Nu îmi amintesc pe unde m-a purtat clickul de am ajuns la poezia asta. Am ascultat-o o dată, apoi încă o dată şi încă o dată… şi mi-au dat lacrimile tot de atâtea ori. Am căutat-o în varianta text pe internet, nu am găsit-o. E scrisă de Corneliu Vadim Tudor, poetul. „Pavană pentru copiii săraci ai lumii”. https://www.youtube.com/watch?v=pH4v2lHyUtg
Read More »O reclamă cu conţinut previzibil, dar emoţionant: …şi o parodie moldovenească la epic splitul lui Van Damme din reclama Volvo:
Read More »:))))) Pasiunea aia face toţi banii, că-n rest…
Read More »Despre cantitate, calitate şi interes. Observaţii personale, pornind de la câteva atribute în funcţie de care putem judeca, categorisi, eticheta. Reminder de prisos: a nu se confunda spiritul analitic, critic, cu răutatea, cu hatereala. Că se va, cunoaştem, dar cui îi pasă? Atributul sincertăţii În vremuri imemoriale, blogul era un jurnal personal. Din ce citesc pe la înfiorător de mulţi,…
Read More »“Uite ce am făcut azi la grădi!”, mi-a explicat într-un suflet pitica. „Doamna ne-a pus să ne jucăm scăunelul muzical. Noi ne învârteam în jurul scaunelor pe muzică, iar când doamna oprea muzica trebuia să ne aşezăm repede înapoi pe ele. Eu am pierdut, mami…” “Distractiv joc”, intervin eu. „Uite ce e”, a continuat ea: „Mâine dimineaţă îi spui doamnei,…
Read More »Vă invit să citiţi poezioara de imaginea mai jos, prezentă în ultimul număr al revistei PIPO (Publicaţie pentru preşcolari, numărul 1 în România şi avizată de Ministerul Educaţiei Naţionale) şi cu versuri semnate de Marin Constantin. Pe pagina în cauză, dedicată literei şi sunetului „C”, cei mici sunt rugaţi, printre altele, să sublinieze cu roşu toate literele „C” din textul…
Read More »Mi-am redescoperit mai putin subtila şi eleganta fericire de înfuleca popcorn (facut de mine pe aragaz) în timp ce joc Luxor, singurul neajuns fiind acela că nu am nici pumnul, nici gura mai încăpătoare. Mă bucur din plin de fericirea din bolul cu ciorbiţă de aripioare, dreasă cu smântână şi usturoi, ronţăind cu devoţiune cartilajele fiecărui oscior în parte. De…
Read More »Abia mă obişnuisem să scriu data corect, cu 2013 în coadă. Acum iar o să mă ia cu dor de triumful ancorării temporale când va fi cazul să scriu numeric anul în curs. 2014. Secunda de graţie s-a pierdut în ceaţă şi-n scrum de artificii, cu nerăbdarea de a-mi lua revanşa la 66. Sunt mai grea de cap, dar a…
Read More »Momentul ăla când te trezeşti înaintea lui mami, îi iei pe ascuns telefonul (pentru prima dată), te închizi în baie cu el, butonezi în neştire, descoperi camera foto, camera foto din faţă şi blitzul ăla strălucitor…
Read More »Are tata mania lui cu ascuţitul cuţitelor. Cum te prinde în bucătărie în plin proces de tăiere a ceva, te întrerupe, îţi cere cuţitul să-l ascută. „Dă, mă, să-ţi ascut cuţitul, să vezi cum taie dup-aia!”, „Nu, nu trebuie, taie foarte bine!”. „Dă-l, mă, să-l ascut!”. I-l dai, că n-ai încotro. Apoi te pune să-i aduci cutea. „Dar unde-ai lăsat-o…
Read More »La mai toate filmuleţele cu flashmoburi văzute pe internet mi-au dat lacrimile. Cred că cei care iniţiază astfel de acţiuni oferă enorm celor care habar n-au de întreaga organizare, mulţimii, comunităţii. Flahmoburile înlătură diferenţele dintre oameni: de statut, poziţie socială, financiare etc. şi îi aduce egali într-o lume mai frumoasă, unde străini complotează pentru bucuria de moment a norocoşilor ce…
Read More »De vorbă cu tata: – Dar câţi ani are omul? – Păi e de-o seamă cu tine, născut în ’45. – Ooo, păi e-n putere, mă!
Read More »Anul ăsta am văzut prea puţine filme. Cel mult 10? În afară de Django Unchained, mi-e greu să le numesc. Anul trecut, cel mult tot atâtea. Habar n-am care au fost. În aceşti doi ani, mi-am cumpărat două poşete. Pe acestea le rulez şi acum. La sfârşitul anului trecut mi-am dat Ipadul pe un netbook Aspire One, pentru că aveam…
Read More »Ca dovadă a faptului că natura încă mai are multe de oferit, o specie neobişnuită de arbore i-a surprins pe hunedoreni după ce a înflorit. Până acum câteva săptămâni, copacul înrădăcinat pe Bulevardul Dacia din Hunedoara nu a intrat în atenţia trecătorilor, însă de când s-a înveşmântat în mantie albă, fascinează pe oricine îl vede. O echipă de specialişti dendrologi,…
Read More »… spunea Radu Anton Roman. E deplasată asocierea mea, dar să ne-nchipuim că fiecare text pe care-l citim, fiecare povestioară, relatare, opinie, ce-o fi, e o ciorbă. Purcedem flămânzi a colinda blogosfera: cu ce ne alegem? De câte ori ne întoarcem la ale noastre îndestulaţi de cele cu care ne-au hrănit gazdele virtuale? Prea mult acru, prea amar, prea lânced,…
Read More »Dacă tot ai ajuns aici, ascultă până la capăt melodia de mai jos. Câteodată te simt, câteodată mi-e frică de tine Câteodată te pierd şi atunci cel mai mult mi-e ruşine Câteodată te am şi apoi mă silesc să te uit cât mai iute Câteodată te ştiu… şi dorul de fugă Atunci se ascute. Mi-e frică să pierd ce nici…
Read More »Nu cu mult timp în urmă mi-am dus pitica la o doamnă doctor pe fondul unui început de „roşu-n gât”. Când ne-a venit rândul, am intrat în cabinet unde ne-a preluat asistenta, apoi doctoriţa a consultat-o, respectiv i-a ascultat plămânii şi, după vajnice lupte, a izbutit să i se uite în gât. Ulterior doamna s-a reaşezat la al său birou…
Read More »Mater socrus violenta. O specie carnivoră ce trăieşte în preajma cuplurilor, cunoscută pentru atacurile violente asupra ginerilor şi nurorilor. Este veninoasă şi extrem de agresivă, dar nu ucide pe loc, preferând să-şi ţină victima sub papuc până o inhibă şi secătuieşte psihic. Atacă prin ambuscadă ajutată de rubedenii până-n gradul III şi majoritatea mamiferelor este imună la veninul acestei specii,…
Read More »În urma contestaţiilor depuse de participanţii Superblog, aceştia pot obţine note mai mari, mai mici sau rămân cu aceleaşi. S-a înţeles? :))))) Bun. Acum faceţi-mi trafic.
Read More »Şi totuşi, s-ar putea mai rău, electoral vorbind. Mă refer la ai noştri politicieni care, spre deosebire de americani, se rezumă a zâmbi fotogenic pe afişele electorale. Politicianul român nu se foloseşte de imaginea copiilor săi pentru a câştiga încredere şi voturi. Bill de Blasio, proaspătul primar al New York-ului, a mizat pe chestia asta; căsătorit cu o femeie de…
Read More »Un material informativ din 2009 (eu abia azi l-am văzut) despre pericolele asociate consumului de apă.
Read More »Le pun aici deocamdată, că pe la pagina cu glume nu treceţi în grabă. De ce pun ardelenii pâine-n ciorbă? Ca să nu deschidă gura de două ori.
Read More »Delectaţi-vă cu gustul inconfundabil al ţigărilor Jin Ling (în traducere Palatul de aur), singurele ce poartă nume chinezesc, sunt inscripţionate cu U.S.A. şi sunt fabricate în Rusia sau Ucraina, singurele ce se pliază bugetului dumneavoastră şi fac furori în întreaga Europă de Vest! Designul pachetului evocă în detaliu binecunoscutul pachet Camel, însă într-o formulă cu un plus de culoare şi…
Read More »“Un copil, la grădiniță, încearcă să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: – Doamnă, dar sunt…
Read More »Stânga. Dreapta. Stânga. Dreapta…
Read More »Despre vechea nedreptate legată de clienţii vechi vs clienţii noi comisă de marile companii ce oferă servicii de telefonie, internet şi televiziune au curs rânduri multe. Ai mei platesc Romtelecom-ului circa 100 de lei lunar pentru telefon şi Dolce TV. Nu prea au ei nevoie de telefon (dacă adună într-o lună vreo 50 minute naţionale), însă de existenţa acestuia depind…
Read More »Ştiu pe cineva care în repetate rânduri a spus despre sine că nu înţelege de glumă. Însă care atunci când comite o răutate, replică cu „hai, mă, tu chiar nu înţelegi de glumă?”. Exemplu de „glumă” tâmpită: să spui unei femei trecută de 30 de ani că femeile 30+ sunt „…”. Cum sunt?, insist eu. „…”. Cum sunt? „Păi, nu…
Read More »De povestit nu prea am timp. Dar m-am gândit să mă bag iarăşi în seamă cu muzica, ca şi cum cine ştie ce bucurie ar fi pentru voi să ascultaţi ce-mi convine mie. :p Însă, ştiţi prea bine, mie îmi face o deosebită plăcere să fiu disk jockey-ul vostru, ăsta fiind unul dintre preţurile plătite pentru popasurile repetate în căsuţa…
Read More »Nu, nu fac reclamă. Însă sunt vreo două ore de când ţin pagina asta deschisă şi tot fascinată am rămas. Un ceas deşteptător prevăzut cu elice. Când porneşte alarma, elicea este propulsată în aer; victima trebuie să coboare din pat, să găsească rapid elicea şi s-o fixeze pe ceasul alarmă, altfel bestia urlă într-una. Care alarmă face ca toţi dracii,…
Read More »Johann Pachelbel – Canon în D major https://www.youtube.com/watch?v=8mxpIH-OWMI
Read More »Unii se tem că pe cum trec anii simt mai puţin. Că înaintând în vârstă emoţiile se estompează, flacăra se stinge lăsând în urmă un molcom jăratec. Că fluturii se aşează întru eternă hibernare pe pereţii stomacului, iar faptele, gândurile, simţămintele se desfăşoară într-un perimetru plictisitor, fără intensităţi anormale. Că totul se cronicizează, că frumuseţea acutului piere. Că maturizarea este…
Read More »Taxa de vizitare a Castelului Corvinilor din Hunedoara este, pentru un adult, de 20 lei. Din punctul meu de vedere, e prea mult. Să presupunem că peste 100 de oameni trec pragul castelului într-o singură zi, deşi, foarte probabil, traficul turistic e mult mai consistent. Rezultă o încasare zilnică de 2000 RON. Ori 25 de zile în medie pe lună…
Read More »Să vă explic nişte chestii legate de universul preşcolar, că tot a început grădiniţa. Cum ar veni, dincolo de poarta grădinţei se întâmplă un fel de depersonalizare a adultului: indiferent că eşti inginer aero-spaţial, analist programator, doctor obstetrician sau candidat la preşedinţie, la grădiniţă eşti mămică, tătic, bunic, unchi etc. şi atât. Pe nimeni nu interesează numele tău, femeie fiind,…
Read More »Hunedoara, Piaţa Dunărea, magazin de prezentare lactate Lechinţa: telemea, urdă, iaurturi, smântână, frişcă “vărsată” etc. – Cum este frişca? întreb curioasă vânzătoarea. – Nu ştiu, că azi n-am gustat-o.
Read More »Cum le potriveşte, d’le, soarta! Zic de titlu. Deci. Ieri, pe la amiază constat că pe uşa de la parter a liftului fusese lipită o coală mare de hârtie pe care scria bolduit: „ASCENSOR DEFECT!!!”. Care ascensor oricum mie îmi cam dă fiori. Vreo două ore mai târziu i-am auzit huruitul, era în funcţiune. M-am întrebat, ca într-o doară, cine…
Read More »Câteva chestii ce le-am remarcat în ultima vreme prin online.
Read More »