualã, socialã, fizicã şi umanã, nu pot…
Read More »“- Spune-mi, Con, i se adresã Clifford în timp ce-şi aprindea pipa, dupã cafea. Ţie îţi pasã câtuşi de puţin dacã eşti nemuritoare sau nu? – Nu-i o problemã care sã-mi stârneascã interesul, rãspunse ea. – Ha! Fãcu el pe un ton tãrãgãnat. Nu, nu cred cã e. E una din problemele mele. Dar…
Read More »Mi-am amintit titlul. Apoi am cãutat pe google. Şi l-am gãsit, fiindcã altcineva îl preluase pe site-ul sãu. Primul meu articol, scris prin 2009, cu care am fãcut cel dintâi pas în lumea blogging-ului, pe platforma gratuitã wordpress. Am scris şi înainte, am scris şi atunci, o fac şi acum. Pentru ca mai târziu sã mã amuz pe seama mea,…
Read More »