Pe scurt

Viața e scurtă și plină de căcaturi. Haideți să fim prieteni, să fim ok unii cu alții, să fie bine. Poate sună naiv, poate sună patetic, ce știu e că se poate. Eu am să încerc. Iertați-mă dacă v-am supărat, vă rog eu, îmi sunteți dragi. Spre exemplu, Simon. Ce-i pasă lui de referendum? Ce-i pasă lui de societate, morală,…

Read More »

Chestii

La tv Țin să vă recomand un serial foarte bun – Fargo. Noi tocmai am terminat primul sezon și am fost impresionați. Cred că e cel mai bun serial pe care l-am văzut în ultimii ani. Repet, mă refer la primul sezon. Partea bună e că sezonul nu se termină în coadă de pește, astfel încât să ne lămurim în…

Read More »

Dear Rouge

Asta e ultima melodie care mi-a atras atenția, m-a făcut să dau volumul mai tare și apoi s-o caut pe google, fără succes, presupunând că s-ar numi “Why don’t you let me go”. Noroc că ăștia de la radio au playlist cu muzica difuzată în ultima săptămână, cu ora și minutul. De fapt se numește “Live through the night”. https://www.youtube.com/watch?v=HWcAF-orlWg…

Read More »

Ratatouille

Văzusem filmul cu șoricelul bucătar, dar am uitat în ce a constat farfuria cu care l-a înduioșat pe criticul culinar. Oricum, nu mi-am închipuit că ratatouille (ce nume exotic!) înseamnă felii de legume sprijinite una peste alta, felii de vânătă, de dovlecel, de roșie și ceapă, așezate deasupra unui sos de roșii cu ardei și toate astea întovărășite de miresme…

Read More »

Început de toamnă

Am avut o săptămână nu tocmai ușoară: pitica a început în 4 septembrie școala și, cum a schimbat instituția cu trecerea în ciclul gimnazial – clasa a cincea, a început să folosească autobuzul. Ocazie cu care noi, adulții, am făcut pe detectivii zi de zi, ba urmărind autobuzul la prima oră a dimineții, asigurându-ne că pitica intră în școală, ba…

Read More »

Guru! Sau cum să fii ultraspiritual

Observ că fiecare are un model în viață, citează o personalitate, venerează un guru, versifică învățăturile cuiva, propovăduiește un luminător al umanității, ia apărarea unui mântuitor condamnat – pe scurt, fiecare urmează pe cineva. Fiecare, mai puțin eu, care, în infinita aroganță a elitismului meu, mă credeam în stare și țineam morțiș să descopăr singur Adevărul și să ating iluminarea…

Read More »

Amestecătorul de salată

Încă de pe vremea când eram în România, Mihai îmi tot lăuda amestecătorul lui de salată. O unealtă de bucătărie, din plastic, cu un coș fixat în interiorul unui bol mai mare, care avea să se învârtă manual, prin acționarea unei manete fixate pe capac. Jesus, parcă aș descrie ruperea burlanului – „o extorsiune al unui degajament al unei construcții…

Read More »

Plăcintă americană

A adus ieri Mihai, din partea unui coleg de la birou, o plasă plină cu mere pădurețe. Mi-a pus în brațe comoara și m-a amenințat că, dacă mai vreau, poate să aducă un portbagaj plin (s-a oferit colegul). Că nici nevasta acestuia nu mai știe ce să facă cu ele. Chestia e că, de dată recentă, m-a tot bântuit un…

Read More »

E simplu cu bagheta franțuzească

Știu că pe voi, cei din Europa, nu prea vă interesează rețetele de pâine, pentru că aveți de unde cumpăra pâine bună. Eu n-am găsit aici o pâine bună, așa cum o știu de acasă, o pâine care să nu fie dulce (nu înțeleg de ce bagă ăștia zahăr și-n pâine), acră (nu înțeleg de ce e atât de populară…

Read More »

De ce să citești “Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele)”

De Jerome K. Jerome, roman publicat hăt, în 1889. Pentru că sună cam așa:   “Lucru foarte curios: ori de câte ori îmi arunc ochii pe vreo reclamă medicală, ajung inevitabil la concluzia că sufăr de boala respectivă, în forma ei cea mai virulentă. De fiecare dată, diagnosticul pare să corespundă întocmai tuturor senzaţiilor încercate de mine. Îmi amintesc cum…

Read More »

Părerea mea despre muie

Ieri am văzut o poză frumoasă de la proteste, o pancartă în mulțime, o pancartă pe care scria „Nu credeam să-nvăț a mui vreodată”. E de râs și de plâns, din tot sufletul. E o expresie a disperării, neputinței, a exasperării și nerenunțării la sine, ca parte dintr-un popor, toate laolaltă. Cum văd eu muia asta din recenta Românie? Am…

Read More »

Orwell a intrat la apă

Cum așa? După ce a citit “1984“, Cudi a căutat mai multe informații despre romanul lui Orwell și a găsit o referință la “Noi” de Evgheni Ivanivici Zamiatin. Referința menționa că Orwell a început să scrie “1984” la câteva luni după ce a citit și recenzat romanul lui Zamiatin. Nu doar atât, ci a și menționat că va lua pe…

Read More »

Curtea din spate

Știți că la un moment dat zicea Mihai de mărețele noastre planuri legate de perimetrul din spatele casei? Am mișcat ceva în sensul ăsta, dar nu chiar tot ce ne-am propus. Oricum, avem tot timpul (rămas) înainte. Cam așa arată acum: Unde masa – da, acea masă, băncile și gardul  – în spatele căruia e locul de garaj/ parcat mașini…

Read More »

1984 (îmi tot vine să zic 1884)

Cred că “1984” – George Orwell ar trebui să fie lectură obligatorie pe tot globul. Poate că ar trebui studiată în școală, poate că ar trebui să intre în programa de BAC. E istorie, politică, psihologie, sociologie, literatură și câte n-o mai fi laolată. Și parcă cel mai puțin îmi vine s-o numesc ficțiune. O să vă vorbesc puțin despre…

Read More »

Amintiri cu dinți

Ăstora mici mai nou le place să stea la discuții, în cel mai rău caz între ei, pentru că, am observat, salută cu entuziasm participarea oricărui adult. Unde adultul e un fel de mythbuster, un fel de enciclopedie universală, cu răspuns la toate întrebările posibile. „Cloudi, Santa Klaus is real?”. Sam, un puștan de 9 ani, negru, curios și pofticios…

Read More »

Banii n-aduc fericirea

Nu știu dacă pe la voi a ajuns știrea asta, eu și Mihai am tot râs zilele astea pe seama subiectului. Pe scurt, bilet la loto cu două nume pe el: mătușa și nepotul. Biletul se dovedește a fi câștigător, premiul – 1,2 milioane dolari. Ăia cu loteria, logic, emit două cecuri, 50/50, pentru cei semnați pe bilet. Mătușa se…

Read More »

La țară iarba e mai verde

Cum vii dinspre Timișoara spre Oțelul Roșu și apoi înspre Țara Hațegului, îți speli ochii la cât verde, pădure, plaiuri și frumos încape în îngustimea câmpului vizual. În stânga, în drepta, în față și-n spate se-ntinde bucată largă de rai și câte n-or mai fi astfel prin România. Vezi case, gospodării răsfirate lejer și cât apucă ochiul a le fixa…

Read More »

Artă

Ok, puteți râde și cu curul de mine, dar în ultima vreme, când am avut răgaz de orice ceva, am pictat. Mă simt bine pensulând, deși știu că sunt la nivel de gimnaziu (și sper să nu mă laud singură presupunând asta). Concret, am pictat pe cartoane de Fedex (partea maro), cu acrilice luate de la Dolarama, 2 dolari setul…

Read More »

Butter chicken – ostropelul indian

Ieri, pe la ora trei, amiaza, plimbând lingura de lemn prin tigaia aia mare încărcată cu sos, am urlat înspre biroul piticei: “Ei, cum miroase?!”. “Bineee! Da’ ce faci?” “Butter chicken!” “Ah, credeam că faci indian food!” 😀 Are nas fin… Exact, mi-am zis în sinea mea, și eu credeam la fel, că butter chicken e butter și chicken, e…

Read More »

Party!

Ieri a fost ziua cea mare: party-ul piticei. Ne-am trezit devreme, am mai făcut o tură de curățenie, am mai făcut un inventar al proviziilor ca să fim siguri că nu rămânem fără ceva esențial – și totul devine esențial când petrecerea este în desfășurare.  Și “am făcut” trebuie citit “Cudi a făcut și eu nu i-am stat în drum”…

Read More »

Zece minute

Mă trezesc, azi, în scârțâit ritmic și clinchet domol de farfurii. “Aia tre’ să fie mașina de tocat” îmi zic și cobor să investighez. Ajuns jos, într-adevăr, Cudi toca niște carne de porc pentru sarmale. Era un pic impropriu spus “toca” – de fapt încerca să îndese în pâlnia mașinii de tocat ceva ce semăna a pastă de carne, dar…

Read More »

Blogul este o ființă

Am citit cu oarecare satisfacție articolul ăsta, care zice că activitatea picioarelor, folosirea mușchilor lor e esențială pentru sănătatea sistemului nervos. Asta după ce, în ultimul weekend, Mihai a pus la punct cele trei biciclete din dotare. În așteptarea lor, oricum, n-am abandonat întru totul mișcarea fizică în aer liber. Prin urmare, ca părinți responsabili ce suntem, ne-am preocupat să…

Read More »

Poezie modernă

… care nu-mi aparține, dar este inspirată de elevii scoțieni care s-au prins cum să folosească spell-checker-ul la examen: Eye halve a spelling chequer It came with my pea sea It plainly marques four my revue Miss steaks eye kin knot sea. Eye strike a quay and type a word And weight four it two say Weather eye am wrong…

Read More »

Luni de fiere cu enterocolită bacteriană

Luni, 7 mai. În sfârșit, puțin răgaz. Pitica, după ce-a citit ce-a trebuit să citească și-a calculat ce era timpul să calculeze, a trecut la joacă pe Roblox. Mihai acompaniază muzica mașinii de spălat în funcțiune cu sforăitul lui (de undeva de sub păturile de pe canapea), Simon e solidar ca-ntotdeauna cu somnul bipezilor (la fereastră, evident). Ciorbă e, deci…

Read More »

Alt nimic

Sunt obosită, sunt varză, abia am avut timp să respir în ultima vreme. Am citit schimbul de replici de la precedentul, dar n-am avut când să mai zic ceva (îmi cer scuze pentru asta), nici n-am mai pornit laptopul de vreo două zile. Pentru că mi-e mintea praștie, am să las ceva muzică pe aici. Nimic nou, alea ce le…

Read More »

Luni de Fiere – Pascal Bruckner

Măi, auzisem de cartea asta cu mulți ani în urmă, o aveam și în biblioteca părinților, bine aprovizionată de sora mea, profesoară de română la liceu. Aveam o vagă idee despre subiect, am înțeles că e cu sex și relații de cuplu, tot nu m-a interesat. Dar am citit-o ieri, la propunerea Anemonei, ca să știu despe ce vorbim, dacă…

Read More »

Ouăle noastre

“În ziua de Paști, după ce ies din biserică, tatăl familiei ia un ou slujit, îl sparge și-l taie în atâtea bucățele câți căseni are și fiecăruia îi dă câte o bucată din el. Acesta-și are însemnătatea că dacă careva va rătăci peste an undeva, pe acele căi necunoscute să se gândească numai la aceia cu care a mâncat ou…

Read More »

Aprilie

Mama și sora mea mi-au trimis un pachet prin Poșta Română, în mare cu surprize pentru pitica. L-au pus la vamă în urmă cu vreo zece zile, săptămâna asta va ajunge la noi. Mi-au trimis o perdea frumoasă, așa a vrut mama, să îmi ia o perdea frumoasă, mi-au trimis ceaiuri, ceaiuri Fares pe care le-au dus la Crucea Roșie…

Read More »

Nimic

Aș juca Portal sau Bioshock, dacă aș avea acces la televizorul cu playstation. Chit că le-am jucat până la capăt și solo, și-n doi, și sub apă, și-n nori, nu m-aș plictisi reluându-le. Dar nu pot, că-i sufrageria sub asediu. Motiv pentru care iar zgândăr blogul, nu prea tare, că n-am nimic de transmis. Totuși. Băi, a murit Andrei Gheorghe….

Read More »

How are you today?

Știu că nu e frumos să râzi de necazul altuia, dar haideți să ne descrețim puțin frunțile… https://www.youtube.com/watch?v=QNTnprnsTXs Alteori, când vreau să mă binedispun, mă uit la videoclipul Eye of The Tiger al celor de la Survivor, mai mult ca să le văd fețele de duri. E ok și fără sonor. https://www.youtube.com/watch?v=btPJPFnesV4 Ultima melodie care mi s-a întipărit în minte…

Read More »

Eu am destul, ajută pe altul

În România, autoritățile încă își mai votează cu nesimțire mărirea propriilor salarii – că sunt primari, consilieri, parlamentari etc., nu? În Canada, sute de doctori au semnat o petiție împotriva creșterii propriilor salarii, argumentând că decât să li se mărească lor veniturile, mai bine statul ar folosi banii respectivi în alte scopuri care să îmbunătățească sistemul medical. “Contrairement aux déclarations…

Read More »

Mi-au plăcut, vi le arăt și vouă (II)

Are haz pentru cei care au văzut “2001: O odisee spațială” (1968, Stanley Kubrick): https://www.youtube.com/watch?v=JepKVUym9Fg Iar asta e o idee foarte tare: un cor dedicat oamenilor care nu le au cu cântatul, dar cărora le place să cânte și asta-i tot ce contează. https://www.youtube.com/watch?v=8SewZ0xRer0

Read More »

1 Martie

Mi-e dor de târgurile de mărțișoare din România, de acel 1 Martie când, dinainte de prima oră a dimineții, prin centre de provincie, pe lângă școli și instituții, vezi tarabe pline de fire alb-roșii. Îmi amintesc că mergeam la școală și mă întrebam dacă băieții îmi vor oferi și mie mărțișoare. Da, ne dădeau tuturor și, la sfârșitul zilei, studiam…

Read More »

La Urgența altora

Pe scurt: străinul venit în vizită în Canada, respectiv non-rezidentul canadian, și-a făcut o asigurare de sănătate pe durata călătoriei, în caz că i se-ntâmplă ceva rău. Hiba e că standardul asigurărilor de genul merge pe acoperirea cheltuielilor medicale în cazuri extreme, care pun în pericol viața omului, un accident grav, un infarct. Dar dacă nu e o chestiune vitală,…

Read More »

De dragoste

Îmi povestea Mihai, preț de o țigară, cum că creierul uman este proiectat să se îndrăgostească și să se despartă, over and over again. Auzise teoria asta la radio, unde o doamnă profesor universitar, cercetătoare etc., relata despre un experiment pe tema asta, făcut în Franța. Și nu era vorba de ideea de a avea mai mulți parteneri/iubiți/iubite simultan, ci…

Read More »

Mihai slăbește

Poate am mai pomenit printre rânduri că ținem un oarece regim, Mihai mai mult decât mine, că el nici măcar pâine nu mai mănâncă. Ei bine, eforturile noastre de a ne împuțina au dat roade și sperăm să continue astfel. Concret, din noiembrie și până acum, Mihai a slăbit 13 kilograme, eu doar 6. Diferența dintre noi stă în consumul…

Read More »

Bani fără de lege

Media este în fierbere zilele astea – pregătiri de olimpiadă, calificări, demisii cauzate de dezvăluiri ale unor abuzuri sexuale sau nu, certuri între provincii, revolte ale infirmierelor etc. Printre toate astea, capătă amploare o non-problemă: programul de finanțare a joburilor de vară pentru elevi și studenți. De unde a pornit totul? Guvernul, pentru a da tinerilor o șansă de a…

Read More »